1.

Conceptul, esența și rolul antreprenoriatului

Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfăşurată pe

propriul risc şi orientată spre obţinerea profitului ca urmare a utilizării bunurilor,
vinderii mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele
înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege. Activitate de
antreprenoriat pot desfăşura atât persoanele juridice, cât şi cetăţenii (persoanele
fizice).
Potrivit legislaţiei Republicii Moldova, „antreprenoriatul este activitatea de
fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de
cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în
numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-şi
asigura o sursă permanentă de venituri”. Cele mai des întâlnite forme de activităţi
de antreprenoriat sunt: genurile de activităţi licenţiate şi companiile comerciale.
Principala diferenţă între cele două forme este cǎ un comerciant (persoană fizică)
face afaceri pe cont propriu şi are nevoie de autorizaţie comercială, în timp ce o
companie (persoană juridică) face afaceri în contul companiei, adică pentru toţi
patronii săi. În acest caz, va fi nevoie de autorizaţia comercială a fondatorilor şi de
un contract legal încheiat între aceştia.
In literatura cu caracter economic există numeroase informatii cu privire la
legătura dintre antreprenoriat şi creşterea economică. Marea majoritate a
specialistilor abordează legătura dintre antreprenoriat si dezvoltarea unei economii
intr-un mod simplist, studiul a arătat că inclusiv în țările în curs de dezvoltare
antreprenoriatul are un rol important in economie. Antreprenorii reprezintă forta
care pune lumea in miscare.

2. Factorii care influiențează dezvoltarea antreprenoriatului

Aproape toate forţele macroeconomice influenţează în mod special aptitudinile

şi preferinţele personale, aceste forţe având un puternic impact asupra ofertei şi
asupra cererii.
Factorul tehnologic. Noile tehnologii specifice secolului XXI din domeniul
comunicării şi informaţiei au un potenţial mai ridicat în a genera noi bunuri şi
servicii, creând oportunităţi pentru lansarea noilor firme în afaceri. Au permis
totodata reducerea costurilor tranzacţiilor, coborând pragurile minime de eficienţă
în multe domenii de activitate.
Factorul dezvoltării economice. Cele trei categorii de factori care pun în
evidenţă dezvoltarea economică a unei societăţi influenţează oferta antreprenorială
prin intermediul gradului de disponibilitate a resurselor pentrunoile firme.
Astfel:
a. Dezvoltarea economică, prin nivelul ei, constituie factorul cel mai
importantcare influenţează oportunităţile din mediul de afaceri. Totodată, trecerea
unor firme de la producţie la servicii creează noi oportunităţi deoarece, în sfera
serviciilor barierele existente pe piaţă sunt maimici (cu un impact mai mic) decât
în sfera producţiei.
 b. Venitul pe cap de locuitor reprezintă un factor important care-şi pune
amprenta şi influenţează modificările din structura activităţilor, amplificând într-un
anumit mod oportunităţileantreprenoriale. Astfel, creşterea veniturilor determină
creşterea cererii de servicii, determinând înacest sens diversificarea cererii
consumatorilor.
c. Diversificarea puternică a cererii. O astfel de diversificare va permite
firmelor noi săţinăpiept companiilor puternice, tradiţionale care domină piaţa.
Noile firme urmăresc să cucerească noi segmente pe o piaţă concurenţialăîn
anumite domenii de activitate, astfel că furnizorii de produse noi sispecializate sunt
favorizaţi prin această diversificare.
FACTORI DEMOGRAFICI (maturitate, durata de viaţă) La nivel
macroeconomic studiile arată că numărul noilor afaceri este influenţat decreşterea
populaţiei (natalitate), de gradul de aglomerare şi urbanizare a zonei analizate şi de
existenţa numărului de întreprinderi mici în cadrul organizaţional. Totodată,
educaţia, nivelul acesteia şi gradul de specializare poate constitui un factor
pozitivpentru acei intreprinzători care se lanseazăîn noi afaceri, având o pregărire
mai bunăîn domeniu.
Factorul INSTITUŢIILOR DE SPRIJIN În categoria acestor instituţii sunt
incluse: familia, sistemul educaţional, sistemul economic,sistemul politic şi
sistemul juridic. Analizând latura cererii se constată o serie de instituţii
financiaresau de altă natură, precum şi anumite politici guvernamentale care
vizează abolirea reglementărilorprivitoare la intrarea pe piaţă a noilor firme şi la
privatizarea companiilor prestatoare de servicii. Astfel, la nivelul Uniunii
Europene se urmăreşte facilitarea elementelor care favorizează lărgirea sectorului
privat, elaborându-se în acest sens reglementări fiscale şi de protecţie socială
maifavorabile noilor întreprinzători (antreprenori). Analizând oferta se constată că
instituţiile de sprijin, menţionate anterior, stimulează posibilităţile şi preferinţele
întreprinzătorilor.

Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului.

Dezvoltarea antreprenoriatului intr-o tara sau alta este conditionata de factorii
demografici, politici, economici, psihologici, culturali, printre care un rol
important revine:
 Structurii populatiei si dinamicii acesteia in viitor
 Nivelul invatamintului general si antreprenorial
 Politicii statului in domeniul sustinerii antreprenoriatului
 Atitudinii societatii fata de antreprenoriat
 Existentei unei infrastructuri dezvoltate de servicii de afaceri
 Posibilitatii obtinerii unor oportunitati si beneficii individuale
 Existenta unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri si asumarea riscului.

3. Riscuri și beneficii în activitatea de antreprenoriat

Avantaje:
- Esti propriul tau sef si detii controlul asupra viitorului tau;
- Libertatea de a alege (de exemplu, iti poti stabili orele de lucru, iti poti alege
angajatii, etc. Exista mai multe oportunitati de a lua decizii;
- Mai multe oportunitati de a-ti pune in valoare talentul, calificarile, cunostintele si
creativitatea;
- Recompense financiare (de exemplu venitul, profitul si avantajele fiscale);
- Siguranta locului de munca (iti creezi propriul loc de munca);
- Mai putina rutina;
- Satisfactie personala/respect pentru propria persoana, implinire personala.

Dezavantaje:
- Risc de faliment;
- Este posibil sa muncesti mai multe ore decat un program de lucru obisnuit;
- Veniturile nu sunt intotdeauna garantate si regulate in comparatie cu salariul
primit in cazul in care ai lucra pentru altcineva;
- Urgenta de a reusi;
- Stres;
- Risc financiar;
- Sacrificii (de exemplu, mai putin timp petrecut cu familia, uneori este nevoie
chiar si de sacrificii financiare pentru a reusi);
- Responsabilitate (exista numeroase responsabilitati si roluri pe care trebuie sa ti
le asumi);
- Atentie sporita la legislatie si hartogaraia aferenta.

