Habitat- spatiul fizic in care traieste organismal si complexul de factori ecologici care actioneaza asupra lui.

Forma vitala a organismului este determinata de tipul morfologic de adaptare a plantelor sau a animalelor la factorii de
baza a habitatului.
ORGANIZAREA MATERIEI VII LA NIVEL DE POPULATIE
Pe langa adaptarile individuale, organismele isi formeaza adaptari de grup.
Populatie – totalitatea indivizilor unei specii, care se aseamana prin trasaturi morfologice si fiziologice, determinate
genetic, ocupa un anumit teritoriu in cadrul arealului speciei si exista relativ izolati de gruparile similare de indivizi.
Populatiile se clasifica in mai multe tipuri :

 Dupa marimea teritoriului ocupat :

Populatii geografice – grupari ce ocupa teritorii mari, determinate de adaptarile la clima si lansaft
Populatii ecologice – grupari ce ocupa teritorii mai mici, influentate de anumiti factori(factori poluanti)
Populatii biotopice – grupari ce ocupa teritorii mici, influentate de populatiile vecine.

 Dupa modul de reproducere :

Populatii panmictice – se preproduc sexuat, in urma incrucisarii libere
Populatii clonale- se reproduc asexuat
Populatii clonopanmictice – se pot reproduce atat sexuat, cat si asexuat

 Dupa capacitatea de autoreproducere :

Populatii permanente – durata lor nu depinde de fluxul indivizilor din exterior
Populatii temporare- durata lor depinde de fluxul migratiilor de indivizi

 Dupa nr de indivizi :
Populatii mici/mari
Suprapopulatii
ORGANIZAREA MATERII VII LA NIVEL DE BIOCENOZA

Biocenoza – Totalitatea plantelor,animalelor,ciupercilor si microorganismelor, unite prin conexiuni intr-un intreg.

Biotopul – Teritoriul populat de o biocenoza
Biocenoza naturala – bazin acvatic, padure etc.
Biocenoza artificiala – livada, lan de grau etc.
Structura unei biocenoze :
 Elemente structurale principale
o Producatori – organisme care asigura sinteza substantei necesare. In biocenoza naturale, producatorii
principali sunt plantele fotosintetizante : plantele vasculare in biocenozele terestre sau algele in
biocenozele acvatice.
 o Consumatori – organismele care asigura transformarea succesiva a substantelor organice
Consumatori primari(fitofagi)– animale care se hranesc cu tesuturi vegetale
Consumatori secundari(carnivori) – animale care se hranesc cu alte animale fitofage
Consumatori tertiari(consumatori de varf) – animale care se hranesc cu cons.primari si secundari(ex. Pasarile
rapitoare)
De asemenea dupa tipul de hrana se disting consumatori biofagi – consuma hrana vie, larvele unor insecte.
Si consumatori saprofagi – consuma substanta organica moarta(ex. Unele ciuperci)

o Distrugatori – cauzeaza degradarea substantelor organice. Ex. Microorganismle(ciupercile de mucegai,

bacteriile) si anumite animale zoofagi si plante fitofagi – cauzeaza descompunerea resturilor organice ale
plantelor si animalelor.

 Grupurile principale de organisme :

Organisme autotrofe – autosinteza substantelor organice. Principalele organisme autotrofe sunt plantele
verzi(pe contul energiei solare si a substantelor anorganice(CO2,H2O) contribuie la formarea unei biomase
organice enorme – astfel asigurand existenta.
o Aceste organisme se mai numesc FOTOAUTOTROFE – plantele verzi/ algele(care realizeaza o
fotosinteza similara plantelor vasculare/bacteriile fotosintetizante(utilizeaza CO2 si H2S pentru sinteza
substantelor organice)
o CHEMAUTOTROFE(descoperite de Vinogradski) – caracteristice solului, utilizeaza pentru sinteza
substantelor organice energia produsa de reactiile chimice(oxidarea sulfului, fierului, azotului)

Organisme heterotrofe – consuma substante organice deja sintetizate de alte organisme.

o Pot utiliza substanta organica a altor organisme, spre exemplu organismele parazite – le paraziteaza,
dar organismele saprofite duc la degradarea resturilor lor.

