SEMINAR 1

Studiul structurilor - prin formula asta se doreste o descriere a Alge-

brei (”moderne”). Definitia asta e si neclara si doar partial adevarata,
dar vrea sa sugereze urmatorul fenomen. Cineva studiaza, sa√zicem, nu-
mere intregi, iar altcineva studiaza numerele de forma a + b −1, cu a,
b numere intregi, sau numerele reale, sau functiile continue [0, 1] → R,
etc. Acuma, exista foarte multe soiuri de numere sau de transformari
care merita studiate, asa ca e in zadar sa studiem pe fiecare in parte
( nici macar nu stim care sunt toate.... daca nu stiu nimic despre
flori, dar dau accidental peste o adunatura de orhidee, si dupa peste o
adunatura de cactusi, as putea crede ca mai sunt si alte tipuri, dar nu
o sa stau sa le caut pe tot globu’ pe fiecare-n parte). Atunci incercam
sa le depistam varii esente comune tuturor, si sa studiem toate grupar-
ile ce impartasesc respectiva esenta - asta-i procedeul de abstractizare,
care nu e specific doar Algebrei ! Ce sa insemne esenta? Pai depinde
ce fel de studiu vrem sa facem asupra obiectelor depistate (si a restului
de nedepistate). De exemplu, un lucru interesant il observam legate
de numerele intregi : le putem aduna si, mai mult, cand efectuam
procedeul nu iesim de pe taramul √ numerelor intregi (daca adun doua
numere intregi, rezultatul nu e 2 ). Cu alte cuvinte, avem o operatie
Z × Z → Z ce ia un cuplu de numere intregi si il trimite in suma lor,
operatie notata +. E crucial sa avem o astfel de operatie : ne spune
ceva despre relationarile interne dintre numere. Bun, dat fiind ca mai
pot fi multe alte colectii care suporta astfel de operatii, abstractizam
ce e de interes introducand urmatoarea:

Definitie. O structura aditiva este un cuplu (X, +), unde X e o

colectie iar + e o functie X × X → X.

Apoi studiem aceste obiecte numite structuri aditive. Din pacate,

definitia asta nu ajuta mult : inca sunt prea multe, pentru ca nu e im-
pusa nici o cerinta asupra operatiei. Mai trebuie rafinat terenul putin.
Atunci ne intoarcem la numerele intregi. Nu ne ia mult ca sa observam
ca orice numar intreg x adunat cu 0 da tot x - actiunea ne lasa pe loc,
e neutra: spunem ca 0 e element neutru fata de adunarea numerelor
intregi. Dam:

1
2 SEMINAR 1

Definitie. O structura aditiva cu element neutru este o struc-

tura aditiva (X, +) pentru care exista un element x0 ∈ X asa incat
x + x0 = x oricare ar fi x ∈ X.