4. Activitatea de antreprenoriat în RM

În 2006 Republica Moldova a aprobat Legea privind susţinerea sectorului

întreprinderilor mici şi mijlocii, care prevede direcţiile susţinerii de stat a IMM-
urilor, subiectele şi obiectele susţinerii, fondurile specializate, strategiile de stat
etc.
Susţinerea de către stat a întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează
diferenţiat, în funcţie de genul de activitate, de perioada de funcţionare şi de
numărul agenţilor economici, cu utilizarea diferitor forme şi metode de susţinere şi
surse de finanţare.
Susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează
de către autorităţile publice, conform strategiilor şi programelor de stat aprobate de
Guvern, şi de către organizaţii nestatale. Subiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt ministerele, alte autorităţi ale
administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, alte
organe autorizate.
Subiecte ale susţinerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii sunt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine.
Obiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii sunt întreprinderile micro, mici şi mijlocii.
 În Republica Moldova a fost creată Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului
Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), care are statut de organizaţie
necomercială pe lângă Ministerul Economiei, şi are drept scop implementarea
politicii de stat privind susţinerea dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi
mijlocii, în conformitate cu strategiile de susţinere a dezvoltării acestui sector şi cu
alte strategii şi programe ale Guvernului.
Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii sunt documente de planificare strategică a politicii de stat privind
susţinerea acestui sector, care definesc obiectivele şi identifică priorităţile politicii
statului în domeniu.
Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii sunt aprobate prin hotărâre de Guvern şi stabilesc:
a) scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susţinerii întreprinderilor
micro, mici şi mijlocii; b) grupurile-ţintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii
vizate de direcţiile strategice de activitate ale politicii de stat;
c) sarcinile şi acţiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile
acestora;
d) sursele de finanţare;
e) instituţiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
f) indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului
generat;
g) procesul de monitorizare;
h) termenele de implementare;
i) alte prevederi necesare implementării strategiilor.
Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt
puse în sarcina Ministerului Economiei. Finanţarea procesului de realizare a
strategiilor se va efectua prin includerea în legea bugetară anuală a resurselor
financiare necesare, precum şi prin crearea unor fonduri speciale conform
legislaţiei în vigoare.

5. Accepțiunile conceptului de întreprinzător

ACCEPŢIUNI ALE CONCEPTULUI DE ÎNTREPRINZĂTOR

 persoană care îşi asumă riscuri şi incertitudini (Cantillon, Thunen,

Mangoldd, Mill, Houwley, Knight, Mises, Cole, Shackle)
 un inovator (Bandeau, Bentham, Thunen, Schomoller, Sombart, Weber,
Schumpeter)
 un decident (Cantillon, Menger, Marshall, Wieser, Walker, Dynes, Mises,
Shackle, Cole, Kirzner, Schultz)
 un furnizor de capital financiar (Smith, Turgot, Ricardo, Bohm-Bawerk,
Edgeworth, Pigou, Mises)
 un lider (Say, Walker, Marshall, Wieser, Sombart, Weber, Schumpeter)
 un manager (Say, Mill, Marshall, Menger)
  un organizator sau coordonator de resurse economice (Wieser, Schomoller,
Sombart, Weber, Schumpeter, Clark)
 un proprietar de firmă (Wieser, Pigou)
 un utilizator al factorilor de producţie (Walker, Wieser, Keynes)
 un contractant (Bertham)
 un arbitru (Cantillon, Kirzner)
 persoană care alocă resurse pentru utilizări alternative (Kirzner, Schultz,
Herbert, Kink)
 persoană care imaginează, dezvoltă şi concretizează viziuni (Fillion)

6. Tipologia întreprinzătorilor
 

Tab. 1.3.
Tipologia întreprinzătorilor[1]
Nr.
Tipurile de întreprinzători Autorii Anul
crt.
-Întreprinzătorul-administrator -D.Collins 1964 şi
1.
-Întreprinzătorul independent -D.G. Moore 1970
-Întreprinzătorul-tehnician sau meseriaş
2. -Întreprinzătorul „oportunist” sau „centrat” -N.R. Smith 1967
economic
-Întreprinzătorul-manager sau inovator
-Întreprinzătorul-proprietar, orientat spre
dezvoltare economică
-Întreprinzătorul care refuză dezvoltarea,
fiind axat pe eficienţă imediată
3. -J.C. Laufer 1974
-Întreprinzătorul-tehnician
-Întreprinzătorul care munceşte singur
-Întreprinzătorul constructor de echipe
-Întreprinzătorul care repetă modelele
intreprenoriale existente
-Întreprinzătorul care valorifică economiile
de scală (prin firme mari)
-Întreprinzătorul care acumulează capital
-Întreprinzătorul-contractor
-Întreprinzătorul-artist, care cumpără şi
4. vinde -K.H. Vesper 1980
-Întreprinzătorul care construieşte
conglomerate
-Întreprinzătorul-speculant
-Întreprinzătorul-manipulator de „valori”
aparente
-Întreprinzătorul PIG, axat pe perpetuare, -P.A. Julien şi 1987 şi
5.
independenţă şi creştere Marchesnay 1998
6. -Întreprinzătorul GAP, concentrat pe -M. Lafuente 1989
creştere, autonomie şi perpetuare -V. Salas
 -Întreprinzătorul-specialist
-Întreprinzătorul orientat pe risc (aventurier)
-Întreprinzătorul centrat pe familie
-Întreprinzătorul managerial
-Întreprinzătorul-tehnician
-R.W.
7. -Întreprinzătorul-promotor 1990
Harnady
-Întreprinzătorul managerial profesionist
-Întreprinzătorul clasic
-J.B. Miner
8. -Întreprinzătorul focalizat pe creştere 1990
-N.R. Smith
-Întreprinzătorul-manager
-Întreprinzătorul operaţional 1994
9. -J.l. Fillion
-Întteprinzătorul vizionar 1996
-Întreprinzătorul cetăţean de vază
-Întreprinzătorul „workaholic”
10. -Întreprinzătorul „înotător” -W.S. Sin[2] 1996
-Întreprinzătorul idealist
-Întreprinzătorul axat pe tehnica de vârf
 

1.4.2. Clasificarea lui Miner

      Această clasificare este realizată în 1997. Specialistul american, realizează, în

funcţie de conţinutul demersului antreprenorial şi al elementelor specifice, patru
tipuri de întreprinzător, şi anume:

1. întreprinzătorul performant profesional, caracterizat prin:

 alocă foarte mult timp afacerii;

 crede puternic în propria persoană şi în ceea ce face;
 încearcă să înveţe cât mai mult despre afacerea pe care o derulează;
 posedă o viziune asupra evoluţiei afacerii pe care o implementează;
 apelează la tehnici de planificare;
 pune accent pe flexibilitate într-o organizare mai puţin structurată şi
formalizată;
 manifestă reacţii rapide faţă de schimbările mediului;
 posedă o mare capacitate de a soluţiona probleme;
 reacţionează bine în situaţii de criză.

