1.

Tratamentul abcesului submandibular:

a. Tratamentul dintelui cauzal
b. Evacuare
c. Incizie
d. Drenaj
e. Nu necesita incizie

2. Cura radicala a sinuslui maxilar :

a. Este o metoda non-invaziva
b. Nu este o tehnica chirurgicala
c. Are ca scop indepartarea in totalitatea mucoasei sinusului maxilar
d. Contradeschiderea se va efectua la nivelul meatului inferior
e. Abordul sinusului maxilar se realizeaza la nivelul fosei canine

3. Diagnosticul diferential al abcesului submandibular se face cu :

a. Abcesul submentonier
b. Abcesul sublingual
c. Flegmon de planseu
d. Submaxilita supurata
e. Flegmon hemifacial

4. Tratamentul abcesului palatinal :

a. Incizie
b. Numai medicamentos
c. Drenaj
d. Se remite in 24-48 ore
e. Evacuare

5. Diagnosticul diferential abcesului vestibular se face cu :

a. Chistul de maxilar
b. Tumori endoosoase
c. Celulita submandibulara
d. Furunculul fetei
 e. Flegmonul facial

6. La examenul clinic al abcesului palatinal :

a. Durere la dintele cauzal
b. Tumefactie in palat
c. Este dureros la palpare
d. Nu depaseste linia mediana de obicei
e. Nu este dureros la palpare

7. Abcesul submandibular :
a. Nu prezinta tumefactie
b. Apare de obicei prin procese septice date de molarii inferiori
c. Tumefactia este situata submandibular
d. Examenul endooral este greu din cauza trismusului
e. Nu prezinta trismus

8. Diagnosticul pozitiv al sinuzitei maxilare de cauza dentara se bazeaza

pe :
a. Epistaxis
b. Hiperestezie dentinara
c. Durere
d. Cacosmie
e. Rinoree purulenta unilaterala

9. Celulita acuta se caracterizeaza prin :

a. Congestie faciala
b. Sub tratament cu antibiotic se poate remite
c. Vasodilatatie
d. Prezenta puroiul
e. Exudat seros

10.In etiologia fracturilor mandibulare sunt incriminate :

a. Accidente vasculare
b. Pe primul loc caderile accidentale
c. Accidentele de circulatie
d. Agresiunea umana
 e. Interventiile chirurgicale in conditiile unei rezistente osoase scazute

11. Care sunt formele anatomo-patologice ale supuratiilor :

a. Abcesul
b. Flegmonul
c. Celulita acuta
d. Celulita cronica
e. Osteomielita

12.Abcesul vestibular :
a. Clinic mucoasa este congestionata
b. Palparea nu este dureroasa
c. Este forma cea mai frecvent intalnita
d. Clinic , mucoasa nu este congestionata
e. Palparea este dureroasa

13.Enumerati factorii de risc locali pentru vindecarea intarziata a plagilor :

a. Hematoame
b. Diabet
c. Corpi straini restanti in plaga dupa sutura primara
d. Imunosupresia
e. Suprainfectarea plagii

14.Diagnosticul diferential al abcesului palatin :

a. Flegmon hemifacial difuz
b. Goma din sifilis
c. Tumori de maxilar superficiale
d. Chistul de maxilar
e. Abcesul perimandibular

15.Flegmonul se caracterizeaza prin :

a. Tendinta invadanta a procesului septic
b. Crepitatii gazoase la palpare
c. Infiltrat dur la palpare
 d. Prezenta colectiilor limitate
e. Tegumentele si mucoasa cianotice

16.Principiile generale de tratament in supuratiile OMF sunt urmatoarele :

a. Alegerea locului de incizie trebuie sa tina cont de spatiile anatomice
afectate
b. Incizia se practica in zonele centrale ale tumefactiei slab vascularizate
c. Tratamentul cauzal poate fi conservator sau radical
d. Incizia se practica in zonele declive pentru a permite drenajul
gravitational
e. Spalaturile antiseptice trebuie facute bidirectional

17.Celulita acuta se caracterizeaza prin :

a. Diapedeza leucocitara
b. Exsudat seros
c. Vasodilatatie
d. Congestie faciala
e. Prezenta puroiului

18.Enumerati factorii determinanti in aparitia sinuzitei maxilare

odontogene :
a. Comunicarea buco-sinusala
b. Parodontita apicala cronica granulomatoasa a dintilor din vecinatatea
sinusului maxilar
c. Chisturi radiculare suprainfectate
d. Fractura de oase proprii nazale
e. Osteita procesului alveolar
GRILE EX MARE ENGLEZA:

1. Aspectele clinice ale flegmonului de planseu bucal sunt:

a. Tumefactia este masiva
b. Edemul in pelerina este prezent
c. Tumefactia se extinde de la un gonion la celalat
d. La palpare tumefactia este dura, lemnoasa

2. Formele anatomo-patologice ale supuratiilor sunt:

a. Flefmonul
b. Abcesul
c. Celulita acuta
d. Celulita cronica

3. Aspectele clinice ale abcesului palatinal sunt:

a. Tumefactia prezinta fluctuenta in zona centrala

b. Hemisferic, tumefactia elastica este observata la nivelul palatului

4. Tratamentul flegmonului include:

a. Incizia si drenajul tuturor spatiilor fasciale implicate in procesul supurativ

b. Reechilibrarea starii generale a pacientului
c. Antibioterapia urmata de sputa (se face antibiograma din sputa)

5. Abcesul palatinal este cauzat de:

a. Incisivul lateral superior

b. Molarul 12 ani
6. Infectiile periosoase pot fi cantonate in urmatoarele spatii:

a. Palatinal
b. Vestibular
c. Corpului mandibular

7. Supuratiile din sfera oro-maxilo-faciala pot fi produse de:

a. Patologie dento-parodontala
b. Complicatiile anesteziei dentare
c. Complicatiile tratamentelor dentare
d. Traumatisme cranio-faciale

8. Celulita acuta:

a. Poate sa fie spontana

b. Tegumentul acoperitor este congestionat
c. Starea generala este alterata

9. Abcesul vestibular poate fi:

a. O colectie purulenta bine definita

b. De natura odontogenta
c. Chist radicular suprainfectat

10. Abcesele netratate:

a. Pot difuza in spatiile vecine

b. Pot cauza infectii osoase
c. Pot evolua spre fistulizare

11. Punctul de plecare pentru abcseul submandibular este:

a. Litiaza glandei submandibulare

b. Infectiile dento-parodontale ale molarilor inferiori
 12.Tratamentul abcesului vestibular consta in:

a. Incizia si evacuarea orala la nivelul colectiei supurate

b. Punerea unei lame de dren pentru 24-48 ore
c. Tratamentul dintelui cauzal dupa rezolutia fenomenelor inflamatorii

Afecţiunile inflamatorii

6. C.M. În infecţiile părţilor moi perimaxilare sunt incriminate următoarele cauze:

A. caria penetrantă cu gangrenă complicată cu parodontită periapicală, pungi parodontale adînci;

B. leziuni traumatice ale părţilor moi şi porţiuni alveolare a maxilarelor;
C. litiaza salivară, infecţii salivare acute;
D. suprainfectarea chisturilor, furunculii şi carbunculii;
E. corpi pătrunşi în ţesuturile moi.
R: A,B,C,D,E

7. C.M. Unele tratamente stomatologice duc la complicaţii septice (absece, flegmone etc):

A. obturaţii radiculare cu mortificări pulpare;

B. obturaţii de canal cu depăşire;
C. coroane-proteze prost adaptate cu iritări ale parodonţiului marginal;
D. tratamente ortodontice;
E. anestezii loco-regionale.
R: A,B,C,D,E,

8. C.M. Cînd extracţiile dentare pot provoca abcese, flegmoane,osteomielite:

A. În caz dacă nu s-a ales momentul potrivit (extracţia făcută “la cald” fără drenare);
B. Cînd nu s-au îndepărtat elementele patologice din alveolă;
C. Extracţiile traumatice;
D. Rămăşiţi radiculare;
E. În orice extracţie dentară.
R: A,B,C,D

16. C.M. Inflamaţia supurativă se caracterizează prin acumularea de puroi care este un lichid viscos de

culoare galbenă sau verzuie alcătuit din:

A. ţesuturi necrotice;
B. polimorfonucleare vii sau lizate;
C. fibrină;
D. microorganisme, toxine;
E. enzime etc.
R: A,B,C,D,E
17. C.S. Abcesul este:

A. un proces inflamator difuz în ţesuturile osoase;

B. un proces inflamator difuz în ţesuturile moi subcutanate, intramusculare în organe
parenchimatoase;
C. o inflamaţie supurativă localizată, circumscrisă;
D. un proces inflamator al tegumentelor;
E. nici o definiie nu corespunde.
R:C

18. C.S. Flegmonul este:

A. o inflamaţie supurativă localizată;

B. un proces inflamator cu caracter difuz;
C. un proces pseudomembranos;
D. un proces cu infiltraţie seroasă;
E. un proces cu infiltraţie fibrinoasă.
R:B

19. C.M. Flegmonul se caracterizează prin:

A. infiltrarea difuză a ţesuturilor (fără delimitare precisă);

B. tumeficaţie, hiperemie, dură la palpare, dureroasă;
C. conţinerea unui exudat cu polimorfonucleare, bacterii, resturi de ţesut necrotic;
D. sunt provocate de germenii patogeni mai agresivi cu o virulenţă pronunţată (steptococi);
E. reacţia de apărare locală şi generală scăzută.
R: A,B,C,D,E

20. C.M. Căile de răspîndire a infecţiei din focarul inflamator sunt:

A. limfatică;
B. hematogenă;
C. de-a lungul pachetelor vasculo-nervoase;
D. prin spaţiile interfasciale, intermusculare;
E. prin spaţiile intratisulare.
R: A,B,C,D,E

21. C.S. În inflamaţiile cronice predomină:

A. inflamaţia cu caracter proliferativ;

B. inflamaţia cu caracter seros;
C. inflamaţia cu caracter fibrinos;
D. inflamaţia cu caracter cataral;
E. inflamaţia cu caracter pseudomembranos.
R: A
22. C.S. Căile pe care agenţii infecţioşi din os dufuziază în ţesuturile moi, sunt:

A. calea transosoasă prin canalele Hawers;

B. calea directă;
C. calea limfatică;
D. calea venoasă.
E. Oricare din cele enumărate
R: E

23. C.M. Trismusul este un semnificativ ce însoţeşte:

A. chisturile odontogene;
B. supuraţiile cu punct de plecare dinţii frontali;
C. supuraţiile cu punct de plecare molarii inferiori;
D. periocoronarita molarului de minte;
E. toate acestea.

24. C.S. Semnul patognomonic al unui abces poate fi:

A. împăstarea;
B. induraţia;
C. fluctuenţa;
D. crepitaţiile gazoase;
E. durerea pulsatilă.
R: C

25. C.M. Calea submucoasă de difuzare în infecţiile părţilor moi perimaxilare are ca

punct de plecare mai ales:

A. accidentele de erupţie ale dinţilor;

B. parodontite apicale;
C. parodontite marginale;
D. prezenţa unor corpi străini;
E. infecţii faringo-amigdaliene.
R: A,C

26. C.M. Calea limfatică de difuzare a infecţiilor părţilor moi perimaxilare poate avea ca punct de plecare:

A. accidentele de erupţie ale dinţilor;

B. parodontite apicale;
C. parodontite marginale;
D. fracturi ale maxilarelor;
E. infecţii faringo-amigdaliene.
R:A,B,C,D,E

27. C.S. Precizaţi care din următoarele afecţiuni pot detrmina infecţii ale părţilor moi
 perimaxilare prin difuzare transososă:

A. parodontita apicală;
B. parodontita marginală;
C. infecţiile faringo-amigdaliene;
D. furunculule feţei;
E. carbunculul feţei.
R: A

37. C.M. Cauzele abceselor periosoase (periostitei) sunt:

A. odontogene;
B. traumatice;
C. alveolita;
D. osteomielită, sinusită;
E. suprainfectarea chisturilor maxilare.
R: A,B,C,D,E,

38. C.S. Cel mai frecvent periostitele sunt cauzate de:

A. parodontitele apicale cronice;

B. osteomielita odontogenă;
C. parodontitele apicale exacerbate;
D. erupţia dificilă a molarului de minte inferior;
E. gangrenele pulpare complicate.
R: C

39. C.M. Abcesele periosoase apar mai frecvent:

A. la mandibulă;
B. la maxilă;
C. vestibular;
D. lingual;
E. palatinal.
R: B,C

40. C.M. Tumeficaţia ce însoţeşte un abces vestibular cu punct de plecare 1.3 de obicei localizează la:

A. buza superioară;
B. obraz în regiunea distală;
C. regiunea pleoapei inferioare;
D. regiunea geniană;
E. toate acestea
R: C,D,

41. C.S. În evoluţia unui abces vestibular durerea este mai intensă în stadiul:
 A. endoosos;
B. subperiostal;
C. submucos;
D. fistulizare;
E. in toate stadiile.
R: B

42. C.S. Abcesul perimandibular intern submucos se poate confunda cu:

A. abcesul de lojă submaxilară;

B. chistul dermoid al planşeului bucal;
C. ranula;
D. abcesul de lojă sublinguală;
E. toate acestea.

43. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului perimandibular intern submucos se face cu:

A. Wartonita litiazică;
B. Abcesul perimandibular extern;
C. Abcesul de lojă sublinguală;
D. Abcesul de lojă submandibulară;
E. Epulidele.
R: A,C

44. C.S. Abcesul în semilună îl deschideţi:

A. pe cale cutanată;
B. pe cale orală;
C. în funcţie de localizare;
D. pe cale mixtă;
E. numai în recesus.
R: A

45. C.M. Diagnosticul diferenţial în abcesul perimandibular extern cu evoluţie cutanată se face cu:

A. osteoperiostita de corp mandibular;

B. abcesul de lojă sublinguală;
C. abcesul de lojă submaxilară;
D. chistul dermoid;
E. adenita acută submandbulară.
R: E

46. C.M. În cadrul căror periostite (abcese vestibulare) se incizează numai mucoasa:

A - în abcesele subperiostale

B - în colecţiile submucoase

C - în abcesele vestibulare ale premolarilor superiori

 D - în abcesele vestibulare ale premolarilor inferiori

E - în abcesele incisivilor

R: B,D

47. C.M. În abcesele subperiostale:

A - se incizează în etape, mai întâi mucoasa şi apoi periostul

B - se incizează mucoasa iar periostul se perforează cu pensa doar în

anumite cazuri

C - de regulă, se incizează dintr-o singură mişcare atât mucoasa cât şi periostul

D - incizia periostului este permisă în toate cazurile

E - incizia periostului este interzisă în unele cazuri

R: B,C,E,

48. C.S. În caz de periostită (abcesele vestibulare):

A - de regulă, periostul fiind mai sensibil, se incizează pe o întindere mai mică

B - de regulă, periostul se incizează pe o întindere mai mare

C - se introduce o meşă în plaga rămasă după incizie

D - nu se introduce meşă în plaga rămasă după incizie

E - sunt posibile oricare dintre situaţiile enumerate

R: B,D

49. C.M. În caz de periostită (abces vestibular) la bolnavii iradiaţi sau trataţi chimic antitumoral:

A - la cei iradiaţi se permite incizia fiind chiar

indicată

B - la cei iradiaţi nu se permite incizia, la fel ca şi la

alte acte operatorii

C - la cei trataţi chimic antitumoral este permisă

incizia abcesului

D - la cei trataţi chimic antitumoral nu este permisă

 incizia

E - în toate cazurile se aşteaptă fistulizarea spontană

R: A,C

50. C.M. Diagnosticul diferenţial al periostitei (abcesul vestibular) :

A - se face cu chistul de maxilar suprainfectat

B - nu se face cu chistul de maxilar suprainfectat

C - se face cu tumori benigne endoosoase

D - nu se face cu osteomielita odontogenă acută

E - se face cu tumori maligne

R: A,B,C,E

51. C.M. Tratamentul periostitei (abcesului vestibular) poate fi:

A - rezolutiv în faza endoosoasă

B - nu are efect tratamentul rezolutiv în faza endoosoasă

C - prin drenaj transmaxilar

D - prin drenaj transodontal

E - obligator prin drenaj mixt, chirurgical şi endodontic

R: A,C,D

52. C.M. În cazul periostitei (abcesul vestibular) :

A - starea generală este cea mai alterată în faza endoosoasă

B - starea generală este cea mai alterată în faza subperiostală

C - agitaţia şi febra sunt prezente în faza endoosoasă

D - agitaţia şi febra sunt prezente în faza subperiostală

E - agitaţia şi febra apar în faza submucoasă, odată cu edemul

şi tumefacţia

R: B,D
53. C.S. Buza de tapir se întâlneşte în abcesul vestibular:

A - cu punct de plecare de la canin

B - cu punct de plecare de la incisivii centrali superiori

C - cu punct de plecare de la incisivii centrali inferiori

D - cu punct de plecare de la incisivii laterali

E - în abcese, nu există acest simptom

R: B

54. C.S. În periostită (abcesul vestibular), tumefacţia evidentă a părţilor moi labio- geniene apare:

A - în faza osoasă

B - în faza subperiostală

C - în faza submucoasă

D - tumefacţia este prezentă în toate fazele

E - în abcesul vestibular nu există tumefacţie labio-geniană ci numai vestibulară

R: C

55. C.S. În cazul periostitei (abcesul vestibular) intensitatea maximă a durerii este:

A - în faza endoosoasă

B - în faza subperiostală

C - în faza submucoasă

D - la nivelul dintelui

E - la nivelul osului

R: B

56. C.S. Periostita (abcesul vestibular) :

A - are etiologie osoasă

B - are etiologie mucoasă

C - are etiologie odontogenă

 D - este posibilă apariţiea ei prin transmiterea infecţiei în vestibul venind de la

distanţă pe cale sanguină

E - este posibilă apariţia lui venind de la distanţă pe cale limfatică.

R: C

57. C.M. În celulita perimaxilară:

A - există colecţie purulentă

B - nu există colecţie purulentă

C - este posibilă regresia spontană a procesului inflamator

D - nu este posibilă regresia spontană a procesului inflamator

E - cedează doar sub acţiunea tratamentului medicamentos

R: B,C

58. C.M. În celulita perimaxilară de origine odontogenă:

A - tratamentul antibiotic este obligatoriu

B - tratamentul antibiotic nu este obligatoriu

C - drenajul endodontic singur poate fi eficient

D - drenajul endodontic singur nu poate fi eficient şi suficient ci trebuie dublat cu tratament antibiotic

E - tratamentul chirurgical este obligatoriu

R: B,C

59. C.M. În abcesul părţilor moi orofaciale:

A - temperatura este crescută iar pulsul este scăzut

B - temperatura este scăzută iar pulsul este crescut

C - temperatura creşte proporţional cu pulsul

D - tabloul sanguin arată leucopenie

E - tabloul sanguin arată leucocitoză

R: C,E

60. C.S. În flegmonul părţilor moi orofaciale tabloul sanguin arată:

 A - o leucocitoză cu devierea formulei leucocitare spre stânga

B - o leucocitoză cu devierea formulei leucocitare spre dreapta

C - o leucopenie cu deviere spre stânga a formulei leucocitare

D - o anemie

E - o hiperglobulie

R: A

61. C.S. În flegmonul părţilor moi orofaciale gravitatea stării generale este semnalată de:

A - temperatura crescută

B - pulsul bradicardic

C - respiraţii rare (bradipnee)

D - facies congestionat

E - temperatură mică, puls accelerat

R: E

62. C.M. După drenajul colecţiei purulente odontogene:

A - se menţine în următoarele zile plaga deschisă prin tuburi sau lame de dren

B - nu mai sunt necesare tuburile sau lamele de dren deoarece colecţia de

puroi s-a evacuat

C - este admisă extracţia imediată a dintelui cauzal

D - trebuie temporizată extracţia dintelui cauzal

E - extracţia se face numai sub protecţie de antibiotice

R: A,C

63. C.M. Doza şi ritmul de administrare a antibioticelor se face:

A - în funcţie de natura infecţiei: limitată sau difuză

B - în funcţie de temperatură

C - în funcţie de recomandările producătorului de antibiotice

D - durata minimă de administrare a antibioticelor este de 3-5 zile

 E - durata minimă de administrare a antibioticului este de 5-7 zile

R: A,C,E

64. C.M. Pentru stabilirea gravităţii infecţiei părţilor moi perimaxilare:

A - palparea nu are valoare semnificativă

B - palparea are valoare semnificativă

C - puncţia exploratorie singură nu este importantă neavând valoare diagnostică

D - puncţia exploratorie este importantă doar în contextul celorlalte examinări

E - puncţia exploratorie poate fi semnificativă şi în afara celorlalte examinări

R: B,E

65. C.S. Infecţiile perimaxilare de origine odontogenă se produc prin următoarele mecanisme:

A - prin transmisie trans-heversiană

B - prin transmisie de-a lungul canalului mandibular

C - prin transmisie doar de la parodonţiu

D - prin transmisie doar de la apex

E - oricare cale este posibilă

R: E

66. C.S. Celulita acută perimaxilară reprezintă:

A - o inflamaţie celulară

B - o inflamaţie tisulară

C - o colecţie purulentă

D - o colecţie seroasă

E - o infiltraţie gazoasă a ţesuturilor

R: B

67. C.M.În caz de osteomielită în perioada care corespunde etapei de necroză osoasă:

A - fenomenele generale se accentuează

 B - fenomenele generale se ameliorează

C - tumefacţia se accentuează

D - tumefacţia diminuează

E - lipsesc semnele odontogene

R: B,D

68. C.M. În cazul osteomielitei mandibulare:

A - durerile sunt mai accentuate în perioada de necroză osoasă

B - durerile sunt mai diminuate în perioada de necroză osoasă

C - durerile sunt mai accentuate în perioada de

supuraţie osoasă

D - durerile sunt mai diminuate în perioada de

supuraţie osoasă

E - durerile rămân la aceeaşi intensitate, indiferent de etapa de evoluţie anatomopatologică

R: B,C

69. C.M. Osteomielita odontogenă a maxilarelor:

A - este întâlnită mai des la maxilarul superior

B - este întâlnită mai des la mandibulă

C - infecţia ajunge în os cel mai frecvent pe cale sanguină

D - infecţia ajunge în os cel mai frecvent pe cale limfatică

E - infecţia ajunge în os cel mai frecvent pe cale directă

R: B,E

70. C.M. În supuraţia de groapă zigomatică:

A - semnele exo-orale sunt precoce

B - semnele exo-orale sunt tardive

C - semnele endo-orale sunt tardive

D - semnele endo-orale sunt precoce

 E - totul depinde de sediul supuraţiei

R: B,D

71. C.M. În faza de debut a supuraţiei fose infratemporale diagnosticul se pune pe baza:

A - datelor anamnestice

B - semnelor subiective

C - semnelor obiective

D - examinărilor complementare

E - stării generale

R: A,B,C,

72. C.M. În supuraţia de fosă infratemporală:

A - anamneza este nerelevantă

B - anamneza este relevantă

C - durerile sunt bine conturate pe traseul nervului trigemen

D - durerile sunt neconturate

E - manifestările clinice obiective sunt precoce

R:B,D,

73. C.M. În abcesul de groapă zigomatică:

A - primul semn subiectiv este indispoziţia şi inapetenţa

B - primul semn subiectiv este durerea

C - primul semn obiectiv exo-oral este edemul genian

D - primul semn obiectiv este trismusul

E - primul semn obiectiv este hipertermia locală

R: B,D

74. C.M. Diseminarea infecţiei din loja submandibulară este posibilă în:

A - regiunea mentonieră
 B - regiunea geniană

C - regiunea parotidiană

D - loja sublinguală

E - loja laterofaringiană

R: D,E,

75. C.M. În abcesul de origine odontogenă a lojii submandibulare:

A - examinarea endo-orală este uşoară

B - examinarea endo-orală este dificilă

C - puncţia exploratorie este utilă ca orientare diagnostică

D - puncţia exploratorie este inutilă

E - deglutiţia nu este influenţată

R: B,C,

76. C.M. Drenajul abcesului lojei maseterine se face:

A - pe cale exo-orală

B - pe cale endo-orală

C - pe cale retro-mandibulară

D - cu tuburi de dren

E - nu sunt necesare tuburile de dren

R: A,B,D,

77. C.M. Drenajul endo-oral al abcesului maseterin:

A - este indicat în colecţiile superficiale

B - este indicat în colecţiile profunde

C - incizia mucoasei se face în treimea medie a marginii anterioare a ramurii ascendente

D - incizia mucoasei se face în fundul de şanţ vestibular inferior şi posterior

R: B,D,
78. C.M. În abcesul lojei maseterine colecţia purulentă se află cantonată:

A - între tegument şi muşchiul maseter

B - între glanda parotidă şi muşchiul maseter

C - între muşchiul maseter şi osul mandibular

D - trismusul face parte dintre primele semne

E - trismusul se instalează numai după apariţia supuraţiei

R: A,C,D,

79. C.M. În abcesul regiunii maseterine:

A - roşeaţa tegumentelor este obligatorie

B - roşeaţa tegumentelor nu este obligatorie

C - fluctuenţa este obligatorie

D - fluctuenţa nu este obligatorie

E - tumefacţia regiunii temporale este obligatorie

R: B,D,

80. C.M. În abcesul lojei parotidiene deschiderea colecţiei se face:

A - pe cale endo-orală

B - pe cale exo-orală

C - pe ambele căi

D - retromandibular

E - subangulomandibular

R: B,D,E,

81. C.M. În abcesul lojei parotidiene:

A - bolnavul prezintă trismus intens

B - bolnavul prezintă trismus moderat

C - tegumentele sunt roşii

D - endooral, papila canalului Stenon este roşie iar saliva este purulentă
 E - endooral, papila canalului Stenon şi calitatea salivei sunt nemodificate

R: B,

82. C.M. În abcesul limbii, în cazurile obişnuite:

A - planşeul oral nu este interesat

B - poate fi interesat şi planşeul oral

C - puncţia exploratorie nu se utilizează

D - puncţia exploratorie este utilă

E - numai examenul clinic stabileşte diagnosticul

R: A,B,D

83. C.M. În supuraţia limbii colecţia purulentă poate fi situată:

A - la vârful limbii

B - la baza limbii

C - poate fi atât la vârful limbii cât şi la baza limbii

D - superficial, submucos

E - profund, între muşchi

R: A,B,C,D,E,

84. C.M. În abcesul limbii:

A - tumefacţia cuprinde toată limba

B - tumefacţia este limitată în jurul colecţiei

C - relieful marginilor limbii este neted, uniform

D - relieful marginilor limbii este denivelat, crenelat

E - faţa dorsală rămâne nemodificată

R: A,D

85. C.M. Deschiderea abcesului limbii pe cale orală se face:

A - în localizările de la vârful limbii

 B - în localizările de la baza limbii
C - în localizările de la marginile limbii

D - în localizările centrale ale colecţiei

E - în orice localizări

R: A,C

86. C.M. În abcesul lojei submandibulare:

A - colecţia purulentă este situată deasupra muşchiului milohioidian

B - colecţia purulentă este situată sub muşchiul milohioidian

C - sunt posibile ambele situaţii

D - cauza supuraţiei este exclusiv odontogenă

E - pot fi şi alte cauze ale supuraţiei

R: B,E

87. C.S. În faza de debut a abcesului lojei submandibulare:

A - există trismus dacă etiologia este odontogenă

B - nu există trismus dacă etiologia este odontogenă

C - există trismus dacă etiologia este ganglionară

D - nu există trismus dacă etiologia este ganglionară

E - în nici una dintre cauzele enumerate nu există trismus

R: A

88. C.M. În flegmoanele anaerobe ale feţei întâlnim:

A - puls mic şi temperatură mare

B - puls mare şi temperatură mică

C - deviaţia formulei leucocitare spre dreapta

D - deviaţia formulei leucocitare spre stânga

E - hiperglobulie

R: B,D,
89. C.M. În flegmonul anaerob:

A - puncţia exploratorie evidenţiază secreţia purulentă în zona tumefiată

B - puncţia exploratorie este negativă

C - incizia ţesuturilor este urmată de drenajul unei secreţii purulente masive

D - incizia ţesuturilor nu relevă puroi ci o minimă secreţie sanghinolentă ciocolatie

E - este posibilă oricare dintre situaţiile de mai sus

R: B,D,

90. C.M. Tratamentul flegmonului anaerob se face:

A - prin incizii minime menajante

B - prin incizii maxime nemenajante

C - prin transfuzii de plasmă

D - prin transfuzii de sânge integral

E - transfuzia sanguină este lipsită de valoare terapeutică

R: B,D,

91. C.M. Colecţia purulentă din abcesul parodontal:

A - este localizată doar pe o faţă a rădăcinii

B - poate circumscrie toate feţele rădăcinii

C - este precedată de durere la nivelul dintelui cauzal

D - creează dureri violente

E - creează dureri moderate

R: A,B,C,E

92. C.M. În abcesul parodontal:

A - poate fi afectată şi pulpa dentară

B - pulpa dentară nu este afectată

C - există sensibilitate la percuţia în ax a dintelui cauzal

 D - nu există sensibilitate la percuţia în axul dintelui cauzal

E - există sensibilitate la percuţia laterală a dintelui

R: A,C

93. C.S. Abcesul parodontal:

A - este o colecţie purulentă localizată submucos în dreptul dintelui cauzal

B - este o colecţie localizată strict în jurul unui dinte cu pungă parodontală închisă în colet

C - interesează de obicei gingia fixă

D - poate interesa şi mucoasa gingivală mobilă

E - se poate transmite şi la lojile vecine

R: B

94. C.M. Incizia pentru drenajul abcesului perimandibular intern submucos se face:

A - în anestezia locală prin pulverizare

B - în anestezia locală prin infiltraţie intramucoasă

C - în anestezia tronculară a nervului lingual

D - în anestezia tronculară a nervului bucal

E - este posibilă oricare variantă

R: A,B,C

95. C.M. Incizia şi drenajul abcesului perimandibular intern submucos se face:

A - paralel cu axul dintelui cauzal

B - paralel cu festonul gingival

C - sunt posibile ambele variante notate mai sus

D - cât mai aproape de os

E - cât mai jos, spre planşeul oral

R: B,D,

96. C.M. În abcesele palatinale cu evoluţie laterală, către marginea gingivală:

 A - drenajul se face prin simpla decolare a gingiei

B - drenajul se face prin excizie gingivală

C - drenajul se face prin extracţia dintelui

D - drenajul se asigură cu tub de dren

E - drenajul se asigură cu lamă de dren

R: A,E,

97. C.M. În abcesul palatinal drenajul puroiului se face:

A - prin incizia fibromucoasei palatine

B - prin excizia fibromucoasei palatine

C - incizia sau excizia se fac perpendicular pe festonul gingival

D - incizia sau excizia se fac paralel cu festonul gingival

E - se aplică tub sau lamă de dren

R: B,D,

98. C.M. În abcesul palatinal:

A - tumefacţia este dureroasă

B - tumefacţia este foarte dureroasă

C - tumefacţia este extrem de dureroasă

D - tumefacţia este fluctuentă

E - tumefacţia nu este fluctuentă

R: C,D,

99. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului palatinal se poate face:

