PLANGE IMPARATEASA CERULUI

Plânge Împărăteasa Cerului,

În genunchi în faţa Domnului,
Sus pe norul luminos,
Pentru omul păcătos,
Căci e supărat Domnul Hristos:

Iubirea Ta-i fără de sfârşit,

Pentru ei pe Tine Te-ai jertfit,
Milei Tale nu-i hotar,
Mai trimite al Tău har,
Iartă-i Fiul meu, o, iartă-i iar.

Cum, o, Maică, cum să-i mai privesc?

N-au credinţă si sunt rai
S-a numărat, s-a cântărit,
S-a hotărât al lor sfârşit…
Nu pot Maică glasul să-ţi ascult.

Şi Măicuţa iarăşi suspina:

Fiule, pentru iubirea mea !
Te-am crescut şi legănat,
Trup din trupul meu ai luat,
Nu-i lăsa să piară-n veci în iad.

Lacrimile tale dor amar,

Ca atunci pe cruce la calvar,
Cum oare să îi mai rabd ?
Se urăsc şi sunt avari,
S-au făcut fiii celui viclean.
Fiule, de vrei să-i pedepseşti,
Dar se-ntorc şi n-or pieri în veci.
Maica MILEI te numesc,
Şi grădină-ţi dăruiesc,
Ţie neamu-acesta românesc.