Gheorghe Bârsa
llarion Postolachi
TEH NICI
DE CO NFEC IO NARE
A PROTEZELOR
DENTARE
C H I IN U, TIIN A, 1994
CZU 616.314-77
B I B L I O T E C A
U S M «N. Testeml anu»
4108120000—59
La comand
M—004—94
ISBN 5— 376—01791— 5
© Gh. Bârsa, I. Postolache,
1994
CUPRINS
Introducere 8
CAPITOLUL 1. AN ATOM IA I F IZ IO L O G IA S IST E M U LU I STO-
MATOGNAT (no iuni generale) ..................................................................... 9
1.1. Scheletul maxilofacial ............................................................................ 9
1.2. Mu chii sistemului stomatognat .' ...............................15
1.3. Mucoasa cavit ii bucale ..................................................................... 17
1.4. Anatomia din ilor ...................................................................................20
1.5. Articula ia temporomandibular .....................................................42
1 .6. Arcadele dentare i curbele de o c l u z i e ................................................ 45
1.6.1. Rela ii de o c l u z i e ................................................................................... 51
1.6.2. Rapoarte de ocluzie normal ..................................................... 53
1.6.3. Rapoarte de ocluzie patologic . ................................................ 55
1.6.4. Ocluzia d i n a m i c ................................................................................... 57
1.7. Elemente de orientare a n a t o m i c ................................................ ....... 62
1.8. Sisteme de notare a d i n i l o r .............................................................. 65
CAPITOLUL 2. R E PR O D U C ER E A F O R M E I C O R O A N ELO R D IN
ILOR 68
2.1. Principii generale de modelaj i instrumentarul necesar . . 68
2.2. Modelajul din ilor incisivi superiori i i n f e r i o r i ............................70
2.3. Modelajul caninilor superiori i " i n f e r i o r i ........................................ 74
2.4. Modelajul premolarilor superiori ....................................................... 77
2.5. Modelajul premolarilor inferiori . , •................................... 79
2.6. Modelajul molarilor s u p e r i o r i ..............................................................80
2.7. Modelajul molarilor inferiori .............................................................. 82
2.8. Modelajul prin tehnica adi iei cu c e a r ......................................... 83
2.9. Modelajul prin tehnica aplic rii pastelor icremelor . . . 86
C A P I T O L U L 3. M A TER IALE UTILIZATE LA R E A L IZA R E A PRO
TEZELOR DENTARE 88
3.1. Materiale amprentare ............................................................... \ 89
3.2. Materiale pentru confec ionarea modelelor .................................. 93
3.3. Ceara i variet ile e i ............................................................................ 95
3.4. Din ii artificiali ................................................................................... 93
3.5. Acrilatele .............................................................. .................................. 99
3.5.1. Acrilate pentru confec ionarea protezelorf i x e .............................. 100
3.5.2. Acrilate pentru confec ionarea protezelor mobilizabi e . . .102
3.6. Metalele i aliajele ................................. .......................................... 103
3
3.6.1. A liaje nobile ......................................................................................... 105
3.6.2. A liaje i n o b i l e ......................................................................................... 108
3.6.3. Aliaje de lipire .................................................................................. 109
3.6.4. Aliaje auxiliare .................................................................................. 110
3.7. Por elanul ................................................................................................ 110
3.8. Materiale pentru prelucrarea i finisarea protezelor dentare . 113-
3.9. Materiale diverse .................................................................................. 118
4
5.4.2. Coroana fizionomic din acrilat .................................................• 229
5.5. Coroanele m i x t e ..........................................................................................231
5.5.1. Coroana mixt cu componenta metalic tan at . . . . 231
5.5.2. Coroana mixt cu componenta metalic turnat (metaloacrilic ) 233
5.5.3. Coroana mixt metaloceramic ....................................................... 236
5.6. Coroanele de substitu ie ..................................................................... 248
5.6.1. Coroane de substitu ie cu dispozitive radiculare simple . . 249
5.6.2. Coroane de substitu ie cu dispozitive radiculare compuse . . 250
5
7fl. Etapele clinico-tehnice de confec ionare a protezelor par iale mobi
lizabile acrilice cu plac ...........................................................307
7.2.1. Particularit ile realiz rii m o d e l e l o r ......................................... 307 •
7.2.2. Alegerea din ilor- stâlpi pentru aplicarea elementelor de ancorare, 309
men inere i s t a b i l i z a r e ........................................................... 309
7.2.3. Montarea din ilor artificiali i modelarea machetei protezei par
iale mobilizabile acrilice cu p l a c ...................................... 310
7.3. Realizarea protezelor par iale mobilizabile cu baza din acrilat 312
7.4. Realizarea protezelor par iale mobilizabile cu baza metalic . . 313
7.5. Realizarea protezelor par iale mobilizabile cu baza mixt . . 313
7.6. Realizarea protezelor par iale mobilizabile cu suprafa a mucozal
a bazei c ptu it cu r ini elastice ...................................... 315
CAPITOLUL 8 . PROTEZA PAR IAL M O B IL1ZA B ILA SCHELE-
TATA ........................................................................................................... 317
, 8.1. Elementele componente ale protezelor par iale mobilizabile scheletate 317
8.1.1. eile protezei s c h e l e t a t e ...........................................................318
8.1.2. Elementele de leg tur dintre eileprotezeischeletate . 318
8 .1.2.1. Plasarea elementelor de leg tur dintre ei pe câmpul protetic 319
9.1.3. Elementele de ancorare, men inere, sprijin i stabilizare . . 321
8 .1.3.1. Cro etele t u r n a t e ................................................................................. 321
8 .1.3.2. Sisteme s p e c i a l e ........................................................................ 329
8 .1.3.3. Elemente cu ac iune i n d i r e c t ....................................................... 336
8.1.4. Elementele de leg tur dintre p r ile mucozale icele dentare
ale s c h e l e t u l u i .................................. ..................................................336
.8.2. Conceperea i realizarea protezelor par iale mobilizabile scheletate 337
8.2.1. Conceperea protezelor par iale mobilizabile scheletate în edenta-
iile t e r m i n a l e .................................................................................... 337
5.2.2. Conceperea protezelor par iale mobilizabile scheletate în edenta-
iile laterale intercalate ................................................................338
8.2.3. Conceperea protezelor par iale mobilizabile scheletate în edenta-
iile frontale .................................................................................... 339
8.2.4. Conceperea protezelor par iale mobilizabile scheletate în edenta-
iile m i x t e ......................................................................................... • 340
8.3. Etapele clinico-tehnice de confec ionare a protezelor par iale mobi
lizabile scheletate .........................................................................341
8.3.1. Modelul i analiza lui la paralelograf . ...................................341
8.3.2. Preg tirea modelului pentru d u p l i c a r e ............................... 349
8.3.3. Modelul duplicat ........................................................................... • 351
8.3.4. Modelarea machetei scheletului protezei ............................. 354
8.3.5. Prelucrarea i finisarea scheletului m e t a l i c ..............................357
8.4. Realizarea segmentelor arcadelor dentare artificiale i a protezei
scheletate finale ................................................................................360
€
9.3.2. Pozi ionarea modelelor în simulatoare i înregistrarea reperelor
pe abloanele de ocluzie pentru montarea din ilor artificiali . 372
9.3.3. Macheta bazei protezei i realizarea arcadelor dentare artificiale 373
9.3.3.1. Montarea din ilor i realizarea arcadelor dentare dup Gysi 374
9.3.3.2. Tehnica de montare a din ilor dup principiile Gysi în diverse
modific ri .......................................................................................... 381
9.3.3.3. Tehnica de montare a din ilor dup principiile calotei sferice 382
9.3.3.4. Montarea din ilor în articulatoare moderne dup reperele ana
tomice trasate pe m o d e l e ..................................................................... 385
9.3.4. Modelarea definitiv a machetei protezei totale . . . . 388
9.3.5. Aplicarea acrilatului, polimerizarea, prelucrarea i lustruirea pro
tezei totale ......................................................................................... 390
9.4. Proteza total cu baz metalic , baz armat i cu c ptu eal din
m aterial e l a s t i c .....................................................................................................................3 9 I
ANATOMIA
I F I Z I O L O G I A S I S T E M U L U I STOMATOGNAT
(no iun i generale)
zit 'ile maxilare mai pu in pronun ate, dar care totu i favorizeaz
o men inere satisf c toare a protezelor mobile i mobilizabile. M a
xila grupat la clasa a treia este cea mai pu in favorabil pentru
un tratament protetic, deoarece se caracterizeaz printr-o atrofie
accentuat a apofizei alveolare, tuberozit i maxilare abia contura
te, bolta palatin fiind astfel aproape plat . Mucoasa activ mobil
este inserat aproape de vârful apofizei alveolare sau chiar la m ij
locul ei.
Mandibula prezint unicul os mobil al sistemului stomatognat
i este alc tuit din corp, situat în plan orizontal, i dou ramuri
ascendente fiecare terminându-se cu dou apofize: anterior — apo
fiza coronoid (processus coronoideus) i posterior — apofiza con-
dilar (processus condylaris). Cap tul articular al apofizei condi-
lare une te, prin intermediul articula iei temporomandibulare, man
dibula cu craniul. Intre apofiza coronoid i apofiza condilar se
g se te incizura mandibular .
Ramurile ascendente formeaz cu corpul mandibulei un unghi,
care în decursul vie ii se schimb . La copii acest unghi este egal
cu 135°— 140°, Ia adul i — 105°— 110°, iar la b trâni, mai ales în
caz de edenta ie par ial sau total , unghiul respectiv devine ob
tuz. Aceste schimb ri sunt influen ate de modific rile de func ie*
IX
care provoac atât resorb ia esutului osos din partea exterioar a
regiunii unghiurilor, cât i restructurarea osului în întregime.
Corpul mandibulei are o fat extern convex i o fa intern
concav i deci poate fi considerat c este constituit din dou p r i:
baza mandibulei i apofiza alveolar . Suprafa a extern i inter
n a bazei este prezentat de mai multe proeminen e osoase (rugo
zit i), de care sunt insera i mu chii mobilizatori ai mandibulei.
Mandibula este alc tuit dintr-o substan osoas compact (sub
stan a cortical ) prezentat de dou pl ci unite intim pe marginea
inferioar , între care se g se te substan spongioas . Grosimea
lamelelor care formeaz substan a compact i a trabeculilor (la
melelor) care formeaz substan a spongioas este diferit , iar or
dinea în care ele sunt aranjate, precum i direc ia alc tuiesc liniile
de for care contribuie la suportarea i neutralizarea presiunilor
masticatoare. Aceste linii, ca i în cazul maxilei, prezint nu alt
ceva decât stâlpii de rezisten , care se claseaz în stâlpi de re
zisten marginali, bazali, transversali, anteriori, posteriori, capu-
lans, radiali. In literatura de specialitate ace ti stâlpi de rezisten
mai sunt cunoscu i i sub denumirea de linii de for (fig. 2).
Apofiza alveolar a mandibulei ca i la maxil este destinat
pentru implantarea din ilor respectivi. De men ionat c apofiza
alveolar mandibular , spre deosebire de cea maxiilar , ca regul ,
nu asigur o stabilitate perfect protezei dentare totale, fapt ce se
explic prin dimensiunile reduse ale acestei forma iuni. In zona
molarilor, apofiza alveolar mandibular are o în l ime de 2—
3 mm, la nivelul premolarilor este mai pu in pronun at , iar în
zona frontal este, de obicei, mai înalt . Uneori, din cauza unei
atrofii exagerate, în locul unei apofize alveolare proeminente pu
tem întâlni chiar o înfundare în locul fostei apofize. In dependen
de valoarea apofizelor alveolare mandibulare, în ce prive te stabi-
12
îizarea i men inerea protezelor mobilizabile, Koller deosebe te pat
ru tipuri de atrofie a apofizei alveolare mandibulare.