A - cu o tumoră chistică neinfectată

B - cu o tumoră chistică infectată

C - cu o tumoră salivară malignă

D - cu o tumoră osoasă benignă

E - cu o tumoră salivară benignă

 R: A,B,C,E

100. C.M. Abcesul palatinal:

A - este de formă alungită în zona anterioară

B - este de formă rotunjită în zona anterioară

C - este de formă alungită în zona laterală şi posterioară

D - este de formă rotunjită în zona laterală şi posterioară

E - forma lui nu depinde de forma topografică

R: A,D

101. C.M. Abcesul palatinal:

A - este precedat de dureri la nivelul palatului

B - este precedat de parodontită marginală

C - este precedat de parodontită apicală

D - toate variantele de mai sus sunt posibile

E - nici una dintre variante nu este posibilă

R: A,C,

102. C.M. În care dintre fazele evolutive ale osteomielitei este mai expresiv examenul radiologic

A - în faza de congestie

B - în faza de supuraţie

C - în faza de necroză

D - în faza de regenerare

E - în toate fazele este la fel

R: C,

103. C.M. În osteomielita mandibulei cu fractură de os patologic:

A - se foloseşte osteosinteza în focar pentru imobilizare

B - nu se foloseşte osteosinteza în focar

 C - se folosesc fixatorii externi

D - nu se folosesc fixatorii externi

E - nu sunt posibile mijloacele sângerânde de imobilizare

R: B,C

104. C.M. Diagnosticul diferenţial al actinomicozei:

A - se face cu osteomielita banală

B - nu se face cu osteomielita banală

C - se face cu carcinomul

D - nu intră în discuţie carcinomul

E - se face doar cu sarcomul

R: A,C

105. C.M. În osteomielita mandibulei:

A - se extrag dinţii mobili deoarece întreţin infecţia şi nu mai este posibilă consolidarea lor

B - nu se extrag decât dinţii din sechestru (localizaţi radiologic)

C - nu se aşteaptă până la delimitarea sechestrelor

D - se aşteaptă până la delimitarea sechestrelor

E - vor fi păstraţi toţi dinţii

R: B,D,

106. C.M. În osteomielita mandibulei:

A - se depulpează dinţii mobili care nu răspund la testul de vitalitate

B - nu se depulpează dinţii integri şi mobili decât după cedarea fenomenelor inflamatorii

C - testul de vitalitate al dinţilor este valoros şi necesar în faza acută pentru stabilirea dinţilor cauzali

D - testul de vitalitate nu este concludent în faza acută

E - examenul clinic este neconcludent în faza acută

R: B,D,
107. C.M. În osteomielita acută a mandibulei:

A - este utilă corticotomia mandibulei

B - este riscantă corticotomia mandibulei

C - se impune doar tratament antibiotic

D - se impune extracţia dinţilor în cauză

E - se impune temporizarea extracţiei dinţilor în cauză

R: A,D,

108. C.M. Delimitarea sechestrelor osoase:

B - este mai lentă în osteomielita pe fond de osteoradionecroză

C - pentru tratament se aşteaptă până la delimitarea spontană a sechestrelor

D - pentru tratament se poate face rezecţia osoasă la distanţă de focar

E - oricare dintre situaţii este posibilă

R: B,C,D,

109. C.S. Sechestrele osoase în osteomielită apar:

A - în faza de congestie

B - în faza de supuraţie

C - în faza de necroză

D - în faza de reparaţie

E - este posibil să se delimiteze în oricare din ultimele trei faze

R: E,

110. C.S. În cadrul inflamaţiilor osoase maxilo-faciale osteomielita apare:

A - mai frecvent la maxilarul superior deoarece osul este mai subţire şi mai slab

B - la mandibulă deoarece osul este mai gros

C - la malar deoarece este mai expus traumatismelor

D - la oasele nazale deoarece sunt mai frecvente rinitele

E - la osul alveolar deoarece sunt prezente infecţiile odontogene

111. C.M. După osteomielită:

A - este posibilă regenerarea spontană a osului după eliminarea sechestrelor

B - nu este posibilă regenerarea spontană, fapt care duce la scurtarea mandibulei

C - este posibilă fractura în os patologic

D - nu este posibilă fractura în os patologic deoarece nu se elimină sechestre atât de mari încât

să pericliteze rezistenţa osoasă

E - în toate cazurile se impune imobilizarea mandibulei ca tratament

R: A,C,

112. C.S. În care fază a unui abces dentar, trepanarea dintelui cu drenaj transodontal, antibioterapia şi
spălăturile

largi bucale pot constitui tratamente rezolutive:

A. faza subperiostală;
B. faza submucoasă;
C. faza endoosoasă;
D. faza de fistulizare;
E. toate acestea.
R: C

113. C.M. Care din următorii dinţi pot provoca prin leziunile lor abcese palatinale:

A. caninul superior;
B. incisivul lateral superior;
C. molarii superiori;
D. incisivul central superior;
E. primul premolar superior.
R: B,E,

114. C.M. Tratatamentul în abcesul palatinal constă în:

A. puncţie aspirativă avînd în vedere riscul lezării arterei palatine;

B. incizie paralelă cu artera palatină, cît mai aproape de linia mediană;
C. excizia fibromucoasei ”în felie de portocală”;
D. drenaj cu lamă de cauciuc;
R: B,C,E,

115. C.M. Abcesele ce au ca punct de plecare molarii inferiori au următoarele semne clinice specifice:
 A. trismus şi disfagie;
B. genă masticatorie;
C. tulburări fizionomice datorită asimetriei faciale;
D. edem suborbitar;
E. buză de tapir.
R: A,B,C,

116. C.M. Într-un abces palatinal sunt prezente următoarele semne clinice:

A. jenă masticatorie;
B. senzaţia de corp străin în bolta palatină;
C. trismus;
D. asimetria feţei;
E. febră mare.
R: A,B,

117. C.M. Osteomielita odontogenă este un proces infecţios extensiv care interesează:

A. porţiunea medulară osoasă;

B. sistemul Hawersian;
C. corticala maxilarelor;
D. periostul;
E. ţesuturile înconjurătoare moi.
R: A,B,C,D,

118. C.M. Condiţiile ce favorizează cantonarea proceselor infecţioase mai frecvent la mandibulă sunt:

A. prezenţa canalului mandibular;

B. frecvenţa mai mare a fracturilor la acest nivel;
C. vascularizaţia săracă de tip terminal;
D. corticala groasă;
E. frecvenţa crescută a parodontopaţiilor.
R: A,C,D,

119. C.S. Osteomielita se localizeză mai frecvent:

A. la maxilar;
B. la mandibulă;
C. în egală măsură la ambele oase;
D. numai la copii;
E. nici una din acestea.
R: B,

120. C.M. Care din următoarele semne clinice sunt caracteristice osteomielitei difuze de mandibulă:

A. mobilitate dentară;
B. discordanţă puls-temperatură;
 C. stare generală moderat alterată;
D. semnul lui Vincent;
E. semnul lui Valsava pozitiv.
R: A,D,

121. C.S. În osteomielita difuză, pentru ca examenul radiologic să fie concludent cel puţin 30-60%
din mineralizarea osoasă terbuie să fie afectată. Acest grad de alterare se întîlneşte după:

A. 2-3 zile de la debut;

B. 6-8 zile de la debut;
C. 30 zile de la debut;
D. 3-5 zile de la debut;
E. în prima zi cînd boala debuteză.
R: B,

122. C.M. Diagnosticul diferenţial al unei osteomielite se face cu:

A. supuraţii perimaxilare;
B. osteite fistulizate;
C. infecţii specifice;
D. drenaj cu meşă iodoformată.
R: A,C,

123. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei cronice se face cu:

A. osteoperiostita;
B. supuraţiile periosoase;
C. displazii fibroase;
D. osteomielită acută;
E. tumori osoase infectate.
R: C,E,

124. C.M. Anatomia patologică. Microscopic, osteomielita odontogenă trece prin următoarele faze,

puneţi-le în ordinea cuvenită (1,2,3,4,5);

A. etapa de necroză osoasă; (3)

B. etapa de reparaţie osoasă; (4)
C. etapa de supuraţie osoasă; (2)
D. etapa de congestie osoasă; (1)
E. etapa de mineralizare şi restabilire definitivă. (5)
R:

125. C.S. Cel mai frecvent în osteomielite se întîlnesc următorii germeni patogeni:
 A. steptococ hemolitic;
B. E. coli;
C. Preumococii;
D. Stafilacocii auriu şi alb;
E. Actinomicete.
R: D,

126. C.M. Există o serie de criterii de care este necesar să se ţină cont în stabilirea gravităţii unei osteomielite
acute de cauză dentară:

A. rapiditatea cu care s-au instalat fenomenele clinice;

B. dificultăţi funcţionale severe în respiraţie, deglutaţie şi masticaţie;
C. interesarea lojilor şi spaţiilor perimaxilare;
D. deficienţe ale capacităţii proprii de apărare.
R: A,B,C,D,

127. C.S. Cel mai frecvent osteomielita odontogenă este întîlnită la pacienţii de vîrsta:

A. pînă la un an;
B. 1-12 ani;
C. 20-40 ani;
D. 50-60 ani;
E. peste 60 ani.
R: C

128. C.S. Osteomielita hematogenă este întîlnită mai frecvent la:

A. bătrîni;
B. adulţi;
C. copii;
D. noi născuţi;
E. la toţi în egală măsură
R: C,

129. C.S. Maxila este afectată de osteomielita odontogenă mai rar datorită particularităţilor
anatomomorfologice:

A. maxila are o corticală groasă şi de loc os spongios;

B. maxila are o corticală subţire, o irigaţie sanguină mai bogată ce îi asigură o rezistenţă mai crescută
faţă de infecţii;
C. sistemul de canale hawersiene este destul de dezvoltat;
D. nici una din ele.
R: B,

130. C.M. Mandibula este afectată de osteomielită odontogenă mai frecvent datorită

particularităţilor sale anatomomorfologice:

 A. are o corticală ce favorizează un drenaj rapid;
B. o irigaţie sanguină bogată ce îi asigură rezistenţă mai crescută faţă de infecţii;
C. are ţesut medular şi os spongios mult;
D. ţesutul medular este înconjurat de o corticală groasă, vascularizare săracă de tip terminal;
E. prezenţa canalului mandibular ce favorizează difuzia supuraţiei de-a lungul osului.
R: D,E,

131. C.M. În osteomielita odontogenă acută sunt observate schimbări metabolice, biochimice ca:

A. acidoză şi deshidrare;
B. albuminuria;
C. anemie prin scăderea numărului de eritrocite şi hemoglobine;
D. leucocitoză cu deviere în stînga;
E. VSH-ul este crescut.
R: A,B,C,D,E,

132. C.S. Radiologic osteomielita cronică este prezentată de:

A. imaginea de sarcofag;
B. os pătat;
C. os marmorat;
D. miez de pîine;
E. toate acestea.
R: A,

133. C.M. Într-un abces sau flegmon a regiunii suborbitare punctul de plecare a infecţiei este:

A. incisivii;
B. caninii;
C. premolarii;
D. molarii;
E. molarul de minte.
R: B,C,

134. C.S. Într-un abces a regiunii suborbitare incizia se face:

A. pe marginea inferioară a orbitei;

B. pe plica nazo-labială;
C. pe versantul nazal;
D. pe fundul sacului vestibular;
E. în fosa canină.
R: D,

135. C.M. După deschiderea abcesului (flegmonului) regiunii suborbitare în rană se introduce:

A. un dren din lamă de cauciuc;

B. un tub de cauciuc;
 C. o meşă iodoformată;
D. o făşie de tifon;
E. un tampon cu antiseptice.
R: A,B,C,

136. C.S. Abcesul migrator al obrazului are ca punct de plecare:

A. osteomielita ramului ascendent;

B. procese periapicale ale premolarilor inferiori;
C. pericoronarita supurată a molarilor de minte inferiori;
D. adenita supurată geniană;
E. maxila este străpunsă de canalul suborbitar, incisiv;
F. osteomielita corpului mandibular.
R: C,

137. C.M. Un abces genian difuz poate fi dreneat:

A. pe cale endobucală;
B. pe cale exobucală;
C. pe cale mixtă;
D. numai printr-o incizie submandibulară;
E. nici una din acestea.
R: A,B,C,

138. C.S. Diagnosticul diferenţial al unui abces parotidian se face cu:

A. tumorile mixte parotidiene;

B. chistadenolimfoamele;
C. parotiditele acute supurate;
D. chistul sebaceu pretragian;
E. parotidita epidemică.
R: C,

139. C.S. O supuraţie ce a cuprins loja parotidiană o incizaţi:

A. preaucircular;
B. subangulomandibular;
C. presternocleidomastoidian;
D. pe marginea anterioară a ramului mandibular;
E. oricare din aceste incizii.
R: B,

140. C.M. În etiologia abceselor şi flegmonului orbitei de bază sunt procesele:

A. dento-parodontale la premolarii şi molarii inferiori;

B. sinusitele acute supurate;
C. propagarea unor supuraţii din lojile de vecinătate;
 D. osteomielita maxilei;
E. osteomielita molarului.
R: B,C,D,

141. C.M. Simptoamele clinice locale în abcesul orbitei sunt:

A. edem palpebral;
B. exoftalmie moderată;
C. dureri localizate în orbită;
D. fantă palpebrală închisă;
E. mişcările globului ocular limitate.
R: A,B,C,D,E,

142. C.M. Diagnosticul diferenţial într-un abces de orbită se face cu:

A. tromboflebita sinusului cavernos;

B. celulita orbitală pasageră;
C. tumori de orbită;
D. supuraţiile spaţiului retromaxilar;
E. traumatisme orbito-zigomatice.
R: A,B,D,

143. C.M. Un flegmon orbital poate da următoarele complicaţii:

A. pierderea totală a vederii;

B. tromboza sinusului cavernos;
C. meningita;
D. septicemia;
E. abcese intracraniene.
R: A,B,C,D,E,

144. C.S. Regiunea temporală comunică cu:

A. orbita;
B. regiunea parotidă;
C. loja subtemporală;
D. regiunea suborbitară;
E. regiunea maseterină.
R: C,

145. C.S. Diagnosticul diferenţial al flegmonului regiunii temporale se face cu:

A. abcesul (flegmonul) fosei subtemporale;

B. plăgi înţepate ale regiunii temporale;
C. tumorile temporale;
D. osteomielita osului temporal;
E. toate.
 R: A,

146. C.M. Un abces (flegmon) al regiunii temporale este deschis prin incizie:

A. pa polul cel mai pronunţat al colecţiei;

B. verticale - radiale;
C. la marginea arcului zigomatic;
D. semirotundă la nivelul inserţiei m.temporal;
E. prin puncţie cu un ac larg.
R: A,B,C,D,

147. C.S. Drenarea focarului purulent temporal subaponeurotic după incizie se face cu:

A. lama de dren din cauciuc;

B. tuburi perforate din cauciuc;
C. făşii de tifon steril;
D. meşe iodoformate;
E. tuburi din acrilat.
F. B, E

148. C.M. Complicaţiile abcesului regiunii temporale sunt:

A. trecerea în regiunile înconjurătoare, îndeosebi subtemporală;

B. osteomielita osului temporal;
C. constricţia mandibulei;
D. deformaţii, defecte;
E. paralizii faciale.
R: A,B,C,

149. C.M. Etiologia flegmonului regiunii subtemporale se caracterizează prin:

A. procese dentoparodontale la molarii maxilei;

B. procese infecţioase ale oaselor sau sinusurilor de vecinătate;
C. difuzarea unor infecţii de la lojile vecine;
D. puncţiile septice în cadrul anesteziilor la tuberozitate;
E. puncţiile septice în cadrul anesteziei infraorbitare.
R: A,B,C,D,

150. C.S. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:

A. anestezia plexală sau prin baraj;

B. anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;
C. anestezia la tuberozitate;
D. anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;
E. în nici din aceste situaţii.
R: C,
151. C.M. Simptoamele locale ale unui abces (flegmon) a regiunii subtemporale sunt:

A. edem supra şi subzigomatic (simptomul de clepsidră);

B. tumeficaţia regiunilor învecinate;
C. trismus;
D. endobucal tumeficaţie perituberozitară cu mucoasa congestionată lucioasă, în tensiune;
E. tulburări funcţionale (de masticaţie, glutiţie, fonaţie).
R: C,D,

152. C.S. Deschiderea unui abces de fosă infratemporală cel mai des se face:

A. pe cale transsinusală;
B. pe cale endobucală;
C. pe cale suprazigomatică-temporală;
D. combinat;
E. toate acestea.
R: B,D,

153. C.M. Loja submandibulară comunică cu:

A. loja sublinguală printr-o fisură situată între m.hioglos şi m.milohioidian;

B. anterior cu spaţiul submentonier;
C. posterior cu loja laterofaringiană;
D. loja cervicală;
E. loja subtemporală.
R: A,B,C,D,E,

154. C.M. Etiologia abceselor şi flegmonului lojii submandibulare poate fi:

A. procese septice cu punct de plecare molarii inferiori;

B. adenite supurate submaxilare;
C. litaza salivară submandibulară suprainfectată;
D. osteomielita, periostita odontogenă a corpului mandibulei;
E. fracturi de corp al mandibulei.
R: A,B,C,D,E,

155. C.M. Diagnosticul diferenţial într-un abces de lojă submaxilară, îl faceţi cu:

A. adenita acută supurată;

B. submaxilita acută supurată;
C. adenopatiile metastatice;
D. adenopatiile specifice;
E. abces de lojă sublinguală.
R: A,B,C,D,

156. C.S. Care este incizia pentru deschiderea colecţiei de puroi în loja submandibulară:
 A. incizia în fundul de sac vestibular;
B. incizia retrotuberozitară;
C. incizia retromandibulară;
D. incizia pe şanţul planşeului bucal;
E. incizia liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la 1,5- 2 cm.
R: E,

157. C.M. În spaţiul lojei submentoniere se găseşte:

A. limfonoduli 2-3;
B. ţesut conjunctiv, ţesut grăsos;
C. glanda sublinguală;
D. nervul hipoglos;
E. artera şi vena linguală.
R: A,B,

158. C.M. Loja submentonieră comunică cu:

A. loja sublinguală;
B. loja submandibulară;
C. loja parotidiană;
D. loja pterigomandibulară;
E. loja retromandibulară.
R: A,B,

159. C.M. Factorii etiologici ai abcesului şi flegmonului lojei submentoniere sunt:

A. procese septice cu punct de plecare incisivii şi caninii inferiori;

B. adenitele supurate submentoniere;
C. furuncule ale buzei inferioare sau ale mentonului;
D. propagarea de la lojile vecine (sublinguală, submandibulară);
E. osteomielita de menton, fracturi mediane.
R: A,B,C,D,E,

160. C.M. Simptomatologia locală a unui abces al lojei submentoniere se prezintă prin:

A. tumeficaţie a regiunii mentoniere;

B. tegumentul congestionat, lucios, neted, cu ştergerea reliefului;
C. aspect clinic de bărbie dublă;
D. palparea dureroasă, fluctuenţă;
E. trismus.
R: A,B,C,D,

161. C.S. Abcesul submentonier ca regulă se incizează:

A. longitudinal, pe linia mediană;

B. paralel cu arcul mentonier;
 C. endobucal;
D. combinat;
E. sunt corecte toate variantele.
R: B,

162. C.M. În loja sublinguală se găseşte:

A. glanda sublinguală şi canalul Bartholini;

B. canalul Wharton;
C. nervul şi vasele sublinguale;
D. ţesut conjunctiv lax;
E. glanda submaxilară.
R: A,B,C,D,

163. C.M. Loja sublinguală comunică cu:

A. loja submaxilară;
B. loja pterigomandibulară;
C. loja laterofaringiană;
D. loja subtemporală;
E. loja parotidiană.
R: A,B,C,

164. C.M. Simptoamele clinice locale ale unui abces sublingual sunt:

A. tumeficaţie în partea anterioară a planşeului;

B. congestia mucoasei lucioasă, proeminentă;
C. plica sublinguală în “creastă de cocoş” acoperită cu depozite fibrinoase;
D. limba împinsă spre partea sănătoasă;
E. la palpare durere, fluctuenţă.
R: A,B,C,D,E,

165. C.M. Tulburările funcţionale într-un abces sublingual sunt:

A. disfagie;
B. jenă în masticaţie şi fonaţie;
C. mişcările limbii dureroase;
D. trismus pronunţat;
E. diplopie
R: A,B,C,

166. C.M. Modificările funcţionale în abcesul limbii pot fi de:

A. hipersalivaţie;
B. deglutiţie;
C. respiraţie cu fenomene asfixice;
D. masticaţie;
 E. fonaţie.
R: A,B,C,D,E,

167. C.S. În flegmonul limbii apar tulburări funcţionale majore, însă unul din ele pune în pericol viaţa
pacientului:

A. tulburări de deglutaţie;
B. tulburări de masticaţie;
C. tulburări de fonaţie;
D. tulburări de respiraţie cu fenomene asfixice;
E. trismusul.
R: D,

168. C.M. În flegmonul limbii diagnosticul diferenţiat se face cu:

A. tumorile maligne infectate ale limbii;

B. chisturile tireoglosale suprainfectate ale bazei limbii;
C. abcesele planşeului bucal;
D. macroglosia;
E. glosita.
R: A,B,C,

169. C.M. Tratamentul abcesului limbii constituie o urgenţă datorită complicaţiilor asfixice ce pot apărea.
Incizia se face:

A. pe cale exobucală între osul hioid şi menton;

B. calea endobucală în traiect orizontal (2-3 cm) situată la polul cel mai bombat al colecţiei;
C. în regiunea sublinguală;
D. la rădăcina limbii pe suprafaţa dorsală;
E. în regiunea submandibulară.
R: A,B,

170. C.M. Complicaţiile flegmonului lingual pot fi:

A. difuzarea în alte loji din vecinătate;

B. septicemie;
C. asfixie;
D. anchiloze;
E. constricţii de mandibulă
R: A,B,C,

171. C.M. Procesul infecţios al lojei maseterine se poate dezvolta avînd ca punct de plecare:

A. erupţia dificilă a molarilor de minte inferiori;

B. osteomielita odontogenă a ramului ascendent al mandibulei;
C. chisturile odontogene suprainfectate (la unghi, ram);
D. propagarea de la lojile din vecinătate;
 E. procese dentoparodontale ale molarilor inferiori.
R: A,B,C,D,E,

172. C.S. Abcesul maseterin mai frecvent are ca punct de plecare:

A. supuraţii din lojile învecinate;

B. molarii de minte inferiori;
C. hematoame maseterine după lovituri;
D. injectite postanestezice;
E. fracturi ale corpului mandibulei.
R: B,

173. C.S. Trismusul este mai pronunţat în:

A. abcesul lojei submandibulare;

B. abcesul submentonier;
C. abcesul genian;
D. abcesul palatinal;
E. abcesul maseterin.
R: E,

174. C.M. Loja pterigomandibulară comunică cu:

A. Loja sublinguală;
B. Loja subtemporală;
C. Loja submandibulară;
D. Planşeul bucal;
E. Loja laterofaringiană.
R: A,B,C,D,E,

175. C.M. Cauzele abcesului pterigomandibular sunt:

A. afecţiunile dentoparodontale ale molarilor inferiori;

B. puncţia septică la Spina Spix;
C. erupţia dificilă a molarului de minte inferior;
D. propagarea de la lojile de vecinătate;
E. ranula.
R: A,B,C,D,

176. C.M. Simptomatologia locală în abcesul lojii pterigo-mandibulare este prezentată de:

A. edem şi infiltraţia sub unghiul mandibulei;

B. mucoasa plicii pterigo-mandibulare congestionată, netedă, roşie, lucioasă;
C. trismusul;
D. glutiţia dureroasă;
E. macroglosie.
R: A,B,C,D,
177. C.M. Abcesul lojii pterigo-mandibulare se deschide prin incizia:

A. endobucală paralel cu plica pterigo-mandibulară;

B. exobucal incizie în unghi ce înconjoară unghiul mandibular;
C. submandibulară de o lungime 7-8 cm;
D. retromandibulară de-a lungul marginii posterioare a ramului ascendent;
E. pe fundul sacului vestibular.
R: A,B,

178. C.M. Complicaţiile abcesului pterigo-mandibular pot fi:

A. propagarea în loja laterofaringiană;

B. propagarea în loja submaxilară;
C. propagarea în loja sublinguală;
D. propagarea în loja subtemporală;
E. propagarea în loja submentonieră.
R: A,B,C,D,

179. C.M. Factorii etiologici în abcesul lojei retromandibulare sunt:

A. procese dentoparodontale la molarii superiori şi inferiori;

B. fracturi de mandibulă;
C. adenita supurată submandibulară;
D. propagarea de la lojile din vecinătate (laterofaringiană, pterigomandibulară);
E. chisturi maxilare suprainfectate.
R: B,D,

180. C.M. Simptomatologia locală într-un abces al lojei retromandibulare este:

A. dureri spontane ce se înteţesc la mişcările capului;

B. trismus;
C. edem după marginea posterioară a ramului ascendent al mandibulei;
D. lobul urechii deplasat;
E. scăderea auzului pe partea afectată.
R: A,B,C,

181. C.S. La deschiderea abcesului retromandibular se efectuează incizia:

A. submandibulară 6-8 cm;

B. liniară de 4-5 cm paralel cu marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian;
C. în planşeul bucal;
D. în fundul de sac vestibular la mandibulă;
E. prin puncţie cu un ac larg.
R: B,

182. C.S. Loja laterofaringiană este împărţită în 2 compartimente, de ce formaţiuni:

 A. de muşchiul sternocleidomastoidian;
B. de muşchiul pterigoidian intern;
C. de buchetul lui Riolan;
D. de muşchiul pterigoidian extern;
E. de toţi aceşti muşchi.
R: C

183. C.M. Spaţiul laterofaringian comunică cu:

A. loja parotidiană;
B. loja submandibulară;
C. loja infratemporală;
D. loja marilor vase ale gîtului;
E. planşeul bucal.
R: A,B,C,D,E,

184. C.M. Cauzele frecvente ale abceselor laterofaringiene sunt:

A. supuraţii amigdaliene;
B. accidente de erupţie ale molarilor inferiori;
C. difuzia din loji vecine;
D. parotidita acută;
E. adenite supurate latero-cervicale.
R: A,B,C,D,

185. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului laterofaringian se face cu:

A. abcesul de lojă submandibulară;

B. abcesul de lojă parotidiană;
C. adenitele submandibulare;
D. abcesul pterigomandibular;
E. adenitele latero-cervicale.
R: A,D,

186. C.M. În componenţa planşeului bucal sunt incluse lojile:

A. submandibulare;
B. submentoniere;
C. sublinguale;
D. geniene;
E. infratemporale.
R: A,B,C,

187. C.M. Etiologia flegmonului planşeului bucal este:

A. procese dentoparodontale ale dinţilor inferiori;

B. litiaza infectată a canalului Wharthon;
 C. procese dentoparadontale ale dinţilor superiori;
D. înţepături septice sau corpi străini;
E. furuncule cu localizare în etajul inferior al feţei.
R: A,B,D,E,

188. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon difuz al planşeului bucal este:

A. febra crescută (39-40,5 gr.), frison, curbatură;

B. stare septică;
C. puls crescut, slab bătut, neregulat;
D. albuminurie, glucozurie, oligurie;
E. schimbări sanguine evidenţiate.
R: A,B,C,D,E,

189. C.M. Simptomatologia locală într-un flegmon anaerob al planşeului bucal este:

A. tumeficaţie voluminoasă, masivă totală a planşeului bucal;

B. edem în pelerină (în sus şi în jos);
C. tegumentele în tensiune, pe piele zone marmorate ce apoi se sfacelizază;
D. la palpare o duritate lemnoasă fără fluctuenţă;
E. crepitaţii gazoase.
R: A,B,C,D,E,

190. C.M.Simptomatologia endobucală într-un flegmon anaerob al planşeului bucal este:

A. mucoasa sublinguală bombată bilateral în creastă de cocoş;

B. mucoas este în tensiune, roşie violacee, acoperită cu depozite fibrinoleucocitare;
C. limba mărită în volum, pe margini amprentele dinţilor;
D. limba acoperită cu depozite murdare;
E. pa palpare duritate lemnoasă.
R: A,B,C,D,E,

191. C.M. Tulburările funcţionale într-un flegmon al planşeului bucal sunt:

A. salivaţie abundentă cu ao salivă vîscoasă;

B. bolnavul nu poate înghiţi;
C. tulburări de fonaţie;
D. respiraţie dificilă;
E. trismus cu imposibilul de masticaţie.
R: A,B,C,D,E,

192. C.S. Cel mai complicat sindrom ce pune în pericol viaţa pacientului în flegmonul planşeului bucal este:

A. deglutiţia dureroasă;
B. edem al glotei cu pericol de asfixie;
C. salivaţia abundentă;
D. halenă fetidă.
 R: B,

193. C.M. Complicaţiile unui flegmon al planşeului bucal sunt:

A. extinderea infecţiei spre craniu (meningite, tromboflebite);

B. extinderea infecţiei spre mediastin (mediastinite, pneumonii, gangrena pulmonară);
C. nefrită toxică;
D. sincope toxice bulbare;
E. colaps cardiac.
R: A,B,C,D,E,

194. C.M. Schimbările de sînge şi urină într-un flegmon al planşeului bucal sunt:

A. anemie marcată;
B. formula leucocitară deviată spre stînga;
C. eozinofile scăzute sau absente;
D. oligurie cu albuminurie;
E. cilindrurie şi glucosurie.
R: A,B,C,D,E,

195. C.M. Tratamentul chirurgical într-un flegmon anaerob al planşeului bucal se institue cît mai precoce şi
constă în:

A. incizie în potcoavă, dedesubtul şi înăuntrul arcului mandibular (1,5-2 cm);

B. incizii (3-4) în zonele submandibulare, mentoniere;
C. incizii în planşeul bucal;
D. puncţii cu ace largi;
E. toate.
R: A,C,

196. C.S. După incizii în flegmonul anaerob al planşeului bucal, din rană se elimină:

A. puroi gălbui în limite voluminoase;

B. eliminări hemoragice;
C. eliminări serose;
D. o serozitate murdară foarte fetidă;
E. puţin puroi gălbui.
R: D,

197. C.S. Discordanţa dintre pulsul tahicardic, greu perceptibil, şi febra scăzută se observă într-una din
următoarele afectiuni:

A. flegmonul difuz al planşeului bucal;

B. abcesul retrotuberozitar postanstezic;
C. osteomielita maxilarelor de cauză generală;
D. abcesul de orbită;
E. abcesul genian difuzat în loja maseterină.
 R: A

198. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul difuz hemifacial este:

A. stare generală toxico-septică;

B. bolnavul adinamic sau agitat;
C. aspect de toxemie profundă cu facies teros;
D. febră (39-40 gr.), frisoane;
E. discordanţă întrre pulsul tahicardic (120/min) greu perceptibil şi febra scăzută (37-37,5 gr.).
R: A,B,C,D,E,

199. C.M. Care dintre următoarele semne clinice se întîlnesc într-un flegmon hemifacial:

A. tegumente congestionate;
B. tegumente cianotice;
C. infiltrat dur la palpare;
D. fluctuenţă la palpare;
E. creptaţii gazoase.
R: B,C,E,

200. C.S. Flegmonul difuz hemifacial debutează de obicei ca un:

A. abces maseterin;
B. abces parotidian;
C. abces vestibular;
D. abces genian;
E. abces de fosă infratemporală.
R: D,

201. C.M. Discordanţa între puls tahicardic (120/min) şi febra scăzută este specifică în:

A. flegmonul difuz hemifacial;

B. abcesul laterofaringian;
C. flegmonul planşeului bucal;
D. tromboflebita de sinus cavernos;
E. supuraţie a fosei infratemporale.
R: A,C,

202. C.M. Prezenţa unei fistule perimaxilare trădează un proces cronic, avind de obicei drept cauză:

A. granuloame;
B. osteomielită cronică distructivă sechestrantă;
C. dinţi incluşi;
D. parodontite apicale granuloase;
E. infecţii ale limfonodulilor.
R: B,C,D,
203. C.M. Regiunea cervicală are următoarele părţi componente:

A. Regiunea anterioară (impară);

B. Regiunea laterală (pară);
C. Regiunea posterioară (impară);
D. Regiunea sternocleidomastoidiană (pară);
E. Nici una.
R: A,B,C,D