  

Elemente psihologice specifice

Nr.
Elemente Intensitate
crt.
1. Nevoie de realizare Foarte mare
Dorinţă de feed-back la deciziile şi acţiunile
2. Mare
sale
3. Dorinţă de a planifica şi stabili obiective Medie
4. Iniţiativă personală Mare
Consacrare personală în favoarea
5. Mare
organizaţiei
Credinţa intimă că aportul personal este
6. Mare
esenţial
Credinţă că munca trebuie bazată şi ghidată
7. în primul rând de scopuri personale şi apoi Foarte mare
de scopurile altora
 

1. întreprinzătorul „supervânzător” (supercomerciant), ale cărui trăsături

principale sunt:
- este permanent preocupat să vândă;
- se concentrază asupra a ceea ce vinde şi cum vinde;
- nu renunţă niciodată să vândă;
- apelează la alţii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
- pune accent pe relaţiile umane şi pe munca în echipă.
 
Elemente psihologice specifice

Nr.
Elemente Intensitate
crt.
Capacitatea de a te înţelege şi de a-i
1. Foarte mare
percepe pe alţii (empatia)
2. Dorinţa de a-i ajuta pe alţii Mare
Credinţa că procesele sociale sunt foarte
3. Foarte mare
importante
4. Nevoie de a avea relaţii intense cu alţii Medie
Credinţă că „forţa” (departamentul) de
5. vânzări are un rol crucial în implementarea Mare
strategiei
 

1. întreprinzătorul-manager, care se caracterizează prin:

 posedă calităţi şi pregătire managerială apreciabile;

 îi place să conducă propriii salariaţi, în care scop se străduieşte să
dezvolte o firmă de dimensiuni cât mai mari;
 alocă timp şi resurse pentru a convinge potenţialii clienţi să cumpere
produsele firmei sale;
 încurajează personalul să-şi construiască şi să urmează o cariere în
cadrul companiei;
 pune accent pe eliminarea diferenţelor culturale dintre persoane şi pe
construirea unei culturi organizaţionale specifice firmei.

 Elementele psihologice specifice

Nr. Elementele Intensitate

crt.
1. Dorinţă de a juca rolul de lider al firmei Mare
2. Decisivitate în decizii şi acţiuni Mare
3. Atitudine pozitivă faţă de autorităţi Mare
4. Dorinţă de a-i concura pe alţii Foarte mare
5. Dorinţa de putere Mare
6. Dorinţa de a ieşi în evidenţă Foarte mare
 

1. întreprinzătorul-expert, generator de idei, ale cărui trăsături definitorii

sunt:

 posedă suficiente cunoştinţe într-un domeniu pentru a fi considerat expert;

 deţine „libertatea” de a inova şi de a-şi implementa propriile idei;
 acordă atenţie atragerii de persoane cu calităţi complementare lui, pentru a
finaliza noua idee;
 îşi consacră energia obţinerii sprijunului pentru a implementa ideea nouă;
 îşi cristalizează o viziune asupra afacerii.

 Elemente specifice

Nr.
Elemente Intensitate
crt.
1. Dorinţă de a inova Mare
2. Ataşament faţă de idei Foarte mare
Credinţă că dezvoltarea noilor produse este
3. Mare
crucială în realizarea strategiei firmei
4. Inteligenţă Medie
5. Dorinţă de a evita sarcinile cu risc ridicat Mare
 

1.4.3. Tipologia STRATOS

      O altă clasificare, poate cea mai propagată, cunoscută şi citată în ultimii ani 
în Europa este cea realizată de un grup de cercetători în cadrul proiectului de
cercetare STRATOS derulată în opt ţări. La baza acestei tipologii se află criteriile:
natura atitudinilor intelectuale şi comportamentelor întreprinzătorului.

Tipuri de întreprinzători

Atitudine
Atitudine
Nr. comportamentală Tipuri de
comportamentală
crt. managerial- întreprinzători
crativ-dinamică
admistrativă
Universal sau
1. Mare Mare
complet
Dinamic sau
2. Mare Redusă
pionier
3. Redusă Mare Organizator
Clasic sau
4. Redusă Redusă
„rutinier”
         Caracteristicile celor patru tipuri de întreprinzători au fost delimitate de
specialişti pe baza unei cuprinzătoare şi aprofundate cercetări efectuate prin
intervievarea a 1910 întreprinzători din întreprinderi mici din opt ţări. Obiectul
analizei l-au constituit 85 de parametri ce reflectă fenomenul antreprenorial,
caracteristicile şi activităţile întreprinzătorului cu un grad ridicat de complexitate.

Elementele principale referitoare la cele patru tipuri de întreprinzători, aşa cum au

rezultat din cercetarea STRATOS[3] sunt:

 întreprinzătorul de tip A – universal sau complet – posedă o bună

pregătire economică, manifestă o capacitate ridicată de cuprindere a
problemelor implicate de demersul intreprenorial, demonstrând o
disponibilitate ridicată de adaptare la mediu. Orientarea strategică ce tinde să
predomine în firmele conduse de aceşti antreprenori este diversificarea.
Obiectivele urmărite cu precădere sunt obţinerea de bani şi a unui stil de
viaţă atractiv, bogat în satisfacţii personale. Din punct de vedere
temperamental, întreprinzătorul de tip A corespunde, de cele mai multe ori,
temperamentului coleric. Cercetările au relevat că întreprinzătorii de tip A
sunt cei mai performanţi din punct de vedere economic.
 întreprinzătorul de tip B – dinamic sau pionier – este deosebit de creativ,
apropiindu-se de tipul de întreprinzător inovator prezentat de Schumpeter.
Un element distinctiv al său îl constituie disponibilitatea superioară spre
asumarea de riscuri, comparativ cu celelalte categorii. Se adaptează bine la
schimbările din mediul intreprenorial. Temperamentul caracteristic este cel
sangvin. Orientările strategice cel mai des utilizate în firma sa
sunt penetrarea pe piaţă şi dezvoltarea produsului. Obiectivele sunt
preponderent aceleaşi cu ale predecesorului său, adică, obţinerea de bani şi a
unui stil de viaţă plin de satisfacţii. Ca performanţă, se plasează, împreună
cu întreprinzătorii organizatori, pe plan secund, după întreprinzătorii de tip
A.
 întreprinzătorul de tip O – organizatorul – se caracterizează prin
acordarea unei atenţii majore aspectelor administrative. Îşi bazează deciziile
şi acţiunile pe o capacitate ridicată de a raţiona, cu o puternică tentă
analitică, manifestând un puternic spirit organizatoric. Temperamentul îl
poate încadra în rândul „melancolicilor”. În conceperea şi operaţionalizarea
acţiunilor antreprenoriale, situează pe prim plan realizarea de scopuri de
natură familial-antreprenorială.
 Întreprinzătorul de tip R – clasic sau rutinier – se caracterizează prin
amploarea mai redusă a deciziilor şi acţiunilor, prudenţă apreciabilă,
negenerând firme puternice şi apreciabile. Orientarea strategică predilectă
este diversificarea, performanţele obţinute situându-l pe ultima poziţie în
cadrul celor patru. Temperamentul flegmatic le este caracteristic.
Westhead si Wright (1998), împart întreprinzatorii în trei categorii: novicele;
întreprinzatorul în serie, întreprinzatorul „de portofoliu”. La baza acestei clasificari
se afla criteriul: experienta si implicarea anterioara în afaceri.