Putem continua..... In orice caz, esenta aleasa aici a fost acea op-
eratie intre elemente. Alegand astfel esenta, ne plasam pe drumul
Algebrei.
Dar toate structurile pe care vrem a le studia trebuie sa aibe ceva in
comun - indiferent chiar si de esenta cautata ! Sa ne uitam la situatia
geometrica: unul studiaza configuratii de drepte in plan, altul studiaza
tetraedru in spatiu, sau eu mai stiu ce. Exista insa o notiune care sta
la baza oricarei configuratii geometrice (figura, pe scurt) : punctul.
Acesta e nedefinit: si asa si trebuie sa ramana ! Dau doua explicatii
pentru afirmatia asta. In primul rand, daca vrem sa dam drumul la
o teorie, trebuie sa existe concepte nedefinite la un moment dat (alt-
minteri am defini chestii la nesfarsit). Cum hotaram ce e nedefinit (ce
e axiomatic)? Criteriul e simplu : trebuie sa fie dat in intuitia fiecaruia
dintre noi (asa cum e cazul ideii de punct). Al doilea motiv (mai impor-
tant), este ca riscam sa ne limitam daca vrem sa definim orice. Poate
ca pare cumva pe dos afirmatia asta, dar sensul ei e clar: daca am
incerca sa definim punctul, atunci asta ar putea intra in conflict cu
anumite idei noi ulterioare dezvoltarii teoriei, potrivit carora notiunea
de punct capata mai multe valente- lucru care nu ar face decat rau
imaginatiei ! Sper ca atunci cand veti studia varietatile diferentiabile
sa va aduceti aminte de ceea ce vorbim acum (cu precadere aparitia
suprafetelor Riemann, sau Teoria Algebrica a Numerelor in mainile lui
Kummer - acestea au fost doua momente cruciale in Matematica, pro-
fund legate intre ele, ambele pornind de la devoalarea unei noi naturi
a notiunii de punct). La un moment dat, trebuie facuta o delimitare
limpede intre Matematica si Logica: a doua serveste, evident, celei din-
tai, insa a face Matematica mai necesita un ingredient care lipseste din
a doua - Intuitia.
Revenind la structuri, nedefinitul ce le este comun tuturor il numim
M ultime. Va sugerez sa ganditi astfel: daca ne inchipuim ca sunt varii
nivele de gandire abstracta, atunci nivelul 0 este cel al elementelor, iar
nivelul 1 este cel al multimilor. Veti mai vedea inca un nivel ( al gandirii
umane, pana la urma) : nivelul 2 este cel al categoriilor. Dar atunci,
ori de cate ori trecem de la un nivel la altul, va trebuie sa precizam ce
inseamna =. Ca sa spunem ce inseamna ca doua multimi sa fie egale
( sau diferite), ne amintim ca ideea de multime vine la pachet cu alt
concept primitiv, cel de apartenenta : prin scrierea x ∈ X intelegem
ca elementul x se afla in multimea X. Legatura comun-intuitiva dintre
 SEMINAR 1 3

apartenenta si egalitate o descriem in urmatoarea

Axioma extensiei. Doua multimi X, Y sunt egale daca si numai

daca au aceleasi elemente, caz in care scriem X = Y .

Cu alte cuvinte, o multime e complet determinata de extensia ei ( ne

amintim, pe de alta parte, axioma din geometria euclidiana care spune
ca prin orice doua puncte diferite trece o unica dreapta; altfel spus, o
dreapta e complet determinata de orice doua puncte ale sale)

Remarca. E important sa intelegem ca axioma nu e chiar asa de

evidenta precum pare, si ca e ceva specific apartenentei. Astfel, schim-
band universul de discurs, imaginand ca multimile sunt oameni si ca
x ∈ X inseamna ca x e stramos al lui X, atunci daca vrem sa verifi-
cam validitatea axiomei in aceasta teorie, constatam ca ceea ce ramane
adevarat din aceasta e doar necesitatea, nu si suficienta: daca doi oa-
meni sunt egali, atunci e evident ca au aceiasi stramosi (necesitatea),
dar daca doi oameni au aceiasi stramosi, nu rezulta neaparat ca sunt
identici (suficienta cade).

Definitie. Date multimi X si Y , spunem ca X e inclusa in Y , si

scriem X ⊂ Y , daca oricare ar fi x, x ∈ X implica x ∈ Y .

Remarca. Observati ca relatia de incluziune e analoaga din nivelul

2 a relatiei de comparare ≤ din nivelul 1. Precum cea de egalitate,
este o relatie ref lexiva: oricare ar fi multimea X, avem X ⊂ X. Insa
nu mai e deloc evident faptul ca relatia de apartenenta ∈ e reflexiva.
Adica, data o multime X, ce inseamna ca X ∈ X ?? Defapt, o relatie
precum incluziunea nu trebuie comparata cu una precum apartenenta :
prima opereaza numai inauntrul nivelului 2, insa ∈ e lianul intre nivelul
1 si nivelul 2. De exemplu, daca X e multimea dreptelor dintr-un plan
euclidian, atunci X ∈ / X (oricum am incerca sa vedem X, acest obiect
sigur nu e o dreapta din acel plan - totusi, veti vedea la geometrie ca
multimea dreptelor dintr-un plan ce trec prin origine poate fi vazuta
precum o dreapta; se numeste dreapta proiectiva P1 , dar nu face parte
din acel plan).