T i p u l I. Apofiza alveolar prezint o în l ime bine exprimat
egal pe toat întinderea, resorb ia producându-se într-o m sur
mic . Creasta apofizei alveolare' este rotunjit i favorabil pentru
baza protezei. Locul de inser ie a mu chilor i plica trec toare a
mucoasei Sunt situate la o distant considerabil de vârful apofizei
alveolare.
T i p u l II. Atrofia apofizei alveolare este uniform pe toat
întinderea, îns este destul de avansat , afectând în unele cazuri
i corpul mandibulei. Apofiza alveolar în zona frontal deseori
cap t o form ascu it , ce împiedic protezarea. Locul de inser ie
a mu chilor este situat aproape de marginea crestei.
T i p u l III. Apofiza alveolar este atrofiat considerabil în sens
lateral i mai pu in frontal, datorit faptului c din ii laterali au
fost pierdu i mai timpuriu decât cei frontali. Zona de retentie este
prezent numai în regiunea frontal .
T i p u l IV. Atrofia apofizei alveolare feste accentuat în zona
frontal i mai pu in exprimat în regiunile laterale. în asemenea
situa ii stabilitatea protezei este asigurat numai în plan trans
versal.
Lejoyeux clasific ambele maxilare în raport cu valoarea apofi-
zelor alveolare edentate în patru clase: 1) apofize convexe cu va
loare protetic bun , pu in reabsorbite, limitate de versante vesti
buläre i linguale extinse, nedureroase, f r exostoze sau torus
mandibular; liniile oblice interne fiind terse pot fi utilizate pentru
ameliorarea retentiei protezelor; 2) apofize cu valoare protetic me
die, tare înc sunt apte s contribuie la stabilizarea i men inerea
protezelor; 3) apofize alveolare cu valoare protetic sc zut cu un
grad de resorb ie accentuat provocat de inactivitate func ional
sau de purtarea unor proteze incongruente, neechilibrate; 4) apo
fize alveolare cu valoare protetic negativ , cu concavit i atât
în plan frontal, cât i sagital.
Asupra gradului de men inere a protezelor influen eaz în mare
m sur starea zonelor retentive mandibulare (zona retromolar ,
trigonul retromolar, zona submandibular ), de care depinde i po
sibilitatea realiz rii implanturilor.
In zona retromolar sunt situa i tuberculii piriformi, care, ca
i apofiza alveolar , pot fi grupa i conform valorii lor protetice în
patru clase (fig. 3): tuberculi favorabili în ce prive te stabilizarea
i men inerea protezelor; tuberculi medii ca valoare protetic ; tu
berculi cu valoare protetic foarte sc zut ; tuberculi cu valoare pro
tetic negativ .
De men ionat c structura anatomic a mandibulei are un rol
important nu numai în terapia protetic , dar i în realizarea apa
ratelor (simulatoarelor) care reproduc mi c rile ei. A a, de exem
plu, Bonwill, studiind configura ia mandibulei, a constatat c dac
vom uni cu linii imaginare drepte condilii articulari ai mandibulei
între ei, i cu punctul dintre incisivii centrali ob inem la nivelul mar-
13
Fig. 3. Valoarea tuberculilor piriformi în sU iilizarea i men inerea protezelor
mobilizabile
14
1.2. Mu chii sistemului stomatognat
Mu chii sistemului stomatognat dup func ia lor de baz se
împart în 2 grupe: mimetici i mobilizatori.
Mu chi» mimetici. Acest grup de mu chi î i au originea pe sche
letul osos i inser în piele sau mucoas , constituind ansamblul
mu chilor care realizeaz mimica (expresia) fetei. Totodat ei par
ticip la actele de respira ie, fonatie i mai pu in — mastica ie, având
un rol important în asigurarea stabilit ii protezelor mobilizabile
ce se realizeaz prin limitarea func iei câmpului protetic. Limitarea
func ional a câmpului protetic este influen at i de mu chii: orbi
cular al gurii, depresor al col ului gurii, levator al buzei superioare,
depresor al buzei inferioare, buccinator, levator al col ului gurii, zigo-
matic mare, mentonier, canin (fig. 5).
Mu chii mobilizatori. Aceast grup de mu chi acord mandibu
lei diverse mi c ri la realizarea actelor de mastica ie, degluti ie,
fonajie etc. In raport cu func iile lor de baz mu chii respectivi se
împart condi ional în trei grupe: coborâtori, ridic tori i propullsori
ai mandibulei.
Mu chii coborâtori. Sunt cunoscu i i sub denumirea de mu chi
suprahioidieni, care unesc osul hioid cu mandibula, baza craniului,
limba i faringele. Mu chii respectivi particip la realizarea func iei
de deschidere a gurii, la emiterea sunetelor înalte, la realizarea
func iilor de respira ie i degluti ie. Din aceast grup fac parte
mu chiul digastric, mu chii milohioidieni i geniohioidieni, care for
meaz plan eul bucal pe care se extind i limitele protezelor mobi
lizabile (fig. 6).
16
Mu chiul temporal. Acest mu chi asem n tor unui evantai în
cepe pe osul temporal, trece pe sub arcada zigomatic i se insera
pe apofiza coronoid a ramurii mandibulei (fig. 7, a). Mu chiul tem
poral este format din trei fascicule: anterior, mijlociu i posterior.
Fasciculul anterior ridic mandibula, iar cei mijlociu i posterior
trag mandibula înapoi.
Mu chiul maseter. Este de form patrulater , are inser ie fix
pe fa a intern a osului zigomatic, a arcadei zigomatice, pe condi-
lul articular al osului temporal, precum i inser ie mobil pe fa a
extern a ramurii ascendente i a corpului mandibulei în zonele
învecinate ale unghiului mandibulei (fig. 7, b); este format din dou
fascicule (profund i superficial) cu fibrele musculare orientate ob
lic de sus în jos în sens anteroposterior. Func ia de baz a mu
chiului maseter este de a ridica mandibula, îns la contrac ia unila
teral o deplaseaz înainte i lateral.
Mu chiul pterigoidian intern sau median. Are form i direc ii,
similare cu ale mu chiului maseter, având inser ie fix în foseta
apofizei pterigoidiene i inser ie mobil pe fa a intern a mandibu
le i— inser ii simetrice cu cele ale mu chiului maseter (fig. 7, c).
La contrac ia bilateral i uniform , mu chiul pterigoidian intern
ridic mandibula i o duce u or înainte, iar la contrac ia unilatera
l o deplaseaz lateral, diametral opus contrac iei.
Mu chii propulsori. Aceast grup de mu chi mobilizeaz m an
dibula în plan sagital i transversal — direc ii de deplasare nece
sare pentru o mastica ie eficient . Dup cum s-a men ionat, la rea
lizarea acestor mi c ri contribuie i mu chii ridic tori. Dintre mu
chii care realizeaz mi c ri numai de propulsie face parte i mu
chiul pterigoidian extern sau lateral (fig. 7, d), care este situat în
fosa infratemporal , medial ramurii mandibulei i este format din
dou fascicule: superior i inferior.
Fasciculul superior î i are originea la aripa mare a sfenoideului
i inser mobil la capsula articular a articula iei temporomandibu-
lare. Fasciculul inferior începe de pe fa a extern a aripii mari a
apofizei pterigoidiene i inser mobil pe partea anterioar a colului
condiului.
La contrac ia bilateral mu chii pterigoidieni externi mi c m an
dibula înainte, iar la contrac ia unilateral — lateral.
18
de sacy Ia limita dintre palatul dur i palatul moale, denumit linie
«Ah». La mandibul ea este situat la nivelul celor dou funduri
de sac — lingual i vestibular (fig. 9). Zona de mucoas neutr
constituie un element morfologic deosebit de important în men ine
rea protezei, deoarece intervine favorabil la formarea fenomenului
de succiune reprezentând totodat limita maxim a marginilor pro
tezei mobilizabile. Mucoasa activ mobil continu zona de mucoas
neutr acoperind obrajii, buzele, forma iunile mobile din vestibulul
bucal i valul palatin. Aceast mucoas este mobil în toate sen
surile, datorit ac iunii mu chilor, i nu poate fi acoperit de sup
rafa a sau marginea protezei.
La realizarea protezelor mobilizabile un rol important îl au for
ma iunile mobile de la nivelul mucoasei, denumite i plice alveobu-
cale reprezentate de: frenul buzei superioare i inferioare situate
pe linia median a fe ei; frenul bucal (ligamentul gingivobucal)
situat lateral de frenul buzelor în dreptul premolarilor; plic pteri-
gomandibular situat în dreptul tuberozit ilor maxilare. Aceste
forma iuni, fiind mobile, exclud fixarea marginilor protezelor pe ele
(fig. 10).
Grosimea i elasticitatea fibromucoasei câmpului protetic deter
min gradul s u de rezilien i comportarea divers fa de spri-
Fig. 10. Forma iunile mucozale mobile: 1 — trenul buzei superioare i inferioa
re; 2 — ligamente gingivobucale; 3 — plica pterigomandibular
Fig. 11. Zonele de rezilien ale mucoasei la maxil : 1 — zona apofizelor al
veolare; 2 — zona median ; 3 — zona rugilor palatinale; 4 — zona glan
dular
19
jin u l protezelor. Din aceste considerente Supple clasific fibromu
coasa în patru clase:
Clasa I. Fibromucoas s n toas cu grosime moderat , depresi-
bil , amortizeaz ocurile care rezult în timpul mastica iei i re
duce tendin ele de deplasare a protezelor.
Clasa II. Fibromucoas atrofiat , sub ire, pu in elastic este
inapt s suporte presiuni care influen eaz nefavorabil asupra
st rii func ionale a protezelor.
Clasa III. Fibromucoas groas , friabil , cu un grad mare de
comprimabilitate care va favoriza deplasarea protezelor.
Clasa IV. Fibromucoas hipertrofiat , mobil . Din aceast clas
face parte i fibromucoasa flotant , sau în creast de coco , care
trebuie îndep rtat pe cale chirurgical , pentru a putea asigura
stabilitatea i eficien a protezelor.
Rezilien a sau compresibilitatea fibromucoasei este variat nu
numai de la individ la individ, dar i în diferite zone ale câmpului
protetic. Dup Liund, la maxil deosebim 4 zone: zona fibroas pe
riferic situat pe coama apofizelor alveolare, cu un grad de rezi-
lien sc zut; zona fibroas median , la nivelul suturii intermaxila
re, unde mucoasa este sub ire i aderent , sensibil la presiuni, din
care cauz deseori necesit izolare; zona rugilor palatinale situate
în treimea anterioar a bol ii palatine cu o rezilien medie; zona
glandular (posterioar ) situat în treimea posterioar a bol ii
palatine cu o rezilien crescut (fig. 11). Este necesar de men io
nat c în zona median a bol ii palatine poate s fie prezent toru-
sul palatin acoperit cu o mucoas sub ire fbarte aderent , proemi
nen a c ruia necesit folierea pe model în timpul realiz rii prote
zelor mobilizabile.
La nivelul mandibulei, de i gradul de rezilien este de aseme
nea variabil, este mai greu de realizat o sistematizare, datorit fap
tului c de cele mai multe ori trecerea de la mucoasa fix la cea pa
siv mobil i activ mobil se face brusc din cauza atrofiei apofizei
alveolare.
Rezilien a mucoasei, dup V. Kulajenko, este de 0,5—2,2 mm,
dup Steiger — 0,4— 2,0 mm, dup Kelescian — 0,4—0,9 mm.
Cunoa terea acestor particularit i morfofunc ionale ale mucoa
sei câmpului protetic este necesar pentru realizarea corespunz toa
re a protezelor mobilizabile.
Fig. 13. Coroana anatomic i clinic a dintelui: 1 — smal ul; 2 — coletul ana
tomic; 3 — nivelul gingiei; 4 — r d cina; 5 — coroana anatomic ; 6 — coroana
clinic .