204. C.M. Care sunt fasciile cervicale :

A. fascia cervicală superficială;

B. fascia cervicală proprie;
C. aponeurosul omoclavicular;
D. lamina pretraheală;
E. lamina prevertebrală.
R: A,B,C,D,E,

205. C.M. Factorii etiologici incriminaţi în abcesele şi flegmoanele cervicale sunt:

A. afecţiunile dentoparodontale la dinţii arcadei inferioare;

B. propagarea din lojile învecinate (planşeului bucal, laterofaringiană, pterigomandibulară etc);
C. furunculii, carbunculii pe pielea gîtului;
D. chisturi mandibulare suprainfectate;
E. chisturi cervicale suprainfectate.
R: A,B,C,D,E,

206. C.M. Flegmonul cervical poate provoca complicaţiile:

A. mediastinite, pneumonie;
B. pericardite, moicardite;
C. meningite, encefalite, sinustromboz, abcese;
D. şoc bacterian;
E. septicemie.
R: A,B,C,D,E,

207. C.M. Drenurile introduse în rană pot fi:

A. făşii de tifon steril;

B. lame de cauciuc;
C. tuburi perforate de cauciuc;
D. făşii iodoformate;
E. drenuri speciale cu proprietăţi anestezice, antiseptice, antibacetriene etc.
R: A,B,C,D,E,
208. C.M. După deschiderea abcesului, flegmonului pe rană se aplică:

A. suturi şi rana se închide definitiv;

B. suturi, însă în rană se lasă două tuburi pentru lavaj;
C. nu se introduce nimic;
D. drenuri de diferite forme (lamă, tub etc) şi pansament;
E. dela caz la caz, una din cele enumerate.
R: B,D,

209. C.M. La tratarea lăcaşului cu puroi se recomandă remedii cu proprietăţi hipertonice. Care sunt ele :

A. soluţie hipertonică de clorură de natriu;

B. soluţie de glucoză de 5 %;
C. levonorsin (levomicetin, norsulfazol,sulfodimetoxin, metfluracil, lidocain, polietilenoxid);
D. levosin (levomicetin, metyluracil, lidocain, sulfadioxitoxin, polietilenoxid);
E. levomicoli (levomicetin, metyluracil, lidocain, polietilenoxid).
R: A,C,D,E,

210. C.M. În care din următoarele situaţii utilizarea antibioticelor nu este necesară:

A. abcese bine circumscrise;

B. abcese vestibulare minore;
C. abcese periosoase (periostite) limitate;
D. osteomielite acute;
E. flegmon al lojilor profunde.
R: A,B,C,

Traumele ţesuturilor moi

1. C.S. Cauza cea mai ferecventă a producerii plăgilor buco-maxilo-faciale o constituie:

A. accidentele de circulaţie;
B. căderile accidentale;
C. accidentele sportive;
D. agresiunile umane;
E. accidentele de muncă.
R: D

2. C.M. Plăgile buco-maxilo-faciale se clasifică în funcţie de:

A. timpul scurs de la accident;

B. agentul vulnerant;
C. ţesuturile afectale;
D. forma anatomo-patologică;
E. asocierea altor leziuni.
R: A,B,C,D,
3. C.M. Asfixia posttraumatică poate apare după:

A. fractura cominutivă a arcului mentonier;

B. îngustarea căilor aeriene;
C. edem laringian;
D. dislocarea vălului în fracturile maxilarului superior;
E. nici una dintre acestea
R: B,C,D,

4. C.M. Tulburările asociate plăgilor din sfera buco-maxilo-facială sunt următoarele:

A. fistule salivare;
B. hemoragia;
C. supuraţii loco-regionale;
D. asfixia;
E. toate acestea.
R: B,D,

5. C.M. Escoraţiile sunt:

A. leziuni închise fără soluţii de continuitate;

B. leziuni superficiale ale epidermului;
C. leziuni ce afectează ţesuturi dure subiacente;
D. leziuni sângerânde;
E. se însoţesc de edem şi echimoze.
R: B,D,E,

6. C.M. Ce structuri ale tegumentului afectează escoriaţiile?

A. epiteliu;
B. dermul;
C. corionul;
D. membrana bazală;
E. toate acestea.
R: A,B,

7. C.M. Caracteristic pentru plăgile penetrante este faptul că:

A. prezintă un orificiu de intrare mai mic şi un orificiu de ieşire mai mare;

B. sunt produse prin strivirea părţilor moi şi au margini neregulate cu decolări mari putând fi interesate
vasele, nervii şi glandele salivare;
C. sunt leziuni profunde ale părţilor moi însoţite de fracturi ale oaselor maxilare;
D. au un orificiu unic şi sunt produse prin înţepare, pătrundere de corpi străini sau proiectile cu viteza
mică:
E. sunt leziuni ce nu depăşesc dermul prin frecare de un plan dur.
R: D
8. C.M. Semnele comune ale plăgilor buco-maxilo-faciale pot fi:

A. durerea;
B. sângerarea;
C. tulburări respiratorii;
D. tulburări de deglutiţie, masticaţie;
E. tulburări de fonaţie.
R: A,B,C,D,E,

9. C.M. Prin ce se poate manifesta şocul neurogen în plăgile buco-maxilo-faciale:

A. lipotimie;
B. sincopă;
C. convulsii;
D. stop cardiorespirator;
E. toate acestea.
R: A,B,D

10. C.S. Cum procedaţi în asfixia prin căderea limbii?

A. intubaţi bolnavul;
B. efectuaţi o traheostomie;
C. tracţionaţi limba cu un fir tractor;
D. imobilizaţi mandibula cu frondă mentonieră;
E. toate acestea.
R: C

11. C.S. Care este limita maximă de timp de la producerea unei plăgi faciale pentru a efectua o sutură
primară:

A. 1-18 ore;
B. 12-24 ore;
C. 24-36 ore;
D. peste 36 ore;
E. este posibil în oricare din aceste intervale datorită specificităţii plăgilor faciale.
R: B

12. C.S. Tratamentul şocului traumatic vizează:

A. tratamentul insuficienţei ventilatorii;

B. susţinerea activităţii cardio-carculatorii;
C. tratamentul tulburărilor metabolice;
D. tratamentul insuficienţei renale;
E. toate acestea.
R: E
13. C.S. Transportul rănitului cu tulburări de asfixie se face în:

A. poziţie şezândă, cu capul întors într-o parte;

B. decubit dorsal;
C. decubit lateral;
D. decubit ventral;
E. nu are importanţă poziţia.
R: C

14. C.S. Sutura unei plăgi transfixiante de obraz se realizează:

A. într-un plan;
B. în două planuri;
C. în trei planuri;
D. nu se suturează imediat;
E. nici una dintre acestea.
R: C

15. C.S. O plagă de buză se suturează începând de la:

A. limita cutaneo-mucoasă;
B. de la tegument spre roşul buzei;
C. de la mucoasă spre tegument;
D. întâi se suturează muşchiul orbicular şi apoi mucoasa şi tegumentul;
E. nu are importanţă de unde se începe.
R: A

16. C.S. Hemoragia în plăgile limbii se opreşte de obicei prin:

A. sutura într-un plan;

B. sutura în masă;
C. sutura în două planuri;
D. se lasă să se vindece per secundam;
E. cauterizare chimică cu CIZn 20%.
R: B

17. C.S. Când nu se poate efectua respiraţia gură la gură:

A. când mandibula este fracturată;

B. când maxilarul este fracturat;
C. în cazurile de şoc;
D. când există corpi străini în faringe;
E. în toate aceste situaţii.
R: D
18. C.M. Printre complicaţiile tardive ale plăgilor buco-maxilo-faciale putem include:

A. complicaţii nervoase;
B. gangrena gazoasă;
C. tetanosul;
D. fistule salivare;
E. constricţia de mandibulă.
R: A,D,E,

19. C.M. Ce plăgi pot avea ca sechele fistule salivare:

A. plăgi submandibulare;
B. plăgi cervicale anterioare;
C. plăgi de buză;
D. plăgi maseterine;
E. plăgi mentoniere.
R: A,D

20. C.M. Hemoragiile secundare din plăgile buco-maxilo-faciale sunt provocate de:

A. gangrena gazoasă;
B. corpi străini rămaşi care se mobilizează;
C. fistule salivare;
D. proces septic cu evoluţie extensivă;
E. septicemii.
R: B,D

1. Pentru osteosinteza focarului de fractură condiliană se preferă:

A. osteosinteza cu fir metalic;
B. osteosinteza cu placa metalică şi şuruburi;
C. osteosinteza cu broşă trecută de la unghi la condil;
D. reducerea şi contenţia cu broşă după metoda în lift;
E. osteosinteza cu şurub, fractura fiind bizotată.
R.: C

1. Complicaăiile tardive ale unei fracturi mandibulare, pot fi:

A. leziuni nervoase;
B. constricţia mandibulei;
C. tulburări de ocluzie;
D. consolidări vicioase;
E. anchiloză temporo-mandibulară.
R.: B, D, E

1. C.M. Care sunt incidenţele radiologice pe care le indicaţi pentru a preciza

diagnosticul de fractură de corp mandibular:

A. incidenţa defilată;
 B. ortopantomogramă;
C. semiaxială de masiv facial ;
D. incidenţa Parma;
E. radiografie axială (cu film muşcat).
R.: A, B, E

1. C.S. Fracturile incomplete ale mandibulei apar la:

A. vârstnici edentaţi;
B. copii;
C. adulţi;
D. la nivelul corpului mandibular;
E. la nivelul ramului mandibular.
R.: B

1. C.S.În osteosinteza cu fir metalic,orificiile de trecere a firului de sârmă trebuie plasate la cel puţin:
A. 1,5 cm de linia de fractură;
B. 10 mm de linia de fractură;
C. 6 mm de linia de fractură;
D. 20 mm de linia de fractură;
E. 25 mm de linia de fractură.
R.: C

1. C.M. Când sunt indicaţi fixatorii externi în imobilizarea fracturilor de mandibulă:

A. la copii;
B. în fracturi la edentaţi;
C. în traumatismele asociate cu plăgi întinse ale părţilor moi;
D. în fracturi cominitive;
E. în fracturi fără deplasare.
R.: C, D

1. C.S. În fracturile transversale ale ramului vertical, dacă nu sunt însoţite de deplasări, imobilizarea este
necesară pentru:
A. 2-3 săptămâni;
B. 2-3 zile;
C. 2-3 luni;
D. 10-12 zile;
E. obligatoriu 45 zile.
R.: A

1. C.S. Care dintre factorii enumeraţi provoacă deplasări secundare ale fragmentelor într-o fractură de
mandibulă:
A. muşchii înseraţi pe mandibulă;
B. direcţia şi localizarea liniei de fractură;
C. direcţia şi forţa traumatismului;
D. prezenţa sau absenţa dinţilor;
E. toate acestea.
R.: E
1. C.S. Absenţa transmiterii mişcărilor este un semn clinic pentru:
A. fractura unghiului mandibulei;
B. fractura corpului mandibulei;
C. fractura apofizei condiliene;
D. fractura orizontală de maxilar;
E. fractura verticală de maxilar.
R.: C

1. Imobilizarea de urgenţă în fracturile de mandibulă se face:

A. imediat după traumatism;
B. la prezentarea bolnavului;
C. poate rămâne şi ca imobilizare definitivă;
D. numai pentru transportul bolnavului.
E. pentru a combate elementele de şoc.
R.: A, B, E

1. C.S. O fractură de mandibulă la un copil de 6 ani se imobilizează:

A. cu atele şi tracţiune elastică;
B. prin osteosinteză;
C. cu gutieră acrilică;
D. cu şina linguală tip Kersting;
E. nu se imobilizeză.
R.: C

1. C.M. Fractura apofizei coronoide poate apare în urma unui:

A. traumatisme aplicate pe menton;
B. traumatisme aplicate pe unghiul mandibulei;
C. traumatisme laterale aplicate pe arcada temporo-zigomatică;
D. traumatisme aplicate pe osul molar;
E. smulgeri osoase prin contracţia muşchiului temporal.
R.: C, E

1. C.M. Preferaţi să extrageţi dintele din focarul de fractură:

A. înainte de imobilizare, dacă dintele este mobil;
B. imediat după imobilizare;
C. la 2 săptămâni de la imobilizare;
D. depinde de situaţia clinică a bolnavului;
E. dintele din focar nu se extrage.
R.: A, C

1. C.M. Fronda mentonieră este o metodă de imobilizare de urgenţă a:

A. fracturilor de mandibulă;
B. fracturilor de maxilar;
 C. fracturilor în general la edentaţi;
D. disjuncţiilor intermaxilare;
E. nici una dintre acestea.
RA B

. Ce radiografie solicitaţi într-o fractură de condil:

A. ortopantomograma;
B. radiografie de arc mentonier;
C. radiografie de ram şi condil mandibular bilateral;
D. radiografie în incidenţă Parma;
E. radiografii tangenţiale de ram mandibular bilateral.
R.: C, D

1. Producerea fracturilor unghiului mandibulei poate fi favorizată de:

A. curbura osului;
B. prezenţa molarului de minte inclus;
C. zona de minimă rezistenţă a osului;
D. nici una dintre acestea;
E. toate acestea.
R.: A, B

1. . În tratamentul unei fracturi mandibulare, în principal se urmăreşte:

A. hemostaza şi aplicarea suturilor pe plagile mucoasei;
B. reducerea fragmentelor în poziţie corectă;
C. aplicarea atelelor;
D. extracţia dintelui din focarul de fractură;
E. antibioterapia în scop profilactic.
R.: B

Fracturile totale mandibulare:

A - la nivelul ramurii orizontale sunt considerate închise

B - la nivelul ramurii orizontale sunt considerate deschise

C - la nivelul ramurii ascendente sunt considerate închise

D - la nivelul ramurii ascendente sunt considerate deschise

E - poziţia topografică a fracturii nu are valoare în deschiderea sau închiderea

fracturii, numai violenţa traumatismului

R.: B, C

53. C.S. Deplasările primare ale fragmentelor osoase:

 A - se produc sub influenţa contracţiei grupelor musculare

B - se produc sub influenţa forţei traumatismului

C - apar doar la nivelul ramurii orizontale

D - apar doar la gonion

E - apar doar la ramura ascendentă

R.: B

54. C.M. Pentru fracturile mediane cea mai bună incidenţa radiografică este:

A - postero-anterioară

B - antero-posterioară

C - retroalveolară

D - panoramică

E - axială de planşeu

R.: D, E

55. C.M. În traumatismele maxilo-faciale:

A - hematomul planşeului oral nu însoţeşte obligatoriu fractura de mandibulă

B - hematomul planşeului oral însoţeşte obligatoriu fracturile de mandibulă

C - echimozele geniolabiale reprezintă un semn cert de fractură mandibulară

D - echimozele geniolabiale nu reprezintă un semn cert de fractură

mandibulară

E - edemul posttraumatic este semn sigur de fractură

R.: B, D

56. C.M. Fracturile laterale ale mandibulei:

A - sunt fracturi directe

B - sunt fracturi indirecte

C - se produc prin închiderea arcului mandibular

D - se produc prin deschiderea arcului mandibular

 E - sunt posibile toate variantele

R.: A, B, C, D, E

57. C.M. În fracturile mandibulare cu deplasare secundară:

A - fragmentul lung este deplasat în general în jos şi înapoi

B - fragmentul lung este deplasat în sus şi înainte

C - fragmentul scurt este deplasat în jos şi înapoi

D - fragmentul scurt este deplasat în sus şi înainte

E - în fracturile laterale nu există deplasări secundare

R.: A, D

. Pentru depistarea deplasării transversale a fragmentelor osoase mandibulare laterale se recomandă:

A - radiografia defilată

B - radiografia postero-anterioară

C - radiografia panoramică

D - radiografia semiaxială

E - radiografia axială

R.: E

59. C.M. În fracturile unghiului mandibular deplasările fragmentelor sunt facilitate

de traseul liniei de fractură:

A - în plină masă musculară

B - înaintea inserţiei musculare

C - dacă linia de fractură este orientată de sus în jos şi dinapoi înainte

D - dacă linia de fractură este orientată de sus în jos şi dinainte înapoi

E - dacă este prezent molarul de minte

R.: B, D

60. C.M. În fracturile unghiului mandibular:

 A - mobilitatea fragmentelor se percepe uşor

B - mobilitatea fragmentelor se percepe mai greu

C - ocluzia arată o lipsă de contact pe fragmentul scurt

D - ocluzia arată o lipsă de contact pe fragmentul lung

E - ocluzia arată contact prematur pe fragmentul scurt

R.: B, D, E

61. C.M. Molarul de minte poate influenţa deplasarea fragmentelor osoase prin:

A - forma lui

B - gradul de erupţie

C - repartiţia rădăcinilor pe unul sau ambele fragmente osoase

D - prin raportul cu molarul doi

E - prin raportul cu antagonistul său

R.: A, B, C, E

62. C.M. În fracturile ramurii ascendente cele mai accentuate deplasări se întâlnesc:

A - în fracturile verticale

B - în fracturile oblice cu traseul de sus în jos şi dinapoi înainte

C - în fracturile oblice cu traseul de sus în jos şi dinainte înapoi

D - în fracturile orizontale joase

E - în fracturile orizontale înalte

R.: B, C, D, E

63. C.M. În fracturile subcondiliene mandibulare:

A - deplasarea secundară a fragmentului scurt este în sus, înapoi şi în afară

B - deplasarea secundară a fragmentului scurt este în jos înainte şi înăuntru

C - mişcările mandibulare se transmit în A.T.M.

D - mişcările mandibulare nu se transmit în A.T.M.

 E - există cracmente articulare

R.: B, D

64. C.M. În fracturile unilaterale cu deplasare ale apofizei condiliene:

A - deplasarea liniei mediane este de partea opusă fracturii

B - deplasarea liniei mediane este de partea fracturii

- contactul prematur interdentar este de partea fracturii

D - contactul prematur interdentar este de partea opusă fracturii

E - inocluzia este distală, de partea fracturii.

R.: B, C

65. C.M. Fracturile duble ale apofizei condiliene:

A - sunt mai frecvente la adulţi

B - sunt mai frecvente la copii

C - se însoţesc, de obicei, de deplasări

D - nu se însoţesc, de obicei, de deplasări

E - nu scurtează, de obicei, ramura ascendentă

R.: B, C

66. C.S. Ocluzia în doi timpi se întâlneşte:

A - în fracturile mediane

B - în fracturile paramediane

C - în fracturile laterale

D - în fracturile de gonion

E - în fracturile apofizei condiliene

R.: E

67. C.S. Fractura în lemn verde:

A - se întâlneşte mai frecvent la femei

 B - se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi

C - se întâlneşte mai frecvent la copii

D - se întâlneşte mai frecvent la adulţi

E - se întâlneşte mai frecvent la bătrâni

R.: C

68. C.M. Fractura în lemn verde se datorează:

A - periostului mai subţire

B - periostului mai gros

C - elasticităţii mai mici a osului

D - elasticităţii mai mari a osului

E - nu depinde de factorii de mai sus

R.: B, D

69. C.M. Consolidarea întârziată a fracturilor:

A - reprezintă menţinerea mobilităţii în focarul de fractură după 8 - 10

săptămâni de la imobilizare

B - reprezintă menţinerea mobilităţii în focarul de fractură după 8 - 10 luni de

la imobilizare

C - se datorează întârzierii imobilizării

D - se datorează imobilizării incorecte

E - se datorează infecţiei în focar

R.: A, C, D, E

70. C.M. Pentru imobilizarea de urgenţă a fragmentelor mandibulei fracturate utilizarea atelei

netede vestibulare :

A - este posibilă în edentaţiile intercalate

B - nu este posibilă în edentaţiile intercalate

C - se utilizează doar în cazul fracturilor la pacienţii fără edentaţii

 D - atela poate rămâne ca sistem de imobilizare definitivă dacă

este bine realizată

E - atela netedă nu asigură condiţii pentru imobilizarea definitivă

R.: A, D

71. C.M. Ce înţelegeţi prin fractură parţială de mandibulă?

A - fractura condilului mandibular

B - fractura apofizei coronoide

C - fractura procesului alveolar

E - toate reprezintă fracturi parţiale

R.: C, D

72. C.M. În fracturile de mandibulă:

A - durerea este un semn omniprezent

B - durerea nu este omniprezentă

C - tulburările funcţionale sunt omniprezente

D - tulburările funcţionale nu sunt omniprezente

E - tulburările de ocluzie sunt obligatorii

R.: A, C

73. C.M. În fracturile mandibulare paresteziile sau anesteziile însoţesc:

A - fracturile parţiale

B - fracturile totale între molari

C - fracturile totale la unghi

D - fracturile apofizei condiliene

E - toate fracturile mandibulei sunt însoţite de parestezii sau anestezii

R.: B, C

74. C.M. În fracturile mediane ale mandibulei:

 A - deschiderea gurii îndepărtează fragmentele osoase

B - deschiderea gurii apropie fragmentele osoase

C - închiderea gurii îndepărtează fragmentele osoase

D - închiderea gurii apropie fragmentele osoase

E - nu există deplasări ale fragmentelor osoase

R.: B, C

75. C.M. Durata imobilizării intermaxilare pentru fracturi mandibulare poate fi:

A - de 2 săptămâni

B - de 4 săptămâni

C - de 6 săptămâni

D - de 8 săptămâni

E - de 10 săptămâni

R.: B, C, D, E

76. C.M. În fracturile maxilarului superior:

A - oto-licvoreea semnifică fractura conductului auditiv

B - oto-licvoreea semnifică fractura etmoidului

C - oto-licvoreea semnifică fractura stâncii temporalului

D - oto-licvoreea semnifică fractura stâncii temporalului

E - rino-licvoreea semnifică fractura etmoidului

R.: C, E

FRACTURILE MAXILEI

1. C.S. Datorită structurii spongioase şi unei vascularizaţii bogate în fracturile maxilarului superior,

calusul fibros se formează în:

A. 10-18 zile;
B. 8-10 zile;
C. 6-8 zile;
D. 18-25 zile;
E. peste 30 zile.
R.: B
2. C.M. Dintre fracurile etajului mijlociu, cel mai frecvent întâlnite sunt:

A. fracturi de creastă alveolară;

B. fracturi orizontale inferioare (Le Fort I);
C. fracturi orizontale mijlocii (Le Fort II);
D. fracturi orizontale înalte (Le Fort III);
E. fracturi verticale (disjuncţii intermaxilare).
R.: A, B

3. C.M. Tratamentul de urgenţă al fracturilor maxilarului urmăreşte o fixare

provizorie a masivului facial, pentru:

A. a permite o respiraţie normală;

B. a transporta bolnavul;
C. normalizarea ocluziei;
D. hemostaza definitivă;
E. combaterea durerii.
R.: A, B, E

4. C.S. Tulburări oculare importante ca diplopie, exoftalmie sunt prezente în:

A. fractura Le Fort II;

B. fractura tip Richet;
C. fractura Le Fort III;
D. fractura Guerin;
E. fractura Walther.
R.: C

5. C.M. Incidenţele radiologice utilizate în diagnosticul pozitiv al factorilor de maxilar de tip Le Fort III sunt:

A. tomografii;
B. incidenţă de profil;
C. incidenţă semiaxială;
D. incidenţă antero-posterioară;
E. incidenţă retroalveolară, izometrică şi ortroradială.
R.: B, C, D

6. C.M. Tabloul clinic al fracturilor Le Fort I este:

A. mobilitatea fragmentului în sens transversal;

B. echimoze labio-geniene;
C. dureri la presiune;
D. tulburări de ocluzie;
E. hemoragii în masă.
R.: A, B, C, D
7. C.M. Complicaţiile tardive ale fracturilor etajului mijlociu sunt:

A. asimetrii faciale;
B. tulburări de masticaţie şi fonaţie;
C. consolidarea viscoasă;
D. supuraţii sinuzale sau ale obrazului;
E. comunicări buco-sinuzale.
R.: B, C

8. C.S. Disjuncţiile intermaxilare sunt fracturi:

A. orizontale;
B. verticale;
C. oblice;
D. asociate;
E. cominutive.
R.: B

9. C.M. Tabloul clinic al fracturilor Le Fort II este:

A. tumeficaţia accentuată a feţei;

B. tulburări de sensibilitate;
C. ocluzia fără alterarea raporturilor;
D. echimoze palpebrale;
E. faţa turtită antero-posterior.
R.: A, B, D, E

FRACTURILE COMPLEXULUI ZIGOMATIC

ŞI ARCADEI ZIGOMATICE

1. C.M.Ce radiografie solicitaţi în caz de fracturi ale complexului zigomatic:

A. ortopantomograma;
B. incidenţa semiaxială masiv facial;
C. incidenţa Hiertz;
D. incidenţa SAF (sinusuri anterioare ale feţei);
E. tomografie.
R.: B, C

2. C.M. Fracturile de arcadã zigomaticã:

A - pot fi însoþite de diplopie

B - nu au relaþii cu globul ocular

C - poate bloca mandibula

 D - nu poate bloca mandibula deoarece este superior ºi anterior de ea

E - nu poate afecta sinusul

R.: B, C

3. C.M. Fracturile arcadei zigomatice cu deplasare:

A - se imobilizeazã timp de 2 sãptãmâni

B - se imobilizeazã timp de 4 sãptãmâni

C – crepitaþiile osoase sunt permanente

D - deformarea este semn cert de fracturã

E - nu sunt însoþite de modificãri funcþionale mandibulare

R.: A, D

4. C.S.Ce tratament acordaţi bolnavului cu fractură recentă a complexului zigomatic:

A. reducerea plăcii malare, pe cale suborbitară;

B. reducerea arcadei temporo-zigomatice pe cale temporală;
C. reducerea malarului pe cale subzigomatrică;
D. reducerea arcadei temporo-zigomatice pe cale vestibulară;
E. osteosinteza focarelor de fractură ale plăcii malare deplasate.
R.: C

5. C.M.Care sunt complicaţiile ce pot surveni in urma fracturii complexului zigomatic:

A. pseudartroza;
B. blocajul mandibular;
C. diplopie;
D. tulburări fizionomice;
E. supuraţii ale obrazului.
R.: B, C, D

6. C.S. Care din semnele clinice următoare este caracteristic unei fracturi de arcadă temporo-zigomatică:

A. semne sinuzale;
B. diplopie;
C. echimoză periorbitară;
D. limitarea deschiderii gurii;
E. tulburări de ocluzie.
R.: D

7. C.M. Tulburările de sensibilitate pe traiectul nervului infraorbitar pot apare în:

 A. fracturi ale arcadei temporo-zigomatice;
B. fracturi orbito-sinuzale;
C. fracturi la nivelul suturii fronto-zigomatice;
D. fracturi disjuncţii ale osului malar;
E. toate acestea.
R.: B, D

8. C.S. Diplopia apare în:

A. fracturile arcadei temporo-zigomatice;

B. fracturile învechite ale arcadei temporo-zigomatice;
C. fracturile complexului orbito-zigomatic cu deplasare;
D. fracturi fără deplasare;
E. numai în fracturi asociate cu fracturi ale maxilarului.
R.: C

9. C.M. Reducerea unei fracturi de arcadă temporo-zigomatică se poate face:

A. pe cale subzigomatică;
B. pe cale temporală;
C. pe cale vestibulară;
D. pe cale sinuzală;
E. cu ajutorul cateter-balonului.
R.: A, B, C

10. C.M. Fracturile arcadei temporo-zigomatice pot fi:

A. anterioare;
B. posterioare;
C. fisuri;
D. în “V”;
E. în “U”.
R.: C, D, E

11. C.S. O fractră în “V” a arcadei temporo-zigomatice se caracterizează prin:

A. o linie de fractură;
B. două linii de fractură;
C. trei linii de fractură;
D. este o fractură cominutivă;
E. nici una din acestea.
R.: C

12. C.S. Simptomologia într-o fractură de arcadă temporo-zigomatică se manifestă prin:

A. epistaxis pe o singură narină;

B. hipoestezie în teritoriul nervului infraorbitar;
 C. emfizem subcutanat;
D. diplopie;
E. blocarea mişcărilor mandibulei.
R.: E

13. C.S. Consolidarea fracturilor complexului zigomatico-maxilar fără deplasare sau corect reduse, se produce
în:

A. 5-12 zile;
B. 15-20 zile;
C. 25-30 zile;
D. 30-35 zile;
E. 8-10 zile.
R.: B

14. C.S. Balonul catetar se foloseşte în fracturile:

A. arcadei temporo-zigomatice;
B. disjuncţia osului zigomatic;
C. sutura fronto-zigomatică;
D. fracturile podelei orbitei;
E. toate acestea.
R.: D

15. C.M. Sechelele fracturilor complexului orbito-zigomatic pot fi:

A. consolidări viscoase;
B. diplopii;
C. asimetrii faciale;
D. blocajele mandibulei;
E. tulburări de sensibilitate.
R.: A, B, C, D, E

16. C.M. Diagnosticul unei fracturi orbito-zigomatice se stabileşte pe:

A. semnele clinice;
B. examenul radiologic;
C. tulburări funcţionale;
D. prezenţa şi a altor leziuni osoase;
E. toate acestea.
R.: A, B

17. C.M. Care sunt tulburările oculare ce însoţesc o fractură orbito-sinuzală:

A. diplopia;
B. enoftalmia;
C. exoftalmia;
 D. oftalmoplegia;
E. oftalmopraxia.
R.: A, B, C

18. C.M. În fraturile complexului zigomatico-maxilar, cînd are loc separaţia accentuată a suturii fronto-
zigomatice, cu un diastazis larg, se indică:

A. osteosinteza transosoasă cu fir;

B. autotransplant de crestă iliacă;
C. osteosinteză cu plăcuţă metalică;
D. suspendarea la distanţă;
E. broşajul cu broşe de tip Kirschner.
R.: A, C

19. C.S. În fracturile posterioare ale arcadei temporo-zigomatice, blocarea mişcărilor mandibulare este mai
evidentă decât în cele anterioare,deoarece:

A. fractura peretelui sinuzal blochează mişcările mandibulei;

B. apare un trismus antalgic;
C. fragmentul osos înfundat presează pe coronoidă şi pe tendonul muşchiului temporal;
D. creasta zigomato-alveolară este fracturată şi deplasată anterior;
E. edemul posttraumatic interesează prin difuziune şi capsula articulară.
R.: C

20. C.M. În traumatismele cranio-faciale:

A - echimozele în ochelari apãrute imediat post-traumatic indicã leziunile

bazei craniului

B - echimozele în ochelari apãrute tardiv indicã leziunile vaselor orbitare

C - echimozele în ochelari apãrute imediat post-traumatic indicã leziuni ale

vaselor orbitare ºi periorbitare

D - echimozele în ochelari apãrute tardiv indicã leziuni ale bazei craniului

E - echimozele în ochelari nu sunt relaþionate cu fracturile bazei craniului

R.: C, D

Tema 28.

Extracţia dentară.
1. Extracţia dinţilor permanenţi este indicată in următoarele situaţii:

a. dinţi cu fracturi orizontale in 1/3 apicală;

*b. dinţi cu tulburări severe de erupţie;

c. dinţi supranumerari;

d. dinţi cu distrucţii coronoradiculare intinse;

e. dinţi izolaţi situaţi pe arcada superioară.

Raspuns corect:B

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 58).

2. Cauzele locale care favorizează apariţia alveolitei postextracţionale sunt:

*a. nerespectarea condiţiilor de asepsie in timpul actului operator;

*b. existenţa in alveola postextracţională a unor fragmente de os sau dinte;

c. clătirea gurii cu lichide nesterile, in cursul actului operator;

*d. extracţiile incomplete;

*e. indesarea de meşe in cavitatea alveolară in scopul protejării osului.

Raspuns corect:A,B,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 133)

3. Alveolotomia este indicată in următoarele cazuri:

*a. rădăcini deformate la apex prin procese de hipercementoză;

*b. rădăcini foarte recurbate care se fracturează foarte uşor;

*c. resturi radiculare profunde intraosoase;

d. rădăcini curbe şi aplatizate mezio-distal;

e. rădăcini ale dinţilor pluriradiculari, unite la nivelul apexului.

