DIDACTICA EDUCATIEI TEHNOLOGICE

Abilităţile practice la învăţămîntul primar şi preprimar si didactica acestora

Lect. Dr. Elena Seghedin

Tematica activităţilor tip curs:

1. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea deprinderilor, abilităţilor şi
atitudinilor şcolarului mic. Obişnuirea elevilor cu respectarea unor norme
de protecţie a muncii
2. Specificul dezvoltarii abilităţilor practice. Conţinutul activităţilor
practice/lecţiilor de abilităţi practice
3. Tipologia lecţiilor de abilităţi practice. Structura de bază a unei
activităţi/lecţii de formare si exersare a abilităţilor practice
4. Proiectarea unei lecţii de abilităţi practice. Modul de pregătire – metodic şi
tehnic – pentru o lecţie de abilităţi practice. Procesul tehnologic. Proiectul
de lecţie
5. Opţionalul transdisciplinar cu parte de abilităţi practice
6. Evaluarea abilităţilor practice. Probe, criterii, descriptori de performanţă.
Teste de evaluare iniţială şi sumativă.

Propunătorul trebuie să-şi selecteze executarea cu elevii a unui număr minim de lucrări (obiecte) care să
asigure însuşirea procedeelor de lucru prevăzute de programa disciplinei, la clasa respectivă (ex. îndoire,
împăturire, rupere, tăiere cu foarfeca, lipire...)

Cursurile 1 şi 2. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea deprinderilor, abilităţilor şi atitudinilor

şcolarului mic. Obişnuirea elevilor cu respectarea unor norme de protecţie a muncii

Teme de reflecţie pentru studenţi:

Legătura cu Psihologia educaţiei
Sarcini de lucru pt studenţi, pentru a valorifica activităţile didactice de psihologia educaţiei din anii
anteriori:
- Din lecturile dvs. de psihologia educaţiei sintetizaţi caracteristicile vârstei şcolare mici!
- Care ar fi setul de nevoi de formare ale şcolarului mic/prescolarului cărora răspunde această disciplină
curriculară?
- De ce lucru manual sau abilităţi practice??? Ce rol au acestea? Doar formativ?
- Legat de tema motivaţiei pentru învăţare, ce rol pot avea aceste teme de abilităţi practice?
- selectaţi din capitolul Deprinderi, din cursul de Psihologie generală, condiţiile de reuşită în formarea
unor deprinderi bune.

Legătura cu Teoria instruirii , Teoria curriculum-ului şi Teoria evaluării:

Sarcini de lucru pt studenţi, pentru a valorifica activităţile didactice din anii anteriori:
- Amintiţi-vă cursul despre Principii didactice şi răspundeţi temei: Aplicarea principiilor didactice în
predarea abilităţilor practice
- Selectaţi dintre cursurile anterioare elementele semnificative pentru a realiza o prezentare în faţa
colegilor sub titlul: Metodologia specifică predării abilităţilor practice. Predarea, controlul şi aprecierea
cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor.
- Rolul taxonomiilor în operaţionalizarea obiectivelor unei lecţii. Taxonomia psihomotorie. Proiectarea
curriculară – inter-, trans şi crosscurricular.
Evaluarea formativă devine cea mai indicată pentru formarea unor deprinderi corecte, dat fiind faptul ca
o pricepere, un automatism se formează prin multă exersare!!!

1
 - Căutaţi descrierile celor mai eficiente modalităţi de a forma capacitatea autoevaluativă la
elevii mici!
- Găsiţi cele mai adecvate metode de evaluare pentru discipline practice!
- Reamintiţi-vă definiţiile pentru: descriptori de performanţă, criterii de evaluare, norme de
apreciere şi notare, calificative
- Redactaţi o jumătate de pagină despre evaluarea activităţile de grup; valorificaţi orice
lucrare din bibliografia dată la cursul de Teoria şi practica evaluării

Curs 3. Conţinutul activităţilor practice/lecţiilor de abilităţi practice

În literatura pedagogică există diverse moduri de a clasifica lecţiile de abilităţi practice. Din perspectiva
activităţii la clasă, cea mai potrivită perspectivă de a taxonomiza aceste lecţii este următoarea:
1. Prelucrarea materialelor flexibile
2. Prelucrarea materialelor maleabile
3. Activităţi gospodăreşti
Considerăm această clasificare mai utilă deoarece are la bază categoria materialelor folosite şi implică
aceleaşi operaţii de lucru, ceea ce susţine o mai bună înţelegere şi executare a acestora din urmă. În
cadrul fiecărei categorii de materiale, elevul va fi nevoit să-şi însuşească cunoştinţe, să exerseze
deprinderi şi priceperi, dar odată executate pe o categorie de materiale pot fi uşor transferabile, cu scopul
de a le dezvolta.
Fiecare dintre aceste teme (1,2,3) cuprinde mai multe subteme.