22
baz . Astfel, incisivii care îndeplinesc func ia de t iere a alimen
telor au o form de dalt , iar caninii care particip la ruperea ali
mentelor au form de suli . Premolarii, participând la zdrobirea
bolului alimentar, au un volum coronar mai mare decât din ii fron
tali, iar molarii care îndeplinesc func ia de mastica ie au cel mai
mare volum coronar. Pe suprafe ele orizontale (ocluzale) ale co
roanelor dentare sunt situate diferite proeminente numite cuspizi.
Cuspizii sunt separa i de an urile intercuspidiene, au forme pira
midale i sunt situa i ep suprafe ele ocluzale ale din ilor laterali,
vestibular i oral (palatinal sau lingual), mezial sau distal i pe
marginea incizal a caninilor. Din ii pot fi mono-, bi-, tri- i poli-
cuspidati. Pe suprafe ele palatinale i vestibuläre ale molarilor
exist a a-numi{ii tuberculi dentari, care se deosebesc de cuspizi
prin pozi ie, form , volum i dimensiune vertical , i care nu ating
planul de ocluzie.
Orice coroan dentar prezint 4—5 suprafe e care au fost de
numite dup direc ia lor de orientare, în dependent de anumite
linii, planuri sau forma iuni anatomice ale cavit ii bucale. Astfel
deosebim urm toarele suprafe e: 1) vestibuläre — suprafe ele din i
lor cu orientare în afara cavit ii bucale; 2) orale — cu orientare
în cavitatea bucal ; când dintele este situat pe maxil , mai pot fi
denumite suprafe e palatinale, iar dac dintele este situat pe m an
dibul — linguale; 3) distale (proxim ale)— suprafe ele din ilor
îndreptate de la linia median a fetei spre posterior; 4) meziale
(proximale) — îndreptate spre linia median a fetei; 5) ocluzale —
suprafe ele care au contact cu din ii antagoni ti, în cazul din ilor
laterali i cu marginea incizal în cazul din ilor frontali.
Din ii se deosebesc între ei dup mai multe criterii, cunoa terea
c rora are o deosebit important în protetica dentar la modelarea
formei anatomice i redarea aspectului fizionomie al protezelor;
dintre aceste criterii inem s men ion m: criteriul radicular, un
ghiurile coroanelor din ilor anteriori, curbura suprafe ei vestibuläre,
marginea coroanei, num rul de cuspizi, m rimea i situarea lor pe
fata ocluzal la din ii laterali. Dup aceste semne din ii se deose
besc între ei i se determin c rui maxilar apar in i de pe care
hemiarcad (din stânga sau din dreapta).
Criteriul radicular este determinat nu numai de num rul r d
cinilor care se refer numai la din ii laterali, dar i de direc ia
devierii axului radicular care indic hemiarcada din care provine
(fiind de regul înclinate distal).
Unghiurile suprafe elor incizivale ale din ilor frontali sunt dife
rite: unghiul medial este ascu it sau drept, pe când cel distal tot
deauna este mai obtuz. Excep ie fac incisivii centrali inferiori la
care ambele unghiuri sunt drepte.
Curbura suprafe ei vestibular se caracterizeaz printr-o con-
vexitate mai accentuat spre mezial. Aceste semne de distinc ie
sunt cunoscute în literatura de specialitate ca semnele lui M ühl
reiter.
Criteriul dimensiunilor coroanelor const în faptul c incisivii
23
central! superiori sunt cei mai masivi, cei laterali superiori mai
mari decât incisivii inferiori, iar incisivii laterali inferiori sunt
mai mari decât cei centrali.
Num rul de cuspizi J a premolari este egal cu doi, iar de mo-
l ar* 3 5, având o în l ime i o situare corespunz tor particula
rit ilor anatomice ale dintelui.
Pentru redarea corespunz toare a formei anatomice a din ilor
în procesul de protezare este necesar de tiut nu numai particulari
t ile generale ale din ilor, dar i particularit ile anatomice ale
fiec rui dinte în parte i îndeosebi a coroanei dentare.
Incisivii centrali superiori. Sunt cei mai mari din i dup volum
din grupa incisivilor, implanta i în por iunea central a arcadei
superioare de o parte i de alta a liniei mediane a fe ei (fig. 14).
Coroana lor este turtit în sens vestibulooral, astfel jncât forma
poate fi comparat cu o lop ic . Pe m sur ce se apropie de colet,
coroana se îngusteaz trecând în r d cin .
Suprafa a vestibular a incisivilor centrali superiori este con
vex atât în sens gingivoincizal, cât i meziodistal i are o form
dreptunghiular cu latura vertical mai mare decât cea orizontal .
La tineri, pe aceast suprafa sunt situate dou an uri orientate
vertical cu o adâncime mai accentuat la marginea incizal care
se atenueaz treptat, pân la dispari ia lor la jum tatea în l imii
suprafe ei vestibuläre. Aceste an uri împart suprafa a vestibular
în trei lobi inegali: distal cel mai mare, mezial de m rime mijlocie
i central cel mai mic, creându-se astfel o u oar ondulare tripl .
Cu anii, datorit ac iunii abrazive a alimentelor i periu ei de din i,
an urile i lobii treptat se terg. Suprafa a vestibular este mai
lat în regiunea marginii incizale i mai îngust în zona coletului.
a b e
25
îngust i mai convex decât a incisivilor centrali. Ca i la incisi
vii centrali, pe suprafa a vestibular sunt situate dou an uri cu
aceea i orientare, care o împart în cei trei lobi: distal-mare, mezial-
mijlociu i central-mic. Spre deosebire de incisivul central, margi
nile distale i meziale ale incisivului lateral converg, în majorita
tea cazurilor de la ecuatorul coroanei spre marginea incizal , f
când marginea incizal mai scurt decât diametrul dintelui la ecua
torul anatomic.
Suprafa a palatinal este mai mic decât cea vestibular i mai
oblic , deosebindu-se de suprafa a palatinal a incisivului central
printr-o exprimare mai accentuat a tuberculului dentar. Pe supra
fa a palatinal e g se te mai frecvent orificiul orb. Suprafe ele
proximale au form triunghiular . Suprafa a proximal-mezial
este mai mare decât cea proximal-distal i este convex în jum
tatea incizal i plat la colet, fiind mai rotunjit spre marginea
vestibular . Suprafa a distal în general este plat i se rotunje te
înspre unghiul incizal.
Marginea incizal este asem n toare cu a incisivului central,
deosebindu-se totodat de ultimul prin unghiul mezial mai ascu it
i cel distal mai obtuz i mai rotunjit.
Incisivii centrali i laterali inferiori. Sunt cei mai mici din i i
ca i incisivii superiori sunt implanta i de o parte i alta a liniei
mediane a fe ei în aceea i ordine. Atât incisivii centrali, cât i cei
laterali sunt asem n tori, având coroane turtite în sens vestibulo-
lingual în por iunea incizal i în sens meziodistal spre colet, con-
ferindu-i astfel forma de dalt (fig. 16). Incisivul central este mai
îngust decât cel lateral.
Suprafe ele vestibuläre au un aspect alungit de forma unui pa
ralelipiped, fiind convexe înspre colet i aproape plate spre margi
nea incizal . Pe ele sunt situate câte dou an uri care împart sup-
a b e
Fig. 16. Incisivul central inferior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; b —
suprafaja lingual ; — suprafa a proximal ; d — marginea incizal ; e — sec iu
ne orizontal
26
rafa a vestibular a fiec rui dinte în trei lobi de m rime egal , f
când-o u or trilobat . Suprafe ele linguale au aceea i în l ime ca
i suprafe ele vestibuläre, fiind îns pu in mai înguste în sens me
ziodistal i pu in concave. Ele sunt aproape netede, dar, uneori ca
i la incisivii superiori, pe suprafa a lor pot fi tuberculi mici nedi
viza i.
Suprafe ele proximale au o form triunghiular , fiind aproape
egale atât mezial, cât i distal, cu un relief aproximativ plan, fiind
convergente spre colet.
Marginile incizale sunt orizontale, iar unghiurile atât meziale,
cât i distale sunt drepte.
Caninii superiori. Au coroan canoid , a c rei margine incizal
are forma unui vârf de suli (fig. 17). Caninii sunt cei mai lungi
i cei mai puternici din i din grupul din ilor frontali i sunt im plan
ta i în hemiarcadele dentare, distal de incisivii laterali. Suprafa a
vestibular este accentuat convex atât vertical, cât i meziodistal.
Ea este împ r it în dou fa ete de c tre o creast de smal verti
cal pronun at , care porne te de la cuspid spre colet. Marginile
acestei creste formeaz dou an uri (unul mezial i altul distal)
fiind divergente spre colet, curbate u or, atenuându-se treptat aceas
t curbur pân la treimea mijlocie a suprafe ei vestibuläre. Fa eta
mezial este mai mic , iar cea distal mai mare. Uneori pe fa eta
distal se observ un an care o împarte în doi lobi. Marginea
mezial este u or convex , iar cea distal este mai pronun at con
vex i mai scurt .
Suprafa a palatinal este mai mic decât suprafa a vestibular ,
datorit reducerii diametrului orizontal. Ea este oblic în sens ver
tical i concav în sens meziodistal. In treimea cervical a supra-
a c e
Fig. 17. Caninul superior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; b — suprafa a
palatinal ; — suprafa a proximal ; d — suprafa a incizal ; e — sec iune ori
zontal
27
fe ei palatine, iar uneori chiar i în regiunea coletului, se afl tu
berculul dentar care deseori are o form pronun at de cuspid mic.
De la tuberculul dentar spre marginea incizal pornesc 3 creste:
mezial — spre unghiul mezial, distal — spre unghiul distal i
median — spre vârful cuspidului. Aceste creste sunt desp r ite de
dou an uri mai mult sau mai pu in exprimate. Suprafe ele proxi
male au form triunghiular cu vârful îndreptat spre marginea in
cizal i cu baza spre colet, i au form convex în treimea incizal
i plait în treimea cervical . Suprafa a proximal-distal are dimen
siuni mai mici atât în sens vertical, cât i orizontal, i este mai
convex incizal i mai plat cervical decât suprafa a proximal-me-
zial .
Marginea incizal este împ r it de un cuspid în dou margini
inegale: marginea incizal-mezial care se întinde de Ia vârful cus
pidului spre suprafa a mezial i formeaz unghiul mezial de o
form rotunjit ; marginea incizal-distal care se întinde de la vâr
ful cuspidului spre suprafa a distal , formând unghiul distal mai
deschis i situat mai aproape de linia coletului. Marginea distal
este mai lung decât cea mezial .
La tineri vârful cuspidului are un relief ascu it rotunjit, care
cu timpul se abraziaz transformându-se într-o mic suprafa oc
luzal .
Caninii inferiori. Prezint acelea i caractere morfologice gene
rale cu ale caninilor superiori, având doar unele deosebiri mai pu
in sau mai mult accentuate (fig. 18). Coroanele caninilor inferiori
sunt mai turtite în sens meziodistal i mai înalte, iar r d cinile
sunt mai scurte comparativ cu ale caninilor superiori.
Suprafa a vestibular are un aspect mai alungit ' i este mai pu
in convex în ambele direc ii, comparativ cu a caninului superior,
este împ r it de cele 2 an uri, în trei lobi inegali, care sunt mai
pu in pronun a i, abia perceptibili.
a b e
Fig. 18. Caninul inferior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; b — suprafa a
lingual ; — suprafa a proximal ; d — suprafa a incizal ; e — sec iune orizon
tal
28
Suprafa a lingual este mai îngust decât suprafa a vestibular
i prezint acelea i detalii morfologice ca i suprafa a palatinal
a caninului superior, relieful lor fiind mai pu in exprimat, din care
cauz suprafa a lingual este mai simpl , având un tubercul l it
abia vizibil.
Suprafe ele proximale au acela i contur triunghiular i aceea i
orientare, fiind u or convexe i aproape paralele.
Marginea incizal este împ r it de un cuspid mai pu in pro
nun at, în dou margini inegale. Marginea distal este mai lung
i mai oblic , deplasând astfel cuspidul mai spre mezial.
Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul din ilor
laterali i este implantat în hemiarcada dentar imediat dup ca
nin. Coroana lui are o form cuboid neregulat ; este un dinte
bicuspidat i biradicular (fig. 19).
Suprafa a vestibular este uniform convex în ambele direc ii
i este asem n toare cu cea a caninului, fiind mai mic i mai lat ,
iar caracterele morfologice sunt mai pu in pronun ate i reliefate.
Suprafa a palatinal are acela i contur general ca a suprafe ei
vestibuläre i prezint dimensiuni mai mici în ambele direc ii, fiind
perfect neted . Suprafe ele proximale sunt mai mari decât supra
fe ele palatinale i vestibuläre. Suprafa a proximal-mezial are for
m trapezoidal , este convex în treimea ocluzal , în special spre
vestibular unde formeaz punctul de contact cu dintele vecin, deve
nind plat spre colet. Marginea mezial vestibular este curb de
sus în jos,* iar cea palatinal mai are i o direc ie oblic spre ves
tibular i este mai scurt decât cea vestibular . Suprafa a proxi-
mal-distal are acelea i caractere morfologice ca suprafa a proxi-
mal-mezial , prezentând doar câteva deosebiri: este mai convex
i se l rge te spre colet, formând o depresiune concav spre cer-
e
Fig. 19. Prim ul premolar superior din dreapts: a — suprafa a vestibular ; b —
suprafa a palatinal ; — suprafa a proximal ; d — suprafa a ocluzal ; e — sec
iune orizontal
29
vical. Acest semn este socotit ca un indice de identificare a primu
lui premolar superior i a hemiarcadei din care provine.
Suprafa a ocluzal este trapezoidal , format din 4 margini
(vestibular , palatinal , mezial i distal ), 2 cuspizi, un ant in-
tercuspidian i 2 fosete. Marginea vestibular este trilobat dato
rit proeminentei corespunz toare a celor trei lobi de pe suprafa a
vestibular . Marginea palatinal are form de semicerc format
de cuspidul palatinal. Marginile proximale au form de curbe ce
converg spre palatinal formate de crestele meziale i distale care
unesc cuspidul vestibular cu cel palatinal.
Relieful suprafe ei ocluzale este format de cei doi cuspizi — unul
situat vestibular i altul palatinal. Cuspidul vestibular este mai
puternic, ceva mai mare i mai proeminent decât cel palatinal i
este a ezat central sau pu in distal. Cuspidul palatinal este mai
te it decât cel vestibular i este deplasat spre suprafa a mezial .
D in vârful cuspizilor pleac crestele axiaje care coboar spre an
ul intercuspidian — una din prelungirea celeilalte, împ r ind sup
rafa a ocluzal în dou versante: unul mezial mai mic i unul dis
tal mai mare. De pe versantele meziale i distale ale cuspidului
vestibular pornesc dou an uri paralele crestei axiale, formând
fosetele ocluzale care nu trec peste cuspidul palatinal. Cuspizii ves
tibular i palatinal sunt desp r i i de un an intercuspidian cu di
rec ie meziodistal , situat mai aproape de suprafa a palatinal .
Acest ant, traversând suprafa a ocluzal în direc ie distal , se ter
m in pe suprafa a crestei marginale, iar în direc ie mezial de cele
mai multe ori dep e te creasta marginal i se termin chiar pe
suprafa a mezial .
Examinând cuspizii tuturor din ilor laterali, observ m c atât
cuspizii orali, cât i cei vestibulari sunt împ r i i de creste sagitale
în dou versante: extern i intern. Versantul extern este situat în
direc ie vestibular , iar cel intern în direc ie oral .
R d cina primului premolar superior în 66 cazuri din 100 este
bifid , astfel fiind reprezentat de o r d cin vestibular i alta pa
latinal . In 30 de cazuri r d cina este unic i în 4 cazuri — trifid .
Premolarul doi superior. Este al cincilea dinte din arcada den
tar , implantat imediat dup primul premolar. Premolarul doi su
perior este asem n tor cu primul premolar superior, dar are o con
figura ie mai simpl i dimensiuni mai mici (fig. 20).
Caracterele morfologice ale premolarului doi superior, dup cum
s-a men ionat, sunt identice cu cele ale primului premolar cu ex
cep ia suprafe ei ocluzale. Suprafa a ocluzal este bicuspidat , îns
cuspizii dup m rime sunt egali între ei. an ul intercuspidian îm
parte suprafa a ocluzal în dou por iuni egale în sens vestibulo-
palatinal i se termin la marginea crestelor proximale: forma an
urilor de pe suprafa a ocluzal se aseam n mult cu litera H.
R d cina în 82% cazuri din 100 este unic , dar poate fi atât
bifid , cât i trifid .
Primul premolar inferior. Este implantat ca i omologul s u su
perior dup canin i este al patrulea dinte din arcada dentar in
30
a b e
Fig. 20. Premolarul doi superior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; b — sup
rafa a palatinal ; — suprafa a proximal ; d — suprafa a ocluzal ; e — sec iune
orizontal
31
ocluzal vestibular în dou versante inegale: mezial, care este mai
mic i ascu it, i distal — mai lung i oblic. Suprafa a vesti
bular este convex în ambele direc ii, atingând convexitatea
maxim la limita unirii treimii meziale cu cea cervical . Acest re
lief contribuie la aplecarea cuspidului vestibular spre lingual, adu-
cându-1 în cele mai dese cazuri pân la axul vertical al dintelui.
Suprafa a lingual este convex în ambele direc ii i mai mic
decât suprafa a vestibular , astfel c în l imea ei constituie apro
ximativ jum tate din în l imea suprafe ei vestibuläre. Aceste par
ticularit i constituie punctul de trecere de la din ii monocuspida i
la cei bicuspida i ca i în cazul primului premolar superior; supra
fa a lingual nu prezint detalii morfologice, fiind neted .
Suprafe ele proximale sunt u or convexe i converg atât spre
colet, cât i spre lingual. Convergen a maxim vestibulolingual
este în treimea vestibular , unde face punct de contact cu din ii
vecini. La trecerea suprafe elor proximale spre suprafa a lingual
se formeaz un unghi accentuat rotunjit. Suprafe ele proximale au
form trapezoidal cu baza mic spre ocluzal. Suprafa a proximal
mezial este mai mare decât suprafa a proximal-distal .
Suprafa a ocluzal are o form pu in ovoidal alc tuit din 4
m argini, 2 cuspizi, un an intercuspidian i 2 fosete. Relieful ei
este format de 2 cuspizi inegali: vestibular i lingual. Cuspidul ves
tibular are o în l ime i l ime aproape de dou ori mai mare decât
cel lingual, având o înclinare spre lingual de aproximativ 45°.
Aceasta, dup cum s-a men ionat mai sus, permite ca vârful cus-
pidian s ajung pân la axul vertical al dintelui. Din vârful cus
pidului vestibular porne te o creast axial de smal spre an ul
intercuspidian, care coincide i continu cu creasta axial a cuspi
dului lingual. Creasta axial împarte versantul intern al cuspidului
vestibular în dou fosete: mezial i distal . Foseta mezial este
mai pronun at decât cea distal . In aceste fosete, paralel crestei
axiale, se g sesc an urile secundare numite an uri de desc rcare.
Aceste dou fosete sunt unite de an ul intercuspidian, care se în
tinde pân la crestele proximale. an ul intercuspidian are form
de curb cu concavitatea orientat spre suprafa a vestibular i
<este situat mai mult spre marginea lingual .
Premolarul doi inferior. Este al cincilea dinte din arcada den
tar inferioar , implantat dup primul premolar. Coroana lui are
o form cuboid i este pu in mai mare decât cea a primului pre
molar, este un dinte monoradicular i bicuspidant sau tricuspidant
(fig. 22). a b
Suprafa a vestibular este convex atât în sens vertical, cât i
orizontal. Convexitatea maxim vertical este situat în treimea
cervical i trece lent în sens meziodistal. In compara ie cu omo
logii s i, aceast suprafa este împ r it de dou an uri în trei •
lobi cu un relief mai pu in accentuat. Lobul central este mai lat
i abia dep e te relieful lobilor mezial i distal. Marginea ocluzal
«ste mai pu in ascu it decât la ceilal i premolari i este împ r it
de vârful cuspidului în dou versante aproape egale, care, unin-
32
Fig. 22. Premolarul doi inferior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; u>— sup
rafa a lingual ; — suprafa a proximal ; d — suprafa a ocluzal ; e — sec iune
orizental
Fig. 23. Prim ul molar superior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; b — sup
rafa a palatinal ; — suprafa a proximal ; d — suprafa a ocluzal ; e — sec iune
orizontal
34
Suprafe ele proximale au forma trapezoidal cu baza mare în
dreptat spre colet, suprafa a distal a c ruia este mai mic i mai
convex , iar suprafa a mezial este plan în sens vertical i con
vex în sens orizontal, convexitatea fiind mai accentuat spre mar
ginea vestibular . Acest relief al suprafe ei meziale contribuie la
formarea unei u oare depresiuni în centrul ei, în apropierea cole
tului.
Suprafa a ocluzal are o form neregulat romboidal , margi
nea vestibular a c reia formeaz cu cea mezial un unghi ascu it,
iar cu marginea distal — un unghi obtuz deschis i invers; mar
ginea palatinal cu cea distal formeaz un unghi obtuz, iar cu
cea distal — un unghi ascu it. Astfel diagonala mare a acestei
suprafe e une te imaginar unghiurile ascu ite meziovestibular cu
cel distopalatinal. Marginea distal i cea mezial sunt aproape
paralele i drepte, iar cea vestibular i palatinal sunt conver
gente spre distal. Pe suprafa a ocluzal sunt situa i 4 cuspizi,
creasta oblic , 2 fosete principale, o foset accesorie i 3 an uri.
Cuspizii sunt orienta i în sens vestibulopalatinal i meziodistal,
fiind separa i între ei printr-un sistem dublu de an uri intercus
pidiene, care în dependen de gradul de adâncire spre partea cen
tral a suprafe ei ocluzale, sunt divizate în: an uri centrale (ves-
tibulocentral i meziocentral) i 1 an periferic (distopalatinal).
an ul vestibulocentral, pornind din centrul ocluzal spre suprafa a
vestibular , continu pân în treimea mijlocie a suprafe ei vesti
buläre, separând astfel cei 2 cuspizi vestibulari în: cuspidul mezio
vestibular care coincide dup m rime cu lobul mezial al suprafe ei
vestibuläre i cuspidul distovestibular care coincide cu lobul distal.
an ul meziocentral î i are începutul ca i cel vestibulocentral în
centrul ocluzal; intersec ia acestor dou an uri formeaz un unghi
de circa 95° i o foset , numit foseta central sau accesorie (s,e-
cundar ). an ul meziocentral porne te spre suprafa a mezial i
împarte cei doi cuspizi meziali în: cuspidul meziovestibular i cuspi
dul meziopalatinal. Acest an împreun cu creasta mezial formeaz
foseta mezial . an ul distopalatinal porne te de pe marginea dis
tal a suprafe ei ocluzale, împ r ind-o aproximativ în dou ju m
t i egale, continu pân la marginea crestei oblice de smal , unde
formeaz cu ea un unghi oblic de aproximativ 120°— 135° i se
îndreapt pe suprafa a palatinal unde se contope te cu an ul de
pe aceast suprafa . Uneori, por iunea distal a an ului distopa
latinal trece creasta oblic de smal i se termin în foseta centra
l , având un relief slab pronun at. Astfel acest an separ cuspizii
palatinali în cuspidul distopalatinal i cuspidul meziopalatinal, se
parând totodat i cuspizii distali în cuspidul distovestibular i
cuspidul distopalatinal. an ul distopalatinal împreun cu creasta
distal formeaz foseta distal . Cuspidul meziopalatinal se une te
cu cuspidul distovestibular printr-o creast oblic de smal care
se mai nume te i puntea de smal , iar creasta cuspidului mezio
palatinal, trecând de pe un cuspid pe altul, formeaz un unghi de
aproximativ 145° cu vârful orientat în sens distal. Totod'at este
35
necesar de men ionat c , din vârful tuturor cuspizilor spre centrul
ocluzal, pornesc creste axiale care împart cuspizii în dou versante:
mezial i distal. Paralel acestor creste pornesc an uri secundare,
grladul de reliefare al c rora difer . Vârfurile cuspizilor vestibulari
i palatinali sunt unite prin creste sagitale care împart cuspizii în
dou versante: extern i intern. Crestele sagitale la rândul s u sunt
unite cu crestele proximale în sens meziodistal.