Raspuns corect:A,B,C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 104)

Tema 29.
Incidentele şi accidentele erupţiei dentare.

1. Accidentele şi complicaţiile locale ale erupţiei dinţilor temporari sunt:

*a. gingivostomatita;

*b. pericoronarita congestivă;

c. congestie conjunctivală;

d. anorexia, vărsături;

*e. pruritul gingival.

Raspuns corect:A,B,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 238, 239, 240).

2. Accidentele regionale ale erupţiei dinţilor temporari sunt:

a. incluzia dentară;

b. erupţia tardivă;

*c. sialoree, hidroree nazală;

*d. fotofobie;

e. chistul de erupţie.

Raspuns corect:C,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 241).

3.Manifestările cutanate ale erupţiei dentare apar sub formă de:

a. erupţii cutanate la nivelul trunchiului sub formă de macule;

b. zona zoster;

c. erupţie cutanată sub formă de papule;

*d. erupţii cutanate sub formă de vezicule herpetice;

e. eriteme abdominale.

Raspuns corect:D
(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 241)

Tema 30.

Leziuni traumatice ale părţilor moi oro-faciale.

1. Escoriaţiile sunt leziuni ale pielii produse prin:

*a. mecanism de frecare a unui corp dur;

b. muşcătură;

c. armă de foc;

d. arme albe;

e. arsuri chimice.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 501).

2. Contuziile părţilor moi faciale :

*a. sunt leziuni traumatice in care tegumentele şi mucoasa răman integre, fără soluţie de

continuitate ale tegumentului sau mucoasei;

b. sunt leziuni superficiale ale pielii, produse prin frecarea pe un plan dur;

c. au marginile nete, liniare sau neregulate, apropiate sau intredeschise intrerupand sau nu

continuitatea orificiilor feţei;

*d. se manifestă clinic prin echimoză, hematoame;

e. pot realiza un tatuaj traumatic.

Raspuns corect:A,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 497).

3. Complicaţiile secundare locale ale plăgilor de părţi moi ale feţei sunt:

*a. infecţia plăgii;

b. blocări ale căilor aeriene superioare cu sange;

c. tetanosul;

d. erizipelul;

e. gangrena gazoasă.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 523).

4. Tratamentul imediat al plăgilor la locul accidentului constă in:

*a. sumară şi rapidă curăţare mecanică a plăgii şi hemostază;

b. spălare cu apă şi săpun;

c. antiseptizarea plăgii;

d. aplicarea unui pansament steril;

e. spălare cu ser fiziologic.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 517).

Tema 32.

Infecţiile oro-maxilo-faciale.

1. Diagnosticul diferenţial al abcesului vestibular se face obligatoriu cu:

*a. furunculele feţei;

b. adenopatii faciale;

c. chiste sebacee;

*d. chiste maxilare;

e. tumori cutanate.

Raspuns corect:A,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 301).

2. Incizia abcesului de lojă submandibulară necesită:

a. anestezie locală de contact;

b. anestezie generală prin intubaţie orotraheală;

*c. anestezie generală de scurtă durată;

*d. anestezie locală infiltrativă in straturi;

e. anestezie tronculară periferică.

Raspuns corect:C,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 308).

3. Incizia abcesului lojei sublinguale trebuie să evite elemente anatomice importante ca:

a. artera facială;

*b. canalul Wharton;

c. nervul facial;

*d. nervul lingual;

*e. artera sublinguală.

Raspuns corect:B,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 311).

4. Simptomatologia clincă a abcesului maseterin include:

*a. tumefacţie;

*b. dureri vii;

*c. trismus puternic;

d. ţesuturi indurate şi crepitaţii;

*e. stare septică.

Raspuns corect:A,B,C,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 317).

5. Orbita poate fi sediul unor procese infecţioase care au ca punct de plecare:

*a. sinuzite acute;

*b. supuraţii ale fosei infratemporale;

c. abcese parodontale;

*d. supuraţiile obrazului;

e. adenite faciale.
Raspuns corect:A,B,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 322).

Tema 33.

Sinuzita odontogenă şi comunicarea buco-sinusală.

1. Factorii favorizanţi ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi:

*a. modificări de tip alergic ale mucoasei sinusale;

*b. inflamaţia cronică a mucoasei nazosinusale;

*c. deviaţia de sept nazal;

d. pulpitele cronice ale dinţilor laterali maxilari superiori;

e. atrofia marcată a crestelor alveolare maxilare superioare.

Raspuns corect:A,B,C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 366).

2. Factori cauzali ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi:

a. rinita alergică;

b. deviaţia de sept nazal;

*c. osteita procesului alveolar;

*d. chisturi radiculare suprainfectate;

e. carcinomul maxilarului superior.

Raspuns corect:C,D).

3. Empiemul sinusal reprezintă:

a. faza catarală a sinuzitei acute;

b. faza de cronicizare a unei sinuzite acute;

*c. retenţionarea secreţiilor in sinus prin inchiderea orificiilor de drenaj;

d. durerea pulsatilă din faza purulentă a sinuzitei acute;

e. proliferarea de polipi in cavitatea sinusală.

Raspuns corect:C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 369).

4. Cauzele traumatice ale comunicării oro-sinuzale sunt reprezentate de:

a. fracturi ale arcadelor dentare;

b. implante endoosoase ce au determinat osteita crestei alveolare;

*c. extracţia dinţilor sinusali;

*d. traumatisme accidentale cu distrucţii intinse in regiunea premolarilor şi molarilor

superiori;

*e. tratamentul chirurgical al chisturilor de maxilar.

Raspuns corect:C,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 375).

Tema 34.

Chisturile de maxilar.

1. Chistul rezidual se dezvoltă din:

a. resturile epiteliale ale lui Malassez;

b. celulele epiteliale ale periodontului;

*c. chisturi radiculare sau granuloame periapicale care nu au fost chiuretate;

d. modificarea chistică a organului smalţului;

e. iritaţie sau infecţie cronică a unui canal dentinar aberant sau a unei căi false.

Raspuns corect:C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 722).

2. Chistul folicular:

*a. este denumit şi chist pericoronar;

*b. se dezvoltă in legătură cu dinţii rămaşi in incluzie in grosimea maxilarelor;

*c. se intalneşte indeosebi la copii şi adolescenţi;

d. este denumit şi chist rezidual;

e. este denumit şi chist periodontal apical.

Raspuns corect:A,B,C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 716).

3. Chistul nazopalatin:

a. reprezintă 2,3% din totalul chisturilor de maxilar;

b. este situat interincisiv inferior;

*c. ia naştere din celulele epiteliale care se găsesc pe pereţii canalelor incisive;

*d. poate evolua la orice nivel al canalului nazo-palatin;

*e. se mai numeşte chist median anterior al maxilarului sau chistul canalului incisiv.

Raspuns corect:C,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 719).

4. Chisturile neodontogene de dezvoltare sunt:

*a. chistul nazo-palatin (al canalului incisiv);

*b. chistul nazo-palatin (nazal alveolar);

*c. chistul globulo-maxilar;

d. chistul de erupţie;

e. chistul dentiger.

Raspuns corect:A,B,C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 714).

5. Chisturi odontogene de origine inflamatorie sunt:

*a. chistul radicular;

b. chistul de erupţie;

*c. chistul rezidual;

d. chistul dentiger;

e. chistul primordial.

Raspuns corect:A,C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 714).

Tema 35.

Leziuni orale cu potenţial de malignizare.

1. Diagnosticul diferenţial al leucoplaziei se face cu:

*a. leucoedemul;

b. eritroplazia;

c. stomatite infecţioase;

d. stomatite provocate de agenţi fizici;

e. stomatite protetice.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 820).

2. Diagnosticul diferenţial al eritroplaziei se face cu:

a. leucoedemul;

b. leucoplazia;

c. chieilita;

d. papilomatoza floridă;

*e. stomatite infecţioase.

Raspuns corect:E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 819).

3. Leziunea precanceroasă cu cel mai mare potenţial de malignizare este:

a. leucoplazia;

b. leucoedemul;

*c. eritroplazia;

d. cheilita;

e. lichenul plan oral.

Raspuns corect:C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 818).

4. Diagnosticul diferenţial al lichenului plan oral se face cu:

*a. lupusul eritematos oral;

b. leucoedemul;

c. leucoplazia păroasă orală;

d. keratozele actinice;

e. radiodermitele cronice.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 823).

5. Tratamentul lichenului plan oral se face cu:

*a. tetraciclina 1-2g/zi timp de 3-4 săptămani;

b. hidroxoclorochin;

c. mepacrin;

d. atebrină;

e. clorochin.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 824).

Tema 36.

Metode chirurgicale ajutătoare tratamentului endodontic (chirurgia endodontică).

1. Chiuretajul periapical are ca obiectiv:

*a. chiuretarea tuturor elementelor patologice sau materialelor de obturaţie care au depăşit

apexul;

b. creearea unei comunicări vestibulare de drenaj;

c. extirparea apexului radicular şi a procesului patologic periapical;

d. chiuretarea unui focar acut principal;

e. indepărtarea unor obstacole care impiedică tratamentul corect a canalelor.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 140).

2. Contraindicaţii ale rezecţiei apicale sunt :

a. in cazul lezării accidentale a apexului unui dinte vecin, in cursul unei intervenţii

chirurgicale;

*b. in cazul unor procese apicale insemnate, care au distrus osul pe o mare intindere,

reducand mult implantarea rădăcinii;

c. in cazul unor leziuni periapicale;

d. in cazul unor căi false in apropierea apexului;

e. in cazul unor leziuni periapicale depăşind . din lungimea rădăcinii.

Raspuns corect:B

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 145).

3. Rezecţia apicală este indicată in cazul:

a. fracturii radiculare plasate in 1/3 inferioară a rădăcinii;

b. leziunii coronoradiculare intinse care depăşeşte marginea alveolară şi rădăcina;

c. atrofiilor alveolare intinse, care au redus mult implantarea rădăcinii;

*d. lezării accidentale a apexului unui dinte vecin, in cursul unei intervenţii chirurgicale;

e. in primele 2 luni de sarcină.

Raspuns corect:D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 143).

4. Osteotomia trans-maxilară:

*a. poate duce la deschiderea sinusului maxilar sau a foselor nazale;

b. are indicaţia de bază in parodontita apicală cronică;

*c. se realizează la dinţii la care nu s-a obţinut un drenaj suficient al procesului periapical pe

cale transodontală;

*d. are indicaţia de bază in parodontita apicală acută in faza periapicală;

e. trepanaţia se realizează cu freze cilindrice nr. 4, 6;

Raspuns corect:A,C,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 139).

5. Amputaţia radiculară:
*a. constă in indepărtarea completă a uneia dintre rădăcinile molarilor 1 şi 2 superiori şi 1 şi 2

inferiori;

*b. la molarii superiori metoda se poate adresa rădăcinilor, astfel incat spaţiul dintre apex şi

baza sinusului să fie suficient pentru a se evita deschiderea acestuia;

c. se indică in procese patologice apiale extinse;

*d. metoda se mai numeşte premolarizare;

*e. atat la molarii superiori cat şi inferiori este de preferat anestezia tronculară.

Raspuns corect:A,B,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 159).

Tema 37.

Tratamentul chirurgical al parodontopatiilor marginale cronice.

1. Metodele chirurgicale de tratament in parodontopatii urmăresc:

*a. eliminarea pungilor parodontale;

b. creearea unor margini gingivale groase;

c. creearea unei zone de gingie fixă keratinizată ingustă;

*d. stabilizarea evoluţiei procesului patologic al bolii parodontale;

*e. restaurarea ţesutului parodontal pierdut.

Raspuns corect:A,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 175 - 176).

2. Pregătirile preoperatorii in chirurgia parodontală constă in:

a. chiuretajul gingival;

b. clătiri bucale cu soluţii antiseptice;

*c. obturarea corectă a cariilor de colet;

d. restaurări protetice ceramice definitive corecte;

e. clătiri bucale cu clorhexidină şi cu soluţii fluorate.

Raspuns corect: C
(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 177).

3. Pregătirile preoperatoreii in chirurgia parodontală constau in:

*a. detartraj minuţios cu ultrasunete şi cu instrumente manuale;

b. chiuretaj gingival;

*c. obţinerea corectă a cariilor de colet;

d. clătiri bucale cu soluţii antiseptice;

*e. reechilibrarea ocluziei.

Raspuns corect:A,C,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 178).

4.Gingivoplastia:

*a. urmăreşte refacerea unei lăţimi şi a unui contur gingival aproximativ normal;

*b. se poate realiza cu lambou peticulat alunecat in sens lateral;

c. se poate efectua şi prin gingivectomie;

*d. se realizează şi prin operaţii cu deplasare apicală a lamboului;

*e. se poate efectua cu grefă de mucoasă liberă.

Raspuns corect:A,B,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 190 - 191).

5.Gingivoplastia cu lambouri gingivo-mucoase:

*a. se realizează prin incizii de degajare;

*b. presupune o incizie orizontală de-a lungul festonului gingival;

c. presupune aducerea inserţiei muşchilor mimicii spre marginea gingivală;

*d. se efectuează sub anestezie loco-regională;

e. constă in osteotomie limitată.

Raspuns corect:A,B,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 190).

Tema 38.

Chirurgia proprotetică.

1. Pentru a permite o protezare in condiţii optime, campul protetic trebuie să indeplinească

următoarele condiţii:

*a. crestele alveolare edentate să fie suficient de inalte, netede, acoperită de mucoasă

keratinizată, fără eroziuni;

b. crestele alveolare edentate să fie suficient de inalte, netede, acoperite de mucoasă

keratinizată, cu eroziuni;

*c. bolta palatină să fie suficient de mare, moderat de adancă cu torus redus;

*d. limba să aibă un volum normal;

*e. găurile mentoniere să fie situate la distanţă de coama crestei alveolare.

Raspuns corect:A,C,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 198).

2. Frenoplastia:

*a. este indicată in cazurile in care frenurile linguale sau labiale sunt deosebit de scurte;

b. este indicată in cazurile in care frenurile linguale sau labiale sunt lungi;

*c. este indicată anestezia loco-regională prin infiltraţie;

d. este indicată anestezia tronculară;

*e. este indicată cand frenotomia simplă nu realizează o eliberare suficientă a buzei sau a

limbii şi nici adancirea şanţurilor periosoase reespective.

Raspuns corect:A,C,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 202).

3. Plastia şanţurilor periosoase:

*a. se mai numeşte metoda Kazanjian;

b. se mai numeşte metoda Traunner;

c. se mai numeşte metoda Obwegeser;

*d. este indicată in cazurile in care inserţia mucoasei mobile se face pe creasta alveolară, iar

şanţurile vestibulare sunt şterse;

*e. este indicată anestezia tronculară periferică.

Raspuns corect:A,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 205).

4. Tehnica operatorie a crestei alveolare neregulate:

*a. prezintă IV timpi operatori;

b. prezintă III timpi operatori;

c. timpul III reprezintă sutura;

*d. timpul III reprezintă rezecţia ciocurilor osoase;

*e. anestezia tronculară periferică poate fi asociată cu o infiltraţie submucoasă in scopul

diminuării sangerării;

Raspuns corect:A,D,E

5. Tehnica operatorie a crestei alveolare subţiri:

*a. prezintă III timpi operatori;

b. prezintă IV timpi operatori;

*c. intervenţia constă in rezecţia porţiunii subţiate şi deplasate vestibular;

*d. poate prezenta devieri vestibulare, indeosebi frontale, cunoscute sub denumirea de

alveolo-protruzii;

*e. se face sub anestezie loco-regională.

Raspuns corect:A,C,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 209-210).

Tema 39.

Incluzia dentară.

1. Anclavarea dentară reprezintă:

a. incluzia parţială a unui dinte;

b. incluzia superficială a unui dinte;

c. ancorarea unui dinte descoperit chirurgical;

*d. se referă la un dinte a cărui coroană, parţial degajată de os, se află sub fibromucoasa
gingivală şi al cărui sac pericoronar comunică cu cavitatea orală, dar nu-şi poate desăvarşi erupţia

datorită unui ostacol mecanic;

e. situaţia in care se află un dinte după decapuşonare.

Raspuns corect: D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 259).

2. La dinţii permanenţi, în ordinea frecvenţei, incluzia constă în:

*a. molarii de minte inferiori;

*b. caninii superiori;

*c. molarii de minte superiori;

d. incisivii laterali;

*e. caninii inferiori.

Raspuns corect:A,B,C,E

3. Clasificarea incluziilor molarului de minte după Parant:

*a. in prima clasă sunt incadraţi molarii de minte a căror extracţie nu necesită nici un

sacrificiu osos;

b. in prima clasă sunt incadraţi molarii de minte a căror extracţie necesită nici un sacrificiu

osos;

*c. in clasa a III-a sunt grupaţi molarii pentru a căror extracţie se va recurge la trepanarea

osoasă, secţionarea la colet a molarului inclus şi separarea rădăcinilor;

d. in clasa a II-a sunt grupaţi molarii pentru a căror extracţie se va recurge la trepanarea

osoasă, secţionarea la colet a molarului inclus şi separarea rădăcinilor;

*e. in clasa a II-a sunt grupaţi molarii a căror extracţie se va recurge la trepanarea osoasă şi o

secţionare a molarului inclus.

Raspuns corect:A,C,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 263).

4. Molarul de minte inferior poate fi dezinclus în următoarele condiţii:

*a. coroana şi rădăcinile sunt bine conformate;

b. direcţia coroanei este oblică;

*c. coroana se găseşte inclusă in regiunea procesului alveolar, acoperită complet sau parţial

de un strat osos foarte subţire, sau chiar submucos la o distanţă convenabilă;

*d. direcţia coroanei este verticală, uşor oblică putand fi paralelizată prin şlefuire;

e. părţile moi ale obrazului se inserează in imediata vecinătate a crestei alveolare, unde se

găseşte inclus molarul de minte.

Raspuns corect:A,C,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 265).

5. În incluziile vestibulare ale molarilor de minte superiori se pot face diferite incizii:

*a. incizia in „T”;

*b. incizia curbă cu concavitatea in sus;

*c. incizia curbă cu concavitatea in jos;

d. incizia „in V”;

e. incizia curbă cu convexitatea in jos;

Raspuns corect:A,B,C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 279).

Tema 40.

Patologia articulaţiei temporo-mandibulare.

1. Luxaţiile temporo-mandibulare anterioare sunt favorizate de:

*a. o adancime redusă a cavităţii glenoide;

*b. prezenţa unui condil temporal cu o pantă ştearsă;

*c. laxitatea capsulei şi ligamentelor periarticulare;

*d. scăderea tonicităţii muşchilor temporali, maseterini şi pterigoidieni;

e. deschiderea exagerată agurii.

Raspuns corect:A,B,C,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 1198).

2. Tratamentul luxaţiilor temporomandibulare:

a. este de regulă chirurgical;

b. urmăreşte reducerea şi imobilizarea fracturii;

*c. necesită infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicătoare a mandibulei;

d. se face prin coborarea condilului temporal şi trecerea sa pe sub condilul mandibular;

e. implică antibioterapie aplicată cat mai precoce şi in doze mari.

Raspuns corect: C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 1200).

3. Tratamentul chirurgical al luxaţiilor temporo-mandibulare:

a. este recomandat in luxaţiile recente;

*b. implică uneori rezecţia condililor;

c. este precedat de mecanoterapie;

d. se face prin interpunerea la nivelul ultimilor molari al unui rulou de comprese şi

exercitarea unei presiuni pe menton;

e. nu necesită imobilizare postoperatorie.

Raspuns corect: B

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 1200).

4. Luxaţiile recidivante:

*a. se produc foarte uşor in timpul mişcărilor de deschidere a gurii, dacă acestea depăşesc o

anumită amplitudine;

*b. bolnavul, cunoscandu-şi afecţiunea, işi reduce singur luxaţia;

c. bolnavul nu poate să-şi reducă singur luxaţia;

*d. tratamentul urmăreşte limitarea mişcărilor mandibulare;

*e. cele mai obişnuite, se citează tulburările mioclonice postencefalice şi atrofia maseterului

după poliomielită.

Raspuns corect:A,B,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 1202).

5. Tratamentul ortopedic constă:

*a. constă in reducerea luxaţiei şi imobilizarea temporară a mandibulei;

*b. reducerea luxaţiei se face prin coborarea condilului mandibular şi trecerea sa pe sub

condilul temporal, după care este repus in cavitatea glenoidă;

c. este nevoie de anestezie in cazul luxaţiilor recente;

d. in cazul luxaţiilor mai vechi se poate folosi anestezia tronculară;

*e. in cazul luxaţiilor mai vechi se poate folosi anestezia generală.

Raspuns corect:A,B,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 1200).

Tema 41.

Fracturile de mandibulă.

1. Fracturile de mandibulă se pot produce prin:

a. apăsare;

b. elongare;

c. compresie;

d. dilacerare;

*e. flexiune, tasare sau smulgere.

Raspuns corect:E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 530).

2. Fracturile paramediane:

*a. sunt localizate intre incisivii cantrali şi laterali sau intre laterali şi canini;

b. reprezintă 15,5% din totalul fracturilor de mandibulă;

c. reprezintă 2,9% din totalul fracturilor de mandibulă;

d. sunt denumite şi medio-simfizare;

e. deplasările secundare sunt mai puţin accentuate la edentaţi.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 544).

3. Fracturile laterale ale corpului mandibular:

*a. localizate intre canini şi molarii de minte;

b. reprezintă 25% după Rowe şi 20% (V. Popescu) din totalul fracturilor de mandibulă;

c. sunt denumite şi laterosimfizare;

d. reprezintă 10% (Archer) din totalul fracturilor de mandibulă;

e. prezintă fragmentul mic, distal, tras in jos şi inapoi.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 545).

4. Osteita şi osteomielita apar intr-un focar de fractură mandibulară datorită:

a. varstei pacientului;

b. reducerii şi imobilizării monomaxilare;

*c. intarzieri mari a reducerii şi imobilizării;

d. imobilizări după eliminare focarelor odontogene;

e. instituirii unui tratament antibiotic cu eritromicină

Raspuns corect:C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 565).

5. Zonele de rezistenţă crescută ale mandibulei sunt:

a. apofiza coronoidiană;

b. apofiza condiliană;

c. unghiul mandibular;

*d. simfiza mentonieră;

e. foramenul mentonier.

Raspuns corect:D

Tema 42.

Fracturile de masiv facial.

1. Factorii etiologici ai fracturilor de masiv facial sunt:

a. traumatisme de intensitate redusă, repetate;

*b. accidentele de circulaţie;

c. accidentele de erupţie ale dinţilor permanenţi;

*d. agresiuni interumane;

*e. accidente de sport.

Raspuns corect:B,D,E

2. Fractura Le Fort I:

a. este o fractură mandibulară paramediană;

*b. traversează tuberozitatea;

c. traversează apofiza pterigoidă in treimea superioară;

d. constă in asocierea a două linii de fractură orizontale cu una verticală;

e. se mai numeşte şi fractură orizontală mijlocie.

Raspuns corect:B

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 662).

3. Fractura Le Fort II:

a. este o fractură transversală joasă;

b. se mai numeşte „fractură de tip Guerin”;

*c. este o fractură transversală submalară;

d. linia de fractură traversează apofiza pterigoidă in treimea inferioară;

e. linia de fractură nu interesează planşeul orbitar.

Raspuns corect:C

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 662).

4. Fractura Le Fort III:

a. se mai numeşte „fractură mută Duchange”;

b. se mai numeşte „fractură tip Wassmund II”;

c. se mai numeşte „fractură tip Wassmund I”;

*d. se numeşte şi disjuncţie intercraniomaxilară.

e. linia de fractură despică masivul facial in două jumătăţi cu deschidere anterioară.

Raspuns corect:D
(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 662).

5. Fractura de tip Walter:

a. asociază o linie de fractură tip Rowe cu o linie de fractură Le Fort;

b. asociază o linie de fractură orizontală unilaterală tip Guerin cu o linie de fractură Le Fort;

c. asociază fracturi cominutive inchise cu dislocaţii cranio-orbito-nazo-maxilare;

d. combină o fractură de tip Le Fort I cu două fracturi verticale paramediane;

*e. asociază prin inchidere, o linie de fractură orizontală bilaterală de tip Guerin sau Le Fort II

cu una mediosagitală şi cu cate un traiect vertical de o parte şi de alta a maxilarelor.

Raspuns corect:E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 664).

Tema 44.

Durerea în teritoriul oro-maxilo-facial.

1. Durerea:

*a. este un semnal de avertizare a organismului;

*b. influenţează nociceptorii;

*c. se transmite prin impulsuri la centrii inalţi de integrare;

*d. influenţează starea afectivă;

e. necesită intotdeauna tratament medicamentos.

Raspuns corect:A,B,C,D

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 431).

2. In legătură cu localizarea durerii distingem:

a. durerea retransmisă;
*b. durerea transferată;

*c. durerea iradiată;

*d. durerea locală;

*e. durerea proiectată.

Raspuns corect:B,C,D,E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 430).

3. Durerile oro-faciale sunt grupate in funcţie de caracteristicile lor in:

a. dureri localizate;

*b. dureri somatice;

c. dureri proiectate;

d. dureri transferate;

e. dureri iradiate.

Raspuns corect:B

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 431).

4. Durerile oro-faciale sunt grupate in funcţie de caracteristicile lor in:

*a. dureri neurogene;

b. dureri localizate;

c. dureri translate;

d. dureri proiectate;

e. dureri transmise.

Raspuns corect:A

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 431).

5. Durerile oro-faciale sunt grupate in funcţie de caracteristicile lor in:

a. dureri proiectate;

b. dureri reflectate;

c. dureri iradiate;

d. dureri psihogene;
*e. dureri transmise.

Raspuns corect:E

(C. Burlibaşa – Chirurgie orală şi maxilofacială 1999, pag. 431).

Escoriatiile sunt leziuni ale pielii produse prin:

-mecanism de frecare a unui corp dur;
-muscatura;
-arma de foc;
-arme albe;
-arsuri chimice.

Contuziile partilor moi faciale :

-sunt leziuni traumatice în care tegumentele si mucoasa ramân integre, fara solutie de
continuitate ale tegumentului sau mucoasei;
-sunt leziuni superficiale ale pielii, produse prin frecarea pe un plan dur;
-au marginile nete, liniare sau neregulate, apropiate sau întredeschise întrerupând sau nu
continuitatea orificiilor fetei;
-se manifesta clinic prin echimoza, hematoame;
-pot realiza un tatuaj traumatic.

Complicatiile secundare locale ale plagilor de parti moi ale fetei sunt:
-infectia plagii;
-blocari ale cailor aeriene superioare cu sânge;
-tetanosul;
-erizipelul;
-gangrena gazoasa.

Tratamentul imediat al plagilor la locul accidentului consta în:

-sumara si rapida curatare mecanica a plagii si hemostaza;
-spalare cu apa si sapun;
-antiseptizarea plagii;
-aplicarea unui pansament steril;
-spalare cu ser fiziologic.
Contuzia parodontala se manifesta prin:
-usoara lezare a membranei periodontale;
-subluxatie;
-deplasari vestibulo-orale ale dintilor;
-ruperea completa a ligamentului alveolo-dentar;
-intruzia dentara.

Abcesele lojii superficiale sunt:

-abcesul submandibular
-abcesul sublingual
-abcesul submentonier
-abcesul maseterian
-abcesul vestibular

Abcesul orbitei se diferentiaza de:

-celulita orbitara
-sinuzita maxilara
-tromboflebita de sinus cavernos
-supuratii spatiului retroaxilar
-epiemul sinusal

Abcesul se caracterizeaza prin:

-o colectie cu continut purulent
-febra
-frison
-tumefactie difuza
-tegumente congestionate

Abesul vestibular este:

-cel mai frecvent abces de natura dentoparodontala
-un abces care nu determina modificarii stare generale
-un abces care nu determina durerii
-un abces care porneste doar de la dintii maxilari
-un abces care porneste doar de la dintii mandibuari
Abcesul semilunar se trateaza prin:
-incizie de 3-5 cm de a lungul inauntrul ramurii orizontal mandibular
-incizie in vestiul inferior
-incizie in planseul anterior

-incizie in vestibul superior

-procesele septice ale molarilor superiori

Abcesul lojii submandibulare au drept factori etiologici:

-procesele septice ale molarior inferiori
-adenite supurate submandibulare
-adenite supurate submentoniere
-litiaza salivara submandibulara
-procesele septice ale molarilor superiori

Aspetul clinic creasta de cocos se caracterizeaza prin:

-abces maseterian
-abces submandibular

-abces subligual
-abces lingual
-abces submentonier

Abcesul submentonier se caracterizeaza prin:

-impastare submentoniera
-tegumente congestive, lucioase submentoniere
-trismus
-tumefactia planseului anterior
-tumefactia vestibului inferior in zona anterioara

Abcesul obrazului are urmatoarele simptome:

-tumefactie voluminoasa a obrazului
-edemul de vecinitate palpebral
-tumefactie perimandibulara unilaterala
-trismus
-alterarea starii generale

Abcesul migrator:
-porneste de la molarul 3 inferior
-porneste de la molarul 3 superior

-porneste de la orice molar superior

-este situat retrocomisural
-este insotit de trismus poternic

Abcesul lojii maseterine:

-determina trismus puternic
-determina trismus usor de la peste 50% din pacienti
-determina o stare septica
-este foarte dureros la miscarile mandibulare
-se intinde de la unghiul mandibulei la marginea inferioara a orbitei

Abcesul lojii submandibulare au drept factori etiologici:

-procese septice ale molarilor inferiori
-adenite supurate submandibulare

Diagnosticul diferential al abcesului vestibular se face obligatoriu cu:

-furunculele fetei;
-adenopatii aciale;
-chiste sebacee;
-chiste maxilare;
-tumori cutanate.

Incizia abcesului de loja submandibulara necesita:

-anestezie locala de contact;
-anestezie generala prin intubatie orotraheala;
-anestezie generala de scurta durata;
-anestezie locala infiltrativa în straturi;
-anestezie tronculara periferica.

Incizia abcesului lojei sublinguale trebuie sa evite elemente anatomice importante ca:
-artera faciala;

-canalul Wharton;
-nervul facial;
-nervul lingual;

-artera sublinguala.

Simptomatologia clinca a abcesului maseterin include:

-tumefactie;
-dureri vii;
-trismus puternic;
-tesuturi indurate si crepitatii;
-stare septica.

Orbita poate fi sediul unor procese infectioase care au ca punct de plecare:

-sinuzite acute;
-supuratii ale fosei infratemporale;

-abcese parodontale;
-supuratiile obrazului;

-adenite faciale.

Semnele clinice comune fracturiilor etajului mijlociu sunt:

-deformatia fetei
-tulburari oculare
-depasarile osoase cu tulburari de ocluzie
-tulburari respiratorii
-emfizem subcutanat
Factorii favorizanti ai sinuzitei maxilare de cauza dentara pot fi:
-modificari de tip alergic ale mucoasei sinusale;
-inflamatia cronica a mucoasei nazosinusale;
-deviatia de sept nazal;
-pulpitele cronice ale dintilor laterali maxilari superiori;
-atrofia marcata a crestelor alveolare maxilare superioare.

In aparitia sinuzitei maxilare odontogene sunt incriminati:

-parodontita apicala cronica granulomatoasa a dintiilor din vecinetatea sinusului maxilar
-osteita procesului alveolar
-chisturi radiculare suprainfectate
-comunicare bucosinusale
-deviatia de sept

Factori cauzali ai sinuzitei maxilare de cauza dentara pot fi:

-rinita alergica;
-deviatia de sept nazal;
-osteita procesului alveolar;
-chisturi radiculare suprainfectate;
-carcinomul maxilarului superior.