Astfel, pentru categoria materialelor flexibile , programele şcolare includ subtemele:

a. Lucrări din hârtie, carton şi mase plastice
Principalele procedee de lucru utilizate la această subtemă sunt: mototolirea, netezirea, ruperea,
tăierea/decuparea, conturarea, îndoirea, lipirea, împăturirea, întrepătrunderea
Subiecte/produse: năframa, batista, paharul coiful, coşuleţul, bărcuţa, solniţa, porumbelul etc.
b. Lucrări din fire şi materiale textile
Aceasta subtemă cuprinde mai multe forme de activitate:
b.1. cusutul (şerveţelul cu puncte de cusături, semnul de carte, pernuţa de ace etc.);
b.2. ţesutul (se învaţă operaţii premergătoare ţesutului: urzitul, rostul, iţele, baza legată şi operaţii
de bază – ţesutul propriu-zis). Subiecte: covoraşul din fire, covoraşul din resturi de fire
b.3. împletituri din fibre textile se realizează cu ajutorul unor instrumente speciale: croşeta,
andrelele. În această formă de activitate se vor învăţa punctele principale de croşetat (lănţişorul, picioruş
simplu/dublu, festonatul - subiect: rozeta) şi punctele principale de tricotat - subiect: fularul păpuşii)
b.4. împletituri diverse – din sfoară (coarda, biciul, papuci de casă), din pănuşi de porumb sau
papură (coş, geantă, ştergător, păpuşa). Operaţii de bază: împletitul
c. Lucrări din lemn
Principalele operaţii de lucru: măsurarea, trasarea, îmbinarea pieselor din lemn, finisarea. Subiecte:
cuţitaşul, scăunelul, căsuţa etc.
d. Lucrări cu materiale din natură şi materiale recuperabile
Sunt recomandate astfel de lucrări deoarece nu sunt costisitoare. Materialele pot fi procurate chiar de
către elevi, parte din gospodărie, parte din natură. Materiale de lucru: frunze şi flori presate, seminţe,
coji de nucă, ghinde, coji de ouă, castane, conuri, deşeuri de hârtie, staniol etc. Subiecte: compoziţii
aplicative – felicitări, tablouri
Pentru prelucrarea materialelor maleabile apar următoarele subteme:
a. lucrări din plastilină;
b. lucrări din argilă;
c. lucrări din cocă de hârtie
d. lucrări din ipsos
e. lucrări din sârmă
2
Operaţia de bază este modelajul.

Activităţile gospodăreşti cuprind ca tematică:

a. pregătirea şi întreţinerea îmbrăcămintei, încălţămintei, a accesoriilor şcolare, a jucăriilor; reguli
de igienă corporală
b. Lucrări de menaj: spălarea/curăţarea fructelor şi legumelor; aranjarea unei mese; pregătirea
micului dejun; spălarea veselei; întreţinerea interioarelor şi a locurilor de joacă
c. Activităţi de îngrijire a plantelor de apartament şi de grădină
d. Activităţi de îngrijire a păsărilor şi animalelor mici
e. Activităţi de colectare a plantelor medicinale
f. Activităţi pentru protecţia consumatorului
g. Activităţi de îngrijire şi păstrare a mediului înconjurător

!!!!Pentru fiecare tip de activitate se vor avea în vedere normele de protecţie a muncii cu scopul de a evita
accidentele.

După actuala programă şcolară, clasificarea acestui tip de activităţi este:

a. Activităţi cu materiale din natură
b. Activităţi cu materiale sintetice
c. Activităţi gospodăreşti.
Acestea sunt intitulate drept unităţi de învăţare.
Pentru Activităţi cu materiale din natură, apar ca teme:
Aranjamente florale. Compoziţie
Împletituri
Lucrări din lemn
Lucrări din lut, argilă, aluat etc
Pregătirea materialelor pentru lucru: presarea, uscarea
Activităţi cu materiale sintetice , temele:
1. Lucrări din hârtie: tehnica Origami, tehnica Tangram, conturări, decupări, asamblări şi lipiri;
plierea şi ţeserea benzilor de hârtie, ruperea şi mototolirea
2. lucrări din fire şi materiale textile: cusutul, confecţii, împletitul – tricotat, croşetat, ţesut
3. construcţii din mase plastice
Activităţi gospodăreşti (aceeaşi tematică ca mai sus)