Corolar. Daca pentru doua multimi X si Y se intampla sa avem

X ⊂ Y si Y ⊂ X, atunci X = Y .
Demonstratie. Rezulta imediat din axioma extensiei ca X = Y (de-
fapt, afirmatia corolarului e echivalenta cu axioma specificatiei).
4 SEMINAR 1

Drumul se continua, metodica fiind aceeasi lasata de greci in Geome-

trie : metoda axiomatica. Asa cum geometria euclidiana este axiomati-
zata, s-a procedat si cu teoria multimilor, rezultand sistemul axiomatic
Zermelo - Fraenkel, scopul initial fiind acela de a putea pune Aritmetica
( si a numerelor, dar si a cardinalelor) pe un fundament solid. In afara
de axioma extensiei, restul de axiome se ocupa cu fabricarea unor mul-
timi noi din unele date. Cum precizam o multime? Sigur, ii putem lista
elementele, scriind X = {x1 , x2 , . . . } Dar ce mai facem daca aceastea
sunt multe, sau chiar nu sunt in numar finit (precum numerele intregi)?
Atunci incercam sa gasim o proprietate formulata istet care sa le in-
globeze pe toate. Iata, daca vrem sa precizam dintre toate numerele
naturale doar pe cele pare, proprietatea e x ∈ N cu x = 2n pentru un
natural n, si astfel producem submultimea celor pare. Dar trebuie sa
formulam mai precis ce vrem sa spunem prin ”precizare”. Prin asta ne
referim la o propozitie in sensul logicii, dupa cum urmeaza. Propoziti-
ile atomiste sunt de forma x ∈ X si X = Y ; restul se obtin din astea
aplicandu-le operatorii logici uzuali si tinand cont de regulile sintaxei,
si, sau, non, implica, daca si numai daca, exista, oricare ar f i. Ul-
timul ingredient e o variabila libera x la care propozitia sa se refere
( libera insemnand sa nu fie pretutindeni constransa in propozitie de
ceva, cum ar fi sa apara dupa exista).

Axioma Specificatiei. Data o multime X si o propozitie P (x),

acestea produc o multime Y ale carei elemente sunt exact elementele
din X pentru care P (x) e adevarata; scriem Y = {x ∈ X; P (x)}.

Acum urmeaza un moment crucial. Iata ce putem demonstra:

Teorema(RUSSELL). Nu exista un univers asamblistic. Mai precis,

nu exista o multime care sa contina orice.
Demonstratie. Vrem sa folosim axioma specificatiei in felul urmator.
Luam propozitia sa fie P (x) = (x ∈ / x), indiferent de cine e X. Atunci
axioma ne produce urmatoarea: Y = {x ∈ X; x ∈ / x}. Se intampla,
oare, sa avem Y ∈ X ? (e cat se poate de just ca o multime sa contina
alte multimi drept elemente: o dreapta e o multime de puncte, asa ca
multimea dreptelor din plan e o multime de multimi.). Sa presupunem
ca asa se intampla. Avem doua posibilitati: fie Y ∈ Y , fie Y ∈ / Y.
Daca am avea Y ∈ Y , atunci nu putem avea Y ∈ X, conform definirii
lui Y . Daca, in schimb, Y ∈/ Y , atunci daca am avea Y ∈ X ar rezulta
(tot din definirea lui Y ) ca Y ∈ Y - contradictie! Astfel, ramane ca
Y ∈/ X.
 SEMINAR 1 5

Asadar, data orice multime X, putem gasi mereu ceva pe care X

nu-l contine.

Corolar. Colectia tuturor multimilor nu este o multime.

In alta ordine de idei, trecerea la nivelul 3 are substanta noua ! Dar

nu urmam aici drumul acesta - noi vom lucra numai la nivelurile 0 si 1
( dar mereu cu un ochi spre 3 ).
O axioma de moment, si tot de bun simt: Exista o multime. Trebuie
sa faceti abstractie de orice ati auzit: numar, polinom, functie, curba,
limita, etc. - in cadrul teoriei axiomatice a multimilor se presupune ca
nu stim o definitie riguroasa a acestora (tocmai asta se vrea). Prin ur-
mare, nu stim sigur nici macar daca studiem cu adevarat ceva - totusi,
presupunem ca da (stim sigur ca e adevarat acest lucru; asta e doar
o axioma provizorie, din motive logice - nu facem inca matematica!).
Odata cu aceasta, obtinem imediat:

Propozitie. Exista o unica multime care nu contine nici un element

Demonstratie. Conform axiomei, exista o multime X. Axioma spec-
ificatiei aplicata lui X si propozitiei P (x) = (x ̸= x) ofera multimea
Y = {x ∈ X; x ̸= x}. Evident, Y nu are nici un element (relatia =
e reflexiva). Mai mult, axioma extensiei ne spune ca poate fi doar o
singura multime fara nici un element.