Empiemul sinusal reprezinta:

-faza catarala a sinuzitei acute;
-faza de cronicizare a unei sinuzite acute;
-retentionarea secretiilor în sinus prin închiderea orificiilor de drenaj;
-durerea pulsatila din faza purulenta a sinuzitei acute;
-proliferarea de polipi în cavitatea sinusala.

In cazul fracturilor de mandibula deplasarile fragmentelor osoase sunt influentate de:

-forta traumatismului
-contractia muschiilor inserati pe mandibula
-locul si directia liniei de fractura
-dintii impantati pe fragmentele osoase
-latimea osului
Cauzele traumatice ale comunicarii oro-sinuzale sunt reprezentate de:
-fracturi ale arcadelor dentare;
-implante endoosoase ce au determinat osteita crestei alveolare;
-extractia dintilor sinusali;
-traumatisme accidentale cu distructii întinse în regiunea premolarilor si molarlo
superiori;
-tratamentul chirurgical al chisturilor de maxilar.

Chistul rezidual se dezvolta din:

-resturile epiteliale ale lui Malassez;
-celulele epiteliale ale periodontului;
-chisturi radiculare sau granuloame periapicale care nu au fost chiuretate;
-modificarea chistica a organului smaltului;
-iritatie sau infectie cronica a unui canal dentinar aberant sau a unei cai false.

Chistul folicular:
-este denumit si chist pericoronar;
-se dezvolta în legatura cu dintii ramasi în incluzie în grosimea maxilarelor;
-se întâlneste în deosebi la copii si adolescenti;
-este denumit si chist rezidual;
-este denumit si chist periodontal apical.

Chistul nazopalatin:
-reprezinta 2,3% din totalul chisturilor de maxilar;
-situat interincisiv inferior;
-ia nastere din celulele epiteliale care se gasesc pe peretii canalelor incisive;
-poate evolua la orice nivel al canalului nazo-palatin;
-se mai numeste chist median anterior al maxilarului sau chistul canalului incisiv.

Chisturile neodontogene de dezvoltare sunt:

-chistul nazo-palatin (al canalului incisiv);
-chistul nazo-palatin (nazal alveolar);
-chistul globulo-maxilar;
-chistul de eruptie;
-chistul dentiger.

Chisturi odontogene de origine inflamatorie sunt:

-chistul radicular;
-chistul de eruptie;
-chistul rezidual;
-chistul dentiger;
-chistul primordial.

Constrictia mandibulei:
-este de cauza intraradibulara
-reprezinta deschidere exagerata a gurii
-se rezolva prin slefuiri selective
-poate fi data de scleroza muschiilor

Celulita acuta se caracterizeaza prin:

-prezenta puroiul
-vasodilatatie
-exudat seros
-diapedeza
-congestie locala

Diagnosticul diferentia al leucoplaziei se face cu:

-leucoedemul;
-eritroplazia;
-stomatite infectioase;
-stomatite provocate de agenti fizici;
-stomatite protetice.

Formele anatomopatlogice ale proceselor infectioae sunt:

-celulita acuta
-celulita cronica
-abcesul
-flegmon
-osteomielita

Diagnosticul diferential al eritroplaziei se face cu:

-leucoedemul;
-leucoplazia;
-chieilita;
-papilomatoza florida;
-stomatite infectioase.

Leziunea precanceroasa cu cel mai mare potential de malignizare este:

-leucoplazia;

-leucoedemul;
-eritroplazia;
-cheilita;
-lichenul plan oral.

Flegmonul difuz al planseului oral cuprinde:

-loja geniana
-loja submandibulara
-loja submentoniera
-limba
-spatiul latero-faringian

Flegmonul se caracterizeaza prin:

-prezenta colectiilor limitate
-tendinta invadanta a procesului septic
-crepitatii gazoase la palpare
-pielea si mucoasa cianotice
-infiltrat dur la palpare
Diagnosticul diferential al lichenului plan oral se face cu:
-lupusul eritematos oral;
-leucoedemul;
-leucoplazia paroasa orala;
-keratozele actinice;
-radiodermitele cronice.

Tratamentul lichenului plan oral se face cu:

-tetraciclina 1-2g/zi timp de 3-4 saptamâni;
-hidroxoclorochin;
-mepacrin;
-atebrina;
-clorochin.

Chiuretajul periapical are ca obiectiv:

-chiuretarea tuturor elementelor patologice sau materialelor de obturatie care au

depasit apexul;
-creearea unei comunicari vestibulare de drenaj;
-extirparea apexului radicular si a procesului patologic periapical;
-chiuretarea unui focar acut principal;
-îndepartarea unor obstacole care împiedica tratamentul corect a canalelor.

Contraindicatiile rezectiei apicale:

-în cazul lezarii accidentale a apelului unui dinte vecin, în cursul unei intervenni
chirurgicale;
-în cazul unor procese apicale însemnate, care au distrus osul pe o mare întindere,
reducând mult implantarea radacinii;

-în cazul unor leziuni periapicale;

-în cazul unor cai false în apropierea apexului;
-în cazul unor leziuni periapicale depasind ½ din lungimea radacinii.

Rezectia apicala este indicata în cazul:

-fracturi radiculare plasate în 1/3 inferioara a radacinii;
-leziuni coronoradiculare întinse care depasesc marginea alveolara si radacina;
-atrofii alveolare întinse, care au redus mult implantarea radacinii;
-lezarea accidentala a apexului unui dinte vecin, în cursul unei intervenni chirurgicale;
-în primele 2 luni de sarcina.

Osteotomia trans-maxilara:
-poate duce la deschiderea sinusului maxilar sau a foselor nazale;
-are indicatii de baza parodontita apicala cronica;
-se realizeaza la dintii la care nu s-a obtinut un drenaj suficient al procesului periapical
pe cale transodontala;-

-au indicatii de faza parodontita apicala acuta în faza periapicala;

-trepanatia se realizeaza cu freze cilindrice nr. 4, 6;

Amputatia radiculara:
-consta în îndepartarea completa a uneia dintre radacinile molarilor 1 si 2 superiori si 1
si 2 inferiori;
-la molarii superiori metoda se poate adresa radacinilor, astfel încât spatiul dintre apex
si baza sinusului sa fie suficient pentru a se evita deschiderea acestuia;
-se indica în procese patologice apiale extinse;
-metoda se mai numeste premolarizare;
-atât la molarii superiori cât si inferiori este de preferat anestezia tronculara.

Mecanismele patogene prin care difuzeaza agentii infectiosi in partile moi sunt:
-calea transosoasa
-calea submucoasa
-calea limfatica
-calea directa
-calea arteriala

Metodele chirurgicale de tratament în parodontopatii urmaresc:

-eliminarea pungilor parodontale;
-creearea unor margini gingivale groase;
-creearea unei zone de gingie fixa keratinizata îngusta;
-stabilizarea evolutiei procesului patologic al bolii parodontale;
-restaurarea tesuturilor parodontal pierdut
Pregatirile preoperatorii în chirurgia parodontala consta în:
-chiuretajul gingival;
-clatiri bucale cu solutii antiseptice;
-obturarea corecta a cariilor de colet;
-restaurari protetice ceramice definitive corecte;
-clatiri bucale cu clorhexidina si cu solutii fluorate.

Pregatirile preoperatoreii în chirurgia parodontala constau în:

-detartraj minutios cu ultrasunete si cu instrumente manuale;
-chiuretaj gingival;
-obNinerea corecta a cariilor de colet;
-clatiri bucale cu solutii antiseptice;
-reechilibrarea ocluziei.

Gingivoplastia:
-urmareste refacerea unei latimi si a unui contur gingival aproximativ normal;
-se poate realiza cu lambou peticulat alunecat în sens lateral;
-se poate efectua si prin gingivectomie;
-se realizeaza si prin operatii cu deplasare apicala a lamboului;
-se poate efectua cu grefa de mucoasa libera.

Gingivoplastia cu lambouri gingivo-mucoase:

-se realizeaza prin incizii de degajare;
-presupune o incizie orizontala de-a lungul festonului gingival;
-presupune aducerea insertiei muschilor mimicii spre marginea gingivala;
-se efectueaza sub anestezie loco-regionala;
-consta în osteotomie limitata.

Pentru a permite o protezare în conditii optime, câmpul protetic trebuie sa îndeplineasca

urmatoarele conditii:
-crestele alveolare edentate sa fie suficient de înalte, netede, acoperita de mucoasa
keratinizata, fara eroziuni;
-crestele alveolare edentate sa fie suficient de înalte, netede, acoperite de mucoasa
keratinizata, cu eroziuni;
-bolta palatina sa fie suficient de mare, moderat de adânca cu torus redus;
-limba sa aiba un volum normal;
-gaurile mentoniere sa fie situate la distanta de coama crestei alveolare.

Frenoplastia:
-este indicata în cazurile în care frenurile linguale sau labiale sunt deosebit de scurte;
-este indicata în cazurile în care frenurile linguale sau labiale sunt lungi;
-este indicata anestezia loco-regionala prin infiltratie;
-este indicata anestezia tronculara;
-este indicata când frenotomia simpla nu realizeaza o eliberare suficienta a buzei sau a
limbii si nici adâncirea santurilor periosoase reespective.

Plastia santurilor periosoase:

-se mai numeste metoda Kazanjian;
-se mai numeste metoda Traunner;
-se mai numeste metoda Obwegeser;
-este indicata în cazurile în care insertia mucoasei mobile se face pe creasta alveolara,
iar santurile vestibulare sunt sterse;
-este indicata anestezia tronculara periferica.

Tehnica operatorie a crestei alveolare neregulate:

-prezinta IV timpi operatori;
-prezinta III timpi operatori;
-timpul III reprezinta sutura;
-timpul III reprezinta rezectia ciocurilor osoase;
-anestezia tronculara periferica poate fi asociata cu o infiltratie submucoasa în scopul
diminuarii sângerarii;

Tehnica operatorie a crestei alveolare subtiri:

-prezinta III timpi operatori;
-prezinta IV timpi operatori;
-interventia consta în rezectia portiunii subtiate si deplasate vestibular;
-poate prezenta devieri vestibulare, îndeosebi frontale, cunoscute sub denumirea de
alveolo-protruzii;
-se face sub anestezie loco-regionala.

Anclavarea dentara reprezinta:

-incluzia partiala a unui dinte;
-incluzia superficiala a unui dinte;
-ancorarea unui dinte descoperit chirurgical;
-se refera la un dinte a carui coroana, partial degajata de os, se afla sub fibromucoasa
gingivala si al carui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala, dar nu-si poate
desavârsi eruptia datorita unui ostacol mecanic;
-situatia în care se afla un dinte dupa decapusonare.

La dintii permanenti, în ordinea frecventei, incluzia consta în:

-molarii de minte inferiori;
-caninii superiori;
-molarii de minte superiori;
-incisivii laterali;
-caninii inferiori.

Clasificarea incluziilor molarului de minte dupa Parant:

-în prima clasa sunt încadrati molarii de minte a caror extractie nu necesita nici un
sacrificiu osos;
-în prima clasa sunt încadrati molarii de minte a caror extractie necesita nici un
sacrificiu osos;
-în clasa a III-a sunt grupati molarii pentru a caror extractie se va recurge la
trepanarea osoasa, sectionarea la colet a molarului inclus si separarea radacinilor;
-în clasa a II-a sunt grupati molarii pentru a caror extractie se va recurge la trepanarea
osoasa, sectionarea la colet a molarului inclus si separarea radacinilor;
-în clasa a II-a sunt grupati molarii a caror extractie se va recurge la trepanarea osoasa
si o sectionare a molarului inclus.

Molarul de minte inferior poate fi dezinclus în urmatoarele conditii:

-coroana si radacinile sunt bine conformate;
-directia coroanei este oblica;
-coroana se gaseste inclusa în regiunea procesului alveolar, acoperita complet sau partial
de un strat osos foarte subtire, sau chiar submucos la o distanta convenabila;
-directia coroanei este verticala, usor oblica putând fi paralelizata prin slefuire;
-partile moi ale obrazului se insereaza în imediata vecinatate a crestei alveolare, unde se
gaseste inclus molarul de minte.

În incluziile vestibulare ale molarilor de minte superiori se pot face diferite incizii:
-incizia în „T”;
-incizia curba cu concavitatea în sus;
-incizia curba cu concavitatea în jos;

-incizia „în V”;

-incizia curba cu convexitatea în jos;

In tratament flegmonului hemifacial se practica urmatoarele incizii:

-submandibulara
-suprazigomatica
-endobucala vestibulare superioare si inferioare
-submentoniera
-palatinala

In legatura cu localizarea durerii distingem:

-durerea retransmisa
-durerea transferata
-durerea iradiata
-durerea locala
-durerea proiectata

Luxatiile temporo-mandibulare anterioare sunt favorizate de:

-o adâncime redusa a cavitatii glenoide;
-prezenta unui condil temporal cu o panta stearsa;
-laxitatea capsulei si ligamentelor periarticulare;
-scaderea tonicitatii muschilor temporali, maseterini si pterigoidieni;
-deschiderea exagerata agurii.
Tratamentul luxatiilor temporomandibulare:
-este de regula chirurgical;
-urmareste reducerea si imobilizarea fracturii;
-necesita infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicatoare a mandibulei;
-se face prin coborârea condilului temporal si trecerea sa pe sub condilul mandibular;
-implica antibioterapie aplicata cât mai precoce si în doze mari.

Tratamentul chirurgical al luxatiilor temporo-mandibulare:

-este recomandat în luxatiile recente;
-implica uneori rezectia condililor;
-este precedat de mecanoterapie;
-se face prin interpunerea la nivelul ultimilor molari al unui rulou de comprese si
exercitarea unei presiuni pe menton;
-nu necesita imobilizare postoperatorie.

Luxatiile recidivante:
-se produc foarte usor în timpul miscarilor de deschidere a gurii, daca acestea depasesc
o anumita amplitudine;
-bolnavul, cunoscându-si afectiunea, îsi reduce singur luxatia;
-bolnavul nu poate sa-si reduca singur luxatia;
-tratamentul urmareste limitarea miscarilor mandibulare;
-cele mai obisnuite, se citeaza tulburarile mioclonice postencefalice si atrofia
maseterului dupa poliomielita.

Tratamentul ortopedic consta:

-consta în reducerea luxatiei si imobilizarea temporara a mandibulei;
-reducerea luxatiei se face prin coborârea condilului mandibular si trecerea sa pe sub
condilul temporal, dupa care este repus în cavitatea glenoida;

-este nevoie de anestezie în cazul luxatiilor recente;

-în cazul luxatiilor mai vechi se poate folosi anestezia tronculara;

-în cazul luxatiilor mai vechi se poate folosi anestezia generala.

Fracturile de mandibula se pot produce prin:

-apasare;
-elongare;
-compresie;
-dilacerare;
-flexiune, tasare sau smulgere.

Fracturile paramediane:
-sunt localizate între incisivii cantrali si laterali sau între laterali si canini;
-reprezinta 15,5% din totalul fracturilor de mandibula;
-reprezinta 2,9% din totalul fracturilor de mandibula;
-sunt denumite si medio-simfizare;
-deplasarile secundare sunt mai putin accentuate la edentati.

Fracturile laterale ale corpului mandibular:

-localizate între canini si molarii de minte;
-reprezinta 25% dupa Rowe si 20% (V. Popescu) din totalul fracturilor de mandibula;
-sunt denumite si laterosimfizare;
-reprezinta 10% (Archer) din totalul fracturilor de mandibula;
-prezinta fragmentul mic, distal, tras în jos si înapoi.

Osteita si osteomielita apar într-un focar de fractura mandibulara datorita:

-vârstei pacientului;
-reducerii si imobilizarii monomaxilare;
-întârzieri mari a reducerii si imobilizarii;
-imobilizari dupa eliminare focarelor odontogene;
-instituirii unui tratament antibiotic cu eritromicina

Zonele de rezistenta crescuta ale mandibulei sunt:

-apofiza coronoidiana;
-apofiza condiliana;
-unghiul mandibular;
-simfiza mentoniera;
-foramenul mentonier.
Factorii etiologici ai fracturilor de masiv facial sunt:
-traumatisme de intensitate redusa, repetate;
-accidentele de circulatie;
-accidentele de eruptie ale dintilor permanenti;
-agresiuni interumane;
-accidente de sport.

Fractura Le Fort I:
-este o fractura mandibulara paramediana;
-traverseaza tuberozitatea;
-traverseaza apofiza pterigoida în treimea superioara;
-consta în asocierea a doua linii de fractura orizontale cu una verticala;
-se mai numeste si fractura orizontala mijlocie.

Fractura Le Fort I:
-este o fractura mandibulara paramediana
-este fractura tuberozitatii maxilare
-intereseaza si apofizele pterigoide la baza lor
-consta in asociere a doua linii de fractura orizontale cu una verticala
-se mai numeste si fractura orizontala inferiara Guerin

Fractura Le Fort II:

-este o fractura transversala joasa;
-se mai numeste „fractura de tip Guerin”;
-este o fractura transversala submalara;
-linia de fractura traverseaza apofiza pterigoida în treimea inferioara;
-linia de fractura nu intereseaza planseul orbitar.

Fractura Le Fort III:

-se mai numeste „fractura muta Duchange”;

-se mai numeste „fractura tip Wassmund II”;
-se mai numeste „fractura tip Wassmund I”;
-se numeste si disjunctie intercraniomaxilara.
-linia de fractura despica masivul facial în doua jumatati cu deschidere anterioara.
Fractura de tip Walter:
-asociaza o linie de fractura tip Rowe cu o linie de fractura Le Fort;
-asociaza o linie de fractura orizontala unilaterala tip Guerin cu o linie de fractura Le
Fort;
-asociaza fracturi cominutive închise cu dislocatii cranio-orbito-nazo-maxilare;
-combina o fractura de tip Le Fort I cu doua fracturi verticale paramediane;
-asociaza prin închidere, o linie de fractura orizontala bilaterala de tip Guerin sau Le
Fort II cu una mediosagitala si cu câte un traiect vertical de o parte si de alta a
maxilarelor.

Durerea:
-este un semnal de avertizare a organismului;
-influenteaza nociceptorii;
-se transmite prin impulsuri la centrii înalti de integrare;
-influenteaza starea afectiva;
-necesita întotdeauna tratament medicamentos

Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

-dureri localizate;
-dureri somatice;
-dureri proiectate;
-dureri transferate;
-dureri iradiate.

Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

-dureri neurogene;
-dureri localizate;
-dureri translate;
-dureri proiectate;
-dureri transmise.

Din categoria abceselor periosoase fac parte:

-abcesul vestibular
-abcesul palatin
-abcesul perimandibular intern submandibular
-abces in semiluna
-abcesul lojei submandibulare

Diagnosticul diferential al abcesului fosei infratemporale se face cu:

-nevralgi trigeminala
-tumorile cu localizare infratemporala
-flegmonul amigdalian
-tumorile amigdaliene
-abcesul laterofaringian

Diagnosticul diferential al flegmonului difuz hemifacial:

-abces genian
-abces maseterin
-tumorile geniomaseterine
-osteomielita maxilarului i mandibulei
-tumorile cu localizare infratemporal

Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

-dureri proiectate;
-dureri reflectate;
-dureri iradiate;
-dureri psihogene;
-dureri transmise.

Diagnosticul diferential al abcesului loja parotidiana se face cu:

-parodontita supurata
-abcesul maseterin
-adenita supurata intraparotidiana
-abcesul genian
-celulita temporala
Loja parotidiana contine:
-glanda parotida
-nervul facial
-artera carotida externa
-artera faciala
-limfonodului

Loja subinguala cuprinde:

-glanda sublinguala
-canalul wharton
-nervul si vase linguale
-tesut conjunctiv lax
-numerosi ganglioni limfatici

Diagnosticul diferential al parotiditelor cronice se face cu:

-parotidite acute;
-sindroame sialozice;
-litiaza salivara;
-tumorile de parotida;
-parotidite toxice.

Adenita acută submandibulară se va diferenţia de:{

~%-33.333%adenitele acute intraparotidiene

~%50%abcesul lojii submandibulare

~%-33.333%tumorile mandibulare

~%50%submaxilita acută

~%-33.333%tumorile maxilare

Diagnosticul diferenţial al adenopatiilor cronice se face cu:{

~%25% leucozele

~%25%boala Hodgkin

~%25%mononucleoza infecţioasă

~%-60% cherubismul
~%25%adenopatiile metastatice

Fistulele perimaxilare sînt situate cel mai frecvent:{

~%33.333%la nivelul mentonului

~%33.333%genian

~%-50%anterocervical

~%33.333%în regiunea geniană inferioară

~%-50%laterocervical

Diagnosticul diferenţial al actinomicozei cervico-faciale se va face cu:{

~%25%osteitele fistulizate

~%25%osteomielitele fistulizate

~%-60% chistul dermoid suprainfectat

~%25% infecţiile specifice (sifilis şi TBC)

~%25% tumorile suprainfectate ale pielii

Actinomicetele:{

~%25%fac parte din flora saprofită a cavităţii orale

~%-60%nu se găsesc în mod normal în flora saprofită cavităţii orale

~%25%se găsesc în cariile dentare

~%25%se găsesc în pungile gingivale

~%25%se găsesc în zonele de retenţie de la nivelul cavitatii orale

Chistul rezidual se dezvolta din:{

~resturile epiteliale ale lui Malassez

~celulele epiteliale ale periodontului

=granulom periapical neindepartat cu ocazia extractiei dentare

~modificarea chistica a organului smaltului

~iritatie sau infectie cronica a unui canal dentinar aberant sau a unei cai false

}
Chistul folicular:{

~%33.333%este denumit si chist pericoronar

~%33.333%se dezvolta prin modificarea chistica a organului smaltului unui dinte inclus si acumularea
lichidului chistic intre coroana dintelui si epiteliul smaltului redus

~%33.333%se intilneste indeosebi la copii si adolescenti

~%-50%este denumit si chist rezidual

~%-50%este denumit si chist periodontal apical

Chisturi odontogene de origine inflamatorie sunt:{

~%50%chistul radicular

~%-33.333%chistul de eruptie

~%50%chistul rezidual

~%-33.333%chistul dentiger

~%-33.333%chistul primordial

Chisturi odontogene de dezvoltare sunt:{

~%33.333%chistul prirnordial

~%-50%chistul radicular

~%-50%chistul rezidual

~%33.333%chistul dentiger

~%33.333%chistul de eruptie

Osteomul condilului mandibular se manifesta clinic prin:{

~%-50%imposibilitatea deschiderii gurii

~%33.333%limitarea excursiilor mandibulare

~%-50%paralizia nervului facial

~%33.333%hipoacuzie cu senzatie de ureche infundata

~%33.333%tulburari in ocluzia dentara.

Care din urmatoarele tumori, sunt tumori odontogene epiteliale:{

~%33.333%ameloblastomul (adamantinomul)
~%-50%dentinomul

~%33.333%chist odontogen calcificat

~%33.333%tumora odontogena adenomatoida

~%-50%mixomul odontogen

Care din urmatoarele tumori sunt tumori odontogene mezenchimatoase:{

~%33.333%fibromul odontogen

~%-50%fibromul ameloblastic

~%-50%dentinomul

~%33.333%cementoblastomul benign

~%33.333%cementomul gigant

Clinic, mixomul odontogen este o leziune cu urmatoarele caracteristici:{

~%33.333%distructiva

~%33.333%da deformare osoasa nedureroasa

~%33.333%are tendinta recidivanta

~%-50%este bine delimitata

~%-50%nici un raspuns nu este corect

Odontomul complex are urmatoarele caracteristici:{

~%50%este o tumora dura

~%50%are contur neregulat

~%-33.333%este alcatuit din structuri osoase

~%-33.333%are sediul de electie in regiunea frontala

~%-33.333%evolutia este acompaniata de o simptomatologie bogata

Diagnosticul diferential al epulisului se face cu:{

~%33.333%carcinomul gingival

~%33.333%fibrornatoza gingivala

~%33.333%hiperplazia epitelio-conjunctiva
~%-50%adenomul gingival

~%-50%chistul mucoid

Ranula se localizeaza:{

~%50%sublingual

~%-33.333%zona mediana a planseului bucal

~%-33.333%limba

~%50%suprahioidian

~%-33.333%jugal

Chistul mucoid:{

~%-60%este o tumora maligna a fibromucoasei palatinale

~%25%se formeaza din glandele salivare mici

~%25%apare in urma microtraumatismelor (ticuri)

~%25%este cel mai frecvent intilnit la buza inferioara

~%25%provine din dilatatia chistica a unui canal de excretie salivara

Care dintre urmatoarele afectiuni sunt stari precanceroase:{

~%33.333%lupusul eritematos

~%-50%limfadenita acuta

~%33.333%leucoplazia

~%-50%submaxilita litiazica

~%33.333%eritroplazia

Care sunt formele clinice ale eritroplaziei:{

~%50%hipertrofica

~%50%atrofica

~%-33.333%fisurata

~%-33.333%polipoasa

~%-33.333%eroziva
}

Eritroplazia:{

~este o tumora maligna a mucoasei bucale

~prezinta trei forme clinice:granulara. atrofica si fibroasa

=histopatologic leziunea se prezinta ca un carcinom "in situ"

~diagnosticul diferential se face cu stomatite si tumori parotidiene

~tratamentul este conservator, prin administrarea de antibiotice si antiinflamatoare

Leucoplazia:{

~%50%se prezinta clinic sub forma unor placi albe sidefii situate la nivelul mucoasei bucale

~%-33.333%sint prcxiuse de traumatisme violente. in special agresiuni

~%50%este o leziune cu potential de malignizare a cavitatii bucale

~%-33.333%trebuie diferentiata de firacturile mandibulare fara deplasare

~%-33.333%se trateaza prin infiltratii anestezice sublezionale

Diagnosticul diferential al candidozei bucale se face cu:{

~%50%leucoplazia

~%50%lichenul plan

~%-33.333%tumori parotidiene

~%-33.333%fracturi dentare

~%-33.333%adenopatii specifice

Care din urmatoarele situatii reprezinta variatii ale normalului privind structura si aspectul mucoasei
bucale:{

~%33.333%pigmentarea melanica

~%33.333%hipertrofia simpla a glandelor salivare mici

~%33.333%leucoedemul

~%-50%lichenul plan

~%-50%eritroplazia

Diagnosticul diferential al leucoplaziei se face cu:{

~%-50%adenopatiile latero cervicale primare

~%33.333%carcinoamele de mucoasa cu debut in suprafata

~%33.333%papilomatoze

~%-50%afectiunile glandei submandibulare

~%33.333%nevul alb spongios

Zonele de risc major pentru aparitia tumorilor maligne orale sunt:{

~%-33.333%fata dorsala a limbii

~%50%zona pilierului amigdalian anterior

~%-33.333%plica pterigomandibulara

~%50%jonctiunea amigdaloglosica

~%-33.333%marginea laterala a limbii

Formele de debut in cancerului portiunii mobile a limbii sunt:{

~%50%ulceratia

~%-33.333%fisura

~%50%nodulul

~%-33.333%disfagia

~%-33.333%jena la miscarile limbii

Carcinoamele metastatice ale maxilarelor au ca punct de plecare :{

~degenerescenta maligna a resturilor epiteliale Malassez

~transformarea maligna a granuloamelor epiteliale

~invazia oaselor maxilare de ganglioni metastazati

~invazia oaselor maxilare de tumori maligne ale mucoasei sinusurilor anterioare ale fetei

=tumori maligne cu sediu la distanta (sân, prostata, tract digestiv, etc)

Dintre formele anatomo-patologiee ale carcinoamelor maxilarelor, cele mai frecvent intilnite sunt:{

~%-33.333%mixosarcoamele

~%50%carcinoamele spinocelulare
~%50%carcinoamele nediferentiate

~%-33.333%carcinoamele bazocelulare

~%-33.333%carcinoamele eritroplazice

Forma superficiala a carcinoamelor mandibulei debuteaza la nivelul:{

~parodontiului dintilor

~compacta extena sau interna a mandibulei

~limbusurile interalveolare

=mucoasa gingivo-alveolara

~mucoasa vestibulului bucal, mucoasa jugala sau a planseului bucal

Imaginea radiografica de "os ros de soareci" apare în:{

~carcinoame maxilare cu debut in sinusul maxilar

~carcinoame mandibulare cu debut gingivo-alveolar

=carcinoame mandibulare cu debut la nivelul marginii bazilare

~carcinoame de infrastructura ale maxilarului

~carcinoame mandibulare cu debut profund, endoosos

Examenul radiologic in carcinomul mandibular cu debut profund (central) poate da urmatoarele

imagini:{

~radiotransparenta cu contur net

~zona de os condensat inconjurat de o zona de radiotransparenta

= imagine de "os poros" sau "os ciuruit"

~imagine de "os suflat"

~imagine de "os ros de soareci"

Metastazarea ganglionilor retrofaringieni se produce în :{

~%-33.333%tumori maligne cu debut la nivelul tuberozitatii maxilare

~%-33.333%tumori maligne cu debut la nivelul palalului dur

~%-33.333%tumori maligne cu debut la nivelul trigonului retromolar

~%50%tumori maligne cu debut la nivelul valului palatin

~%50%tumori maligne cu debut la nivelul luetei

In clasificarea TNM a cancerelor cu debut în mezostructura maxilaruIui.T3 semnifica:{

~tumora localizata la nivelul mucoasei sinusului rnaxilar.

fara distructia peretilor ososi

~tumora cu diametru de peste 4 cm cu distructia

peretilor ososi ai sinusului sfenoidal

= tumora extensiva cu invazia peretilor ososi maxilari si a celulelor etmoidale anterioare

~tumora extensiva însotita de limfonoduli homolaterali.

bilaterali sau contraîaterali fixati de tesuturile adiacente

~tumora extensiva cu distructia peretilor ososi maxilari si a celulelor etmoidale anterioare si cu

invazia partilor moi perimaxilare

Diagnosticul diferential al carcinomului de mezostructura al maxilarului se face cu :{

~%25%sinuzita odontogena

~%25%osteomielita maxilarului superior

~%25%tumora cu mieloplaxe

~%-60%epulis

~%25%mixom

Limfonodulii interesati în carcinoamele mandibulare sunt:{

~%-50%parotidieni

~%-50%preauriculari si retroauriculari

~%33.333%submentonieri

~%33.333%submandibulari

~%33.333%jugulo-carotidieni

Durerile în perioada de stare a carcinoamelor mandibulare sunt:{

~%-33.333%discrete percepute ca o jena difuza în arcadele dentare

~%-33.333%în crize nevralgiforme în teritoriul nervului dentar inferior

~%-33.333%continue, de mare intensitate localizate în teritoriul tumorii

~%50%continue, violente, cu iradieri în ureche

~%50%continue, violente,cu iradieri în hemicraniu

Ulceratia tumorala a carcinoamelor maxilare de infrastructura are urmatoarele caractere:{

~%-50%plana, cu margini nete, regulate

~%33.333%reliefata, de forma ulcero-vegetanta

~%-50%rotundă, bine delimitată

~%33.333%ulcero-destructiva, acoperita cu depozite murdare, fetide

~%33.333%conopidiforma, cu suprafata neregulata, burjonata

In perioada de debut a sarcomului mandibular endoosos (central), bolnavii acuza:{

~%33.333%dureri dentare

~%33.333%mobilitati dentare

~%-50%deformarea corticalei osoase

~%33.333%tulburari de sensibilitate in teritoriul nervului mentonier

~%-50%trismus

In formele de debut periferic a sarcoamelor mandibulare putem intilni :{

~%50%deformatia tablei osoase, mai frecvent a celei vestibulare

~%50%tumora vegetanta de tipul epulidelor

~%-33.333%tulburari de sensibilitate în teritoriul nervului dentar inferior

~%-33.333%epistaxis

~%-33.333%trismus.