3
Curs 4. Tipologia lecţiilor de abilităţi practice. Structura de bază a unei lecţii de abilităţi practice

În desfăşurarea lecţiilor de abilităţi practice sunt folosite cel mai des trei tipuri de lecţie, coform cu
scopurile urmărite prin derularea acestora:
1. lecţia de comunicare a unor informaţii sau lecţie introductivă
Apare mai rar în planificările calendaristice dar ele sunt absolut necesare la începutul unei teme sau a
abilitării elevilor în folosirea unei operaţii noi. Obiectivul fundamental urmărit este de a forma elevilor o
privire de ansamblu asupra problematicii temei respective. Metodele utilizate mai frecvent sunt:
conversaţia, explicaţia, chiar dezbaterea cu diferite suporturi, demonstraţia şi exerciţiul de introducere.
Specificul acestui tip de lecţie este o mutare de accent spre informare, nevalorificând elemente de
verificare.
2. lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor şi
3. lectia de consolidare a acestora (de fapt putem delimita două tipuri distincte după tipologia
clasică a lecţiilor:
a. formare de priceperi, deprinderi, abilităţi;
b. consolidare a priceperilor şi deprinderilor)
Acestea predomină în planificările calendaristice, fiind esenţiale pentru scopul acestor activităţi
educaţionale. Scopul formativ determină fundamentarea pe exerciţiu; consolidarea unor deprinderi
realizându-se doar prin repetarea aceloraşi operaţii cu subiecte diferite. Metodele utilizate mai frecvent
sunt: conversaţia, explicaţia, demonstraţia şi exerciţiul pentru exersare şi consolidare.
4. lecţia de verificare a stadiului de formare a deprinderilor
Şi aceasta apare mai rar în planificările calendaristice, fiind considerate, în mod eronat, ca implicite
actului de formare şi consolidare a unor deprinderi. Este planificată sau ar trebui să fie, la finalizarea
unei teme, după exersarea unei operaţii sau a unui set legat de operaţii cu un anumit tip de material.
Această lecţie oferă posibilitatea de a observa stadiul de formare a deprinderilor exersate în mai multe
lecţii de consolidare. Metodele utilizate mai frecvent sunt: conversaţia, explicaţia, demonstraţia (numai
atunci când se observă repetarea unei erori la majoritatea elevilor sau când elevii continuă să întâmpine
dificultăţi în realizarea unor operaţii). Accentul este translat spre verificare.
*După cum este şi firesc, în grădiniţă apar aceleaşi tipuri de activitate, singura diferenţă existând în
specificul programului orar, pe activităţi (cu durate mai mici decât la nivel primar!) şi nu pe lecţii.
*Din tipologia prezentată reiese că lecţia de abilităţi practice se derulează cel mai adesea pe structura
unei lecţii de formare/consolidare a priceperilor şi deprinderilor

Structura de bază a unei lecţii de abilităţi practice

În derularea unei astfel de lecţii se concep trei etape, mai apropiate de modul de proiectare a activităţilor
didactice impus prin proiectul ce urmăreşte dezvoltarea gândirii analitice/critice a elevilor: ERR;
respectiv – Evocare, Realizarea sensului şi Reflecţie.

Evocarea - timp Transdisciplinaritate,

discutii introductive,
explicatorii
Realizarea sensului Comportament Etape de lucru
model/lucrare discutată.
Instructaj tehnic Proces tehnologic
Exersare cu elevii
Reflecție Transdisciplinaritate
Evaluare

4
În structura clasică identificăm etapele:
a. moment organizatoric sau introductiv
a.1. organizarea clasei; moduri diferite de a organiza elevii pt a putea lucra împreună cu un set de
materiale sau pt a putea observa mai bine operaţiile demostrate de educator; se verifică prezenţa,
ţinuta şi materialul didactic demonstrativ.
a.2. pregătirea materialelor: distribuirea materialelor sau pregătirea celor aduse de elevi (după
caz)
a.3. verificarea: fie a lucrărilor anterioare, a unor teme propuse de educator pentru exersare acasă
sau se realizează o verificare practică scurtă sau o verificare teoretică. captarea atenției
b. dirijarea învăţării, cu sub-etapele:
b.1. realizarea instructajului tehnic
- discuţii pregătitoare – captarea atenției
- anunţarea subiectului
- prezentarea şi intuirea lucrării model
- demonstrarea de către educator
- explicarea şi demonstrarea fiecărei etape de lucru
- verificarea modului de înţelegere a etapelor de lucru
b.2. aplicarea în practică a instructajului/ exersarea cu elevii a etapelor de lucru legat.
c. încheierea lecţiei, cu sub-etapele:
c.1. încetarea lucrului. curăţenia la locul de muncă
c.2. dezbatere asupra utilităţii lucrării/ frumuseţii acesteia.
c.3. analiza lucrării
c.4. aprecieri generale şi individuale