Primul molar superior este dotat cu 3 r d cini implantate în
ardada dentar astfel: dou r d cini în sens vestibular i una în
sens palatinal.
Molarul doi superior. Este implantat dup primul molar, fiind
al aptelea dinte din arcada dentar . Caracteristicile morfologice
generale sunt identice cu cele ale primului molar superior, cu unele
deosebiri de detaliu. Coroana molarului doi superior are o form
cuboid , este un dinte tetracuspidat (uneori poate fi tricuspidat),
triradicular (fig. 24).
Suprafa a vestibular a molarului doi superior se deosebe te de
cea vestibular a primului molar prin dimensiuni mai mici. an ul
vestibular este de asemenea mai pu in exprimat i împarte supra
fa a vestibular în doi lobi aproximativ egali. Suprafa a palatinal
este mai mic , mai convex decât suprafa a palatinal a primului
molar, relieful ei fiind dependent de prezen a i pozi ia an ului
palatinal situat mult mai distal i care este mai scurt, extinzându-se
în treimea ocluzal a suprafe ei palatinale. La molarii cu suprafa a
ocluzal tricuspidant an ul palatinal lipse te sau este abia schi
at pe marginea palatinal .
Suprafe ele proximale ale molarului doi superior prezint ace
lea i caractere morfologice cu ale suprafe elor proximale ale pri
mului molar, având dimensiuni mai mici.
a b f
Fig. 24. M olarul al doilea superior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; b —
suprafa a palatinal ; — suprafa a proximal ; d — suprafa a ocluzal tetracus-
pidian ; e — suprafa a ocluzal tricuspidian ; f — sec iune orizontal
30
Suprafa a ocluzal , ca i în cazul primului molar superior, are
o form neregulat , romboid , dimensiuni mai mici, unghiurile
meziopalatinal i distovestibular sunt mai rotunjite, din care cauz
diagonala care leag unghiurile meziovestibular i distopalatinal
este mai mare decât diagonala unghiurilor meziopalatinal i disto
vestibular. Când pe suprafa a ocluzal sunt situa i 4 cuspizi, relie
ful ei are caractere morfologice identice cu cele ale primului molar
superior, cuspizii fiind mai te i i. Cuspizii distovestibular i dis
topalatinal sunt mai mici, reducerea în volum fiind foarte accen
tuat la cuspidul distopalatinal, care deseori aproape nu se mai
observ , iar suprafa a ocluzal este reprezentat numai de trei
cuspizi. In a a cazuri relieful suprafe ei ocluzale este conferit de
ace ti cuspizi care sunt situa i astfel: 2 cuspizi vestibulari i unul
palatinal. Astfel por iunea palatinal a an ului distopalatinal se
reduce pân la dispari ia complet , sau coincide cu an ul secun
dar al crestei oblice contribuind la reducerea fosetei distale; por iu
nea distal se contope te cu an ul intercuspidian meziocentral.
Deci suprafa a ocluzal poate fi reprezentat i de 3 cuspizi, creas
ta oblic , o foset principal i una accesorie i 2 an uri intercus
pidiene.
R d cinile sunt implantate în arcada dentar ca i la primul
molar superior.
Molarul al treilea superior. Este implantat dup al doilea molar
i este ultimul dinte din arcada dentar , ocupând locul 8. Mai este
numit i molarul de minte, datorit perioadei de erup ie — între
16—40 ani. Are o form variabil , pu in constant , poate fi tricus-
pidant sau multicuspidant, triradicular sau mono- i multiradicular.
Când molarul trei superior este normal dezvoltat, are caracteristici
morfologice generale asem n toare cu ale molarului doi superior,
având trei cuspizi, dimensiunile i volumul fiind mai redus.
Primul molar inferior. Este implantat dup al doilea premolar
inferior i este al aselea dinte din arcada dentar inferioar . Co
roana are o form cuboid i este un dinte pentacuspidat i bira-
dicular (fig. 25).
Suprafa a vestibular a primului molar inferior este delimitat
de 4 margini laterale: ocluzal -, de form ondulat , echivalent ce
lor trei cuspizi vestibulari; cervical reprezentat de dou convexi-
t i orientate ocluzal (una mezial i alta distal ), care se unesc
printr-o u oar ondulare spre spa iul interradicular corespunz tor
delimit rii r d cinilor; dou margini proximale convergente spre
colet, marginea distal a c rora este mai convex i mai scurt de
cât cea mezial . Marginile laterale confer suprafe ei vestibuläre
form trapezoidal cu baza mare situat în sens ocluzal, iar baza
mic — în sens cervical. Relieful suprafe ei ocluzale este asem
n tor cu cel al premolarilor inferiori, având convexitate maxim
în treimea cervical , fiind aproape plan în sens ocluzal i oblic
în sens lingual. Suprafa a vestibular este împ r it de dou an
uri verticale (mezial i distal) în trei lobi inegali. an ul mezial
porne te de pe suprafa a ocluzal i .continu pân la jum tatea
37
Fig. 25. Prim ul molar inferior din dreapta: a — suprafa a vestibular ; b — sup
rafa a lingual ; — suprafa a proximal ; d — reliefuri ale suprafe ei ocluzale;
e — sec iune orizontal
în doi lobi inegali: lobul mezial fiind mai mare i lobul distal fiind
mai mic.
Suprafa a lingual este mai mic , având aproximativ aceea i
form ca i suprafa a lingual a primului molar inferior.
Suprafa a ocluzal are un relief imprimat de cei 4 cuspizi, dou
an uri intercuspidiene, dou fosete principale i una accesorie.
an ul meziodistal are aceea i direc ie ca i omologul s u de pe
primul molar inferior, formând dou fosete principale (mezial i
distal ) care separ cei doi cuspizi vestibulari de cei doi cuspizi
linguali. an ul vestibulolingual începe pe suprafa a vestibular ,
transverseaz an ul meziodistal, formând foseta secundar , ter-
minându-se pe marginea lingual a suprafe ei ocluzale. Acest an
separ cuspizii vestibulari i linguali în cuspizii meziovestibular i
distovestibular, meziolingual i distolingual. In dependen de ca
racterul direc iei topografice a por iunii vestibuläre a an ului ves
tibulolingual fa de por iunea lingual , deosebim: variant cruci
form , când aceste por iuni coincid i au aceea i direc ie; variant
driopitec , când aceste por iuni nu coincid, por iunea lingual fiind
situat mai distal, suprapunându-se cu creasta axial a cuspidului
distolingual; variant în scar , când la intersec ia an urilor me
ziodistal i vestibulolingual se formeaz o încruci are care se asea
m n cu litera «X». In ordinea m rimii i în raport descen
dent cuspizii se situeaz astfel: meziovestibular fiind cel mai mare,
meziolingual, distovestibular i distolingual fiind cel mai mic.
R d cinile molarului doi inferior sunt implantate în procesul
alveolar asem n tor cu r d cinile primului molar.
Molarul al treilea inferior. Este implantat dup al doilea molar
inferior i este ultimul din arcada dentar inferioar , ocupând lo
40
cui 8. Ca i omologul s u de la maxil este numit i molarul de m in
te. Deseori este mai bine dezvoltat i chiar mai mare decât molarul
2 inferior. Coroana lui este format în fond din 4— 5 cuspizi sau
chiar mai mul i. Molarul al treilea inferior prezint caractere mor
fologice identice cu cele ale primului i al doilea molari inferiori.
Relieful acestui dinte este în raport cu polimorfismul i num rul
cuspizilor; este un dinte biradicular, r d cinile c ruia sunt de cele
mai multe ori reunite formând un con scurt.
In literatura de specialitate mul i autori prezint dimensiunile
aproximative ale din ilor, deoarece ele variaz de la individ la in
divid i depind de numero i factori: starea general ' a scheletului
stomatognat, forma fe ei, starea general a organismului uman, ori
ginea, na ionalitatea, sexul etc. Prin urmare i rezultatele ob inute în
acest domeniu nu pot fi identice. Pentru compara ie, cât i în scopul
elabor rii manoperelor de reproducere a formei anatomice vom reda
dimensiunile medii ale din ilor permanen i la mandibul i maxil
dup Marseillier (tab. 1) i dup Schumacher (tab. 2).
D ian letrul
mezi Ddistal
al roanei,
mm
Dintele
r d cinii, mm
coroanei, mm
maxim, mm
w
Diametrul
a dintelui,
o>
în l im ea
vestibulo-
Lungimea
în l im ea
. £*2
Et£ N
•5 * gS
.E o palatinal
x-t =3 u
total
mm
£E ci uo I js
4t
Tabelul 2. Dimensiunile medii ale din ilor permanen i superiori,
dup Schumacher
L imea
Lu n g i L ung i mezio-
Lungimea mea mea d i sta 1 Erup ie,
Dintele total , coroanei. r d a coroa ani
mm mm cinii, nei, mm
mm
Dup cum s-a men ionat, din ii sunt implanta i în procesele al-
veoltare într-o ordine anumit , simetric pe fiecare hemiarcad den
tar . Din ii situa i pe o parte de linia median formeaz hemiarca
da respectiv , iar de ambele p r i ale liniei mediane — arcada den
tar în întregime. Din ii superiori formeaz arcada dentar superi
oar , iar cei inferiori — arcada dentar inferioar . R d cinile din
ilor, împreun cu alveolele, formeaz arcada intraalveolar , iar
totalitatea coroanelor — arcada extraalveolar . Dimensiunile arca
delor intra- i extraalveolare depind de pozi ia de implantare a din
ilor. S-a constatat c axul longitudinal al din ilor formeaz cu
verticala liniei mediane, la intersec ia lor, dou unghiuri: unghiul
meziodistal cu latura oblic îndreptat distal i unghiul vestibulo-
oral cu latura oblic îndreptat palatinal în cazul din ilor superiori
i cu latura oblic îndreptat vestibular în cazul din ilor inferiori.
Aceste unghiuri pentru fiecare dinte în parte sunt individuale
{tab. 3).
Incisivul central 4 20 1 3
Incisivul lateral 4 22 1 0
Caninul 4 19 2 3
Primul premolar 4 18 7 2
Al doilea premolar 3 17 5 3
Primul molar 1 15 9 7
Al doilea molar 0 17 14 14
Al treilea molar —2 18 29 25
45
Dup cum se vede din acest tabel, coroanele din ilor de pe ma
xilarul superior au o înclina ie vestibular mai accentuat , iar me
zial mai pu in pronun at , cu excep ia dintelui 7 care are o direc
ie vertical în sens meziodistal i dintelui 8 care este înclinat dis
tal. R d cinile îns au o înclina ie mai accentuat spre palatinal
i mai pu in accentuat spre distal, de asemenea f când excep ie
din ii 7 i 8. Se presupune c datorit acestor particularit i de
implantare, printr-o prelungire imaginar a r d cinilor tuturor din
ilor superiori în axul lor de inser ie, r d cinile se vor intersecta
într-un punct la mijlocul aperturii orbitale (fig. 29). Aceste direc
ii implantare ale din ilor superiori fac curba arcadei extraalveo-
lare mai mare decât curba arcadei intraalveolare, oferind maxilaru
lui superior rezisten la ac iunea presiunilor masticatoare. La
mandibul se înregistreaz un coraport invers: coroanele din ilor
au o înclinare lingual , iar r d cinile — vestibular , din care cauz
dimensiunile curbei arcadei extraalveolare inferioare sunt mai mici
decât ale celei superioare. De aceste particularit i depinde i for
ma curburii arcadelor dentare extraalveolare, care se apreciaz du
p o linie conven ional ce trece prin marginile libere ale incisivi
lor, vârful cuspizilor caninilor i prin vârful cuspizilor vestibulari
ai din ilor laterali. Sunt cunoscute diverse forme de arcade dentare:
parabol , semicerc, anoidal , în form de «U», îns cele mai frec
vent întâlnite în ocluzia ortognat sunt arcada superioar de for
m elipsoidal i arcada inferioar de form hiperbolic (fig. 30).