Remarca. Referitor la demonstratie, observati ca am avut nevoie de

un f als absolut, dat fiind ca nici nu stim cine e X. Partea de unicitate
ne spune ca, desi am plecat initial cu o multime X, multimea rezultata
nu depinde de X.

Definitie. Multimea data de propozitia anterioara se numeste mul-

timea vida, si ne noteaza ∅.

Andre Weil este raspunzator de aceasta notatie (e o litera din alfa-

betul norvegian).

Propozitie. Multimea vida e submultime a oricarei multimi : ∅ ⊂

X, oricare ar fi X.
Demonstratie. In general, cand avem de aratat ceva legat de mul-
timea vida, e bine sa procedam prin negatie (deci aratam ca nu poate
fi fals). In exemplul de aici, cand poate fi fals ca ∅ ⊂ X? Pai numai
daca exista un element in ∅ care sa nu fie in X; dar, prin definitie, ∅
6 SEMINAR 1

nu are vreun element. Astfel, ∅ ⊂ X nu e falsa nicicand.

Pana acuma, teoria multimilor e inca sarac dezvoltata. Avem nevoie

de noi axiome, care sa produca multimi in mod esential diferit. Asa
cum putem aduna doua numere, are trebui sa existe mereu posibilitate
de a punea laolalta doua multimi; mai mult, nu trebuie sa ne limitam
la doar doua multimi. Atunci introducem :

Axioma reuniunii. Pentru orice colectie de multimi, exista o mul-

time care sa contina toate elementele ce se afla macar intr-o multime
a colectiei date : pentru orice colectie C, exista o multime U asa incat
daca x ∈ X, pentru un X din C, atunci x ∈ U .

Formulata astfel, trebuie observat ca axioma poate sa ofere o mul-

time U care sa depaseasca toate elementele multimilor din colectia data
(adica poate sa contina elemente in plus fata de cele din multimile colec-
tiei). Atunci remediem cu axioma specificatiei aplicand-o multimii U
si cerintei P (x) = (x ∈ X, S pentru macar un X din C). Multimea
rezultata de aici o notam, X∈C X si o numim reuniunea multimilor
din colectia C. In cazul in care C e formata doar din X si Y , scriem
X ∪ Y . Totusi, ca sa vorbim limpede de astfel de colectii de multimi,
ar insemna sa putem vedea mereu doua multimi ca si elementele unei
a treia multimi. Iarasi, e o chestiune extrem de intuitiva, asa ca dam:

Axioma cuplarii. Pentru orice doua multimi, exista o a treia care

care le contine pe ambele ca si elemente: Daca u si v sunt multimi,
atunci exista o multime X, asa incat u ∈ X si v ∈ X.

Remarca. Pare ca prin astfel de enunturi intram in contradictie cu

ceea ce am spus mai devreme, anume ca nu stim ce inseamna numar
natural. Dar exprimari precum doua, a treia sunt doar cu sensul de
cuvinte uzuale, pentru a nu incarca enuntul cu un limbaj de semne ex-
cesiv. (asta-i vocabularul, si-atat!). Tocmai de aceea aveti si o a doua
- sic ! - formulare in enuntul axiomelor.

Din nou, multimea X data de axioma cuplarii poate sa le depaseasca

pe cele doua; ca sa obtinem una care sa le contina doar pe ele, aplicam
axioma specificarii lui X si lui P (x) = (x = u sau x = v). Aceasta
multime din urma o notam {u, v} si o numim cuplul (neordonat) format
de u si v.
 SEMINAR 1 7