1. Novicele – indivizi neexperimentati fara posesie anterioara, care detin parti

sociale într-o firma activa;

2. Întreprinzatorul „în serie” – detine parti sociale într-o firma, având în trecut parti
similare pe care le-a vândut sau afaceri pe care le-a închis;

3. Întreprinzatorul de „portofoliu” – detine simultan parti sociale în doua sau mai

multe firme active.

În mod similar, Rosa si Scott (1999, citat în Chell, 2001) fac deosebire

între întreprinzatori portofoliu, în serie si unic, ceea ce sugereaza ca exista tipuri

diferite de întreprinzatori. Gartner (2001) utilizeaza un termen alternativ pentru
novice: întreprinzatorul „abia nascut”.

Studiul lui Rogoff si Lee, porneste analiza de la originea firmei si investigheaza

efectul diferitelor origini asupra modului de desfasurare a afacerii. Astfel au
rezultat trei tipuri distincte de întreprinzatori, având drept criteriu de delimitare
conditiile existente la pornirea afacerii:

- Creatorii – Creatorii sunt definiti ca aceia care au initiat o afacere cu visul de a

crea un produs sau serviciu nou. Creatorii se considera adevaratii întreprinzatori,
pe deplin satisfacuti de afacerea pe care o conduc. Ei nu sunt motivati de
recompense financiare , nici nu considera ca activitatea lor comporta riscuri mari,
datorita credintei în viziunea lor, îsi folosesc abilitatile si îsi aduc contributia în
societate.

- Mostenitorii – Acest grup îi include pe aceia care au mostenit o afacere de la un

membru al familiei sau care intra în afaceri printr-o conexiune familiala. Deoarece
nu au fondat compania pe care o conduc în prezent, obtin un punctaj mai mic decât
celelalte grupuri în ceea ce priveste

obiectivele noii afaceri si crearea de noi produse. De obicei, ei sunt mai putin
orientati spre crestere si mai putin hotarâti sa aduca o contributie în societate.
Punctajul obtinut de ei la obiectivul câstigarii banilor a fost cel mai mare.

- Administratorii – Sunt aceia care cumpara o afacere sau o franciza, motivati de

obiective financiare, lipsa altor optiuni sau de dorinta de a minimiza riscul, alegând
formula cumpararii unei afaceri deja testate. punctajul lor în ce priveste
cunoasterea este ridicat deoarece au o orientare fundamentala spre activitate. Fiind
în acelasi timp înclinati spre crestere, ei sunt satisfacuti de afacerea lor si se
considera adevarati întreprinzatori. În general, obiectivul lor principal nu este acela
de a-si aduce contributia în societate , nici acela de a crea un nou produs.
O alta clasificare apartine specialistul american John Miner1 care identifica patru
tipuri de întreprinzatori, tinând seama de caracteristicile psihologice si cunostintele
detinute de acestia:

7. Catacteristici unui întreprinzător de succes

Notiunea de intreprinzator este una des intalnita in momentul actual si orice

persoana a avut in viata sa un moment in care s-a gandit ca ar putea deveni un
intreprinzator de succes. Exista insa un secret care lipseste tuturor celor care
demareaza o afacere pentru a avea succes?
Pentru tinerii intreprinzatori este foarte important sa detina informatiile
complete inainte de a demara o afacere. Niciodata nu este indicat ca un
intreprinzator sa lanseze o afacere doar pentru ca suna promitator sau returneaza un
profit mare intr-un timp scurt. Acestia trebuie sa aibe motive intemeiate pentru a-si
justifica intrarea intr-un anumit domeniu. Sa faca ceea ce le place si in acelasi timp
sa le placa ceea ce fac.
De asemenea este important sa isi mentina gandirea deschisa catre idei noi si
sa nu se opreasca in a cauta sa invete si sa detina informatii. O afacere pornita pe
baza abilitatilor, cunostintelor si punctelor tari are mai multe sanse de reusita fata
de cea bazata pe obtinerea de profit. La inceput pare a fi usor sa pretinda ca stiu
totul, insa este important ca echipa, mentorii, consilierii sa fie persoane care detin
suficienta cunoastere si experienta pentru a sustine antreprenorul.
In principal, trebuie sa fie un bun evaluator. Evaluator al propriei
personalitati si anume sa stie de ce are nevoie pentru a nu cadea in capcana
esecului. Viziunea si ideea de afaceri sunt intr-adevar extrem de importante, insa la
fel de importante sunt calitatile de lider al intreprinzatorului. Daca reuseste sa se
adapteze si sa faca fata noilor provocari, sau dimpotriva, sa se dea batut la prima
piedica.
Pe de alta parte povestile intreprinzatorilor care se bucura de succes sunt
unice asemeni lor. Putem spune chiar ca gandirea acestora e mereu logica,
calculata si cu obiective bine stabilite chiar daca comportamentul lor ar putea arata
contrariul.
Principalele calitati de dorit in aceasta situatie sunt, in opinia celor mai multor
specialisti, urmatoarele:
1. Determinare. Dorinta inflacarata de a reusi ce isi propune un intreprinzator
prin orice metode este cea mai importanta. Avand dorinta, va depune asiduu
eforturi care sa il duca in acel punct al succesului.
2. Atractie fata de risc. Acest lucru nu inseamna ca persoana se va arunca in
orice actiune fara a analiza situatia inainte. Orice inceput presupune un oarecare
risc, insa inceputul trebuie facut cu pasi marunti. Nu trebuie sa mearga prea
departe intr-un timp foarte scurt.
3. Introspectia. Analiza cauzelor si ale efectelor. Dupa ce a efectuat acel prim
pas in demararea afacerii, trebuie sa se opreasca si sa analizeze cum a fost posibil
acel lucru. Daca a luat o decizie nefavorabila, sa se gandeasca ce a cauzat acel esec
si care ar fi solutiile pentru remediere. De asemenea, este foarte important sa aiba
puterea de a putea vedea mai departe si ramificatiile actiunilor sale.
 4. Ciclicitatea. O data ce antreprenorul si-a dat seama cu adevarat ce isi
doreste sa faca, va mai face un pas, il va analiza, si va merge mai departe cu
succes.
Comunicarea eficienta este cheia reusitei. Atat cu angajatii, cat si cu
managerii este foarte important ca intreprinzatorul sa transmita un mesaj clar,
concis, care sa evite ambiguitatile care pot conduce la performante neadecvate si
neintelegeri. Anagajatii trebuie mentinuti la un nivel de motivatie si armonie
ridicat. Cand este cazul, angajatorul va aprecia un angajat sub diferite forme, si va
trebui sa ceara feedback de fiecare data, pentru a putea afla daca mesajul sau si-a
atins tinta sau exista o deficienta in comunicare.
Onestitatea si obiectivitatea sunt de asemenea importante. Onestitatea in
relatiile cu diferiti clienti si furnizori vor atrage dupa sine o reputatie demna de
dorit sau, dimpotriva, daca lipseste, de ocolit. Respectul in afaceri trebuie sa vina
din ambele parti contractuale.Trebuie avut in vedere faptul ca este greu sa se
mentina la un nivel ridicat de obiectivitate cand este vorba de proiectul lor. Proiect
in care au investit poate toate eforturile si sperantele. Feedback-ul este si in acest
caz extrem de important, deoarece permite aflarea informatiilor necesare pentru a
analiza produsul. Mintea trebuie mentinuta deschisa catre imbunatatiri, catre
nivelul de satisfacere a nevoii clientilor prin produsul sau serviciul respectiv. Daca
nevoia acoperita de produs nu exista in randul clientilor, aceasta este cea mai mare
eroare, inca din startul afacerii care este menita esecului.
Puterea de a recunoaste momentul oportun de retragere este un alt punct
de importanta majora. Cei mai multi intreprinzatori stiu cand este momentul de
lansare insa uita sa recunoasca cand este suficient. Daca ideea de afaceri nu da
rezultatele scontate, trebuie analizat ce a condus la acest rezultat, ce ar fi putut fi
facut diferit si ce a mers intr-o directie gresita. Esecul este inevitabil de cele mai
multe ori, insa un antreprenor modest, care isi recunoaste puterile, va prevala
asupra obstacolelor.
Actioneaza, analizeaza, imbunatateste, repeta. Cam in aceste patru cuvinte
se rezuma secretul succesului.
Intreprinzatorii isi vor lansa ideea sau produsul atunci cand vor simti ca se
apropie de ceea ce isi doresc. Nu vor astepta “perfectiunea”. Aceasta este aproape
imposibil de atins. Pe cand o idee este mai usor de modificat pe parcurs.

