UNIVERSITATEA BIOTERRA

FACULTATEA DE DREPT
ANUL 1 I.F
GRUPA 1.2
STUDENT: Covercă Ionela Cosmina

Legile logice de interpretare a juridicității.

Lacunele în drept reprezintă necorespunderea posibilă a formei și conținutului sistemului de

drept . Pe lângă sintagma ,, Lacune în drept ", întâlnim și expresia ,, lacuna legii" care se raportează
la caracterul formal al dreptului. Lacuna legii poate fii definită , ca fiind ,, omisiunea legii" de a
rezolva o problemă de drept .
În practica judecătorească , lacuna în drept se identifică a fi situatia în care , într-un sistem de
drept nu există o normă pe care judecătorul să o poată aplica la un caz determinat sau atunci când
norma existentă este incompletă. Ca urmare a acestei situații , nu poate fi formulată nicio soluție, iar
legiuitorul lasă libertatea judecatorului de a alege pornind de la principiile dreptului și cazul concret ,
pentru a formula soluția cea mai potrivită. Pentru prevenirea apariției lacunelor în drept,în procesul
adoptării actelor normative , trebuie să se țină cont de metode, procedee, principii folosite la
elaborarea actelor normative , dar si de tehnica juridică , prin operațiile folosite la elaborarea ,
interpretarea și realizarea normelor juridice.
Lacună și antinomie
Antinomia apare în sistemul dreptului , atunci când acesta conține o regulă care ordonă să se
facă A și o regulă care interzice să se facă A , prin urmare pentru acțiumea A avem o regulă de
ordonare și una de interzicere . Antinomia se prezintă sub forma unei lacune false ,întrucât constă în ,
dificultatea de a alege o soluție anumită, dintre mai multe reglementări , iar judecătorul va trebui să
facă o alegere între mai multe soluții , cu consecința formulării unei motivări valide a alegerii sale.
Rezolvarea lacunii în drept poate fi facută prin două metode :
a) aplicarea legii mai puternice, în cazul unor diferențe ierarhice, lex superior derogat lex
inferiori ( legea superioară are întâietate față de cea inferioară )

b) pentru legile de același nivel se aplică ultima lege , lex posterior derofat priori ( legea
posterioară are întâietate față de cea anterioară )

Tipuri de lacune juridice

În doctrina juridică sunt cunoscute mai multe tipuri de lacune , cele mai importante fiind :
lacune false și lacune veritabile ,lacune intenționate și lacune neintenționate , lacune primare și
lacune secundare , lacune în lefe și lacune în drept , lacune provizorii , lacune tehnice , lacune critice
si diacritice , lacune de cunoaștere .

Lacuna intenționată și lacuna neintenționată

Lacunele intenționate sau lacune conștiente apar în situația în care legiuitorul omite să
reglementeze o situație și oferă libertatea de interpretare, judecătorului. Așadar , aceste lacune apar

1
în cazul când , legiuitorul constient nu atrage atenția unor probleme , cu scopul de a permite
rezolvarea cazurilor date, pentru fiecare caz în parte .
La polul opus, lacunele neintenționate apar fără voința legiuitorului , în situatia în care acesta
nu a putut prevede .

Lacune primare și lacune secundare

Lacunele primare sunt cele care există deja la apariția normei.
Lacunele secundare sunt cele care apar ulterior modificării sistemului social.

Lacune în lege și lacune în drept

Lacuna în lege presupune absența legii în general , lipsă în reglementarea juridică, precum și
greșeli în formularea normei juridice . Lacuna în dreptul pozitiv,așa numita ,, tăcere a dreptului" ,
presupune lipsa unei legi, a unui act normativ subordonat legii.

Lacune provizorii
Sunt acele lacune create de legiuitor prin trimiterile la o reglementare ulterioară, prin asa-
numita ,, lege în alb" . Pentru aceste acte normative de completare sunt prevăzute și termene clare de
apariție .

Lacune veritabile și lacune false

Lacunele veritabile constau în absența normei aplicabile , prin urmare acestea necesită
completare. Lacuna falsă în opoziție, constă în existența normei, care este considerată
nesatisfăcatoare și conduce la o decizie contrară intenției legiuitorului. Acest tip de lacună nu
necesită completare, fiind dedue chiar din interpretarea extensivă a normei
Lacuna falsă poate fi de trei feluri; lacuna ideologică sau lacuna politica , lacuna ligvistică ,
lacuna intrată în desuetudine.

Lacuna tehnică
Apare în situația în care a fost elaborată o normă generală , fără a fi reglementate situațiile în
care norma poate fi aplicată în mod direct.
Lacune critice și diacritice
Lacuna critică poate fi de două feluri : lacune critice a parte obiecti, care nu poate stabii
dacă un comportament se înscire sau nu în reglementarea legii și lacune critice a parte subiecti, care
reprezintă situația în care , nu putem ști care sunt subiecții la care se adresează norma.
Lacuna diacritică intervine atunci cand, sancțiunea prevăzută de lege este neclară , prin
urmare nu putem lua o decizi chiar dacă identificăm subiecții.

Lacuna de cunoaștere –cunoaște două ipoteze:

1 Apare în situația în care modul de soluționare nu este menționat în lege sau când există mai
multe soluții, fără criterii de alegere,fiind puși în imposibilitatea de a formula o soluție .
2 Apare în situația în care nu putem determina cu certitudine faptele , pentru a le încadra în
norma juridică , dar și în cazul în care există expresii lingvistice imprecise sau termeni , care au mai
multe opțiuni de interpretare.