Diagnosticul diferential al sarcoamelor mandibulare cu debut periferic se face cu:{

~%25%epulidele

~%25%tumora cu mieloplaxe

~%25%osteodistrofiile mandibulare

~%25%osteomielita mandibulei

~%-60%osteomul periferic
}

Imaginea radiografica întîlnita în sarcomul mandibular cu celule rotunde este:{

=zone de radiotransparenta difuza, diseminate în grosimea osului

~imagine de "os poros" sau "os ciuruit"

~radiotransparenta uni- sau multiloculara. cu contur net

~imagine de "explozie de grenada"

~imagine de "os pieptanat"

Interventia chirurgicala de rezectie a maxilarului superior indicata in tratamentul tumorilor maligne de

mezostructura consta în:{

~rezectia blocului incisivo-canin

~rezectia segmentului lateral al procesului alveolar

~rezectia platoului palato-alveolar

=rezectia în bloc a maxilarului cu peretele lateral al fosei nazale, podeaua orbitei si malarul

~rezectia totala a masivului maxilar

Semnele precoce de malignizare ale unei tumori de glanda parotida sunt:{

~%33.333%accelerarea brusca a ritmului de dezvoltare

~%33.333%aparitia durerii

~%-50%trismus sever

~%33.333%instalarea unei pareze discrete a nervului facial

~%-50%adenopatie jugulocarotidiana.

Carcinomul adenoid chistic (cilindromul) debuteaza la nivelul:{

~%-33.333%trigonului retromolar

~%-33.333%perituberozitar

~%50%valul moale

~%-33.333%lueta

~%50%treimea distala a palatului dur

In faza de debut carcinomul adenoid chistic (cilindromul) se prezinta ca:{

~ulceratie de aspect exofitic (ulcerovegetant)

~ulceratie de aspect endofitic (ulcerodistructiv)

=formatiune nodulara bine delimitata

~infiltrat tumoral difuz

~asimptomatic

Luxatiile temporomandibulare anterioare sunt favorizate de:{

~%25%o adancime redusa a cavitatii glenoide

~%25%prezenta unui condil temporal cu o panta stearsa

~%25%laxitatea ligamentelor periarticulare

~%25%scaderea tonicitatii muschilor temporali

~%-60%deschiderea exagerata a gurii

Simptomele luxatiei temporomandibulare anterioare bilaterale sunt:{

~%-33.333%imposibilitatea deschiderii gurii

~%50%incontinenta salivara

~%-33.333%devierea mentonului de partea sanatoasa

~%50%absenta miscarilor condilului

~%-33.333%obrajii tumefiati

Tratamentul luxatiilor temporo-mandibulare:{

~este de regula chirurgical

~urmareste reducerea si imobilizarea fracturii

=necesita infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicatoare a mandibulei

~se face prin coborarea condilului temporal si trecerea sa pe sub condilul mandibular

~implica antibioterape aplicata cit mai precoce si in doze mari

Tratamentul chirurgical al luxatiilor temporomandibulare:{

~este recomandat in luxatiile recente

=implica uneori rezectia condililor

~este precedat de mecanoterapie

~se face prin interpunerea la nivelul ultimilor molari a unui rulou de comprese si exercitarea unei
presiuni pe menton

~nu necesita imobilizare postoperatorie

Tratamentul luxatiilor temporomandibulare recidivante implica:{

~%-33.333%imobilizarea mandibulei cu fronda mentoniera timp de o saptamana

~%50%injectii sclerozante periarticulare

~%50% aplicarea unor dispozitive ortopedice care sa impiedice excursia exagerata a mandibulei

~%-33.333%reducerea manuala a luxatiei

~%-33.333%tratament chirurgical de osteosinteza

Artritele acute temporomandibulare se manifesta clinic prin:{

~%50%dureri

~%50%limitarea miscarilor mandibulei

~%-33.333%devierea mandibulei de partea sanatoasa

~%-33.333%tulburari de ocluzie

~%-33.333%tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului auriculotemporal

In cadrul simptomatologiei artritelor cronice temporomandibulare intalnim:{

~%-50%semne de inflamatie (tumefactie, congestia tegumentelor)

~%33.333%dureri locale si iradiate extrem de variate

~%33.333%cracmente

~%33.333%tendinta bolnavilor la ocluzia "cap la cap"

~%-50%deschiderea exagerata a gurii

Constrictia mandibulei:{

~este de cauza intraarticulara

~reprezinta deschiderea exagerata a gurii

~se rezolva prin slefuiri selective

=poate fi data de scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei

~se insoteste de devierea mandibulei de partea sanatoasa

Anchiloza temporomandibulara:{

~%50%este o limitare permanenta a miscarilor mandibulei

~%50%se caracterizeaza prin disparitia articulatiei prin sudura mandibulei de osul temporal

~%-33.333%poate apare ca urmare a unor fracturi mandibulare in zona corpului mandibular

~%-33.333%este mai grava in cazul instalarii in perioada adulta

~%-33.333%se trateaza de preferinta conservator. prin aplicarea unor dispozitive ortopedice de

redresare

Despicaturile partiale anterioare bilaterale intereseaza:{

~lueta, valul si bolta

~lueta, valul si vomerul

=pragul narinar, buza si creasta alveolara

~buza inferioara, subcloazonul si palatul anterior

~comisurile labiale, simfiza mentoniera si creasta alveolara

Buza de iepure face parte din categoria despicaturilor :{

~partiale anterioare unilaterale

~ partiale anterioare bilaterale

~partiale incomplete

=totale unilaterale

~asociate

Despicaturile partiale posterioare complete intereseaza:{

=valul, lueta si bolta osoasa

~pragul narinar, buza si creasta alveolara

~lueta, valul si vomerul

~comisurile labiale, simfiza mentoniera si creasta alveolara

~buza inferioara, subcloazonul si palatul anterior

}
Despicaturile anterioare se opereaza la varsta de:{

~12-14 luni

~12-14 ani

=6 luni

~5-7 ani

~2-4 luni

Ranula se localizeaza:{

~%50%sublingual

~%-33.333% in zona mediana a planseului bucal

~%-33.333%lingual

~%50%suprahioidian

~%-33.333%jugal

Formele de debut in cancerul portiunii mobile a limbii sunt:{

~%50%ulceratia

~%-33.333%fisura

~%50%nodulul

~%-33.333%disfagia

~%-33.333%jena la miscarile limbii

Zonele de risc major pentru aparitia tumorilor maligne orale sunt:{

~%-33.333%fata dorsala a limbii

~%50%zona pilierului amigdalian anterior

~%-33.333%plica pterigomandibulara

~%50%jonctiunea amigdaloglosica

~%-33.333%marginea laterala a limbii

Forma superficiala a carcinoamelor mandibulei debuteaza la nivelul:{

~parodontiului dintilor

~compactei extene sau interne a mandibulei

~limbusurilor interalveolare

=mucoasei gingivo-alveolare

~mucoasei vestibulului bucal, mucoasei jugale sau a planseului bucal

Imaginea radiografica de "os ros de soareci" apare în:{

~carcinoame maxilare cu debut in sinusul maxilar

~carcinoame mandibulare cu debut gingivo-alveolar

=carcinoame mandibulare cu debut la nivelul marginii bazilare

~carcinoame de infrastructura ale maxilarului

~carcinoame mandibulare cu debut profund, endoosos

In perioada de debut a sarcomului mandibular endoosos (central), bolnavii acuza:{

~%33.333%dureri dentare

~%33.333%mobilitati dentare

~%-50%deformarea corticalei osoase

~%33.333%tulburari de sensibilitate in teritoriul nervului mentonier

~%-50%trismus
}

Semnele precoce de malignizare ale unei tumori de glanda parotida sunt:{

~%33.333%accelerarea brusca a ritmului de dezvoltare

~%33.333%aparitia durerii

~%-50%trismus sever

~%33.333%instalarea unei pareze discrete a nervului facial

~%-50%adenopatie jugulocarotidiana.

Carcinomul adenoid chistic (cilindromul) debuteaza la nivelul:{

~%-33.333%trigonului retromolar

~%-33.333%perituberozitar

~%50%valului moale

~%-33.333%luetei

~%50%treimea distala a palatului dur

Constrictia mandibulei:{

~este de cauza intraarticulara

~reprezinta deschiderea exagerata a gurii

~se rezolva prin slefuiri selective

=poate fi data de scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei

~se insoteste de devierea mandibulei de partea sanatoasa

Anchiloza temporomandibulara:{
~%50%este o limitare permanenta a miscarilor mandibulei

~%50%se caracterizeaza prin disparitia articulatiei prin sudura mandibulei de osul temporal

~%-33.333%poate apare ca urmare a unor fracturi mandibulare in zona corpului mandibular

~%-33.333%este mai grava in cazul instalarii in perioada adulta

~%-33.333%se trateaza de preferinta conservator. prin aplicarea unor dispozitive ortopedice de

redresare

Despicaturile partiale anterioare bilaterale intereseaza:{

~lueta, valul si bolta

~lueta, valul si vomerul

=pragul narinar, buza si creasta alveolara

~buza inferioara, subcloazonul si palatul anterior

~comisurile labiale, simfiza mentoniera si creasta alveolara

Buza de iepure face parte din categoria despicaturilor :{

~partiale anterioare unilaterale

~ partiale anterioare bilaterale

~partiale incomplete

=totale unilaterale

~asociate

Despicaturile partiale posterioare complete intereseaza:{

=valul, lueta si bolta osoasa

~pragul narinar, buza si creasta alveolara

~lueta, valul si vomerul

~comisurile labiale, simfiza mentoniera si creasta alveolara

~buza inferioara, subcloazonul si palatul anterior

Despicaturile anterioare se opereaza la varsta de:{

~12-14 luni

~12-14 ani

=6 luni

~5-7 ani

~2-4 luni

Despicaturile congenitale ale fetei se clasifica,dupa Valerian Popescu in:{

~%50%despicaturi partiale anterioare incomplete,unilaterale sau bilaterale

~%50%despicaturi partiale anterioare complete,unilaterale sau bilaterale

~%-33,333%despicaturi partiale postero-inferioare

~%-33,333%despicaturi partiale postero-laterale

~%-33,333%despicaturi partiale antero-inferioare

Hemangioamele imature se prezinta sub urmatoarele forme:{

~%33.333%mixte

~%33.333%subcutanate

~%33.333%tuberoase

~%-50%punctiforme

~%-50%boselate

}
Sindromul de planseu al orbitei din cancerul etajului mijlociu al fetei se caracterizeaza prin:{

~anestezie in teritoriul nervului supraorbitar

~edemul pleoapei superioare

~edemul unghiului extern al ochiului

~chemozis superior

=anestezie in teritoriul nervului suborbitar

In cancerele etajului mijlociu al fetei,aparitia surditatii este consecinta invaziei:{

~fosei pterigo maxilare

=trompei lui Eustachio

~cavumului

~portiunii anterioare a bazei craniului

~valului moale

Cancerul etajului mijlociu al fetei poate afecta urmatoarele oase:{

~sfenoidul

=etmoidul

~temporalul

~frontalul

~parietalul

Metodele invazive de investigatie in cancerul etajului mijlociu al fetei sunt:{

~radiografia
~rezonanta magnetica

=biopsia

~tomografia compiuterizata

~examenul clinic

In care din afectiunile enumerate se elimina” noroi “ salivar la masajul glandei:{

~colica salivara din litiaza submandibulara

~submaxilita acuta nelitiazica

~abcesul salivar

~parotidita acuta nespecifica

=tumora salivara din litiaza submandibulara

Iradierea durerii din litiaza parotidiana se face catre:{

=ureche

~regiunea amigdaliana

~globul ocular

~regiunea temporala

~faringe

Litiaza salivara afecteaza cel mai frecvent glanda:{

=submandibulara

~parotida

~sublinguala

~tiroida
~paratiroida

Aspectul radiologic de “pom inflorit” este specific pentru:{

=parotidita cronica nespecifica

~parotidita acuta supurata

~adenom pleomorf parotidian

~sindromul Sjogren

~sindromul Mickulicz

Tumora salivara fantoma apare in:{

=colica salivara din litiaza salivara submandibulara

~abcesul salivar din litiaza salivara submandibulara

~submaxilita cronica litiazica

~litiaza glandei sublinguale

~submaxilita acuta nelitiazica

In copilarie afectiunile inflamatorii ale glandelor salivare sunt favorizate de existenta in antecedente
a:{

~insuficientei hepatice

=infectiei urliene

~insuficientei renale

~diabetului

~tumorilor maligne cervicofaciale

}
Virusurile eliminate prin glandele salivare fara a le afecta in mod direct sunt urmatoarele cu exceptia:
{

~virusului rabiei

~virusului rujeolei

~virusului gripei

=virusului herpetic

~virusului hepatitei

Aspectul coraliform al calculilor salivari este specific celor cu provenienta din:{

~glanda submandibulara

~canalul Wharton

=glanda parotida

~glanda sublinguala

~glandele salivare accesorii

Durerea din colica glandulara salivara submandibulara iradiaza spre:{

~orbita

=ureche

~vertex

~faringe

~menton

Parotiditele cronice nespecifice pot fi favorizate de:{

~artrita articulatiei tmporo-mandibulare

~actinomicoza parotidiana
=megastenon

~adenite tuberculoase intraparotidiene

~osteomielita ramului ascendent al mandibulei

In sindromul Gougerot- Sjogren radiografia prezinta aspectul de:{

~pom inflorit

~foi de ceapa

~impuscatura de alice
=arbore mort

~miez de paine

Sindromul Sjogren prezinta urmatoarele manifestari buco-faringiene:{

=hiposialie

~keratoconjunctivita

~halena fetida

~artralgii

~anosmie

Hipertrofia simetrica a glandelor salivare si lacrimale este caracteristica pentru:{

~boala Besnier-Boeck-Schaumann

=boala Miculicz

~sindromul Sjogren

~parotidomegaliile toxice

~parotidomegaliile medicamentoase

}
Parotidomegaliile medicamentoase nu pot surveni dupa tratamente cu:{

~Tiouracil

~Fenilbutazona

=Acid acetilsalicilic

~Aur

~Iod

Cea mai frecventa cale de infectare a glandelor salivare este:{

=canaliculara

~limfatica

~directa

~indirecta

~hematogena

Cel mai comun simptom in tumorile maligne etmoido-maxilare este:{

~pruritul nazal

~rinoreea seropurulenta

=sangerarea nazala unilaterala

~durerea nevralgiforma

~rinolicvoree

In etiologia cancerului de etaj mijlociu al fetei sunt incriminati o serie de factori precum:{

~%25%sinuzita cronica
~%-60%alcoolul

~%25%traumatismele repetate

~%25%chisturile paradentare

~%25%polipii inflamatori

Diagnosticul de certitudine al tumorilor maligne mandibulare se stabileste prin:{

~Examen clinic

~Examen radiologic

~Tomografie computerizata

=Biopsie

~Endoscopie

Dupa locul de debut, tumorile maligne ale mandibulei se clasifica in:{

~%-33,333%Carcinoame ale ramului orizontal al mandibulei

~%-33,333%Carcinoame ale ramului ascendent al mandibulei

~%-33,333%Carcinoame ale arcului anterior al mandibulei

~%50%Carcinoame superficiale

~%50%Carcinoame centrale (profunde)

Plica sublinguala proeminenta sub forma de “creasta de cocos” se intalneste in urmatoarele situatii:{

~Sindroame sialozice

~Tumora salivara

=Abces salivar

~Colica salivara
~Submaxilita acuta nelitiazica

Administrarea intracanaliculara a Hidrocortizonului e indicata in terapia:{

~Litiazei parotiddiene

=Parotiditei cornice nespecifice

~Abcesului parotidian

~Adenitei acute intraparotidiene

~Parotiditei acute suppurate

Forma calculilor din canalele de excretie ale glandelor salivare este:{

~rotunjita

=alungita

~coraliforma

~octogonala

~serpiginoasa

Sindromul Pierre-Robin prezinta:{

~%33.333%Hipertrofie mandibulara

~%33.333%Glosoptoza

~%33.333%Despicatura velo-palatina

~%-50%Hipoplazie mandibulara

~%-50%Hipoplazia maxilarului superior

}
Sindromul Pierre-Marie –Sainton prezinta:{

~%33.333%Hiperdezvoltarea diametrului transversal al craniului

~%33.333%Aplazia bilaterala a claviculei

~%33.333%Hipoplazia unilaterala a claviculei

~%-50%Prognatism mandibular

~%-50%Despicatura mediana a nasului

Sindromul APERT prezinta:{

~%33.333%Hipoplazia maxilarului superior

~%33.333%Sindactilie

~%33.333%Hipoplazii ale extremitatilor

~%-50%Hipertrofia maxilarului superior

~%-50%Hipoplazia claviculei

Leziuni traumatice ale partilor moi oro-faciale.

1. Escoriatiile sunt leziuni ale pielii produse prin:

*a. mecanism de frecare a unui corp dur;

b. muscatura;

c. arma de foc;

d. arme albe;

e. arsuri chimice.
2. Contuziile partilor moi faciale :

*a. sunt leziuni traumatice în care tegumentele si mucoasa ramân integre, fara solutie de
continuitate ale tegumentului sau mucoasei;

b. sunt leziuni superficiale ale pielii, produse prin frecarea pe un plan dur;

c. au marginile nete, liniare sau neregulate, apropiate sau întredeschise întrerupând sau nu
continuitatea orificiilor fetei;

*d. se manifesta clinic prin echimoza, hematoame;

e. pot realiza un tatuaj traumatic.

3. Complicatiile secundare locale ale plagilor de parti moi ale fetei sunt:

*a. infectia plagii;

b. blocari ale cailor aeriene superioare cu sânge;

c. tetanosul;

d. erizipelul;

e. gangrena gazoasa.

4. Tratamentul imediat al plagilor la locul accidentului consta în:

*a. sumara si rapida curatare mecanica a plagii si hemostaza;

b. spalare cu apa si sapun;

c. antiseptizarea plagii;

d. aplicarea unui pansament steril;

e. spalare cu ser fiziologic.

Traumatismele dento – parodontale.

1. Contuzia parodontala se manifesta prin:

*a. usoara lezare a membranei periodontale;

b. subluxatie;

c. deplasari vestibulo-orale ale dintilor;

 d. ruperea completa a ligamentului alveolo-dentar;

e. intruzia dentara.

2. Fisurile smaltului:

*a. necesita testarea vitalitatii pulpare;

b. sunt solutii de continuitate totale ale tesuturilor dure dentare;

c. sunt solutii de continuitate partiale ale tesuturilor dure dentare cu pierdere de substanta;

d. provoaca tulburari în articulatia dentara;

e. se clasifica în cervicale, medii si apicale.

3. Leziunile traumatice dento-parodontale au ca factori favorizanti:

*a. modificari ale structurii de rezistenta intrinseca a dintilor;

b. accidentele sportive;

*c. dispozitivele corono-radiculare;

*d. tulburari de mineralizare;

e. agresiunile.

4. Criteriile principale ce trebuie îndeplinite de metodele de fixare în luxatii la dentatia permanenta

sunt:

*a. sa fie posibila o fixare rapida;

b. fixatoarele sa fie elastice;

*c. sa fie posibila o fixare fara a afecta dintele;

*d. fixatoarele sa fie suficient de rigide;

e. indiferent de metoda folosita imobilizarea se mentine 2-3 saptamâni.

5. Clasificarea radiologica si histologica a vindecarii fracturilor radiculare dupa

Andreasen distinge urmatoarele:

*a. interpunerea tesutului calcificat;

*b. interpunerea tesutului conjunctiv;

*c. interpunerea de os si tesut conjunctiv;

*d. interpunerea tesutului de granulatie;

 e. interpunerea de tesut conjunctiv si tesut de granulatie.

Infectiile oro-maxilo-faciale.

1. Diagnosticul diferential al abcesului vestibular se face obligatoriu cu:

*a. furunculele fetei;

b. adenopatii aciale;

c. chiste sebacee;

*d. chiste maxilare;

e. tumori cutanate.

2. Incizia abcesului de loja submandibulara necesita:

a. anestezie locala de contact;

b. anestezie generala prin intubatie orotraheala;

*c. anestezie generala de scurta durata;

*d. anestezie locala infiltrativa în straturi;

e. anestezie tronculara periferica.

3. Incizia abcesului lojei sublinguale trebuie sa evite elemente anatomice importante ca:

a. artera faciala;

*b. canalul Wharton;

c. nervul facial;

*d. nervul lingual;

*e. artera sublinguala.

4. Simptomatologia clinca a abcesului maseterin include:

*a. tumefactie;

*b. dureri vii;

*c. trismus puternic;

 d. tesuturi indurate si crepitatii;

*e. stare septica.

5. Orbita poate fi sediul unor procese infectioase care au ca punct de plecare:

*a. sinuzite acute;

*b. supuratii ale fosei infratemporale;

c. abcese parodontale;

*d. supuratiile obrazului;

e. adenite faciale.

Sinuzita odontogena si comunicarea buco-sinusala.

1. Factorii favorizanti ai sinuzitei maxilare de cauza dentara pot fi:

*a. modificari de tip alergic ale mucoasei sinusale;

*b. inflamatia cronica a mucoasei nazosinusale;

*c. deviatia de sept nazal;

d. pulpitele cronice ale dintilor laterali maxilari superiori;

e. atrofia marcata a crestelor alveolare maxilare superioare.

2. Factori cauzali ai sinuzitei maxilare de cauza dentara pot fi:

a. rinita alergica;

b. deviatia de sept nazal;

*c. osteita procesului alveolar;

*d. chisturi radiculare suprainfectate;

e. carcinomul maxilarului superior.

3. Empiemul sinusal reprezinta:

a. faza catarala a sinuzitei acute;

b. faza de cronicizare a unei sinuzite acute;

 *c. retentionarea secretiilor în sinus prin închiderea orificiilor de drenaj;

d. durerea pulsatila din faza purulenta a sinuzitei acute;

e. proliferarea de polipi în cavitatea sinusala.

4. Cauzele traumatice ale comunicarii oro-sinuzale sunt reprezentate de:

a. fracturi ale arcadelor dentare;

b. implante endoosoase ce au determinat osteita crestei alveolare;

*c. extractia dintilor sinusali;

*d. traumatisme accidentale cu distructii întinse în regiunea premolarilor si molarlo superiori;

*e. tratamentul chirurgical al chisturilor de maxilar.

Chisturile de maxilar.

1. Chistul rezidual se dezvolta din:

a. resturile epiteliale ale lui Malassez;

b. celulele epiteliale ale periodontului;

*c. chisturi radiculare sau granuloame periapicale care nu au fost chiuretate;

d. modificarea chistica a organului smaltului;

e. iritatie sau infectie cronica a unui canal dentinar aberant sau a unei cai false.

2. Chistul folicular:

*a. este denumit si chist pericoronar;

*b. se dezvolta în legatura cu dintii ramasi în incluzie în grosimea maxilarelor;

*c. se întâlneste în deosebi la copii si adolescenti;

d. este denumit si chist rezidual;

e. este denumit si chist periodontal apical.

3. Chistul nazopalatin:

a. reprezinta 2,3% din totalul chisturilor de maxilar;

 b. situat interincisiv inferior;

*c. ia nastere din celulele epiteliale care se gasesc pe peretii canalelor incisive;

*d. poate evolua la orice nivel al canalului nazo-palatin;

*e. se mai numeste chist median anterior al maxilarului sau chistul canalului incisiv.

4. Chisturile neodontogene de dezvoltare sunt:

*a. chistul nazo-palatin (al canalului incisiv);

*b. chistul nazo-palatin (nazal alveolar);

*c. chistul globulo-maxilar;

d. chistul de eruptie;

e. chistul dentiger.

5. Chisturi odontogene de origine inflamatorie sunt:

*a. chistul radicular;

b. chistul de eruptie;

*c. chistul rezidual;

d. chistul dentiger;

e. chistul primordial.

Leziuni orale cu potential de malignizare.

1. Diagnosticul diferentia al leucoplaziei se face cu:

*a. leucoedemul;

b. eritroplazia;

c. stomatite infectioase;

d. stomatite provocate de agenti fizici;

e. stomatite protetice.

2. Diagnosticul diferential al eritroplaziei se face cu:

a. leucoedemul;
 b. leucoplazia;

c. chieilita;

d. papilomatoza florida;

*e. stomatite infectioase.

3. Leziunea precanceroasa cu cel mai mare potential de malignizare este:

a. leucoplazia;

b. leucoedemul;

*c. eritroplazia;

d. cheilita;

e. lichenul plan oral.

4. Diagnosticul diferential al lichenului plan oral se face cu:

*a. lupusul eritematos oral;

b. leucoedemul;

c. leucoplazia paroasa orala;

d. keratozele actinice;

e. radiodermitele cronice.

5. Tratamentul lichenului plan oral se face cu:

*a. tetraciclina 1-2g/zi timp de 3-4 saptamâni;

b. hidroxoclorochin;

c. mepacrin;

d. atebrina;

e. clorochin.

Metode chirurgicale ajutatoare tratamentului endodontic (chirurgia endodontica).

1. Chiuretajul periapical are ca obiectiv:

 *a. chiuretarea tuturor elementelor patologice sau materialelor de obturatie care au depasit
apexul;

b. creearea unei comunicari vestibulare de drenaj;

c. extirparea apexului radicular si a procesului patologic periapical;

d. chiuretarea unui focar acut principal;

e. îndepartarea unor obstacole care împiedica tratamentul corect a canalelor.

2. Contraindicatiile rezectiei apicale:

a. în cazul lezarii accidentale a apelului unui dinte vecin, în cursul unei intervenni chirurgicale;

*b. în cazul unor procese apicale însemnate, care au distrus osul pe o mare întindere, reducând
mult implantarea radacinii;

c. în cazul unor leziuni periapicale;

d. în cazul unor cai false în apropierea apexului;

e. în cazul unor leziuni periapicale depasind ½ din lungimea radacinii.

3. Rezectia apicala este indicata în cazul:

a. fracturi radiculare plasate în 1/3 inferioara a radacinii;

b. leziuni coronoradiculare întinse care depasesc marginea alveolara si radacina;

c. atrofii alveolare întinse, care au redus mult implantarea radacinii;

*d. lezarea accidentala a apexului unui dinte vecin, în cursul unei intervenni chirurgicale;

e. în primele 2 luni de sarcina.

4. Osteotomia trans-maxilara:

*a. poate duce la deschiderea sinusului maxilar sau a foselor nazale;

b. are indicatii de baza parodontita apicala cronica;

*c. se realizeaza la dintii la care nu s-a obtinut un drenaj suficient al procesului periapical pe cale
transodontala;

*d. au indicatii de faza parodontita apicala acuta în faza periapicala;

e. trepanatia se realizeaza cu freze cilindrice nr. 4, 6;

5. Amputatia radiculara:
 *a. consta în îndepartarea completa a uneia dintre radacinile molarilor 1 si 2 superiori si 1 si 2
inferiori;

*b. la molarii superiori metoda se poate adresa radacinilor, astfel încât spatiul dintre apex si baza
sinusului sa fie suficient pentru a se evita deschiderea acestuia;

c. se indica în procese patologice apiale extinse;

*d. metoda se mai numeste premolarizare;

*e. atât la molarii superiori cât si inferiori este de preferat anestezia tronculara.

Tratamentul chirurgical al parodontopatiilor marginale cronice.

1. Metodele chirurgicale de tratament în parodontopatii urmaresc:

*a. eliminarea pungilor parodontale;

b. creearea unor margini gingivale groase;

c. creearea unei zone de gingie fixa keratinizata îngusta;

*d. stabilizarea evolutiei procesului patologic al bolii parodontale;

2. Pregatirile preoperatorii în chirurgia parodontala consta în:

a. chiuretajul gingival;

b. clatiri bucale cu solutii antiseptice;

*c. obturarea corecta a cariilor de colet;

d. restaurari protetice ceramice definitive corecte;

e. clatiri bucale cu clorhexidina si cu solutii fluorate.

3. Pregatirile preoperatoreii în chirurgia parodontala constau în:

*a. detartraj minutios cu ultrasunete si cu instrumente manuale;

b. chiuretaj gingival;

*c. obNinerea corecta a cariilor de colet;

d. clatiri bucale cu solutii antiseptice;

*e. reechilibrarea ocluziei.

2. Gingivoplastia:

*a. urmareste refacerea unei latimi si a unui contur gingival aproximativ normal;

*b. se poate realiza cu lambou peticulat alunecat în sens lateral;

c. se poate efectua si prin gingivectomie;

*d. se realizeaza si prin operatii cu deplasare apicala a lamboului;

*e. se poate efectua cu grefa de mucoasa libera.

3. Gingivoplastia cu lambouri gingivo-mucoase:

*a. se realizeaza prin incizii de degajare;

*b. presupune o incizie orizontala de-a lungul festonului gingival;

c. presupune aducerea insertiei muschilor mimicii spre marginea gingivala;

*d. se efectueaza sub anestezie loco-regionala;

e. consta în osteotomie limitata.

Chirurgia proprotetica.

1. Pentru a permite o protezare în conditii optime, câmpul protetic trebuie sa îndeplineasca

urmatoarele conditii:

*a. crestele alveolare edentate sa fie suficient de înalte, netede, acoperita de mucoasa
keratinizata, fara eroziuni;

b. crestele alveolare edentate sa fie suficient de înalte, netede, acoperite de mucoasa

keratinizata, cu eroziuni;

*c. bolta palatina sa fie suficient de mare, moderat de adânca cu torus redus;

*d. limba sa aiba un volum normal;

*e. gaurile mentoniere sa fie situate la distanta de coama crestei alveolare.

2. Frenoplastia:

*a. este indicata în cazurile în care frenurile linguale sau labiale sunt deosebit de scurte;

b. este indicata în cazurile în care frenurile linguale sau labiale sunt lungi;

*c. este indicata anestezia loco-regionala prin infiltratie;

 d. este indicata anestezia tronculara;

*e. este indicata când frenotomia simpla nu realizeaza o eliberare suficienta a buzei sau a limbii
si nici adâncirea santurilor periosoase reespective.

3. Plastia santurilor periosoase:

*a. se mai numeste metoda Kazanjian;

b. se mai numeste metoda Traunner;

c. se mai numeste metoda Obwegeser;

*d. este indicata în cazurile în care insertia mucoasei mobile se face pe creasta alveolara, iar
santurile vestibulare sunt sterse;

*e. este indicata anestezia tronculara periferica.

4. Tehnica operatorie a crestei alveolare neregulate:

*a. prezinta IV timpi operatori;

b. prezinta III timpi operatori;

c. timpul III reprezinta sutura;

*d. timpul III reprezinta rezectia ciocurilor osoase;

*e. anestezia tronculara periferica poate fi asociata cu o infiltratie submucoasa în scopul

diminuarii sângerarii;

5. Tehnica operatorie a crestei alveolare subtiri:

*a. prezinta III timpi operatori;

b. prezinta IV timpi operatori;

*c. interventia consta în rezectia portiunii subtiate si deplasate vestibular;

*d. poate prezenta devieri vestibulare, îndeosebi frontale, cunoscute sub denumirea de alveolo-
protruzii;

*e. se face sub anestezie loco-regionala.

Incluzia dentara.

1. Anclavarea dentara reprezinta:

 a. incluzia partiala a unui dinte;

b. incluzia superficiala a unui dinte;

c. ancorarea unui dinte descoperit chirurgical;

*d. se refera la un dinte a carui coroana, partial degajata de os, se afla sub fibromucoasa
gingivala si al carui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala, dar nu-si poate desavârsi eruptia
datorita unui ostacol mecanic;

e. situatia în care se afla un dinte dupa decapusonare.

2. La dintii permanenti, în ordinea frecventei, incluzia consta în:

*a. molarii de minte inferiori;

*b. caninii superiori;

*c. molarii de minte superiori;

d. incisivii laterali;

*e. caninii inferiori.