Drept aplicatie a teoriei dezvoltate pana acum, putem vedea definitia

notat
unui numar natural : 0 = ∅, 1 = {∅, ∅} = {∅}, 2 = {∅, {∅}}, etc. !
Definitia asta cuprinde exact modul prin care s-a ajuns experimental
la numerele naturale: prin numarare. Astfel, 0 e multime cu zero
elemente, 1 e multimea cu un singur element, s.a.
De ce avem nevoie de axioma reuniunii? Situatia tipica se gaseste
in geometrie: ne inchipuim ca avem de studiat un obiect geometric
X - o suprafata in spatiu, sa zicem. Forma acestuia poate fi foarte
complicata, asa ca alegem sa il studiem local mai intai. Asta inseamna
ca incercam sa il cunoastem in jurul oricarui punct x ∈ X. Deoarece
X e suprafata, vorbim de un obiect 2 − dimensional, asa ca daca
ne restrangem suficient de mult in jurul punctului x, vom putea sa
delimitam un intreg petec din jurul lui x pe care sa-l putem deforma
intr-o bucata din plan (deci pe care-l putem intinde, indrepta....); sa-i
zicem acestui petec Ux (o submultime a lui X). Dar acuma, aceste
bucati mici din jurul punctelor lui X sunt mai abordabile caci au cea
mai simpla forma cu putiinta: sunt plate (nu sunt curbate). Mai mult,
putem incercaS sa revenim la studiul global via aceste cunostinte locale
caci X = x∈X Ux ( reuniunea lor da intregul X prin constructie:
fiecare Ux contine x, pentru orice x ∈ X)
Avand in vedere aceasta situatie geometrica, observati ca acele bu-
cati locale se pot taia intre ele, si e important sa vedem ce se produce
pe teritoriile comune intre Ux si Uy pentru a vedea cum putem lipi. Cu
alte cuvinte, suntem condusi la a studia si intersectiile:

Definitie. Date doua multimi X si Y , se defineste intersectia lor ca

fiind multimea X ∩ Y = {x ∈ X; x ∈ Y }. (la fel, cu axioma specifi-
catiei). Cand X ∩ Y = ∅, spunem ca X si Y sunt disjuncte.

Pauza de la teorie - facem niste exercitii (simple).

Exercitiul 1 (proprietati algebrice ).

a. (element neutru ). Pentru orice multime X, avem X ∪ ∅ = X.
b. (comutativitate). Pentru orice multimi X, Y , avem X ∪ Y =
Y ∪ X.
c. (asociativitate). Pentru orice multimi X, Y , Z, avem (X ∪ Y ) ∪
Z = X ∪ (Y ∪ Z).
d. (idempotenta).Pentru orice multime X, X ∪ X = X
e. X ⊂ Y daca si numai daca X ∪ Y = Y .
Solutie. Folositi primul corolar de la axioma extensiei (si definitiile).
8 SEMINAR 1

Exercitiul 2. a. (element absorbant). X ∩ ∅ = ∅

b. X ∩ Y = Y ∩ X.
c. (X ∩ Y ) ∩ Z = X ∩ (Y ∩ Z).
d. X ∩ X = X.
e. X ⊂ Y daca si numai daca X ∩ Y = X.
Solutie. Acelasi lucru....

Exercitiul 3 (legile de distributivitate). Pentru orice multimi X,Y

si Z avem ca X ∩ (Y ∪ Z) = (X ∩ Y ) ∪ (X ∩ Z) si X ∪ (Y ∩ Z) =
(X ∪ Y ) ∩ (Y ∪ Z)
Solutie. Din nou, plecam cu un x arbitrar din X ∩ (Y ∪ Z) si aratam
ca x trebuie sa fie in reuniunea din dreapta, si invers.

Exercitiul 4. Mai sus s-a definit intersectia a doua multimi. Sa se

defineasca intersectia unei colectii nevide de multimi.

Analog cu scaderea numerelor intregi, introducm:

Definitie. Diferenta a doua multimi X si Y este multimea X − Y =

{x ∈ X; x ∈
/ Y}

Exercitiul 5. Fie U o multime fixata. Pentru orice submultime

′
X ⊂ U , notam U − X = X . Avem:
′ ′
a. Daca X ⊂ U , atunci (X ) = X.
′ ′
b. ∅ = U si U = ∅.
′
c. Pentru orice X ⊂ U , X ∩ X = ∅.
d. Pentru orice X ⊂ U si Y ⊂ U , avem ca X ⊂ Y daca si numai
′ ′
daca Y ⊂ X .

Exercitiile astea sunt asa... ca sa le avem aici ( sunt banal de demon-

strat). Iata si o :

Tema. Cititi nota istorica de la pagina 296 din cartea ”N. Bourbaki
- T heory of sets”.

Continuam data viitoare cu alte operatii intre multimi, cea mai im-
portanta fiind cea de f unctie.