Datorit acestor particularit i arcada dentar superioar o aco-
Fig. 29. Orientarea axurilor din ilor superiori spre fosa orbital
Fig. 30. Formele arcadelor dentare în ocluzia ortognat : a — elipsoidal la ma
xil ; b — hiperbolic la m andibul
46
per pe cea inferioar creând un raport care permite ca cuspizii
vestibulari ai din ilor laterali superiori s -i acopere pe cei inferiori
omogeni, iar cei linguali ai din ilor inferiori s -i acopere pe cei
palatinali ai din ilor superiori. Din punct de vedere topografic
arcada dentar este format din 3 segmente: unul frontal i
dou laterale (din stânga i din dreapta). Forma arcadei den
tare în zona frontal este mai convex decât în zonele laterale.
Totodat în zonele laterale din ii sunt implanta i în procesele al
veolare în a a mod ca an urile intercuspidiene centrale ale premo-
larilor i molarilor s formeze o linie continu arcuit (fig. 31).
Dup cum s-a men ionat, fiecare dinte are pe suprafe ele proximale
câte o convexitate mai accentuat care formeaz punctele de contact
cu din ii vecini. Aceste puncte, numite în cazul arcadei dentare punc
te interdentare, pe lâng rolul de protec ie a por iunilor proximale
ale festonului gingival asigur unitatea de sistem a arcadei dentare
prin descompunerea i echilibrarea (repartizarea) presiunilor masti
catoare asupra tuturor din ilor vecini. Punctele interdentare, prin
intermediul c rora fiecare dinte realizeaz contacte meziale i dis
tale, pe parcursul vie ii se transform în arii de contact. La unirea
acestor arii printr-o linie orizontal imaginar în zona frontal se
ob ine o linie în form de scar , iar în zonele laterale — o linie
convex cu convexitatea maximal în regiunea dintelui 6 îndreptat
ocluzal la maxil i radicular la mandibul (fig. 32). Astfel coroa
nele dentare de pe arcada dentar intact ac ioneaz în ansamblu.
Ariile de contact la rândul s u delimiteaz spa iile interdentare
libere, deschise cunoscute sub numele de ambrazuri, ceea ce favo
rizeaz alunecarea alimentelor. Ambrazurile sunt în num r de 4:
cervical , ocluzal , vestibular , oral (fig. 33).
ale au fost puse Ia baza clasific rii ocluziei normale fiind grupate
astfel: contactul dentodentar la nivelul zonei frontale; contactul
dentodentar la nivelul zonei laterale; arcada dentar superioar
circumscrie arcada dentar inferioar ; toti din ii inferiori sunt i-
tua i într-o pozi ie mai mezial decât cei superiori; fiecare dinte
are câte doi antagoni ti cu excep ia incisivilor centrali inferiori i
ultimilor molari superiori; coinciden a între liniile interincisivale
cu cea median a fe ei; situarea condililor articulari mandibulari
în cavit ile glenoidale la nivelul bazei pantelor tuberculilor arti
culari; mu chii mobilizatori se contracteaz uniform bilateral. In
practic ocluziile normale mai des sunt clasificate dup primele
6 criterii, i deosebim 4 variante de ocluzie normal : ocluzie ortog
nat , dreapt , biprognat i opistognat (fig. 38).
Ocluzie ortognat . Acest tip de ocluzie se întâlne te mai mult
la rasa alb (circa 80%) i poate fi considerat drept ocluzie idea
l . A fost descris de Angle dup aceia i parametri caracteristici
enumera i mai sus. Totodat este necesar de subliniat c pentru
54
Fig. 38. Variet i de ocluzii normale la nivelul zonei frontale a — ortognat ;
b — dreapt ; — biprognat ; d — opistognat
58
suprafe elor de sprijin se realizeaz urm toarele puncte de contact:
— marginea incizal a incisivului central inferior vine în con
tact cu 2/3 din suprafa a palatinal sau marginea incizal a pri
mului incisiv superior;
— marginea incizal a incisivului lateral inferior vine în con
tact cu suprafe ele palatinale sau marginile incizale ale primului
i al doilea incisivi superiori;
— marginea mezial a caninului inferior vine în contact cu sup
rafa a palatinal sau cu marginea incizal a incisivului lateral
superior; marginea distal contacteaz cu lobul palatinal mezial
sau cu marginea mezial a caninului superior; cuspidul caninului
inferior este situat în ambrazura palatinal sau incizal formate
de incisivul lateral i caninul superior;
— cuspidul vestibular al primului premolar inferior vine în con
tact cu foseta i creasta mezial a primului premolar superior;
versantul mezial al cuspidului vestibular contacteaz cu lobul dis
tal sau cu marginea distal a caninului superior; versantul distal
contacteaz cu versantul mezial al cuspidului primului premolar
superior; cuspidul palatinal al primului premolar superior contac
teaz cu foseta distal a primului premolar inferior; versantul me
zial palatinal al primului premolar nu realizeaz contacte; versan
tul distal al cuspidului palatinal contacteaz cu versantul mezial
extern al cuspidului lingual al premolarului doi inferior; creasta
ocluzovestibular a cuspidului vestibular al primului premolar su
perior este situat în ambrazura vestibular format de primul i
al doilea premolari inferiori;
— cuspidul vestibular al premolarului doi inferior vine în con
tact cu crestele distale ale primului premolar superior i cu cea
mezial a premolarului doi superior, iar vârful cuspidului este si
tuat în ambrazura ocluzal format de ace ti doi din i superiori;
versantul mezial al cuspidului inferior vine în contact cu versantul
distal intern al primului premolar superior; versantul distal cu
versantul mezial intern al premolarului doi superior; cuspidul pa
latinal al premolarului doi superior contacteaz cu foseta distal
a premolarului doi inferior; versantul mezial palatinal al premola
rului doi superior contacteaz cu versantul distal extern al cuspi
dului lingual al premolarului doi inferior; versantul distal contac
teaz cu versantul mezial intern al cuspidului meziolingual al pri
mului molar inferior; creasta ocluzovestibular a cuspidului vesti
bular al premolarului doi superior este situat în ambrazura vesti
bular format de premolarul doi i primul molar inferior;
— cuspidul meziovestibular al primului molar inferior vine în
contact cu creasta distal a premolarului doi superior i cu cea
mezial a primului molar superior, iar vârful cuspidului este situat
în ambrazura ocluzal format de ace ti doi din i superiori la care
marginea mezial contacteaz cu versantul distal intern al premo
larului doi superior, iar cea distal cu versantul mezial intern al
cuspidului meziovestibular al primului molar superior; vârful cus
pidului centrovestibular al primului molar inferior vine în contact
59
cu foseta central a primului molar superior, versantul mezial al
c reia contacteaz cu versantul distal intern al cuspidului mezio
vestibular, iar cel distal cu versantul mezial intern al cuspidului
distovestibular al primului molar superior; cuspidul distovestibu
lar al primului molar inferior vine în contact cu foseta distal a
primului molar superior i este situat mai mult pe versantul dis
tal intern al cuspidului distovestibular al primului molar superior;
cuspidul meziopalatinal al primului molar superior este situat cu
vârful în foseta central a primului molar inferior, versantul me
zial al c ruia contacteaz cu versantul distal extern al cuspidului
meziolingual, iar cel distal cu versantul mezial extern al cuspidului
distolingual al primului molar inferior; cuspidul distopalatinal al
primului molar superior contacteaz cu foseta distal a primului
molar i cu cea mezial a molarului doi inferior, iar vârful cuspi
dului este situat în ambrazura ocluzal realizat de cei doi molari
inferiori; creasta ocluzovestibular a cuspidului meziovestibular a
primului molar superior este situat în an ul axial mezial, iar
creasta axial a cuspidului distovestibular — în an ul axial distal
al primului molar inferior;
— cuspidul meziovestibular al molarului doi inferior vine î
contact cu creasta distal a primului molar i cu cea mezial a
molarului doi superior, iar vârful cuspidului este situat în ambra
zura ocluzal format de cei doi molari superiori, versantul me
zial al c ruia contacteaz cu versantul distal intern al cuspidului
distopalatinal al primului molar superior, cel distal cu versantul
mezial intern al molarului doi superior; cuspidul distovestibular al
molarului doi inferior cu vârful s u vine în contact cu foseta cen
tral a molarului doi superior, versantul mezial al c reia contac
teaz cu versantul distal intern al cuspidului meziovestibular, iar
cel distal cu versantul distal mezial al cuspidului distovestibular
al molarului doi superior; cuspidul meziopalatinal al molarului doi
superior cu vârful s u este situat în foseta central a molarului
doi inferior, la care versantul mezial contacteaz cu versantul dis
tal extern al cuspidului meziolingual, iar cel distal cu versantul
mezial extern al cuspidului distolingual al molarului doi inferior;
cuspidul distopalatinal al molarului doi superior cu vârful s u este
situat în foseta distal a molarului doi inferior, versantul mezial
al c reia contacteaz cu versantul distal extern al cuspidului dis
tolingual al molarului doi inferior, iar cel distal, la prezen a din
telui 8 — cu versantul mezial extern al cuspidului palatinal.»-la
lipsa dintelui 8 nu are contact; creasta axial a cuspidului mezio
vestibular al molarului doi superior este situat în an ul vestibulo-
lingual al molarului doi inferior.
Examinarea acestor rela ii dentodentare ale arcadelor dentare
ne permite s conchidem c ele nu asigur contacte în suprafa ,
dar punctiforme. Unii autori men ioneaz c o ocluzie echilibrat
trebuie s prezinte cel pu in 100 de puncte de contact pentru asi
gurarea prelucr rii mecanice a alimentelor. A adar, în cazul unor
60
arcade dentare cu ocluzie echilibrat nu se constat puncte de con
tact la nivelul an urilor intercuspidiene, dar numai între crestele
de smal ale cuspizilor i fosetelor. In rapoartele de ocluzie dina
mic pe întinderea an urilor intercuspidiene se formeaz un spa
iu mai mult sau mai pu in pronun at. Aceast aranjare morfolo
gic a contactelor dentare în timpul actului de mastica ie asigur
zdrobirea produselor alimentare i alunecarea lor prin an urile
intercuspidiene centrale i accesorii de pe suprafa a ocluzal a din
ilor.
Cunoa terea acestor particularit i ale ocluziei statice este ne
cesar pentru redarea morfologiei ocluzale corespunz toare în pro
cesul de protezare dentar . Ins pentru aceasta este necesar de
determinat i contactele dinamice realizate la mi c rile mandibulei.
Din multitudinea mi c rilor mandibulei pentru ob inerea scopului
urm rit cele mai importante sunt mi c rile în timpul actului de
mastica ie, realizate în trei direc ii: vertical (deschidere, închide
re), sagital (mi c ri de propulsie), transversal (mi c ri de la
teralitate). Toate mi c rile pot începe sau din pozi ia de repaus
fiziologic relativ (postur ), sau din pozi ia de intercuspidare m a
xim (ocluzia centric ). La confec ionarea protezelor dentare, în
special ne intereseaz contactele dentodentare dinamice care apar
în timpul mi c rii mandibulei din ocluzia centric în plan sagital
i transversal. A adar, mi c rile de propulsie reprezint traiectoria
pe care o efectueaz mandibula atunci când incisivii inferiori alu
nec pe suprafe ele palatinale ale incisivilor superiori din pozi ia
de intercuspidare maxim , pân la contactul cap-la-cap. Situa ia
este considerat normal când suprafe ele incisivale ale din ilor in
feriori alunec lent prin contact cu suprafe ele palatinale ale inci
sivilor superiori pân la contactul cap-la-cap cu to i patru din i
frontali sau numai cu din ii centrali. In aceast pozi ie la nivelul
din ilor laterali pot fi dou variet i de rela ie dentodentar : 1 ) lip
sa total a contactului dentodentar din zonele laterale i apari ia
spa iului de dezocluzie, m rimea c ruia este în corela ie direct
cu gradul de supraocluzie a din ilor frontali superiori; 2 ) p strarea
contactului dentodentar la nivelul cuspizilor, sau numai între u l
timii molari, pe când între ceilal i apare un spa iu de inocluzie.