Curs 5. Proiectarea unei lecţii de abilităţi practice. Modul de pregătire – metodic şi tehnic –
pentru o lecţie de abilităţi practice. Procesul tehnologic. Proiectul de lecţie
 se adaugă curs despre proiectarea după model RWCT – cadrul ERR

Pentru proiectarea unei lecţii de abilităţi practice se disting două etape de pregătire:
- metodică tehnică
În cadrul pregătirii metodice sau metodologice intervine un element fundamental pentru realizarea
planificării calendaristice – studierea programei şcolare.
După studierea programei şcolare, a posibilităţilor pe care le oferă regiunea imediată şcolii pentru
procurarea materialului necesar acestor activităţi, este absolut necesar să se parcurgă un îndrumar
metodic, un ghid metodologic pentru predarea abilităţilor practice. Educatorul întocmeşte planificarea
calendaristică. În întocmirea acesteia, este absolut necesar să se respecte anumite cerinţe:
- planificarea se realizează pe teme. Astfel trebuie avută în vedere stabilirea conţinutului activităţii
pentru fiecare lecţie şi asigurarea unei succesiuni corespunzătoare a acestora – pentru exersarea
unui set de operaţii în manieră consecutivă;
- trebuie să se menţioneze subiectul ce se va realiza (obiectul final) la fiecare lecţie sau a unui şir
de lecţii, dar şi operaţiilor de lucru ce urmează a fi însuşite de câte elevi (ex. măsurarea şi
trasarea unui contur; îndoirea, decupara sau lipirea etc.);
- stabilirea unei corelaţii juste între lecţiile de abilităţi practice şi celelalte discipline parcurse de
elev;
- stabilirea unei corelaţii juste între specificul materialelor utilizate, a ustensilelor şi succesiunea
anotimpurilor, pentru o asamblare plăcută şi eficientă cu informaţiile de la celelalte discipline
şcolare; şi pentru a planifica procurarea din timp a materialelor de lucru.

5
 Pregătirea tehnică pentru lecţia de abilităţi practice presupune respectarea unor etape:
a. confecţionarea lucrării model – pe o planşă, pe suport video, pentru accesul elevilor la
demonstrarea etapelor de lucru
b. completarea procesului tehnologic
c. confecţionarea materialului demonstrativ (atenţie la mărime!)
d. proiectul didactic

detaliere:
a. lucrarea model trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic şi estetic. Trebuie să fie
executată din acelaşi material cu care lucrează şi elevii. Dimensiunile pot fi mai mari dacă este
necesar.
b. proces tehnologic

Subiectul Paharul
Tema Prelucrarea materialelor flexibile /unitate de conţinut/unitate de învăţare
Subtema: lucrări din hârtie
Materiale: hârtie colorată, creioane colorate
Ustensile: creion, foarfece, riglă
Operaţii de lucru (Etape):
1. obţinerea pătratului
2. aşezarea pătratului în poziţia romb, iar colţul de jos se va suprapune peste colţul de sus
3. suprapunea colţului din dreapta pe latura opusă, formând în partea de sus, un triunghi cu laturile
exterioare egale
4. inversarea poziţiei şi repetarea operaţiei de îndoire
5. colţul de sus este îndoit în jos şi introdus în aripioară prin deschiderea ei.
6. inversare poziţiei şi repetarea operaţiilor
c. confecţionarea materialului demonstrativ
Materialul demonstrativ reprezintă:
 planşa cu etapele de lucru sau
 lucrări oprite în diferite etape de execuţie, sau
 schiţa modului de lucru
Cerinţele unei planşe corecte:
- trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic şi estetic
- etapele de lucru vor fi executate din acelaşi material din care s-a executat lucrarea model
- etapele de lucru vor fi distribuite pe planşă, pe toată suprafaţa ei, în ordinea prevăzută de
procesul tehnologic
- etapele de lucru de pe planşă vor avea aceleaşi dimensiuni, iar fondul va fi constrastant

d. elaborarea proiectului de lecţie, cu specificarea celor două părţi impuse de teoria clasică:
partea introductivă/generală cu date de identificare şi scenariul didactic pentru desfăşurarea
lecţiei.