8. Profilul îmtreprinzătorului moldovean

Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost

intervievati o serie de de intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate
ca cel mai frecvent isi deschid propria afacere barbatii, femeile putin se implica in
afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor sotului in realizarea ideii
de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 34-44
ani(36%) fiind urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-
24ani(5%). Ce priveste nivelul studiilor la intreprinz. moldoveni sunt persoanele cu
studii superioare, din acestea au studii tehnice, studii economice, sunt specialist in
agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor intervievate au afirmat ca sau
lansat in afaceri din dorinta de a obtine venituri,22% din nevoia de realizare
etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-2001.La domeniul de
activitate predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de
servicii(30%),cite 3% le revine celor din transport si agricultura. Intreprinz.
intervievati au mentionat ca impozitele reprezinta pentru afacerea lor o problema
dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se plaseaza lipsa specialistilor si
concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care
urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia
imperfect si coruptie.Pe ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a
chiriei, utilajul invechit.

9. Susținerea de stat a antreprenoriatului în RM

Sustinerea de stat a afacerilor mici in Republica Moldova In RM a fost

elaborate si aprobata Legea cu privire la sustinerea si protectia micului business
1994, precum si un sir de alte legi si acte normative (ex: Legea cu privire la
antreprenoriat si intreprinderi 1992; Legea cu privire la vinzari de marfuri 1994;
Legea cu privire la comertul interior 1996 etc.). Sustinerea de catre stat a afacerilor
mici din Moldova prevede: a) sustinerea financiara; b) sustinerea fiscal; c)
asigurarea unui cadru legislative-instutional corespunzator . a) La sfirsitul anului
1994 a fost creat Fondul pentru Sustinerea Antreprenoriatului si Dezvoltarea
Micului Business.Printre sarcinile de baza ale acestui fond este acordarea de
credite avantajoase agentilor micului business, participantilor si cistigatorilor la
concursurile proiectelor investitionale . Schema de finantare prevede
ca :intreprinderile,ale caror planuri de afaceri au fost aprobate spre finantare,
participa cu surse proprii la realizarea proiectului si au o acoperire partiala a
creditului cu mijloace fixe; rata creditului este redusa in comparative cu media
dobinzii practicate de bancile comerciale; fondul ofera o garantie de 100000 lei; de
la suma garantiei firma va achita Fondului un commission de min. 2 % anual. b)
Intreprinderile mici pot beneficia de creditul fiscal, care reprezinta scutirea
temporara de la plata in buget a impozitului pe venit. Conform art.49 al Codului
fiscal, pot beneficia de o scutire integrala de la plata impozitului pe venit pe o
perioada de 3 ani : intreprinderile micului business; gospodariile taranesti(de
fermier) ; cooperativele de intreprinzator agricole si de prestari servicii. Imediat
dupa expirarea perioadei de scutire fiscal, agentii economici au dreptul la o
reducere partial de 35% in decurs de 2 ani a cotelor impozitului pe venit. De o
scutire integral de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 5 ani pot beneficia
intreprinderile ce se ocupa cu analiza, proiectarea si programarea sistemelor
informationale pregatite spre utilizare sau cu producerea de programe la comanda
beneficiarului.De asemenea intreprinderile rezidente ale zonelor economice libere
pot beneficia de reducerea impozitelor pe venit. Legislatia moldoveneasca prevede
si facilitate fiscale pentru investitii. Daca se investesc 250 mii dolari ,
intreprinderea este scutita cu 50 % din suma impozitului pe venit pe o perioada de
5 ani, iar daca 2 mln. dolari firma este scutita cu 100 % pe o perioada de 3 ani. Se
mai scutesc de impozite firmele mici care celputin 80 % din suma impozitului pe
venit, calculate si nevarsata la buget, se investesc in dezvoltarea productiei proprii
sau in programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei nationale. c) Pentru
a imbunatati situatia afacerilor mici Guvernil acorda asistenta tehnica si financiara
unor proiecte straine, realizeaza reforma regulatorie, ce presupune revizia tuturor
actelor legislative care reglementeaza activitatea de antreprenoriat, simplificarea
procesului de initiere a afacerii si reducerea riscurilor antreprenoriale.Cadrul
instutional de stat de sprijinire a afacerilor mici, este asigurat de Guvern si de
Directia dezvoltarea businessului mic si mijlociu a Ministerului Economiei si
Comertului, iar la nivel local, de administratia publica locala si Directiile de
dezvoltare a businessului mic si mijlociu, create in cadrul Consiliilor rationale. In
scopul promovarii spiritului de intreprinzator, annual sub patronatul Guvernului
RM se organizeaza Expozitia- for ,, Micul Business-Moldova”, la care
intreprinderile mici prezinta produsele lor si serviciile lor. A mai fost lansat si
Concursul ,, Cel mai bun antrprenor din micul business”