Propulsia trebuie s se desf oare în mod armonios cu un traiect
rectiliniu.
Mi c rile de lateralitate reprezint traiectoria pe care o efectu
eaz mandibula atunci când din ii inferiori alunec lateral pe ver
santele interne ale cuspizilor vestibulari ai din ilor superiori, cât
i pe suprafa a palatinal a caninului superior. Pentru descrierea
mi c rilor de lateralitate este necesar de tiut c în cazul depla
s rii mandibulei spre dreapta ea devine partea lucr toare i se nu
me te hemiarcad activ , în timp ce partea stâng devine inactiv
i se nume te hemiarcad pasiv . Din acest punct de vedere exist
trei teorii constatate ca variante func ionale:
1) Teoria de echilibrare a lui Gysi, conform c reia la deplasa
rea mandibulei apar contacte multiple pe cuspizii hemiarcadei ac
61
tive astfel: pe hemiarcada activ versantele externe ale cuspizilor
•vestibulari inferiori alunec din pozi ia de intercuspidare maxim
pe versantele interne ale cuspizilor vestibulari superiori pân la
vârfurile cuspidiene (inclusiv caninii), iar versantele externe ale
cuspizilor linguali — pe versantele interne ale cuspizilor palatinali
pân în pozi ia cap-la-cap; pe hemiarcada pasiv versantele inter
ne ale cuspizilor vestibulari alunec pe versantele externe ale cus
pizilor palatinali pân la vârfurile cuspidiene, iar cuspizii vesti
bulari superiori, cât i linguali inferiori, nu prezint contacte inter
cuspidiene.
2) Teoria proiec iei contactelor de grup include date privind
•contactele dentodentare ale din ilor laterali i caninilor numai la
nivelul hemiarcadei active. Astfel pe hemiarcada activ versantele
externe ale cuspizilor vestibulari inferiori alunec din pozi ia de
intercuspidare maxim pe versantele interne ale cuspizilor vesti
bulari superiori pân vin în contact vârf-la-vârf. Pe hemiarcada
pasiv cuspizii formeaz un spa iu de dezocluzie total .
3) Teoria proiec iei canine conform c reia la deplasarea mandi
bulei lateral în afara caninului poate s participe i un alt dinte
frontal, astfel încât caninul inferior alunec de la punctul de spri
jin pe suprafa a palatinal a caninului superior pân la vârful lui.
Pe hemiarcada activ , cât i pe cea inactiv în zona premolarilor
i molarilor cuspizii nu contacteaz , formând un spa iu de dezoc
luzie.
De remarcat faptul c la mi c rile de revenire în ocluzia cen
tric contactele dentodentare pe tot traiectul lor sunt realizate în
tr-o direc ie invers direc iei mi c rii de lateralitate. A adar din
cele expuse reiese c orice protez dentar trebuie s corespund
cerin elor ocluziei dinamice (func ionale) i este necesar realiza
rea ei în simulatoare care imit mi c rile mandibulei în plan verti
cal, sagital i transversal.
a
f ig . 4L Planul de ocluzie: a — în zona lateral ; b — în zona frontal ; — dis
tanta de 26 mm dup Land
87654321 12345678 V IV I I I I I I I I I I I I IV V
32 31 30 29 28 27 26 25 124 23 22 21 20 19 18 17 T s R Q P 0 N M L
d 8 d 7 d 6 d 5 d 4 d 3 d 2 d 1 s 1 s 2 s 3s 4 s 5s 6s 7 s 8
D V D IV D I I I D I I D I I S I S I I S I I I S IV S V
d V d IV d I I I d I I d I | s I s I I s I I I s IV s V
— 1 —2 3 — 4 —5 —6 — 7 — 8
to
8 —7 —6
1
—
1
1
—
!
V + IV + I I I +11 + I + + I + + I I I + IV +v
V — IV — I I I — I I — I — 1— I — I I - I I I - I V — V
4.8 4 7 4.6 4.5 4.44.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8
5.5 5.4 5.3 5.2 5.1 16.1 6.2 6.3 6.4 6.5
8.5 8.4 8.3 8.2 8.1 |7.1 7.2 7.3 7.4 7.5
REPRODUCEREA
FOR MEI C OR O A N E LOR DIN ILOR
0.5
M D M
5,5
\ /,$
3
\
\ /
2 2 , 5
/ \ l
V
Fig. 48. Schema modelajului dirijat al prim ului premolar superior (explica ie în
text)
77
La transpunerea desenului schematic pe suprafa a V, ini ial
este m'arcat latura superioar cu un punct situat la o dep rtare
de 3 mm fa de latura distal i cu altul situat la o dep rtare de
2 mm fa de latura mezial . Latura mezial se marcheaz cu un
punct situat la o distan de 1 mm fa de latura superioar i cu
altul la 4,5 mm fa de linia de marcare coroan -r d cin . Latura
distal se marcheaz cu puncte identice situate la o distan de
1,5 mm i respectiv 4 mm fa de acele’a i laturi. Punctele marcate
pe suprafa a V se unesc între ele cu linii drepte. Ulterior se mar
cheaz suprafa a O prin aplicarea urm toarelor repere pe laturile
ei. Latura superioar este mardat prin dou puncte situate la o
dep rtare de 2,5 mm fa de laturile mezial i distal . Latura me
zial se marcheaz cu un punct situat la o distan de 1 mm fa
de latura superioar i cu altul la o distan de 3,5 mm fa de
linia de marcare coroan -r d cin . Latura distal este marcat cu
puncte identice ca i cea mezial situate la distan e respective de
1 mm i 4 mm. Pe linia de marcare coroan -r d cin se marcheaz
dou puncte situate Ia o distan de 1 mm fa de marginile me
zial i distal . Dup unirea punctelor cu linii drepte se reduce
din volumul suprafe elor V i O (fig. 48, c).
Pentru grupa din ilor laterali este necesar de transpus desenul
schematic i pe fa 'a ocluzal . La primul premolar superior el este
' V
0 /
V \ 0
I
2
0,5
I 0,5
1 2
0,5
1
1
0,5
/ 12
M D
2,5 2,5
1 1 0 1
l.b 1 1
M D M
•X
\
1
*,5 \
1
/4 3,5
1
3,5
V 1 0 '
78
transpus astfel: latura vestibular a suprafe ei ocluzale este mar
cat cu dou puncte: unul situat la o distan de 2 mm fa de la
tura mezial i 'altul — de 3 mm fa de latura distal . Latura ora
l este marcat la fel prin dou puncte situate la distan a de 2 mm
fa de laturile mezial i distal . Pe latura mezial sunt marca
te dou puncte: unul situat La distan de 1 mm i altul de 3 mm
fa de latura vestibular , iar pe latura distal la fel sunt marcate
dou puncte, îns situate la 1,5 mm i 4 mm fa de latura vesti
bular (fig. 48, d). Dup unirea punctelor prin linii drepte se în
l tur surplusurile de material, iar prin finisare i sculptare se
rotunjesc unghiurile i se red relieful morfologic corespunz tor.
Pentru premolarul doi superior modelajul este realizat asem n tor
primului premolar (fig. 49, a, b, c, d).
\
3,5
i
3 ,5
1s
0,5
3
\! 1
M D °'S
2 ,5 3 ,5
1 ,5 1.5
'5
M D M
5
\
1,5
/1,5
4 ,5 4
1
/
1
4 ,5
V 0
M A T E R I A L E UTILIZATE
LA R E A L I Z A R E A P R O T E Z E L O R DENTARE
94
De remarcat c acrilatele autopolimerizabile în prezent sunt pe
larg utilizate la confec ionarea modelelor datorit propriet ilor fi
zico-chimice care permit introducerea direct a acrilatului în am
prent , prin scurgere, fapt ce permite evitarea form rii porilor i
p trunderea amestecului în toate detaliile amprentei.
Materiale metalice. Confec ionarea modelelor din aliajele unor
metale este o metod frecvent utilizat , datorit propriet ilor me
talelor ce permit realizarea lucr rilor protetice care sunt rezistente
la uzur i impulsuri mecanice. Ca materiale metalice pentru acest
scop sunt utilizate mai frecvent amalgamele de cupru sau argint,:
din care se confec ioneaz modele care redau cu mare fidelitate for
ma natural a din ilor. Amalgamul de argint este alc tuit din dou
componente reprezentate de aliaj ce con ine: argint 62,2— 75%, co
sitor 24,8— 27,0%, cupru 0— 5,0%, zinc 0—3,0% i mercur. Aliajul
se elaboreaz sub forme de granule, a chii sau foi e. Prepararea
amalgamului se face prin malaxarea componentelor materialului
în propor ii indicate în prospectul anexat la ambalaj. In general
pentru un amestec se recomand utilizarea a 5 p r i de aliaj i a
4 p r i de mercur pentru amalgame ce con in un procent mai mic
de argint i 5:8 pentru cele ce con in un procent mai mare de ar
gint. Malaxarea se realizeaz în dispozitive mecanice speciale sau
într-un mojar de sticl cu ajutorul unui pistil de sticl , timp de 2—
3 min., realizând aproximativ 100 de lovituri cu pistilul. Amalgamul
astfel malaxat se îndeas pu in câte pu in pe p r ile marginale ale
amprentei i se înt re te peste câteva ore.
Amalgamul de cupru este ob inut din aliaje bimetalice ce con in
30% cupru i 70% mercur, ambalate sub form de cubule e. Prin
înc lzire pân la 240— 260°C i prin triturare în mojar, acest amal
gam devine plastic. In a a stare dup r cire este introdus în am
prent i presat cu un pistil strat cu strat.
Ca materiale metalice pentru confec ionarea modelelor pot fi-
utilizate i aliajele u or fuzibile.
Modelele confec ionate pot fi i mixte — din 2 sau mai multe
materiale. Procedeele de realizare a modelului mixt const în rea
lizarea unui segment lucr tor pe care se va executa proteza dentar
din materiale dure ce redau cu fidelitate imprim rile câmpului pro
tetic i realizarea p r ilor nelucr toare ale modelului din ghips me
dicinal obi nuit sau dur.
3.4. D in ii artificiali
3.5. Acrilatele
- C om ponent , %
D en um irea P roduc torul
a li a ju lu i
Au Pt Ag Pd Cu Fe Jn Sn
Z I PI Sr M 650 90 80 30 78 — — — Rusia
750— 90— 80
Ceramico 845 94 29 20 _ 2 i 1 1 S .U .A.
Herador 875 47 25 38 — 5 1 6 2,5 Germania
Degudent 880 60 10 45 2 1 1 1 Germania
1 i
D u rita te a
D en u m irea In t e r v a lu l dup R ezistenta D ila ta re a F lu id i
a li a ju lu i de topire (°C) W ickers la rupere <%> tatea
(k g /m m 1) (kg/m m ! ) (kg/m m ! )
ZI PI Sr M
750— 90— 80 1070— 1200 120 40 4
Ceramico 1176— 1260 150 36 3 23
Herador 1130— 1200 125 33 3 _
Degudent 1050— 1190 180 40 10 24
106
Aliajele enumerate pot fi utilizate i la confec ionarea proteze
lor metaloceramice i a protezelor scheletate. Pentru aceste aliaje
deseori se folosesc termenii: aliajul de aur alb i aliajul de aur
galben, care se deosebesc prin nuan ele coloristice. Din aliajele
aurului galben fac parte aliajele ce con in mai pu in de 5% de
platin i paladiu, iar aliajele aurului alb con in mai mult de 5%
de platin i paladiu.