6
 Curs 6 şi 7 - Evaluarea abilităţilor practice

În cadrul orelor de abilităţi practice, evaluarea are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor practice dobândite de elevi, pentru o secvenţă de timp delimitată.
În funcţie de obiectivele specifice abilităţilor practice, evaluarea urmăreşte dacă elevii sunt capabili:
- să distingă toate materialele folosite în cadrul activităţilor;
- să distingă ustensilele de lucru, necesare dintre cele puse la dispozitie , ;
- să utilizeze corect ustensilele de lucru necesare pentru realizarea lucrării;
- să aplice cunoştinţele însuşite la alte discipline în activităţi practice;
- să execute corect operaţiile utilizate în realizarea lucrărilor: rupere, îndoire, tăiere, mototolire,
netezire, împăturire, conturare, decupare, măsurare, asamblare, întrepătrundere, lipire etc.
- să aprecieze obiectiv lucrarea sa şi cele ale colegilor +folosind criteriile stabilite iniţial.

Funcţiile evaluării se întrepătrund pe parcursul unei lecţii de abilităţi practice, astfel apar ca esenţiale
următoarele:
a. funcţia de control – se concretizează în rezultatele obţinute prin măsurarea şi aprecierea
după criteriul de performanţă
b. funcţia de corecţie sau feed-back pentru ameliorare – scoate în evidenţă punctele critice,
lacunele, iar corecţia va fi realizată prin diferenţiere, adică valorificănd rezultatele
evaluării iniţiale, formative şi sumative
c. funcţia de predicţie – pe baza rezultatelor obţinute până la o etapă de lucru anume, se
direcţionează activitatea pe etapele următoare.
Concluzia majoră este că evaluarea are rol reglatoriu în procesul de învăţare, inclusiv în însuşirea
priceperilor şi deprinderilor de lucru implicate de acest tip de disciplină şcolară. Indiferent de tipul de
evaluare, respectiv de forma de evaluare utilizată de cadrul didactic, proiectarea acestei activităţi
didactice urmează un algoritm clasic pornind de la obiectivele de instruire propuse anterior actului
predării:
obiectivele instruirii – ob. operaționale (MAGER!)

situaţiile de învăţare/ sarcinile de învăţare

obiective ale evaluării (ob.operaționale, accent pe performanței minime)

criterii de evaluare/sarcini şi descriptori de performanţă – procesul tehnologic

itemi de evaluare – si transdisciplinaritate

proba (e) de evaluare/ lucrarea pe care o execută elevii

În desfăşurarea procesului didactic, evaluarea poate îmbrăca următoarele forme:

1. evaluarea iniţială sau predictivă
2. evaluarea continuă sau formativă
3. evaluarea cumulativă sau sumativă, cu rol normativ sau criterial; finală

Evaluarea iniţială
Tehnica de evaluare utilizată pentru acest tip de evaluare este proba iniţială sau predictivă. În conceperea
ei se analizează obiectivele clasei anterioare sau ale unei etape deja încheiate de activităţi practice. Lista
7
obicetivele terminale ale acelei etape stă la baza stabilirii criteriilor şi itemilor de evaluare. Rezultatele
evaluării iniţiale ajută la stabilirea reperelor de predare a noului conţinut. Totodată se pot stabili şi
obictive pentru programe de recuperare.

Probă de evaluare iniţială – exemplu –Compoziţie colaj Primăvara

Obiectivul de evaluare: să execute o compoziţie aplicativă din hirtie, folosind următoarele

tehnici/procedee de lucru: măsurare, conturare, decupare, asamblare, lipire
Ob operationale
- să contureze fără a depăsi şablonul părţile componente ale compoziţiei propuse (copac, casă,
soare, nori);
- să decupeze părtile componente ale compozitiei, fără a depăși liniile de contur;
-

Criteriile de evaluare şi sarcinile elevilor (procesul tehnologic):