Interpretarea logică a legilor

În interpretarea legii, în legislația actuală, promovara moralei, a echității are o mare
importanță pentru binele societății și respectarea valorilor umane.
Interpretara oficilă ,statul, prin organele sale , care elaborează legi , dar și cele care au rolul de
a aplica,joacă rolul de interpret.
Interpretarea neoficială , care nu este obligatorie, este reprezentată de doctrina juridică ce
2
 oferă soluțiile cercetătorilor în materie, de interpretările efectuate de persoane oficiale prin
amendamentele aduse legilor dar și pledoariile avocaților, cunoscători ai procedurilor , care pot oferi
soluții practice în probleme de drept.

Interpretarea ordinară prevede cazurile în care legea este obscură și se realizează prin
metoda gramaticală și metoda logică.
Metoda gramaticală își găsește importanța , atunci cănd legea are mai multe înțelesuri,
sensuri sau când cuprinde termeni vechi, care nunmai sunt utilizați. Prin urmare, metoda gramaticală
reprezintă analiza cuvintelor din frază , sensul acestora în text și modtul de îmbinare al acestora în
propoziții.
Metoda logică reprezintă procesul de lămurire a normei.

Interpretarea logică directă , care face analiza fără a recurge la operațiuni logice,
făcând trimitere la textul legii, prin sensul propriu și direct (proprio sensu) .
Metoda logică folosește de regulă următoarele argumente :

a) Argumentele a rationale legis stricta și a generali sensu sunt principii de drept potrivit
cărora textul de lege clar , precis , trebuie interpretat exact asa cum este el.
b) Argumentul ubi lex non distinguit , nec nos distinguere ( acolo unde lega nu distinge,
nici noi nu trebuie să distingem) .potrivit acestun argument, interpretarea legii se va face și îm spiritul
ei.

Interpretarea logica semidirectă

Există situații în care interpretarea legii nu se limitează la text, ci sunt căutate reguli , care pot
fi găsite în structura materiei și a domeniului respectiv. Cele ai importante sunt :
- A topica , care pornește de la analiza frazelor și alineatelor, a succesiunii verbelor și are ca
scop desprinderea semnificației termenului.
- Subjecta materia, care recomandă folosirea termenilor, în funcție de materie și ramura de
drept.
- A rubrica, care ține cont cont de titluri, paragrafe, capitole, ce oferă indicii și informații
importante în interpretare.

Interpretarea logică semiindirectă

Această metodă de interpretare are ca și principiu, trimiterea la o lege asemănătoare , care să
ducă la înțelegerea sensului normei respective. În doctrină se face referire la cele mai întâlnite reguli
de interpretare, ca fiind:
- A fortiori ratione este o interpretare, care semnifică extinderea unei norme la o ipoteză
neprevăzută , rațiunea fiin mai important decât cea prevăzută de normă.
- A simili ad simile mai este denumit și analogie.Această regulă recomandată folosirea
soluțiilor din cazuri asemănătoare , din aceeași ramură de drept.
- Regula tendinței in favore sau in odio este folosită în special în domeniul dreptului penal și
se semnifică că , orice interpretare favorabilă va fi preferată celei care are consecințe nefavorabile
pentru inculpate.
- Regula unității logice se referă la faptulca, atunci când există ce puțin două interpretări se
trimite la sensul cel mai practice.

Interpretarea logică indirectă

Această regula se referă la trimiterile , la studiile și analizele preparatorii,expunerea de motive
sau dezbaterile din Parlament, care sunt premergătoare și obligatorii și în care, se fac analize
amănunțite ale prevederilor normei, pentru elaborarea legii.

3
 Interpretarea extensivă
Acest mod de interpretare este folosit în special, în situațiile în care legea este lacunară.Dintre
cele mai importante raționamente extensive cunoaștem:
-A ratione legis , care folosețte textul legii, pentru a găsi un motiv a-l folosi în remediul
lacunei
-Ab eficacitate legis este interpretarea , care da un efect legii
-Ab utitlate legis este interpretarea, care dă utilitate legii
- A sensu legii, care dă sens legii
-Ab ocasione legis, care se referă la un eveniment social sau istoric , care a determinat apariția
legii.
Analogia juridică
Această metodă de interpetare logică a normelor juridice constă în soluționarea unei situații,
pentru care nu există o dispozoție legală, care să o reglementeze în mod direct.
Argumentele legale se obțin prin interpretarea legii, prin tehnicile de interpretare ( per a
contrario , a fortiore rationae , ad absurdum, a majori ad minus).
- Argumentul ad absurdum- reductio ad absudum ( reducerea la absurd) este argumentul
folosit de cele mai multe ori în probleme de drept controversate.
- Argumentul per a contrario sensu este argumentul determinat de context, care are ca
premisă că : dacă există noțiuni contradictorii care se neagă una pe alta, dintre ele numai una este
adevărată, iar a treia nu există : ,, qui dict de uno, negat altero". Acest argument are la bază legea
terțului exclus , ,, terțium non datum "
- Argumentul a fortiori rationes este on interpretare extensivă , care semnifică extinderea
unei norme la o ipoteză neprevăzută, rațiunea fiind mai importantă decăt cea prevăzută de normă.

Bibliografie:

- Lector Univ. Dr. Scarlet Corina, Logică Juridică, 2021 Editura Sitech.