10.Sursele de asistență pentru activitatea de antreprenoriat

Sustinerea de stat a afacerilor mici in Republica Moldova In RM a fost

elaborate si aprobata Legea cu privire la sustinerea si protectia micului business
1994, precum si un sir de alte legi si acte normative (ex: Legea cu privire la
antreprenoriat si intreprinderi 1992; Legea cu privire la vinzari de marfuri 1994;
Legea cu privire la comertul interior 1996 etc.). Sustinerea de catre stat a afacerilor
mici din Moldova prevede: a) sustinerea financiara; b) sustinerea fiscal; c)
asigurarea unui cadru legislative-instutional corespunzator . a) La sfirsitul anului
1994 a fost creat Fondul pentru Sustinerea Antreprenoriatului si Dezvoltarea
Micului Business.Printre sarcinile de baza ale acestui fond este acordarea de
credite avantajoase agentilor micului business, participantilor si cistigatorilor la
concursurile proiectelor investitionale . Schema de finantare prevede
ca :intreprinderile,ale caror planuri de afaceri au fost aprobate spre finantare,
participa cu surse proprii la realizarea proiectului si au o acoperire partiala a
creditului cu mijloace fixe; rata creditului este redusa in comparative cu media
dobinzii practicate de bancile comerciale; fondul ofera o garantie de 100000 lei; de
la suma garantiei firma va achita Fondului un commission de min. 2 % anual. b)
Intreprinderile mici pot beneficia de creditul fiscal, care reprezinta scutirea
temporara de la plata in buget a impozitului pe venit. Conform art.49 al Codului
fiscal, pot beneficia de o scutire integrala de la plata impozitului pe venit pe o
perioada de 3 ani : intreprinderile micului business; gospodariile taranesti(de
fermier) ; cooperativele de intreprinzator agricole si de prestari servicii. Imediat
dupa expirarea perioadei de scutire fiscal, agentii economici au dreptul la o
reducere partial de 35% in decurs de 2 ani a cotelor impozitului pe venit. De o
scutire integral de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 5 ani pot beneficia
intreprinderile ce se ocupa cu analiza, proiectarea si programarea sistemelor
informationale pregatite spre utilizare sau cu producerea de programe la comanda
beneficiarului.De asemenea intreprinderile rezidente ale zonelor economice libere
pot beneficia de reducerea impozitelor pe venit. Legislatia moldoveneasca prevede
si facilitate fiscale pentru investitii. Daca se investesc 250 mii dolari ,
intreprinderea este scutita cu 50 % din suma impozitului pe venit pe o perioada de
5 ani, iar daca 2 mln. dolari firma este scutita cu 100 % pe o perioada de 3 ani. Se
mai scutesc de impozite firmele mici care celputin 80 % din suma impozitului pe
venit, calculate si nevarsata la buget, se investesc in dezvoltarea productiei proprii
sau in programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei nationale. c) Pentru
a imbunatati situatia afacerilor mici Guvernil acorda asistenta tehnica si financiara
unor proiecte straine, realizeaza reforma regulatorie, ce presupune revizia tuturor
actelor legislative care reglementeaza activitatea de antreprenoriat, simplificarea
procesului de initiere a afacerii si reducerea riscurilor antreprenoriale.Cadrul
instutional de stat de sprijinire a afacerilor mici, este asigurat de Guvern si de
Directia dezvoltarea businessului mic si mijlociu a Ministerului Economiei si
Comertului, iar la nivel local, de administratia publica locala si Directiile de
dezvoltare a businessului mic si mijlociu, create in cadrul Consiliilor rationale. In
scopul promovarii spiritului de intreprinzator, annual sub patronatul Guvernului
RM se organizeaza Expozitia- for ,, Micul Business-Moldova”, la care
intreprinderile mici prezinta produsele lor si serviciile lor. A mai fost lansat si
Concursul ,, Cel mai bun antrprenor din micul business”.

11.Cadrul legal și formele organizatorico-juridice ale antreprenoriatului

LEGE Nr. 845

din 03-01-1992
cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi stabileşte agenţii economici care au
dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitate de antreprenoriat în
Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi economice
ale acestei activităţi.

Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat

            1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme
organizatorico-juridice:
            a) întreprindere individuală;
            b) societate în nume colectiv;
            c) societate în comandită;
            d) societate pe acţiuni;
            e) societate cu răspundere limitată;
            f) cooperativă de producţie;
            g) cooperativă de întreprinzător;
            h) întreprindere de arendă;
            i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
            2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se
desfăşoară sub forma de organizare juridică întreprindere individuală sau în baza
patentei de întreprinzător.
            3. Întreprinderile cu investiţii străine se înfiinţează pe teritoriul Republicii
Moldova sub formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului
articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective
se stabilesc de legislaţia privind investiţiile
străine.
            4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1 din prezentul articol (în
dependenţă de numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia,
poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică.
            5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau
alte genuri specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice
arătate la lit.d), e), h) din punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile
constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor astfel de
întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
            6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele
religioase, în conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la
fondarea şi coposedarea
de societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi
societăţi pe acţiuni.
            7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale.
Persoanele juridice şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu
răspundere nelimitată sau în comandită.

12.Întreprinderea individuală

 Articolul 14. Întreprinderea individuală

            1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului,
cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de
proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza
bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
            În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria
ţărănească (de fermier).
            2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în
cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Patrimoniul întreprinderii
individuale este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului.
            Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere
nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele
bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
            Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere
nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-
se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul
urmăririi.
            3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii
întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia
civilă.
            Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie
2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier).
            4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu
privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
            a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia,
domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
            b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii,
domiciliul şefului (directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este
fondator;
            c) firma întreprinderii, inclusiv abreviată;
            d) sediul întreprinderii;
            e) data înfiinţării întreprinderii;
            f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
            g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
            În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte
prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
            5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată , trebuie să
includă cuvintele «întreprindere individuală» sau «Î. I.», precum şi numele cel
puţin al unui posesor.

13.Gospodăria țărănească

1. Gospodăria ţărănească (de fermier)* este în sistemul economic al republicii un

subiect independent cu statut de persoană fizică, care, ca rezultat al folosirii
terenurilor şi a altor bunuri, aflate în proprietate privată sau luate în arendă,
produce, prelucrează şi vinde producţie agricolă.
            2. Gospodăria ţărănească reprezintă o formă de activitate liberă de
antreprenor, ce se realizează pe principiile avantajului economic.
            3. Membri ai gospodăriei ţărăneşti sînt consideraţi membrii familiei
            4. Conducător al gospodăriei ţărăneşti poate fi oricare dintre cetăţenii
Republicii Moldova care a împlinit 18 ani.
            5. La organizarea producţiei şi la stăpînirea mijloacelor sale de producţie şi
a produselor obţinute gospodăria ţărănească beneficiază de aceleaşi drepturi, ca şi
alte forme de gospodărire în agricultură.
            6. Relaţiile gospodăriei ţărăneşti cu organele administraţiei de stat, cu
întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii se stabilesc pe baze de
contracte şi se realizează prin decontări în numerar şi prin virament.
            7. Conducătorii gospodăriei ţărăneşti reprezintă interesele acesteia în
relaţiile cu organele administraţiei de stat, cu întreprinderile, instituţiile,
organizaţiile şi cetăţenii.
            8. Imixtiunea organelor de stat, obşteşti şi cooperatiste în activitatea
economică sau de alt gen a gospodăriei ţărăneşti este interzisă.