3. Clasificarea incluziilor molarului de minte dupa Parant:

*a. în prima clasa sunt încadrati molarii de minte a caror extractie nu necesita nici un sacrificiu
osos;

b. în prima clasa sunt încadrati molarii de minte a caror extractie necesita nici un sacrificiu osos;

*c. în clasa a III-a sunt grupati molarii pentru a caror extractie se va recurge la trepanarea
osoasa, sectionarea la colet a molarului inclus si separarea radacinilor;

d. în clasa a II-a sunt grupati molarii pentru a caror extractie se va recurge la trepanarea
osoasa, sectionarea la colet a molarului inclus si separarea radacinilor;

*e. în clasa a II-a sunt grupati molarii a caror extractie se va recurge la trepanarea osoasa si o
sectionare a molarului inclus.

4. Molarul de minte inferior poate fi dezinclus în urmatoarele conditii:

*a. coroana si radacinile sunt bine conformate;

b. directia coroanei este oblica;

*c. coroana se gaseste inclusa în regiunea procesului alveolar, acoperita complet sau partial de
un strat osos foarte subtire, sau chiar submucos la o distanta convenabila;

*d. directia coroanei este verticala, usor oblica putând fi paralelizata prin slefuire;

e. partile moi ale obrazului se insereaza în imediata vecinatate a crestei alveolare, unde se
gaseste inclus molarul de minte.
5. În incluziile vestibulare ale molarilor de minte superiori se pot face diferite incizii:

*a. incizia în „T”;

*b. incizia curba cu concavitatea în sus;

*c. incizia curba cu concavitatea în jos;

d. incizia „în V”;

e. incizia curba cu convexitatea în jos;

Patologia articulatiei temporo-mandibulare.

1. Luxatiile temporo-mandibulare anterioare sunt favorizate de:

*a. o adâncime redusa a cavitatii glenoide;

*b. prezenta unui condil temporal cu o panta stearsa;

*c. laxitatea capsulei si ligamentelor periarticulare;

*d. scaderea tonicitatii muschilor temporali, maseterini si pterigoidieni;

e. deschiderea exagerata agurii.

2. Tratamentul luxatiilor temporomandibulare:

a. este de regula chirurgical;

b. urmareste reducerea si imobilizarea fracturii;

*c. necesita infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicatoare a mandibulei;

d. se face prin coborârea condilului temporal si trecerea sa pe sub condilul mandibular;

e. implica antibioterapie aplicata cât mai precoce si în doze mari.

3. Tratamentul chirurgical al luxatiilor temporo-mandibulare:

a. este recomandat în luxatiile recente;

*b. implica uneori rezectia condililor;

c. este precedat de mecanoterapie;

d. se face prin interpunerea la nivelul ultimilor molari al unui rulou de comprese si exercitarea
unei presiuni pe menton;
 e. nu necesita imobilizare postoperatorie.

4. Luxatiile recidivante:

*a. se produc foarte usor în timpul miscarilor de deschidere a gurii, daca acestea depasesc o
anumita amplitudine;

*b. bolnavul, cunoscându-si afectiunea, îsi reduce singur luxatia;

c. bolnavul nu poate sa-si reduca singur luxatia;

*d. tratamentul urmareste limitarea miscarilor mandibulare;

*e. cele mai obisnuite, se citeaza tulburarile mioclonice postencefalice si atrofia maseterului dupa
poliomielita.

5. Tratamentul ortopedic consta:

*a. consta în reducerea luxatiei si imobilizarea temporara a mandibulei;

*b. reducerea luxatiei se face prin coborârea condilului mandibular si trecerea sa pe sub condilul
temporal, dupa care este repus în cavitatea glenoida;

c. este nevoie de anestezie în cazul luxatiilor recente;

d. în cazul luxatiilor mai vechi se poate folosi anestezia tronculara;

*e. în cazul luxatiilor mai vechi se poate folosi anestezia generala.

Fracturile de mandibula.

1. Fracturile de mandibula se pot produce prin:

a. apasare;

b. elongare;

c. compresie;

d. dilacerare;

*e. flexiune, tasare sau smulgere.

2. Fracturile paramediane:

*a. sunt localizate între incisivii cantrali si laterali sau între laterali si canini;

b. reprezinta 15,5% din totalul fracturilor de mandibula;

c. reprezinta 2,9% din totalul fracturilor de mandibula;

d. sunt denumite si medio-simfizare;

e. deplasarile secundare sunt mai putin accentuate la edentati.

3. Fracturile laterale ale corpului mandibular:

*a. localizate între canini si molarii de minte;

b. reprezinta 25% dupa Rowe si 20% (V. Popescu) din totalul fracturilor de mandibula;

c. sunt denumite si laterosimfizare;

d. reprezinta 10% (Archer) din totalul fracturilor de mandibula;

e. prezinta fragmentul mic, distal, tras în jos si înapoi.

4. Osteita si osteomielita apar într-un focar de fractura mandibulara datorita:

a. vârstei pacientului;

b. reducerii si imobilizarii monomaxilare;

*c. întârzieri mari a reducerii si imobilizarii;

d. imobilizari dupa eliminare focarelor odontogene;

e. instituirii unui tratament antibiotic cu eritromicina

5. Zonele de rezistenta crescuta ale mandibulei sunt:

a. apofiza coronoidiana;

b. apofiza condiliana;

c. unghiul mandibular;

*d. simfiza mentoniera;

e. foramenul mentonier.

Fracturile de masiv facial.

1. Factorii etiologici ai fracturilor de masiv facial sunt:

a. traumatisme de intensitate redusa, repetate;

*b. accidentele de circulatie;

c. accidentele de eruptie ale dintilor permanenti;

*d. agresiuni interumane;

*e. accidente de sport.

2. Fractura Le Fort I:

a. este o fractura mandibulara paramediana;

*b. traverseaza tuberozitatea;

c. traverseaza apofiza pterigoida în treimea superioara;

d. consta în asocierea a doua linii de fractura orizontale cu una verticala;

e. se mai numeste si fractura orizontala mijlocie.

3. Fractura Le Fort II:

a. este o fractura transversala joasa;

b. se mai numeste „fractura de tip Guerin”;

*c. este o fractura transversala submalara;

d. linia de fractura traverseaza apofiza pterigoida în treimea inferioara;

e. linia de fractura nu intereseaza planseul orbitar.

4. Fractura Le Fort III:

a. se mai numeste „fractura muta Duchange”;

b. se mai numeste „fractura tip Wassmund II”;

c. se mai numeste „fractura tip Wassmund I”;

*d. se numeste si disjunctie intercraniomaxilara.

e. linia de fractura despica masivul facial în doua jumatati cu deschidere anterioara.

5. Fractura de tip Walter:

 a. asociaza o linie de fractura tip Rowe cu o linie de fractura Le Fort;

b. asociaza o linie de fractura orizontala unilaterala tip Guerin cu o linie de fractura Le Fort;

c. asociaza fracturi cominutive închise cu dislocatii cranio-orbito-nazo-maxilare;

d. combina o fractura de tip Le Fort I cu doua fracturi verticale paramediane;

*e. asociaza prin închidere, o linie de fractura orizontala bilaterala de tip Guerin sau Le Fort II cu
una mediosagitala si cu câte un traiect vertical de o parte si de alta a maxilarelor.

Tumorile odontogene ale maxilarelor.

1. Care din urmatoarele tumori sunt tumori odontogene epiteliale?

*a. ameloblastomul (adamantinomul);

b. fibromul odontogen central;

c. cementomul;

d. fibromul cementifiant;

e. dentinomul.

2. Care din urmaoarele tumori sunt tumori odontogene mezemchimale?

*a. fibromul odontogen central;

b. fibromul ameloblastic;

c. odontomul;

d. fibroadenomul ameloblastic;

e. tumora Pindborg.

3. Care din urmatoarele tumori sunt tumori odontogene maligne?

a. adamantinomul;

*b. fibrosarcomul ameloblastic;

c. odontoameloblastomul;

d. fibroadenomul ameloblastic;

e. ameloblastomul.
4. Fibromixomul adontogen (mixofibromul):

*a. este o tumoare foarte agresiva care distruge osul adiacent;

b. este considerat un neoplasm adevarat al cementului;

c. tumora apare în cele mai multe cazuri la nou-nascut;

d. expulzia dentara duce la ulcerarea tumorii;

e. imaginea radiologica este de radioopacitate cu diametrul de 5-10 mm.

5. Care din urmatoarele tumori odontogene ale maxilarelor au origine necunoscuta?

a.displazia periapicala a cementului;

b. tumora Pindborg;

c. tumora epiteliala calcificata;

*d. tumora neuroectodermala melanica a sugarului (melanoameloblastom);

e. tumora odontogena adenomatoida.

Durerea în teritoriul oro-maxilo-facial.

1. Durerea:

*a. este un semnal de avertizare a organismului;

*b. influenteaza nociceptorii;

*c. se transmite prin impulsuri la centrii înalti de integrare;

*d. influenteaza starea afectiva;

e. necesita întotdeauna tratament medicamentos.

2. În legatura cu localizarea durerii distingem:

a. durerea retransmisa;
 *b. durerea transferata;

*c. durerea iradiata;

*d. durerea locala;

*e. durerea proiectata.

3. Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

a. dureri localizate;

*b. dureri somatice;

c. dureri proiectate;

d. dureri transferate;

e. dureri iradiate.

4. Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

*a. dureri neurogene;

b. dureri localizate;

c. dureri translate;

d. dureri proiectate;

e. dureri transmise.

5. Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

a. dureri proiectate;

b. dureri reflectate;

c. dureri iradiate;

d. dureri psihogene;

*e. dureri transmise.

Inflamatiile glandelor salivare, litiazele salivare.

1. Infectarea glandelor salivare se poate face pe urmatoarele cai:

 *a. cale directa;

*b. cale hematogena;

c. cale indirecta;

*d. cale canaliculara;

*e. cale limfatica.

2. Infectarea glandelor salivare pe cale canaliculara necesita urmatoarele conditii:

a. prezenta unei plagi deschise care intereseaza parenchimul glandular;

*b. diminuarea fluxului salivar;

*c. scaderea rezistentei generale a organismului;

*d. exacerbarea virulentei florei microbiene saprofite a cavitatii bucale;

*e. prezenta unui megastenon si megawarton.

3. În sialadenitele parotidiene se descriu urmatoarele forme anatomoclinice:

a. forma virala;

b. forma bacteriana;

*c. forma purulenta;

*d. forma catarala;

*e. forma gangrenoasa.

4. În parotidita cronica nespecifica aspectul radiologic evidentiaza:

*a. aspect de pom înflorit;

b. radiotransparenta punctiforma;

c. canalicule regulate;

d. o eliminare usoara a substantei de contrast;

e. aspect marmorat.

5. Diagnosticul diferential al parotiditelor cronice se face cu:

*a. parotidite acute;

*b. sindroame sialozice;

 c. litiaza salivara;

*d. tumorile de parotida;

*e. parotidite toxice.

Sialozele.

1. Sindromul Sjogren prezinta simptomatologie:

*a. salivara;

*b. oculara;

*c. articulara;

d. musculara;

*e. apare mai frecvent la femei dupa vârsta de 40-45 ani.

2. Manifestarile oculare din sindromul Sjogren cuprind:

a. conjunctivita cu lacrimare abundenta;

*b. keratoconjunctivita uscata;

*c. senzatie de arsura oculara;

*d. senzatie de corpi straini intraoculari;

*e. fotofobie.

3. Manifestarile buco-faringiene din sindromul Sjogren cuprind:

*a. hiposialie;

b. saliva cu aspect clar;

*c. imagini sialografice cu zone de opacifiere punctate „miliare”;

*d. imagini sialografice cu contur neregulat moniliform al canalului Stenon;

*e. parenchim glandular cu imagine de „arbore mort” evidentiat sialografic dupa o

evolutie îndelungata.

4. Tratamentul sindromului Sjogren consta în:

 *a. administrare de lacrimi artificiale;

b. sialolitotomie;

*c. administrare de sialogoge;

*d. administrare de saliva artificiala;

*e. vitaminoterapie masiva (A, B, C, PP).

5. Boala Mickulicz:

*a. este o afectiune rara cu evolutie îndelungata;

b. se manifesta prin hipertrofia asimetrica a glandelor salivare si lacrimale;

c. este însotita de sialoree;

*d. este însotita de scaderea secretiei lacrimale;

*e. se manifesta prin hipertrofia simetrica a glandelor salivare si lacrimale.

Tumorile maligne ale maxilarelor; cancerul etajului mijlociu al fetei.

1. Biopsia si explorarea sinusului sfenoidal se poate efectua pe urmatoarele cai:

*a. cale transetmoidala;

*b. cale transseptala;

c. cale transmaxilara;

d. cale infraorbitara;

e. cale suprazigomatica.

2. Tumorile localizate la nivelul suprastructurii maxilare se pot extinde:

*a. antero-lateral în spatiul zigomatic;

*b. antero-lateral spre fosa infratemporala;

*c. ascendent spre sinusurile etmoidale;

 d. spre procesul alveolar;

e. spre santul gingivo-bucal;

3. Cancerul etajului mijlociu al fetei, prin invadarea cavitatii orbitare, poate produce:

*a. paralizia nervilor oculomotori;

b. conjuncitivite nespecifice;

*c. keratite neuro-paralitice;

d. keratite herpetice;

e. glaucom.

4. Evolutia cancerului etajului mijlociu al fetei în cavitatea bucala determina:

*a. tulburari de masticatie;

*b. tulburari de vorbire;

c. tulburari respiratorii;

d. tulburari olfactive;

*e. tulburari de deglutitie.

5. Când cancerul etajului mijlociu al fetei afecteaza portiunea anterioara a bazei craniului, poate
determina la debut:

*a. la debut poate sa lipseasca simptomatologia specifica;

b. alterari functionale la nivelul cavitatii bucale;

c. tulburari respiratorii;

d. tulburari de deglutitie;

e. tulburari olfactive.

Tumorile maligne ale mandibulei.

1. Grupele de limfonoduli interesate precoce în cadrul carcinomului mandibular sunt:

a. limfonodulii parotidieni;

b. limfonodulii preauriculari si retroauriculari;

 *c. limfonodulii submandibulari;

*d. limfonodulii submentonieri;

*e. limfonodulii jugulo-carotidieni.

2. În perioada de debut a sarcomului mandibular endoosos (sarcom central), bolnavii acuza:

*a. dureri dentare;

*b. dureri nevralgiforme;

*c. dureri parestezice;

d. trismus;

*e. mobilitate dentara.

3. În formele cu debut periferic a sarcoamelor mandibulare putem întâlni:

*a. deformatia tablei osoase, mai frecvent a celei vestibulare;

*b. tumoare vegetanta, asemanator epulidelor;

c. tulburari de sensibilitate în teritoriul nervului dentar inferior;

d. epistaxis;

e. trismus.

4. Sarcomul Ewing:

*a. se întâlneste rar la nivelul oaselor fetei, doar în 1% din cazuri;

*b. apare mai frecvent la mandibula;

c. apare mai frecvent la maxilar;

d. apare mai frecvent la rasa alba;

*e. apare mai frecvent la rasa neagra.

5. Simptomatologia sarcomului Ewing este caracterizata de:

*a. febra;

b. leucopenie;

*c. anemie;

*d. cresterea VSH-ului;

 *e. leucocitoza.

Conduita fata de pacientul cu afectiuni asociate sau stari fiziologice speciale

1. Hipotensiunea arteriala cronica este definita prin:

*a. valori repetate ale TAS<100mmHg

b. valori repetate ale TAS<120mmHg

c. valori repetate ale TAS<105mmHg

d. valori repetate ale TAS>90mmHg

e. valori repetate aleTAS>100mmHg

2. Tabloul clinic al astmului bronsic cuprinde:

*a. dispnee predominant expiratorie

b. dispnee predominant inspiratorie

*c. wheezing

*d. diminuarea debitului respirator

e. bradicardie

3. Simptomatologia BPOC cuprinde:

*a. tuse

*b. expectoratie vascoasa

c. subfebrilitate prelungita

d. transpiratii nocturne

e. hemoptizii

4. Simptomatologia in cazul insuficientei cardiace stangi cuprinde:

*a. dispnee de repaus si efort

*b. astm cardiac

c. edeme ale partilor declive

 d. staza in venele gatului

e. cianoza periferica

5. Simptomatologia in cazul insuficientei cardiace drepte cuprinde:

*a. edeme ale partilor declive

*b. staza in venele gatului

c. ortopnee

d. astm cardiac

e. dispnee de repaus si efort

6. Atunci cand apar tulburari de ritm in cursul tratamentului

stomatologic,simptomatologia poate fi reprezentata de:

*a. dispnee

*b. angina pectorala

c. insuficienta mitrala

d. stenoza aortica

e. insuficienta aortica

7. Urmatoarele aparate pot interfera cu pacemakerul:

*a. micromotorul actionat electric

*b. aparatul de detartraj cu ultrasunete

*c.bisturiul electric

d. aparatul Roentgen

e. LASER

8. Care din urmatoarele tulburari de ritm sunt catalogate ca instabile si necesita tratament

stomatologic in conditii de spitalizare:

*a. tahicardie paroxistica supraventriculara

*b. fibrilatie atriala paroxistica sau flutter atrial

*c. tahicardie ventriculara

 d. bloc atrio-ventricular grad II cu pacemaker

e. boala de nod sinusal cu pacemaker

Urgente medicale in cabinetul stomatologic

1. Sincopa:

a. poate dura de la cateva minute pana la 1 ora

*b. se poate insoti de miscari tonice ale muschilor fetei

*c. prezinta puls slab

*d. prezinta respiratie superficiala

e. prezinta incontinenta sfincteriana

2. Sincopa vagala este:

*a. de obicei recidivanta

*b. favorizata de stress

*c. favorizata de durere

d. insotita de tahicardie

e. insotita de hipertensiune arteriala

3. In sincopa cardiaca:

a. este prezent prodromul

*b. nu este prezent prodromul

*c. frecventa cardiaca poate scadea sub 35-40 b/min.

d. frecventa cardiaca este de 70-75 b/min.

*e. simptomatologia e determinata de o tulburare reversibila de ritm cardiac

4. Coma hipoglicemica:

*a. poate aparea la diabeticii care si-au administrat insulina dar nu au consumat o

cantitate suficienta de glucide

 b. poate aparea la diabeticii care au consumat glucide

c. apare brusc

*d. nu apare brusc

*e. apare dupa o perioada de hipoglicemie moderata

5. Hipoglicemia moderata se manifesta prin:

*a. slabiciune

*b. ameteli

*c. foame dureroasa

d. tegumente uscate

e. bradicardie

6. Tabloul clinic al socului anafilactic cuprinde:

*a. frison

*b. edem si prurit generalizat

*c. eruptie urticariana

*d. tensiune arteriala foarte scazuta

e. hipertensiune arteriala

7. In tratamentul socului anafilactic se administreaza:

*a. adrenalina

*b. hemisuccinat de hidrocortizon

*c. antihistaminice

d. antianginoase

e. antiagregante plachetare

1. Adenita acută submandibulară se va diferenţia de:{

~%50%abcesul lojii submandibulare
~%50%submaxilita acută

2. Diagnosticul diferenţial al adenopatiilor cronice se face cu:{

~%25% leucozele

~%25%boala Hodgkin

~%25%mononucleoza infecţioasă

~%25%adenopatiile metastatice

3. Fistulele perimaxilare sînt situate cel mai frecvent:{

~%33.333%la nivelul mentonului

~%33.333%genian

~%33.333%în regiunea geniană inferioară

4. Diagnosticul diferenţial al actinomicozei cervico-faciale se va face cu:{

~%25%osteitele fistulizate

~%25%osteomielitele fistulizate

~%25% infecţiile specifice (sifilis şi TBC)

~%25% tumorile suprainfectate ale pielii

5. Actinomicetele:{
~%25%fac parte din flora saprofită a cavităţii orale

~%25%se găsesc în cariile dentare

~%25%se găsesc în pungile gingivale

~%25%se găsesc în zonele de retenţie de la nivelul cavitatii orale

6. Chistul rezidual se dezvolta din:{

=granulom periapical neindepartat cu ocazia extractiei dentare

7. Chistul folicular:{
~%33.333%este denumit si chist pericoronar
~%33.333%se dezvolta prin modificarea chistica a organului smaltului unui dinte inclus si acumularea
lichidului chistic intre coroana dintelui si epiteliul smaltului redus

~%33.333%se intilneste indeosebi la copii si adolescenti

8. Chisturi odontogene de origine inflamatorie sunt:{

~%50%chistul radicular

~%50%chistul rezidual

9. Chisturi odontogene de dezvoltare sunt:{

~%33.333%chistul prirnordial

~%33.333%chistul dentiger

~%33.333%chistul de eruptie

10. Osteomul condilului mandibular se manifesta clinic prin:{

~%33.333%limitarea excursiilor mandibulare

~%33.333%hipoacuzie cu senzatie de ureche infundata

~%33.333%tulburari in ocluzia dentara.

11. Care din urmatoarele tumori, sunt tumori odontogene epiteliale:{

~%33.333%ameloblastomul (adamantinomul)

~%33.333%chist odontogen calcificat

~%33.333%tumora odontogena adenomatoida

12. Care din urmatoarele tumori sunt tumori odontogene mezenchimatoase:{

~%33.333%fibromul odontogen

~%33.333%cementoblastomul benign

~%33.333%cementomul gigant

13. Clinic, mixomul odontogen este o leziune cu urmatoarele caracteristici:{

~%33.333%distructiva
~%33.333%da deformare osoasa nedureroasa

~%33.333%are tendinta recidivanta

14. Odontomul complex are urmatoarele caracteristici:{

~%50%este o tumora dura

~%50%are contur neregulat

15. Diagnosticul diferential al epulisului se face cu:{

~%33.333%carcinomul gingival

~%33.333%fibrornatoza gingivala

~%33.333%hiperplazia epitelio-conjunctiva

16. Ranula se localizeaza:{

~%50%sublingual

~%50%suprahioidian

17. Chistul mucoid:{

~%25%se formeaza din glandele salivare mici

~%25%apare in urma microtraumatismelor (ticuri)

~%25%este cel mai frecvent intilnit la buza inferioara

~%25%provine din dilatatia chistica a unui canal de excretie salivara

18. Care dintre urmatoarele afectiuni sunt stari precanceroase:{

~%33.333%lupusul eritematos

~%33.333%leucoplazia

~%33.333%eritroplazia

19. Care sunt formele clinice ale eritroplaziei:{

~%50%hipertrofica

~%50%atrofica
}

20. Eritroplazia:{
=histopatologic leziunea se prezinta ca un carcinom "in situ"

21. Leucoplazia:{
~%50%se prezinta clinic sub forma unor placi albe sidefii situate la nivelul mucoasei bucale

~%50%este o leziune cu potential de malignizare a cavitatii bucale

22. Diagnosticul diferential al candidozei bucale se face cu:{

~%50%leucoplazia

~%50%lichenul plan

23. Care din urmatoarele situatii reprezinta variatii ale normalului privind structura si aspectul
mucoasei bucale:{
~%33.333%pigmentarea melanica

~%33.333%hipertrofia simpla a glandelor salivare mici

~%33.333%leucoedemul

24. Diagnosticul diferential al leucoplaziei se face cu:{

~%33.333%carcinoamele de mucoasa cu debut in suprafata

~%33.333%papilomatoze

~%33.333%nevul alb spongios

25. Zonele de risc major pentru aparitia tumorilor maligne orale sunt:{
~%50%zona pilierului amigdalian anterior

~%50%jonctiunea amigdaloglosica

26. Formele de debut in cancerului portiunii mobile a limbii sunt:{

~%50%ulceratia

~%50%nodulul
}

27. Carcinoamele metastatice ale maxilarelor au ca punct de plecare :{

=tumori maligne cu sediu la distanta (sân, prostata, tract digestiv, etc)

28. Dintre formele anatomo-patologiee ale carcinoamelor maxilarelor, cele mai frecvent intilnite
sunt:{
~%50%carcinoamele spinocelulare

~%50%carcinoamele nediferentiate

29. Forma superficiala a carcinoamelor mandibulei debuteaza la nivelul:{

=mucoasa gingivo-alveolara

30. Imaginea radiografica de "os ros de soareci" apare în:{

=carcinoame mandibulare cu debut la nivelul marginii bazilare

31. Examenul radiologic in carcinomul mandibular cu debut profund (central) poate da

urmatoarele imagini:{
= imagine de "os poros" sau "os ciuruit"

Metastazarea ganglionilor retrofaringieni se produce în :{

~%50%tumori maligne cu debut la nivelul valului palatin

~%50%tumori maligne cu debut la nivelul luetei

32. In clasificarea TNM a cancerelor cu debut în mezostructura maxilaruIui.T3 semnifica:{

= tumora extensiva cu invazia peretilor ososi maxilari si a celulelor etmoidale anterioare

33. Diagnosticul diferential al carcinomului de mezostructura al maxilarului se face cu :{

~%25%sinuzita odontogena

~%25%osteomielita maxilarului superior

~%25%tumora cu mieloplaxe

~%25%mixom
}

34. Limfonodulii interesati în carcinoamele mandibulare sunt:{

~%33.333%submentonieri

~%33.333%submandibulari

~%33.333%jugulo-carotidieni

35. Durerile în perioada de stare a carcinoamelor mandibulare sunt:{

~%50%continue, violente, cu iradieri în ureche

~%50%continue, violente,cu iradieri în hemicraniu

36. Ulceratia tumorala a carcinoamelor maxilare de infrastructura are urmatoarele caractere:{

~%33.333%reliefata, de forma ulcero-vegetanta

~%33.333%ulcero-destructiva, acoperita cu depozite murdare, fetide

~%33.333%conopidiforma, cu suprafata neregulata, burjonata

37. In perioada de debut a sarcomului mandibular endoosos (central), bolnavii acuza:{

~%33.333%dureri dentare

~%33.333%mobilitati dentare

~%33.333%tulburari de sensibilitate in teritoriul nervului mentonier

38. In formele de debut periferic a sarcoamelor mandibulare putem intilni :{

~%50%deformatia tablei osoase, mai frecvent a celei vestibulare

~%50%tumora vegetanta de tipul epulidelor

39. Diagnosticul diferential al sarcoamelor mandibulare cu debut periferic se face cu:{

~%25%epulidele

~%25%tumora cu mieloplaxe

~%25%osteodistrofiile mandibulare

~%25%osteomielita mandibulei

40. Imaginea radiografica întîlnita în sarcomul mandibular cu celule rotunde este:{

=zone de radiotransparenta difuza, diseminate în grosimea osului
}

41. Interventia chirurgicala de rezectie a maxilarului superior indicata in tratamentul tumorilor

maligne de mezostructura consta în:{

=rezectia în bloc a maxilarului cu peretele lateral al fosei nazale, podeaua orbitei si malarul

42. Semnele precoce de malignizare ale unei tumori de glanda parotida sunt:{
~%33.333%accelerarea brusca a ritmului de dezvoltare

~%33.333%aparitia durerii

~%33.333%instalarea unei pareze discrete a nervului facial

43. Carcinomul adenoid chistic (cilindromul) debuteaza la nivelul:{

~%50%trei mea distala a palatului dur

}~%50%valul moale

44. In faza de debut carcinomul adenoid chistic (cilindromul) se prezinta ca:{

=formatiune nodulara bine delimitata

45. Luxatiile temporomandibulare anterioare sunt favorizate de:{

~%25%o adancime redusa a cavitatii glenoide

~%25%prezenta unui condil temporal cu o panta stearsa

~%25%laxitatea ligamentelor periarticulare

~%25%scaderea tonicitatii muschilor temporali

46. Simptomele luxatiei temporomandibulare anterioare bilaterale sunt:{

~%50%incontinenta salivara

~%50%absenta miscarilor condilului

47. Tratamentul luxatiilor temporo-mandibulare:{

=necesita infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicatoare a mandibulei
}

48. Tratamentul chirurgical al luxatiilor temporomandibulare:{

=implica uneori rezectia condililor

49. Tratamentul luxatiilor temporomandibulare recidivante implica:{

~%50%injectii sclerozante periarticulare

~%50% aplicarea unor dispozitive ortopedice care sa impiedice excursia exagerata a mandibulei

50. Artritele acute temporomandibulare se manifesta clinic prin:{

~%50%dureri

~%50%limitarea miscarilor mandibulei

51. In cadrul simptomatologiei artritelor cronice temporomandibulare intalnim:{

~%33.333%dureri locale si iradiate extrem de variate

~%33.333%cracmente

~%33.333%tendinta bolnavilor la ocluzia "cap la cap"

52. Constrictia mandibulei:{

=poate fi data de scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei

53. Anchiloza temporomandibulara:{

~%50%este o limitare permanenta a miscarilor mandibulei

~%50%se caracterizeaza prin disparitia articulatiei prin sudura mandibulei de osul temporal

54. Despicaturile partiale anterioare bilaterale intereseaza:{

=pragul narinar, buza si creasta alveolara

55. Buza de iepure face parte din categoria despicaturilor :{

=totale unilaterale

}
 56. Despicaturile partiale posterioare complete intereseaza:{
=valul, lueta si bolta osoasa

57. Despicaturile anterioare se opereaza la varsta de:{

=6 luni

Metastazarea ganglionilor retrofaringieni se produce în :{

~%50%tumori maligne cu debut la nivelul valului palatin

~%50%tumori maligne cu debut la nivelul luetei

58. Escoriatiile sunt leziuni ale pielii produse prin:

-mecanism de frecare a unui corp dur;
-muscatura;
-arma de foc;
-arme albe;
-arsuri chimice.

59. Contuziile partilor moi faciale :

-sunt leziuni traumatice în care tegumentele si mucoasa ramân integre, fara solutie de
continuitate ale tegumentului sau mucoasei;
-sunt leziuni superficiale ale pielii, produse prin frecarea pe un plan dur;
-au marginile nete, liniare sau neregulate, apropiate sau întredeschise întrerupând sau nu
continuitatea orificiilor fetei;
-se manifesta clinic prin echimoza, hematoame;
-pot realiza un tatuaj traumatic.

60. Complicatiile secundare locale ale plagilor de parti moi ale fetei sunt:
-infectia plagii;
-blocari ale cailor aeriene superioare cu sânge;
-tetanosul;
-erizipelul;
-gangrena gazoasa.

61. Tratamentul imediat al plagilor la locul accidentului consta în:

-sumara si rapida curatare mecanica a plagii si hemostaza;
-spalare cu apa si sapun;
-antiseptizarea plagii;
-aplicarea unui pansament steril;
-spalare cu ser fiziologic.
 62. Contuzia parodontala se manifesta prin:
-usoara lezare a membranei periodontale;
-subluxatie;
-deplasari vestibulo-orale ale dintilor;
-ruperea completa a ligamentului alveolo-dentar;
-intruzia dentara.

64. Abcesele lojii superficiale sunt:

-abcesul submandibular
-abcesul sublingual
-abcesul submentonier
-abcesul maseterian
-abcesul vestibular

65. Abcesul orbitei se diferentiaza de:

-celulita orbitara
-sinuzita maxilara
-tromboflebita de sinus cavernos
-supuratii spatiului retroaxilar
-epiemul sinusal

66. Abcesul se caracterizeaza prin:

-o colectie cu continut purulent
-febra
-frison
-tumefactie difua?
-tegumente congestionate

67. Abesul vestibular este:

-cel mai frecvent abces de natura dentoparodontala
-un abces care nu determina modificarii stare generale
-un abces care nu determina durerii
-un abces care porneste doar de la dintii maxilari
-un abces care porneste doar de la dintii mandibuari

68. Abcesul semilunar se trateaza prin:

-incizie de 3-5 cm de a lungul inauntrul ramurii orizontal mandibular
-incizie in vestiul inferior
-incizie in planseul anterior
-incizie in vestibul superior
-procesele septice ale molarilor superiori

69. Abcesul lojii submandibulare au drept factori etiologici:

-procesele septice ale molarior inferiori
-adenite supurate submandibulare
-adenite supurate submentoniere
-litiaza salivara submandibulara
-procesele septice ale molarilor superiori

70. Aspetul clinic creasta de cocos se caracterizeaza prin:

-abces maseterian
-abces submandibular

-abces subligual
-abces lingual
-abces submentonier

71. Abcesul submentonier se caracterizeaza prin:

-impastare submentoniera
-tegumente congestive, lucioase submentoniere
-trismus
-tumefactia planseului anterior
-tumefactia vestibului inferior in zona anterioara

72. Abcesul obrazului are urmatoarele simptome:

-tumefactie voluminoasa a obrazului
-edemul de vecinitate palpebral
-tumefactie perimandibulara unilaterala
-trismus
-alterarea starii generale

73. Abcesul migrator:

-porneste de la molarul 3 inferior
-porneste de la molarul 3 superior

-porneste de la orice molar superior

-este situat retrocomisural
-este insotit de trismus poternic
74. Abcesul lojii maseterine:
-determina trismus puternic
-determina trismus usor de la peste 50% din pacienti
-determina o stare septica
-este foarte dureros la miscarile mandibulare
-se intinde de la unghiul mandibulei la marginea inferioara a orbitei

75. Abcesul lojii submandibulare au drept factori etiologici:

-procese septice ale molarilor inferiori
-adenite supurate submandibulare

76. Diagnosticul diferential al abcesului vestibular se face obligatoriu cu:

-furunculele fetei;
-adenopatii aciale;
-chiste sebacee;
-chiste maxilare;
-tumori cutanate.