 Indici principali :
Valoarea numerica – nr. Indivizilor intr-un biotop.
Biomasa – cantitatea de substanta organica a indivizilor(partea considerabila din biomasa biocenozelor terestre
revine plantelor superioare)
BIOMASA SI NR SPECIILOR in ecosistemele terestre creste de la polis pre ecuator.
In tundra esista circa 500 de specii de plante, in zona de stepa – pana la 2000 de specii, iar in padurile tropicale
– peste 8000 de specii.

Productivitatea – in cat timp se formeaza biomasa organica(productivitatea(daca in putin timp)asigura

reinnoirea biomase organice) – in biocenozele acvatice se desfasoara mai repede reinoirea decat In cele
terestre.
 o Proprietatile biocenozei naturale:
- Interdependenta organismelor la baza carora se afla legaturile trofice
- Circulatia materiei si energiei prin intermediul organismelor vii
- Posibilitatea transformarilor ecologice
- Capacitatea inalta de autoreglare

 Legitatile stabilite in biocenozele naturale :

(1840)LEGEA MINIMULUI(Liebig-chimist german) – cresterea plantelor depinde de acele elemente care sunt
necesare existentei in sol in conditii minime.
EXEMPLE : plantele ce cresc pe solurile alcaline sau acide dau recolte slabe, chiar daca alte conditii precum
concentratiile de azot, apa etc sunt optime.

(1911)LEGEA TOLERANTEI(Shelford) – dezvoltarea materiii vii este posibila numai in anumite limite ale
concentratiei factorilor abiotici. Limitele minima si maxima (pessimum)

ORGANIZAREA MATERII VII LA NIVEL DE BIOSFERA

Biosfera – parte a globului pamantesc care este populata de organisme vii.

 Biosfera reprezinta invelisul viu al Pamantului.

 Biosfera reprezinta invelisul Pamantului care transforma radiatia cosmica in diferite tipuri de
energie :electrica,chimica, mecanica, termica.

o Schimbul de apa in hidrosfera dureaza circa – 2800 de ani.

o Reinoirea oxigenului din atmosfera – cateva mii de ani
o Reinorea dioxidului de carbon – timp de 6,3 ani.

Substanta organica este incadrata in circuitul mare(geologic) si circuitul mic(biologic)( biologic decurge in limitele
biosferei)
Lanturile trofice – asigura
migratia biogenica a elementelor
chimice din mediu, totodata duc
la mentinerea elementelor
chimice intr-un echilibru dinamic.

Circuitul carbonului

Prin circuitul substantelor,

biomasa organica a biosfere
contribuie la realizarea functiilor
biogeochimice principale:
FUNCTIA GAZOASA – mentinerea unui echilibru de gaze in atmosfera. Exemple : fixarea de catre plante a dioxidului de
carbon si eliminarea oxigenului in cadrul fotosintezei ; utilizarea oxigenului pentru respiratia plantelor si animalelor cu
eliminarea dioxidului de carbon, a oxizilor de azot etc.
FUNCTIA DE CONCENTRARE – acumularea de catre organismele vii a tot felul de elemente chimice
FUNCTIA DE OXIDOREDUCERE – oxidarea si reducerea substantelor in organismele vii

ECOSISTEMELE NATURALE. ECOSISTEMUL TERESTRU-AERIAN

Ecosistem – un complex ecologic unitar, rezultat din interactiunea organismelor vii si factorilor abiotici(temperature,
precipitatii atmosferice, radiatii natural, vant, sol etc)
Ecosistemul este alcatuit din biocenoza si biotop.
Ecosistemele pot fi diferentiate dupa mai multe criterii :

ECOSISTEME NATURALE. ECOSISTEMUL ACVATIC

Apa acopera circa 70% din suprafata Pamantului.