- să contureze după şablon părţile componente ale compoziţiei propuse (copac, casă, soare, nori);
- să decupeze după liniile de contur;
o să aranjeze şi apoi
o să lipească părţile componente ale compoziţiei;
- in loc de cele două ob de mai sus propunem: să asambleze prin lipire părţile componente ale
compoziţiei;
- să dea un titlu potrivit compoziţiei realizate;
- să adauge şi alte elemente pentru a personaliza lucrarea, conform titlului dat
Criteriile de evaluare din perspectiva învăţătorului şi punctajele (baremul de notare):
conturarea corectă după şabloane 2p
decuparea optimă după liniile de contur 2p
??aranjarea şi lipirea corespunzătoare compoziţiei aplicative 2p
stabilirea titlului potrivit 1p
originalitatea elementelor adăugate 2p
oficiu – gradul de acurateţe, curăţenia la locul de muncă 1p
Timp de lucru – 50 minute

Descriptori de performanţă:
FB – 10-9 puncte
1. conturează fără greşeală după şablon
2. decupează corect după linii de contur
3. aranjează şi lipeşte corespunzător (fără a mâzgăli planşa compoziţiei)
4. stabileşte un titlu potrivit pe care îl poate argumenta
5. adaugă elemente originale în compoziţie, fără a deregla echilibrul planşei

B – 8-7 puncte
1. conturează fără greşeală după şablon
2. decupează corect după linii de contur
3. aranjează şi lipeşte corespunzător elementele compoziţiei, dar cu ajutorul învăţătorului
4. stabileşte un titlu potrivit
5. adaugă elemente originale în compoziţie, dar cu ajutorul învăţătorului

S – 6-5 puncte
1. conturează după şablon, cu asistenţa învăţătorului
2. decupează după linii de contur cu unele greşeli
8
 3. aranjează şi lipeşte elementele compoziţiei, dar cu ajutorul învăţătorului
4. stabileşte un titlu potrivit, dar cu ajutorul învăţătorului
5. adaugă elemente în compoziţie, dar cu ajutorul învăţătorului

Evaluarea continuă
Se realizează prin măsurarea rezultatelor şi aprecierea continuă a activităţii elevilor, pe tot parcursul unei
lecţii. Constă din informarea elevului asupra obiectivelor de instruire, adică asupra sarcinilor pe care
trebuie să le împlinească; rezultatele obţinute se compară cu aceste obiective de instruire.
Evaluarea formativă oferă informaţii despre stadiul atins de elev în formarea şi exersarea unor capacităţi
şi operaţii ale gândirii, precum şi în dezvoltarea unor deprinderi operatorii. Aceste deprinderi operatorii
sunt stabilite prin programele analitice dedicate abilităţilor practice:
- capacitatea de a mânui materialele şi ustensilele necesare;
- capacitatea de a respecta regulile de protecţia a muncii;
- capacitatea de a aplica în practică deprinderile formate anterior;
- capacitatea de a efectua analize şi sinteze (ex. efectuarea etapelor de lucru explicate de
învăţător);
- rapiditatea gândirii şi spiritul de observaţie;
- gradul la care sunt formate deprinderile şi priceperile de lucru;
- capacitatea de a compara lucrările realizate (ale sale cu ale colegilor, ale sale cu o lucrare model
ş.a.m.d);
- capacitatea de a executa toate fazele pentru a elabora o lucrare

Evaluare sumativă
Constituie tipul de evaluare cu rol diagnostic şi poate să furnizeze informaţiile necesare ameliorării
strategiei de învăţare. Prin evaluarea finală se verifică nivelul de cunoştinţe, stadiul de formare a
deprinderilor şi priceperilor, atitudinilor şi aptitudinilor corespunzătoare particularităţilor de vârstă.

Funcţia de reglare a procesului instructiv – educativ realizată de evaluare prin intermediul feed-back-
ului depinde şi de volumul şi structura materialului de studiu. Astfel, controlul secvenţial, pe etape şi
operaţii are efecte pozitive asupra eficienţei învăţării, pentru că semnalizează imediat lacunele, care
astfel pot fi mai uşor înlăturate; determină acţiuni de revenire asupra informaţiei şi mobilizează în
permanenţă atenţia elevilor la activitatea instructiv – educativ.
Testul (probă/lucrare) de evaluare finală se proiectează asemănător cu proba de evaluare iniţială, spre
exemplu la tema Vaza cu lalele, criteriile de evaluare ar putea fi:
- confecţionarea a minimum trei lalele tehnica origami (cu respectarea etapelor de lucru)...........3p
- confecţionarea vazei..........................................2p
- aranjarea florilor în vază...................................2p
- originalitatea elementelor adăugate..................2p
şi un punct oficiu