77. Incizia abcesului de loja submandibulara necesita:

-anestezie locala de contact;
-anestezie generala prin intubatie orotraheala;
-anestezie generala de scurta durata;
-anestezie locala infiltrativa în straturi;
-anestezie tronculara periferica.

78. Incizia abcesului lojei sublinguale trebuie sa evite elemente anatomice importante ca:
-artera faciala;

-canalul Wharton;
-nervul facial;
-nervul lingual;

-artera sublinguala.

79. Simptomatologia clinca a abcesului maseterin include:

-tumefactie;
-dureri vii;
-trismus puternic;
-tesuturi indurate si crepitatii;
-stare septica.

80. Orbita poate fi sediul unor procese infectioase care au ca punct de plecare:
-sinuzite acute;
-supuratii ale fosei infratemporale;

-abcese parodontale;
-supuratiile obrazului;

-adenite faciale.

81. Semnele clinice comune fracturiilor etajului mijlociu sunt:

-deformatia fetei
-tulburari oculare
-depasarile osoase cu tulburari de ocluzie
-tulburari respiratorii
-emfizem subcutanat

82. Factorii favorizanti ai sinuzitei maxilare de cauza dentara pot fi:

-modificari de tip alergic ale mucoasei sinusale;
-inflamatia cronica a mucoasei nazosinusale;
-deviatia de sept nazal;
-pulpitele cronice ale dintilor laterali maxilari superiori;
-atrofia marcata a crestelor alveolare maxilare superioare.

83. In aparitia sinuzitei maxilare odontogene sunt incriminati:

-parodontita apicala cronica granulomatoasa a dintiilor din vecinetatea sinusului maxilar
-osteita procesului alveolar
-chisturi radiculare suprainfectate
-comunicare bucosinusale
-deviatia de sept

84. Factori cauzali ai sinuzitei maxilare de cauza dentara pot fi:

-rinita alergica;
-deviatia de sept nazal;
-osteita procesului alveolar;
-chisturi radiculare suprainfectate;
-carcinomul maxilarului superior.
85. Empiemul sinusal reprezinta:
-faza catarala a sinuzitei acute;
-faza de cronicizare a unei sinuzite acute;
-retentionarea secretiilor în sinus prin închiderea orificiilor de drenaj;
-durerea pulsatila din faza purulenta a sinuzitei acute;
-proliferarea de polipi în cavitatea sinusala.

86. In cazul fracturilor de mandibula deplasarile fragmentelor osoase sunt influentate de:
-forta traumatismului
-contractia muschiilor inserati pe mandibula
-locul si directia liniei de fractura
-dintii impantati pe fragmentele osoase
-latimea osului

87. Cauzele traumatice ale comunicarii oro-sinuzale sunt reprezentate de:

-fracturi ale arcadelor dentare;
-implante endoosoase ce au determinat osteita crestei alveolare;
-extractia dintilor sinusali;
-traumatisme accidentale cu distructii întinse în regiunea premolarilor si molarlo superiori;
-tratamentul chirurgical al chisturilor de maxilar.

88. Chistul rezidual se dezvolta din:

-resturile epiteliale ale lui Malassez;
-celulele epiteliale ale periodontului;
-chisturi radiculare sau granuloame periapicale care nu au fost chiuretate;
-modificarea chistica a organului smaltului;
-iritatie sau infectie cronica a unui canal dentinar aberant sau a unei cai false.

89. Chistul folicular:

-este denumit si chist pericoronar;
-se dezvolta în legatura cu dintii ramasi în incluzie în grosimea maxilarelor;
-se întâlneste în deosebi la copii si adolescenti;
-este denumit si chist rezidual;
-este denumit si chist periodontal apical.
90. Chistul nazopalatin:
-reprezinta 2,3% din totalul chisturilor de maxilar;
-situat interincisiv inferior;
-ia nastere din celulele epiteliale care se gasesc pe peretii canalelor incisive;
-poate evolua la orice nivel al canalului nazo-palatin;
-se mai numeste chist median anterior al maxilarului sau chistul canalului incisiv.

91. Chisturile neodontogene de dezvoltare sunt:

-chistul nazo-palatin (al canalului incisiv);
-chistul nazo-palatin (nazal alveolar);
-chistul globulo-maxilar;
-chistul de eruptie;
-chistul dentiger.

92. Chisturi odontogene de origine inflamatorie sunt:

-chistul radicular;
-chistul de eruptie;
-chistul rezidual;
-chistul dentiger;
-chistul primordial.

93. Constrictia mandibulei:

-este de cauza intraradibulara
-reprezinta deschidere exagerata a gurii
-se rezolva prin slefuiri selective
-poate fi data de scleroza muschiilor

94. Celulita acuta se caracterizeaza prin:

-prezenta puroiul
-vasodilatatie
-exudat seros
-diapedeza
-congestie locala

95. Diagnosticul diferentia al leucoplaziei se face cu:

-leucoedemul;
-eritroplazia;
-stomatite infectioase;
-stomatite provocate de agenti fizici;
-stomatite protetice.

96. Formele anatomopatlogice ale proceselor infectioae sunt:

-celulita acuta
-celulita cronica
-abcesul
-flegmon
-osteomielita

97. Diagnosticul diferential al eritroplaziei se face cu:

-leucoedemul;
-leucoplazia;
-chieilita;
-papilomatoza florida;
-stomatite infectioase.

98. Leziunea precanceroasa cu cel mai mare potential de malignizare este:

-leucoplazia;

-leucoedemul;
-eritroplazia;
-cheilita;
-lichenul plan oral.

99. Flegmonul difuz al planseului oral cuprinde:

-loja geniana
-loja submandibulara
-loja submentoniera
-limba
-spatiul latero-faringian

100. Flegmonul se caracterizeaza prin:

-prezenta colectiilor limitate
-tendinta invadanta a procesului septic
-crepitatii gazoase la palpare
-pielea si mucoasa cianotice
-infiltrat dur la palpare
101. Diagnosticul diferential al lichenului plan oral se face cu:
-lupusul eritematos oral;
-leucoedemul;
-leucoplazia paroasa orala;
-keratozele actinice;
-radiodermitele cronice.

102. Tratamentul lichenului plan oral se face cu:

-tetraciclina 1-2g/zi timp de 3-4 saptamâni;
-hidroxoclorochin;
-mepacrin;
-atebrina;
-clorochin.

103. Chiuretajul periapical are ca obiectiv:

-chiuretarea tuturor elementelor patologice sau materialelor de obturatie care au depasit apexul;
-creearea unei comunicari vestibulare de drenaj;
-extirparea apexului radicular si a procesului patologic periapical;
-chiuretarea unui focar acut principal;
-îndepartarea unor obstacole care împiedica tratamentul corect a canalelor.

104. Contraindicatiile rezectiei apicale:

-în cazul lezarii accidentale a apelului unui dinte vecin, în cursul unei intervenni chirurgicale;
-în cazul unor procese apicale însemnate, care au distrus osul pe o mare întindere, reducând mult
implantarea radacinii;

-în cazul unor leziuni periapicale;

-în cazul unor cai false în apropierea apexului;
-în cazul unor leziuni periapicale depasind ½ din lungimea radacinii.

105. Rezectia apicala este indicata în cazul:

-fracturi radiculare plasate în 1/3 inferioara a radacinii;
-leziuni coronoradiculare întinse care depasesc marginea alveolara si radacina;
-atrofii alveolare întinse, care au redus mult implantarea radacinii;
-lezarea accidentala a apexului unui dinte vecin, în cursul unei intervenni chirurgicale;
-în primele 2 luni de sarcina.
106. Osteotomia trans-maxilara:
-poate duce la deschiderea sinusului maxilar sau a foselor nazale;
-are indicatii de baza parodontita apicala cronica;
-se realizeaza la dintii la care nu s-a obtinut un drenaj suficient al procesului periapical pe cale
transodontala;-

-au indicatii de faza parodontita apicala acuta în faza periapicala;

-trepanatia se realizeaza cu freze cilindrice nr. 4, 6;

107. Amputatia radiculara:

-consta în îndepartarea completa a uneia dintre radacinile molarilor 1 si 2 superiori si 1 si 2 inferiori;
-la molarii superiori metoda se poate adresa radacinilor, astfel încât spatiul dintre apex si baza
sinusului sa fie suficient pentru a se evita deschiderea acestuia;
-se indica în procese patologice apiale extinse;
-metoda se mai numeste premolarizare;
-atât la molarii superiori cât si inferiori este de preferat anestezia tronculara.

108. Mecanismele patogene prin care difuzeaza agentii infectiosi in partile moi sunt:
-calea transosoasa
-calea submucoasa
-calea limfatica
-calea directa
-calea arteriala

109. Metodele chirurgicale de tratament în parodontopatii urmaresc:

-eliminarea pungilor parodontale;
-creearea unor margini gingivale groase;
-creearea unei zone de gingie fixa keratinizata îngusta;
-stabilizarea evolutiei procesului patologic al bolii parodontale;
-restaurarea tesuturilor parodontal pierdut

110. Pregatirile preoperatorii în chirurgia parodontala consta în:

-chiuretajul gingival;
-clatiri bucale cu solutii antiseptice;
-obturarea corecta a cariilor de colet;
-restaurari protetice ceramice definitive corecte;
-clatiri bucale cu clorhexidina si cu solutii fluorate.
111. Pregatirile preoperatoreii în chirurgia parodontala constau în:
-detartraj minutios cu ultrasunete si cu instrumente manuale;
-chiuretaj gingival;
-obNinerea corecta a cariilor de colet;
-clatiri bucale cu solutii antiseptice;
-reechilibrarea ocluziei.

112. Gingivoplastia:
-urmareste refacerea unei latimi si a unui contur gingival aproximativ normal;
-se poate realiza cu lambou peticulat alunecat în sens lateral;
-se poate efectua si prin gingivectomie;
-se realizeaza si prin operatii cu deplasare apicala a lamboului;
-se poate efectua cu grefa de mucoasa libera.

113. Gingivoplastia cu lambouri gingivo-mucoase:

-se realizeaza prin incizii de degajare;
-presupune o incizie orizontala de-a lungul festonului gingival;
-presupune aducerea insertiei muschilor mimicii spre marginea gingivala;
-se efectueaza sub anestezie loco-regionala;
-consta în osteotomie limitata.

114. Pentru a permite o protezare în conditii optime, câmpul protetic trebuie sa îndeplineasca
urmatoarele conditii:
-crestele alveolare edentate sa fie suficient de înalte, netede, acoperita de mucoasa keratinizata, fara
eroziuni;
-crestele alveolare edentate sa fie suficient de înalte, netede, acoperite de mucoasa keratinizata, cu
eroziuni;
-bolta palatina sa fie suficient de mare, moderat de adânca cu torus redus;
-limba sa aiba un volum normal;
-gaurile mentoniere sa fie situate la distanta de coama crestei alveolare.

115. Frenoplastia:
-este indicata în cazurile în care frenurile linguale sau labiale sunt deosebit de scurte;
-este indicata în cazurile în care frenurile linguale sau labiale sunt lungi;
-este indicata anestezia loco-regionala prin infiltratie;
-este indicata anestezia tronculara;
-este indicata când frenotomia simpla nu realizeaza o eliberare suficienta a buzei sau a limbii si nici
adâncirea santurilor periosoase reespective.
116. Plastia santurilor periosoase:
-se mai numeste metoda Kazanjian;
-se mai numeste metoda Traunner;
-se mai numeste metoda Obwegeser;
-este indicata în cazurile în care insertia mucoasei mobile se face pe creasta alveolara, iar santurile
vestibulare sunt sterse;
-este indicata anestezia tronculara periferica.

117. Tehnica operatorie a crestei alveolare neregulate:

-prezinta IV timpi operatori;
-prezinta III timpi operatori;
-timpul III reprezinta sutura;
-timpul III reprezinta rezectia ciocurilor osoase;
-anestezia tronculara periferica poate fi asociata cu o infiltratie submucoasa în scopul diminuarii
sângerarii;

118. Tehnica operatorie a crestei alveolare subtiri:

-prezinta III timpi operatori;
-prezinta IV timpi operatori;
-interventia consta în rezectia portiunii subtiate si deplasate vestibular;
-poate prezenta devieri vestibulare, îndeosebi frontale, cunoscute sub denumirea de alveolo-
protruzii;
-se face sub anestezie loco-regionala.

119. Anclavarea dentara reprezinta:

-incluzia partiala a unui dinte;
-incluzia superficiala a unui dinte;
-ancorarea unui dinte descoperit chirurgical;
-se refera la un dinte a carui coroana, partial degajata de os, se afla sub fibromucoasa gingivala si al
carui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala, dar nu-si poate desavârsi eruptia datorita unui
ostacol mecanic;
-situatia în care se afla un dinte dupa decapusonare.

120. La dintii permanenti, în ordinea frecventei, incluzia consta în:

-molarii de minte inferiori;
-caninii superiori;
-molarii de minte superiori;
-incisivii laterali;
-caninii inferiori.
121. Clasificarea incluziilor molarului de minte dupa Parant:
-în prima clasa sunt încadrati molarii de minte a caror extractie nu necesita nici un sacrificiu osos;
-în prima clasa sunt încadrati molarii de minte a caror extractie necesita nici un sacrificiu osos;
-în clasa a III-a sunt grupati molarii pentru a caror extractie se va recurge la trepanarea osoasa,
sectionarea la colet a molarului inclus si separarea radacinilor;
-în clasa a II-a sunt grupati molarii pentru a caror extractie se va recurge la trepanarea osoasa,
sectionarea la colet a molarului inclus si separarea radacinilor;
-în clasa a II-a sunt grupati molarii a caror extractie se va recurge la trepanarea osoasa si o sectionare
a molarului inclus.

122. Molarul de minte inferior poate fi dezinclus în urmatoarele conditii:

-coroana si radacinile sunt bine conformate;
-directia coroanei este oblica;
-coroana se gaseste inclusa în regiunea procesului alveolar, acoperita complet sau partial de un strat
osos foarte subtire, sau chiar submucos la o distanta convenabila;
-directia coroanei este verticala, usor oblica putând fi paralelizata prin slefuire;
-partile moi ale obrazului se insereaza în imediata vecinatate a crestei alveolare, unde se gaseste
inclus molarul de minte.

123. În incluziile vestibulare ale molarilor de minte superiori se pot face diferite incizii:
-incizia în „T”;
-incizia curba cu concavitatea în sus;
-incizia curba cu concavitatea în jos;

-incizia „în V”;

-incizia curba cu convexitatea în jos;

124. In tratament flegmonului hemifacial se practica urmatoarele incizii:

-submandibulara
-suprazigomatica
-endobucala vestibulare superioare si inferioare
-submentoniera
-palatinala

125. In legatura cu localizarea durerii distingem:

-durerea retransmisa
-durerea transferata
-durerea iradiata
-durerea locala
-durerea proiectata

126. Luxatiile temporo-mandibulare anterioare sunt favorizate de:

-o adâncime redusa a cavitatii glenoide;
-prezenta unui condil temporal cu o panta stearsa;
-laxitatea capsulei si ligamentelor periarticulare;
-scaderea tonicitatii muschilor temporali, maseterini si pterigoidieni;
-deschiderea exagerata agurii.

127. Tratamentul luxatiilor temporomandibulare:

-este de regula chirurgical;
-urmareste reducerea si imobilizarea fracturii;
-necesita infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicatoare a mandibulei;
-se face prin coborârea condilului temporal si trecerea sa pe sub condilul mandibular;
-implica antibioterapie aplicata cât mai precoce si în doze mari.

128. Tratamentul chirurgical al luxatiilor temporo-mandibulare:

-este recomandat în luxatiile recente;
-implica uneori rezectia condililor;
-este precedat de mecanoterapie;
-se face prin interpunerea la nivelul ultimilor molari al unui rulou de comprese si exercitarea unei
presiuni pe menton;
-nu necesita imobilizare postoperatorie.

129. Luxatiile recidivante:

-se produc foarte usor în timpul miscarilor de deschidere a gurii, daca acestea depasesc o anumita
amplitudine;
-bolnavul, cunoscându-si afectiunea, îsi reduce singur luxatia;
-bolnavul nu poate sa-si reduca singur luxatia;
-tratamentul urmareste limitarea miscarilor mandibulare;
-cele mai obisnuite, se citeaza tulburarile mioclonice postencefalice si atrofia maseterului dupa
poliomielita.

130. Tratamentul ortopedic consta:

-consta în reducerea luxatiei si imobilizarea temporara a mandibulei;
-reducerea luxatiei se face prin coborârea condilului mandibular si trecerea sa pe sub condilul
temporal, dupa care este repus în cavitatea glenoida;
-este nevoie de anestezie în cazul luxatiilor recente;

-în cazul luxatiilor mai vechi se poate folosi anestezia tronculara;

-în cazul luxatiilor mai vechi se poate folosi anestezia generala.

131. Fracturile de mandibula se pot produce prin:

-apasare;
-elongare;
-compresie;
-dilacerare;
-flexiune, tasare sau smulgere.

132. Fracturile paramediane:

-sunt localizate între incisivii cantrali si laterali sau între laterali si canini;
-reprezinta 15,5% din totalul fracturilor de mandibula;
-reprezinta 2,9% din totalul fracturilor de mandibula;
-sunt denumite si medio-simfizare;
-deplasarile secundare sunt mai putin accentuate la edentati.

133. Fracturile laterale ale corpului mandibular:

-localizate între canini si molarii de minte;
-reprezinta 25% dupa Rowe si 20% (V. Popescu) din totalul fracturilor de mandibula;
-sunt denumite si laterosimfizare;
-reprezinta 10% (Archer) din totalul fracturilor de mandibula;
-prezinta fragmentul mic, distal, tras în jos si înapoi.

134. Osteita si osteomielita apar într-un focar de fractura mandibulara datorita:

-vârstei pacientului;
-reducerii si imobilizarii monomaxilare;
-întârzieri mari a reducerii si imobilizarii;
-imobilizari dupa eliminare focarelor odontogene;
-instituirii unui tratament antibiotic cu eritromicina

135. Zonele de rezistenta crescuta ale mandibulei sunt:

-apofiza coronoidiana;
-apofiza condiliana;
-unghiul mandibular;
-simfiza mentoniera;
-foramenul mentonier.
136. Factorii etiologici ai fracturilor de masiv facial sunt:
-traumatisme de intensitate redusa, repetate;
-accidentele de circulatie;
-accidentele de eruptie ale dintilor permanenti;
-agresiuni interumane;
-accidente de sport.

137. Fractura Le Fort I:

-este o fractura mandibulara paramediana;
-traverseaza tuberozitatea;
-traverseaza apofiza pterigoida în treimea superioara;
-consta în asocierea a doua linii de fractura orizontale cu una verticala;
-se mai numeste si fractura orizontala mijlocie.

138. Fractura Le Fort I:

-este o fractura mandibulara paramediana
-este fractura tuberozitatii maxilare
-intereseaza si apofizele pterigoide la baza lor
-consta in asociere a doua linii de fractura orizontale cu una verticala
-se mai numeste si fractura orizontala inferiara Guerin

139. Fractura Le Fort II:

-este o fractura transversala joasa;
-se mai numeste „fractura de tip Guerin”;
-este o fractura transversala submalara;
-linia de fractura traverseaza apofiza pterigoida în treimea inferioara;
-linia de fractura nu intereseaza planseul orbitar.

140. Fractura Le Fort III:

-se mai numeste „fractura muta Duchange”;

-se mai numeste „fractura tip Wassmund II”;
-se mai numeste „fractura tip Wassmund I”;
-se numeste si disjunctie intercraniomaxilara.
-linia de fractura despica masivul facial în doua jumatati cu deschidere anterioara.
141. Fractura de tip Walter:
-asociaza o linie de fractura tip Rowe cu o linie de fractura Le Fort;
-asociaza o linie de fractura orizontala unilaterala tip Guerin cu o linie de fractura Le Fort;
-asociaza fracturi cominutive închise cu dislocatii cranio-orbito-nazo-maxilare;
-combina o fractura de tip Le Fort I cu doua fracturi verticale paramediane;
-asociaza prin închidere, o linie de fractura orizontala bilaterala de tip Guerin sau Le Fort II cu una
mediosagitala si cu câte un traiect vertical de o parte si de alta a maxilarelor.

142. Durerea:
-este un semnal de avertizare a organismului;
-influenteaza nociceptorii;
-se transmite prin impulsuri la centrii înalti de integrare;
-influenteaza starea afectiva;
-necesita întotdeauna tratament medicamentos

143. Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

-dureri localizate;
-dureri somatice;
-dureri proiectate;
-dureri transferate;
-dureri iradiate.

144. Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

-dureri neurogene;
-dureri localizate;
-dureri translate;
-dureri proiectate;
-dureri transmise.

145. Din categoria abceselor periosoase fac parte:

-abcesul vestibular
-abcesul palatin
-abcesul perimandibular intern submandibular
-abces in semiluna
-abcesul lojei submandibulare

146. Diagnosticul diferential al abcesului fosei infratemporale se face cu:

-nevralgi trigeminala
-tumorile cu localizare infratemporala
-flegmonul amigdalian
-tumorile amigdaliene
-abcesul laterofaringian

147. Diagnosticul diferential al flegmonului difuz hemifacial:

-abces genian
-abces maseterin
-tumorile geniomaseterine
-osteomielita maxilarului i mandibulei
-tumorile cu localizare infratemporal

148. Durerile oro-faciale sunt grupate în functie de caracteristicile lor în:

-dureri proiectate;
-dureri reflectate;
-dureri iradiate;
-dureri psihogene;
-dureri transmise.

149. Diagnosticul diferential al abcesului loja parotidiana se face cu:

-parodontita supurata
-abcesul maseterin
-adenita supurata intraparotidiana
-abcesul genian
-celulita temporala

150. Loja parotidiana contine:

-glanda parotida
-nervul facial
-artera carotida externa
-artera faciala
-limfonodului

151. Loja subinguala cuprinde:

-glanda sublinguala
-canalul wharton
-nervul si vase linguale
-tesut conjunctiv lax
-numerosi ganglioni limfatici

152. Diagnosticul diferential al parotiditelor cronice se face cu:

-parotidite acute;
-sindroame sialozice;
-litiaza salivara;
-tumorile de parotida;
-parotidite toxice.

153. În legatura cu localizarea durerii distingem:

-durerea retransmisa;
-durerea transferata;
-durerea iradiata;
-durerea locala;
-durerea proiectata.

154. Infectarea glandelor salivare se poate face pe urmatoarele cai:

-cale directa;
-cale hematogena;

-cale indirecta;
-cale canaliculara;
-cale limfatica.

155. Infectarea glandelor salivare pe cale canaliculara necesita urmatoarele conditii:

-prezenta unei plagi deschise care intereseaza parenchimul glandular;

-diminuarea fluxului salivar;

-scaderea rezistentei generale a organismului;

-exacerbarea virulentei florei microbiene saprofite a cavitatii bucale;

-prezenta unui megastenon si megawarton.

156. În sialadenitele parotidiene se descriu urmatoarele forme anatomoclinice:

-forma virala;
-forma bacteriana;

-forma purulenta;

-forma catarala;

-forma gangrenoasa.

157. În parotidita cronica nespecifica aspectul radiologic evidentiaza:

-aspect de pom înflorit;

-radiotransparenta punctiforma;

-canalicule regulate;

-o eliminare usoara a substantei de contrast;

-aspect marmorat.

158. Sindromul Sjogren prezinta simptomatologie:

-salivara;

-oculara;

-articulara;

-musculara;

apare mai frecvent la femei dupa vârsta de 40-45 ani.

159. Manifestarile oculare din sindromul Sjogren cuprind:

-conjunctivita cu lacrimare abundenta;

-keratoconjunctivita uscata;

-senzatie de arsura oculara;

-senzatie de corpi straini intraoculari;

-fotofobie.

160. Manifestarile buco-faringiene din sindromul Sjogren cuprind:

-hiposialie;

-saliva cu aspect clar;

-imagini sialografice cu zone de opacifiere punctate „miliare”;

-imagini sialografice cu contur neregulat moniliform al canalului Stenon;

-parenchim glandular cu imagine de „arbore mort” evidentiat sialografic dupa o evolutie îndelungata.

161. Tratamentul sindromului Sjogren consta în:

-administrare de lacrimi artificiale;

-sialolitotomie;
-administrare de sialogoge;

-administrare de saliva artificiala;

-vitaminoterapie masiva (A, B, C, PP).

162. Boala Mickulicz:

-este o afectiune rara cu evolutie îndelungata;

-se manifesta prin hipertrofia asimetrica a glandelor salivare si lacrimale;

-este însotita de sialoree;

-este însotita de scaderea secretiei lacrimale;

-se manifesta prin hipertrofia simetrica a glandelor salivare si lacrimale.

163. Biopsia si explorarea sinusului sfenoidal se poate efectua pe urmatoarele cai:

-cale transetmoidala;

-cale transseptala;

-cale transmaxilara;

-cale infraorbitara;

-cale suprazigomatica.

164. Tumorile localizate la nivelul suprastructurii maxilare se pot extinde:

-antero-lateral în spatiul zigomatic;

-antero-lateral spre fosa infratemporala;

-ascendent spre sinusurile etmoidale;

-spre procesul alveolar;

-spre santul gingivo-bucal;

165. Cancerul etajului mijlociu al fetei, prin invadarea cavitatii orbitare, poate produce:

-paralizia nervilor oculomotori;

-conjuncitivite nespecifice;

-keratite neuro-paralitice;

-keratite herpetice;

-glaucom.

166. Evolutia cancerului etajului mijlociu al fetei în cavitatea bucala determina:

-tulburari de masticatie;

-tulburari de vorbire;

-tulburari respiratorii;

-tulburari olfactive;

-tulburari de deglutitie.

167. Când cancerul etajului mijlociu al fetei afecteaza portiunea anterioara a bazei craniului, poate
determina la debut:

-la debut poate sa lipseasca simptomatologia specifica;

-alterari functionale la nivelul cavitatii bucale;

-tulburari respiratorii;

-tulburari de deglutitie;

-tulburari olfactive.

168. Grupele de limfonoduli interesate precoce în cadrul carcinomului mandibular sunt:

-limfonodulii parotidieni;
-limfonodulii preauriculari si retroauriculari;

-limfonodulii submandibulari;

-limfonodulii submentonieri;

-limfonodulii jugulo-carotidieni.

169. În perioada de debut a sarcomului mandibular endoosos (sarcom central), bolnavii acuza:

-dureri dentare;

-dureri nevralgiforme;

-dureri parestezice;

-trismus;

-mobilitate dentara.

170. În formele cu debut periferic a sarcoamelor mandibulare putem întâlni:

-deformatia tablei osoase, mai frecvent a celei vestibulare;

-tumoare vegetanta, asemanator epulidelor;

-tulburari de sensibilitate în teritoriul nervului dentar inferior;

-epistaxis;

-trismus.

171. Sarcomul Ewing:

-se întâlneste rar la nivelul oaselor fetei, doar în 1% din cazuri;

-apare mai frecvent la mandibula;

-apare mai frecvent la maxilar;

-apare mai frecvent la rasa alba;

-apare mai frecvent la rasa neagra.

172. Simptomatologia sarcomului Ewing este caracterizata de:

-febra;
-leucopenie;

-anemie;

-cresterea VSH-ului;

-leucocitoza.

173. Hipotensiunea arteriala cronica este definita prin:

-valori repetate ale TAS<100mmHg

-valori repetate ale TAS<120mmHg

-valori repetate ale TAS<105mmHg

-valori repetate ale TAS>90mmHg

-valori repetate aleTAS>100mmHg

174. Tabloul clinic al astmului bronsic cuprinde:

-dispnee predominant expiratorie

-dispnee predominant inspiratorie

-wheezing

-diminuarea debitului respirator

-bradicardie

175. Simptomatologia BPOC cuprinde:

-tuse

-expectoratie vascoasa

-subfebrilitate prelungita

-transpiratii nocturne

-hemoptizii

176. Simptomatologia in cazul insuficientei cardiace stangi cuprinde:

-dispnee de repaus si efort

-astm cardiac

-edeme ale partilor declive

-staza in venele gatului

-cianoza periferica

177. Simptomatologia in cazul insuficientei cardiace drepte cuprinde:

-edeme ale partilor declive

-staza in venele gatului

-ortopnee

-astm cardiac

-dispnee de repaus si efort

178. Atunci cand apar tulburari de ritm in cursul tratamentului

stomatologic,simptomatologia poate fi reprezentata de:

-dispnee

-angina pectorala

-insuficienta mitrala

-stenoza aortica

-insuficienta aortica

179. Urmatoarele aparate pot interfera cu pacemakerul:

-micromotorul actionat electric

-aparatul de detartraj cu ultrasunete

-bisturiul electric

-aparatul Roentgen

-LASER
180. Care din urmatoarele tulburari de ritm sunt catalogate ca instabile si necesita tratament

stomatologic in conditii de spitalizare:

-tahicardie paroxistica supraventriculara

-fibrilatie atriala paroxistica sau flutter atrial

-tahicardie ventriculara

-bloc atrio-ventricular grad II cu pacemaker

-boala de nod sinusal cu pacemaker

181. Sincopa:

-poate dura de la cateva minute pana la 1 ora

-se poate insoti de miscari tonice ale muschilor fetei

-prezinta puls slab

-prezinta respiratie superficiala

-prezinta incontinenta sfincteriana

182. Sincopa vagala este:

-de obicei recidivanta

-favorizata de stress

-favorizata de durere

-insotita de tahicardie

-insotita de hipertensiune arteriala

183. In sincopa cardiaca:

-este prezent prodromul

-nu este prezent prodromul

-frecventa cardiaca poate scadea sub 35-40 b/min.

-frecventa cardiaca este de 70-75 b/min.

-simptomatologia e determinata de o tulburare reversibila de ritm cardiac

184. Coma hipoglicemica:

-poate aparea la diabeticii care si-au administrat insulina dar nu au consumat o cantitate suficienta
de glucide

-poate aparea la diabeticii care au consumat glucide

-apare brusc

-nu apare brusc

-apare dupa o perioada de hipoglicemie moderata

185. Hipoglicemia moderata se manifesta prin:

-slabiciune

-ameteli

-foame dureroasa

-tegumente uscate

-bradicardie

186. Tabloul clinic al socului anafilactic cuprinde:

-frison

-edem si prurit generalizat

-eruptie urticariana

-tensiune arteriala foarte scazuta

-hipertensiune arteriala

187. In tratamentul socului anafilactic se administreaza:

-adrenalina

-hemisuccinat de hidrocortizon

-antihistaminice

-antianginoase
-antiagregante plachetare