Particularitatile ecosistemelor acvatice

1. Densitatea inalta a apei si variatiile considerabile de presiune( densitatea contribuie la deplasarea

organismelor acvatice si la variatiile de presiune) Presiunea creste pe masura adancimii bazinului.
2. Continutul redus de oxigen(moleculele de oxigen sub forma de gaz dizolvat in apa, daca e mai putin de 3 mg/l
reprezinta un pericol)
3. Putina lumina – lumina se micsoreaza odata cu cresterea adancimii, de asemenea o parte din razele solare se
reflecta in apa, si totodata apa absoarbe lumina.
4. Regimul salin specific – formele de apa dulce nu pot exista in mari, iar cele marine nu suporta apa dulce. Speciile
care suporta in ambele medii, de obicei se pot intalni in estuarile raurilor.
5. Variatiile de temperatura
Temperatura depinde de cantitatea de lumina absorbita de apa. Totodata datoritascurgerii apelor reziduale.
Odata ce creste temperatura, se dezvolta vegetatia, pestii depun icre.
6. Viteza curentilor de apa si aciditatea mediului (ph)
Apa naturala nepopulata are un ph de la 5-6.
Apa care are ph mic, este apa de ploaie, dar totusi poseda o aciditate naturala. Aceasta aciditate este
determinata de dizolvarea dioxidului de carbon din aer in picaturile de apa.
Ph 4 – ploile acide
Ph 2 – ph cetii in regiunile urbane
6.5 si 8,5 – majoritatea lacurilor si raurilor
Majoritatea organismelor acvatice nu se dezvolta bine daca ph este mai mic de 4.
7. Transparenta apei
Transparenta apei scade odata cu marirea concentratie de substante ce o coloreaza, a particulelor suspendate si
a densitatii algelor.
Transparenta redusa este determinata de prezenta unei inalte activitati biologice in bazin, precum si de
concentratia sporita a particulelor solide suspendate.
In linii generale, in
cadrul ecosistemului
acvatic se pot distinge
stratul de apa
(PELAGIU) si fundul
bazinului (BENTAL)
Ecosisteme acvatice – se divizeaza in acvatice marine si acvatice interioare
In cele marine conditiile sunt mai putin favorabile, diversitatea organismelor fiind limitata de mai multi factori :
temperatura, salinitate, presiunea apei.

In ecosisteme acvatice interioare, majoritatea organismelor sunt concentrate in regiunea litoralului, fiindca viteza
curentilor de apa, concentratia de oxygen, dioxid de carbon si saruri nu permite repartizarea uniform ape toata
suprafata.

Ecosistemele acvatice se diferentiaza in ecosisteme de ape statatoare si ecosisteme de ape curgatoare.

ECOSISTEMELE ARTIFICIALE. AGROECOSISTEME(lanurile de cereale, livezile, ogoarele, serele etc)

30% -terenurile cultivate de om din suprafata uscatului.

Particularitati :

1. Omogenitatea sporita
Se cultiva putine specii pe teren pentru obtinerea a roadei mai sporite. (unele microorganisme si animale nu se
pot acoda la aceasta specializare ingusta, de aceea se reduce)
2. Capacitatea de autoreglare scazuta
Cauza : nr. Redus de specii, respectiv relatii trofice simple
Consecinte : reproducerea in masa a daunatorilor si a diferitor boli(epizootii)
Reproducerea in masa a ciupercilor patogene sau a insectelor daunatoare(lacustele, gandacul-de-
colorado)
3. Interventia activa a omului
Permanenta lucrare mecanica a terenurilor agricole, tratarea plantelor cu pesticide, ingrasarea si irigarea solului
4. Simplitatea relative a lanturilor trofice
Lant trofic alcatuit din 3 verigi: planta cultivate, daunatorul si parazitii daunatorului.
5. Selectia naturala
Actiunea factorilor naturali contribuie la dezvoltarea continua a agroecosistemelor conform legilor naturii.
RELATIILE TROFICE SI PIRAMIDELE ECOLOGICE

Relatii alimentare.

Eliminarea unei anumite verigi din lantul trofic nu trebuie sa deregleze echilibrul dinamic in cadrul ecosistemului.
Cu timpul aceasta veriga este substituita de alte specii.
Plantele si animalele intr-un lant trofic sunt verigi.

Nr. Verigilor este redus ceea ce nu permite specializarea ingusta a organismelor si expunerea biocenozelor unui pericol.
Totodata nr este mic datorita cantitatii de substanta si energie asigurata de producator.

LANTURILE TROFICE SUNT FORMATE CEL PUTIN DIN 3 VERIGI : PRODUCATOR(CONSUMATOR PRIMAR NUMIT
FITOFAG) SI CONSUMATORUL SECUNDAR(ZOOFAG)
Lanturile trofice sunt initiate de plante fotosintetizante, care asigura productia de biomasa si energie pentru
consumatorii ecosistemului.

Exista 4 tipuri principale de lanturi trofice caracteristice biosferei.

Lanturi trofice erbivore – se bazeaza pe utilizarea tesuturilor vegetale vii si sunt compuse din 3 verigi principale  :
planta, animal erbivor si animal zoofag.