LEGE Nr. 841

din 03-01-1992
cu privire la gospodăria ţărănească (de fermier)

15 +16 SRL SA

  Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată

            1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă
întreprinderi fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane
fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi
de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de
societate) şi a statutului.
            Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată
şi de o singură persoană juridică sau fizică.
            În societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni de tip închis (cu
excepţia celor agricole) numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
            Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi)
subscrise ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra
cotelor subscrise sînt: în cadrul societăţii pe acţiuni acţiunea, în cadrul societăţii cu
răspundere limitată – adeverinţa cotei de participaţie.
            2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane
juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
            Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii
(cotelor) care le aparţin.
            3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe
acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind
societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de
contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderii.

16.Societatea în nume colectiv

 Articolul 15. Societatea în nume colectiv

            1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi
mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în
scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă,
în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
            2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în
cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi
asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor,
exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac
obiectul urmăririi.
            Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile
asociaţilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.
            3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în
nume colectiv sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de
legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).

17.Societatea în comandită

 Articolul 16. Societatea în comandită

            1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai
multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în
scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă,
în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
            Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un
comanditar.
            2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul
raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii
poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se
bunurile care, în conformitate cu legislaţia
în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor
(capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de
societate).
            Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor,
care nu sînt în legătură cu activitatea acesteia.
            3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în
comandită sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de
legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) .

18 + 19 Cooperativa de producție și cooperative de întreprinzător

 Articolul 18. Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător

            1. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau
mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie
şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a
membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia.
Cooperativa de producţie este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ
(inclusiv comercial).
            (Se modifică prin LP1500 din 05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400)
            Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin cinci
persoane juridice şi (sau) fizice care practică activităţi de întreprinzător, ce are
scopul de a contribui la
obţinerea de către membrii săi a profitului. Prin derogare de la această prevedere,
membri ai cooperativei agricole de întreprinzător de prestări servicii pot fi
persoanele care produc
produse agricole în gospodăriile personale auxiliare.
            2. Cooperativele de producţie şi de întreprinzător sînt persoane juridice şi
răspund pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul lor. Membrii cooperativei de
producţie sau ai
cooperativei de întreprinzător îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în
limitele cotelor care le aparţin, iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient,
poartă răspundere suplimentară cu averea lor personală în limita stabilită de lege
sau de statutul cooperativei.
            3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii
cooperativelor, asociaţiilor lor şi întreprinderilor fondate de acestea se
reglementează de legislaţia privind cooperativele de producţie şi cooperativele de
întreprinzător, legislaţia civilă, precum şi de statutele organizaţiilor menţionate.

20. Patenta de întreprinzător – alternativa de desfășurare a activității de

întreprinzător

Este un certificat de stat nominative,care confirma dreptul

detinatorului ei sa desfasoare genul de activitate d intreprinzator indicat in
ea in decursul unei anumite perioade de timp.Conform patentei se pot
practica aproape 53 de activitati in domenii ca:comertul,producerea
panificatiei,confectionarea imbracamintei,prestarea serviciilor de
transport,servicii contabile,juridice,etcAcest certificate ofera
intreprinzatorului de a se lansa in afacerea care doreste,adica daca vrea sa
se ocupe cu coordonarea afacerii sis a fie in calitate de sofer al
intreprinderii ,patenta ii ofera aceasta posibilitate.Patenta e eliberata in
decurs de 3 zile,insotita de cerere,bulletin de identitate,2 fotografii ale
persoanei ce solicita patenta.Ea este oferita Inspectoratul fiscal sau de
primarie,in cazul absentei acestuia.
 LEGE Nr. 93
din 15.07.1998
cu privire la patenta de întreprinzător

21. Acte ede bază necesare pentru înregistrarea unei întreprinderi

EGE Nr. 1265

din 05-10-2000
cu privire la înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi organizaţiilor

Articolul 11. Actele necesare pentru înregistrarea de stat

             (1) Pentru înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor se
prezintă:
             a) cererea de înregistrare de modelul aprobat de Cameră;
             b) hotărîrea cu privire la fondare şi documentele de constituire ale
întreprinderii sau organizaţiei, în funcţie de forma ei de organizare juridică, în două
exemplare;
            c) buletinele de identitate ale fondatorilor sau ale persoanelor împuternicite
în temeiul legii, precum şi ale managerului principal al întreprinderii sau
organizaţiei;
             d) documentul ce confirmă depunerea de către fondatori (asociaţi) a cotei-
părţi în capitalul social al întreprinderii în mărimea şi în termenul prevăzute de
legislaţie;
             e) dovada achitării taxei de timbru şi dovada achitării taxei de înregistrare;
f) documentul, eliberat de organul fiscal teritorial, ce confirmă că fondatorii
întreprinderii sau organizaţiei nu au datorii la bugetul public naţional.
 (2) Pentru înregistrarea instituţiilor financiare se prezintă avizul Băncii
Naţionale a Moldovei, pentru înregistrarea fondurilor nestatale de pensii şi a
organizaţiilor de asigurări – avizul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea
Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor.
             (3) Pentru înregistrarea întreprinderilor, create prin reorganizarea
întreprinderilor de stat sau a întreprinderilor al căror capital social conţine o cotă-
parte a proprietăţii de stat se prezintă autorizaţia organului central de specialitate
respectiv.
             (4) Pentru înregistrarea întreprinderilor cu investiţii străine, la cererea de
înregistrare, suplimentar, se vor anexa:
             a) extrasul din registrul comerţului naţional din ţara de origine a
investitorului;
             b) certificatul de înregistrare a întreprinderii străine;
             c) documentele de constituire ale întreprinderii străine;
             d) certificatul de bonitate al întreprinderii străine, eliberat de banca
deserventă.
             (5) Documentele enumerate la alin.(4) lit.a), b) şi c) se prezintă în copii
autentificate notarial şi legalizate de către oficiile consulare ale Republicii
Moldova de peste hotare, fiind traduse în limba de stat.

