Artele textile cum sunt numite generic tapiseria (din fr.

”tapis”=covor
țesut sau înnodat) broderia si imprimeul au ceva esențial in comun:firul
natural-vegetal sau animalier-si artificial; de aici si denumirea de arte
ale firului. Daca broderia si, mai ales, imprimeul pe suport textil nu s-au
ivit in mod exclusive din nevoi practice vitale, țesătura își are originea in
preistorie. Pentru a îmbracă si proteja atât corpul cat si spațial de locuit
împotriva modificărilor climei si, implicit, ale mediului ambient omul a
învățat - descoperind unele sugestii in natura-sa împletească fibre de
coaja copacilor si fire de blana răsucite. Așa a creat - mai cu seama după
inventarea “războiului de țesut” si a metodei de a încrucișa, de a țese
fire-diverse acoperăminte, mai ales pentru pereți si pardoseli (pentru ca
aceste zone sa fie mai călduroase, mai prietenoase, sa inducă echilibru
spațial și plăcere vizualo-tactila. Aceasta metoda a perpetuat țesătura
in 2 fete si foarte diversa ca posibilități de expresie. Ea sta la baza
multor soluții si invenții ornamentale si figurale, de cromatica si de
tehnica inedită, moderne, in care sa combine fire de lână, nailon, paie,
rafie, talaș, sfoara, frânghie, fuior etc. cu fragmente de lemn, metal,
sticla, pietre sau chiar obiecte precum clopoței, cuie, sticluțe, rozete
etc. .