22. Procedura generală de înregistrare a întreprinderii și etapele ei principale

 Articolul 14. Procedura înregistrării

             (1) Organul înregistrării de stat verifică legalitatea actelor

recepţionate pentru înregistrare şi, în termen de pînă la 15 zile, emite decizia de
înregistrare sau decizia privind refuzul de a înregistra întreprinderea sau
organizaţia.
             (2) Întreprinderii sau organizaţiei înregistrate i se atribuie un număr
de identificare de stat, care serveşte pentru identificare şi se indică în documentele
de constituire, în certificatul de înregistrare şi pe ştampilă. Modul de formare şi
atribuire a numărului de identificare de stat se stabileşte prin regulament, aprobat
de Departamentul Tehnologii Informaţionale.
             (3) Întreprinderea sau organizaţia se consideră înregistrată la data
adoptării deciziei de înregistrare.
             (4) Certificatul de înregistrare se eliberează nemijlocit managerului
principal al întreprinderii sau organizaţiei.
             (5) Modelul certificatului de înregistrare a întreprinderii sau
organizaţiei se aprobă de Guvern.
            (6) Certificatul de înregistrare este un document ce confirmă
înregistrarea de stat şi luarea la evidenţă fiscală a întreprinderilor şi organizaţiilor.
Acesta este recunoscut şi ca certificat de atribuire a codului fiscal.
(7) Anularea deciziei de înregistrare a unei întreprinderi sau organizaţii, a deciziei
de înregistrare a modificărilor operate în documentele de constituire, a deciziei de
modificare a datelor înscrise în Registrul de stat, precum şi a deciziei de radiere din
Registrul de stat, se efectuează în baza hotărîrii instanţei de judecată.
Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de
constituire prin inregistrarea acesteia urmatoarelor organizatii de stat:
 Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei
asigurarilor sociale, se efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a
intreprinderii
 Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in
calitate de platitor al primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS;
CNAM
 Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala)
 Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii.
 Obtinerea autorizatiilor
 Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in
calitate de contribuabil de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului
public national
 Inregistrarea la departamentul statistica.

23. Motivele încetării activității antreprenoriale

  Articolul 34. Lichidarea întreprinderii
            1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără
trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.
            2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:
             a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în
documentele de constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea
termenului pentru care a fost
înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost
înfiinţată;
            b) instanţei de judecată în caz de:
            1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia;
            (Se modifică prin LP1500 din 05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400)
            2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
            3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui
anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;
            4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea
respectivă sau după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea
procurorului sau a Camerei Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii
Informaţionale), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de
lichidare a întreprinderii;
            5) neprezentare conform informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, a dărilor
de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o
perioadă ce depăşeşte un an.
            Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.
            3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din
Registrul de stat al întreprinderilor.

Ideea de afaceri poate fi abandonata daca in urma realizarii studiului de

fezabilitate sa constatat ca:
 Riscul invechirii produsului este foarte mare,iar costul si timpul cerut pt. realizarea
lui este mare.
 Piata potentiala a afecerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica.
 Nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau pestarea
serviciului,chiar daca piata este atractiva.
 Nu este formata o echipa de conducere care sa aiba calitatile managerial necesare
si nici nu poate fi angajat personal specializat pt. realizarea produsului sau
prestarea serviciului respective.
 Suma nenesara pt.lansarea afacerii este considerabila,sansa de intrare in afaceri pe
cont propriu va fi foarte redusa.
 Riscurile si problemele sunt cu mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se
vor obtine.
Cauzele incetarii activitatii unei afaceri
Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniţial ideea de afaceri părea
unică şi originală, însă lansându-se pe piaţă cu ea, întreprinzătorul „descoperă" că
există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau serviciu, piaţa este satisfăcută sau
cererea este mult mai mica decât s-a prognozat.
Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul
singur. Ocupându-se de lucrurile mărunte, care pot fi realizate de alte persoane, el
se epuizează şi-i rămâne puţin timp pentru lucrurile importante legate de gestiunea
şi dezvoltarea afacerii.
Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza
lipsei unui plan adecvat, a unei viziuni clare despre afacere intreprinzătorul nu
va avea şanse de succes.
Insuficienţa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii.
Previziunea incorectă a cheltuielilor duce ta aceea că afacerea la un moment dat nu
mai dispune de resurse financiare pentru a-şi acoperi cheltuielile. Un întreprinzător
priceput trebuie să ţină cont de cheltuielile şi costurile pentru o perioada
îndelungata de timp.
Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă
nu este amplasat unde trebuie. Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaţii,
este important să ţină cont de traficului pietonal şi rutier, de facilitatea de a găsi
afacerea, infrastructura, aproprierea altor afaceri etc Cu toate că nu există un
amplasament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea
scopurilor, luând în considerare costurile amplasării şi veniturile posibile.
Subestimarea competiţiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează
succesul pe piaţă, deoarece există concurenţi, care vor răspunde provocării, propu-
nând produse mai performante.
Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia
că produsele bune singure se vând, realitatea confirmă contrariul. Pentru ca acestea
sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi, ce-i
mai important, să rămână.
Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienţa de numerar, ca
urmare a încasărilor întârziate, creează probleme serioase. Astfel, fatreprinzătorul
nu dispune de bani suficienţi pentru a achita salariile angajaţilor, a acoperi plăţile
pentru servicii etc Dezechilibrul între încasări şi plăţi nu permite a desfăşura nor-
mal activitatea şi poate duce la închederea acesteia.
* Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare
măsură, de angajaţi, deoarece ei realizează ideea de afaceri. Dacă angajaţii sunt
incompetenţi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu clienţii, este foarte
mare probabilitatea că afacerea va eşua. Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi,
respectaţi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate.
Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista pro-
blema, iar întârzierea poate să coste mult, ca urmare a imposibilităţii înlăturării ei.

24. Metode de încetare a activității de antreprenoriat

Incetarea activitatii unei afaceri

Numai 25 % din întreprinderile înregistrate în Republica Moldova

prezintă rapoarte financiare, celelalte nu desfăşoară nici o activitate
economică, aceasta fiind stopată sau chiar nu este începută. încetarea
activităţii unei afaceri mici poate fi atât temporară, cât şi definitivă.
Încetarea temporar
 Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie
declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat, activitatea fiind
suspendată pe o perioadă de până la 3 ani.
Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să:
 prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul
teritorial al Camerei de înregistrări de Stat;
 publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la
suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea termenului suspendării;
 informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte
expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanţelor de către creditori;
 prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea
convenţională a conturilor;
 predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări
de Stat
Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o
declaraţie, din cauză formalităţilor complicate şi a costului lichidării. Printre
întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar
dificil şi scump de închis.
Incetarea definitivă
Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea
afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii
familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi
realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei judecătoreşti, ca urmare a
insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include
următoarele etape:
■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va
ocupa
de lichidarea afacerii;
 publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii
Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-
limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
 informarea în termen de 15zile de la ultima publicare a creditorilor despre
lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor, care este de 6 luni
de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii
Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei
creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni
lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi
instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa
fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de
bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei
juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa
judecătoreas ă în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a
creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
 Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
 creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea
sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor
respective pe unitate de timp;
 creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata
salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de
lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an
precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;

 intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor

rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată,
prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
 repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
 depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera
înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al
întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare UcWdării;
 în termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă
decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi
statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când
informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.