Aliajul din aur cu titlul 750. Acest aliaj con ine aur pur 75%,
argint 3,0%, cupru 9,7%, cadmiu 12 % i diverse impurit i, nu
mai mult de 0,3% i se folose te pentru lipire i pentru turnare
în interiorul coroanelor, pe suprafa a ocluzal sau t ietoare. Tem
peratura de topire — 790—810°C.
Platina. Este unicul metal care în protetica dentar se u tili
zeaz în stare pur la confec ionarea unor proteze dentare, îns
datorit însu irilor fizice i tehnologice este folosit rar (incrusta
ii, coroane tan ate, piese turnate). Din foi de platin cu grosimea
de 0,025 mm se confec ioneaz cape, pe care se aplic por elanul,
apoi se efectueaz arderea coroanelor din por elan în cuptoare
speciale. Platina are o culoare asem n toare cu a argintului i a
o elului inoxidabil, dar cu o nuan mai alb ; are greutatea spe
cific de 21,5, temperatura de topire de 1770°C i cea de fierbere
de 3710°C. Duritatea dup Brinell constituie 50 kg/cm 3 (aproape
de 3 ori mai dur decât aurul), are coeficientul de dilatare liniar
de 0,000009; nu se oxideaz în timpul topirii la prezen a oxigenu
lui, nu este atacat de ac'izi i baze decât la temperaturi foarte
înalte i în solu ii concentrate.
Aliajele din argint i paladiu. Dup calit ile fizico-mecanice
aceste aliaje corespund aliajelor din aur. In cavitatea bucal pro
voac curen i electrici foarte mici (nu mai mult de 1— 5 M A ). D in
tre aceste aliaje inem s men ion m:
— PD-250 care con ine argint 72,1%, paladiu 24,5%; tempe
ratura de topire fiind 1160°C. Este comercializat în form de dis
curi cu grosimea de 0,3 mm i diametrul 18, 20, 23 i 25 mm. Din
el se confec ioneaz coroane tan ate;
— PD-190 care con ine argint 78,0%, paladiu 18,5%; tempera
tura de topire fiind 1100°C. Se produce în form de discuri cu gro
simea de 1 mm i diametrul de 8 i 12 mm sau în form de benzi
cu grosimea de 0,5, 1,0 i 1,2 mm. Din acest aliaj se confec ioneaz
piese dentare turnate;
— PD-150 care con ine argint 84,1%, paladiu 13,5%; tempera
tura de topire fiind 1100°C. Este fabricat în form de pl cu e cu
dimensiuni de 1X 5 X 5 mm. Se folose te pentru confec ionarea in
crusta iilor;
— PD-140, care con ine argint 53,9, paladiu 13,5; temperatura
de topire fiind 870°C. Se furnizeaz în form de sârm cu diame
trul de 1,2; 1,4 i 2,0 mm i se întrebuin eaz pentru turnarea în
interiorul coroanelor pe suprafe ele ocluzal i t ietoare.
In afar de argint i paladiu aliajele mai con in i elemente
de leg tur (zinc i cadmiu).
107
3.6.2. Aliaje inobile
Denumirea
aliaju lu i Cr Ni Mo Si Mn Fe Be
Ticonium 27,4 28,7 37,5 4,6 0,1 0.1 0,3 0,1 1,2
Croveen 13 — 84 — 1 — 0,5 — —
D u rita te a
D en um irea In te rv a lu l du p R ezisten a D ila ta re a F lu id i
a lia ju lu i de topire (°C) W ickers la rupere tatea
(%)
(k g /m m 2) (k g /m m 2) (kg/mm*)
3.7. P or e lan u l
117
3.9. M ateriale diverse
T E H N IC I G E N E R A L E DE C O N F E C IO N A R E
A P R O T E Z E L O R D EN T ARE
126
alginat i ob inerea unei suprafe e netede a modelului. In caz
contrar fosfatul trisodic va ac iona nociv asupra ghipsului, mic
orând rezisten a lui i conferindu-i modelului o suprafa poroas .
Dup o apreciere a calit ii amprentelor se trece la turnarea mo
delului. La început amprentele se spal bine cu un jet de ap rece,
apoi se prepar pasta din ghips, prin malaxarea manual sau me
canic a apei cu pulberea de ghips. Prepararea manual a pastei
din ghips se realizeaz într-un bol special de cauciuc în care ini
ial se toarn o cantitate de ap necesar pentru num rul ampren
telor care vor fi turnate i se depune pulbere de ghips pân când
la suprafa a apei se va forma o movili de ghips (sau se ia can
titatea de ap i pulbere indicat de produc tor). Ulterior cu spatu
la se malaxeaz pulberea de ghips cu apa, realizând mi c ri de
rota ie pe pere ii bolului, pân la formarea unei paste omogene de
consisten smântânoas .
Malaxarea mecanic se efectueaz cu vacuum-malaxorul — apa
rat electric cu ajutorul c ruia se amestec praful de ghips sau ma
sa de ambalat, în condi ii de vid ob inându-se o past omogen
f r bule de aer. In prezent sunt comercializate mai multe variet i
de aparate, îns în linii generale ele sunt alc tuite din aparatul
propriu-zis, în interiorul c ruia se afl : motorul electric care ro
te te axul paletei malaxorului; pompa de vacuum ac ionat de un
electromotor individual care absoarbe aerul din interiorul vasului
malaxorului (fig. 62 a). Unele aparate sunt înzestrate i cu vib
ratoare reprezentate de tije metalice, de extremitatea exterioar a
c rora este solidarizat o sfer din cauciuc, pus în func ie de o
bobin electromagnetic . Pentru prepararea pastei din ghips la
aparat sunt anexate trei vase cu capacitatea de 50— 70 g; 100—
150 g; i 200— 250 g. Fiecare vas este format dintr-un recipient din
material plastic cu un capac etan , prin care trece un ax solidari
zat cu paleta malaxorului (fig. 62 b). Axul se articuleaz cu mo-
127
torul malaxorului i prin învârtire pune paleta în mi care în inte
riorul vasului. Axele sau capacele au canale de evacuare a aerului
din interiorul vaselor care comunic cu pompa de vid prin tuburi
din materiale plastice. Prepararea pastei din ghips se realizeaz
în unul din vasele malaxorului, în func ie de cantitatea solicitat .
In vasul cu capacitatea respectiv se adaug ap i pulbere de
ghips, amestecându-se pu in manual pân la îmbibarea definitiv
de c tre pulbere a apei (pentru a evita absorb ia pulberii de c tre
pompa cu vacuum), apoi se acoper vasul cu capacul care se arti
culeaz cu axul la tija malaxorului. Aparatul este pus în func iune
prin ap sare pe butonul de contact. Dup ce pasta atinge omoge
nitatea superioar , aparatul este deconectat în mod automat sau
manual. Dup prepararea manual sau mecanic a pastei din ghips
trecem la turnarea modelului. In acest scop amprenta sp lat se
usuc i se depun cu spatula por iuni mici de past din ghips pe
p r ile interne cele mai pronun ate ale amprentei. Se vibreaz cu
mâna sau prin men inerea amprentei în vibrator pentru ca pasta
s p trund treptat în toate imprim rile amprentei (fig. 63 a).
Aceast manoper se realizeaz continuu pân la umplerea com
plet a amprentei cu past din ghips. Pentru realizarea soclului
modelului pe masa de ghips sau pe o plac de sticl se depun por
iuni de past din ghips de dimensiunile amprentei pân la ob i
nerea unei în l imi de 3— 4 cm, peste care se amplaseaz amprenta
cu partea în care a fost turnat pasta de ghips. Ulterior asupra
lingurii amprentare se apas u or pentru solidarizarea por iunilor
de past de ghips din amprent i de pe mas având grij s nu
subdimension m mai mult de 2 ,0— 3,0 cm în l imea valurilor de
ghips. Concomitent, cu spatula se înl tur surplusurile de past
de ghips i se formeaz laturile soclului modelului (fig. 63 b).
Dup priza definitiv a ghipsului se îndep rteaz modelul de
pe mas sau de pe placa de sticl i se trece !a eliberarea lui de
128
materialul amprentar. Tehnica eliber rii modelului este dependen
t de materialul utilizat la realizarea amprentei. Dac amprenta
a fost ob inut cu ghips, initial se îndep rteaz lingura amprentar ,
apoi prin b t i u oare cu cioc na ul pe toat suprafa a amprentei
ob inem o u oar desprindere a ghipsului utilizat ca material am
prentar de ghipsul folosit la realizarea modelului. In continuare
pe limitele dintre materialul amprentar i model se interpune cu
itul de ghips i prin mi c ri de luxare se îndep rteaz toate frag
mentele fracturate ale amprentei. Dac amprenta a fost ob inut
din material amprentar termoplastic, pentru eliberarea modelului
initial materialul amprentar se plastific prin înc lzirea lui la o
surs de c ldur sau în baie cu ap la temperatura de 50— 60°C.
Materialul termoplastic plastificat se îndep rteaz cu u urin ca
i în cazul materialelor amprentare elastice împreun cu lingura
amprentar . Dac în timpul eliber rii modelului de materialul am
prentar s-au produs unele fractur ri ale din ilor sau ale altor forma
iuni anatomice, fragmentele lor pot fi solidarizate cu cement de fi
xare sau cleiuri speciale, fixându-le în model dup linia de fracturare.
Dup eliberarea definitiva a modelului de materialul ampren
tar se fasoneaz soclul modelului. Aceast opera ie se realizeaz cu
ajutorul cu itului de ghips sau cu ajutorul aparatului de socl.it
(fig. 64). Soclul modelului trebuie s aib o în l ime de cel pu in
2 cm, iar suprafa a bazal s fie paralel cu suprafa a câmpului
protetic. Deci realizarea modelului cuprinde urm toarele etape de
lucru: 1) analiza amprentei; 2) izolarea i tratarea ei; 3) sp larea
amprentei, prepararea i turnarea pastei de ghips; 4) confec iona
rea soclului modelului; 5) eliberarea modelului de materialul am
prentar i fasonarea soclului.
Pentru realizarea soclului modelului sunt utilizate i conforma-
130
Fig. 66. Cofrajul amprentelor func ionale: a — amprenta maxilei; — amprenta
mandibulei
jei metalice (fig. 69 a). Dup priza definitiv se înl tur banda de
cear i se elibereaz bontul de inelul amprentar. Prelungirea ra-
dicular se prelucreaz atent prin t iere sau lefuire de la margi
nea pragului spre extremitatea liber a tijei metalice, dându-i o
form cilindroconic neretentiv , care se izoleaz cu ulei sau va
selin i se a az în loca ul respectiv al dintelui preparat din am
prenta corespunz toare. Pentru evitarea mi c rii bontului din am
prent în timpul turn rii modelului, el se fixeaz cu ajutorul unor
ace sau cu cear (fig. 69 b). Ulterior amprenta este izolat i
turnat modelul definitiv dup tehnica cunoscut . Dup priza defi
nitiv a ghipsului, modelul se elibereaz de amprent , se preluc
reaz soclul modelului, iar în zona bazei, conform axului de pro
iec ie a bontului (bonturilor), prin adâncire cu cu itul de ghips se
dezgole te extremitatea radicular a tijei metalice cu 1— 1,5 mm.
Unii autori recomand ca înainte de turnarea modelului s se cree
ze o sfera din cear la extremitatea radicular a tijei metalice, care
va servi ca un punct de reper în timpul eliber rii acestuia de ghip
sul soclului modelului. Bontul sau bonturile sunt deta ate din soc
lul modelului prin împingere sau cioc nire pe extremitatea liber
de ghips din regiunea bazei soclului, i apoi cu u urin( pot fi re-
pozitionate în loca urile respective (fig. 69 c ).
— Bontul mobilizabil este confec ionat în întregime din mate
rialul solicitat, f r tij metalic . In acest caz banda de cear în
f urat i li-pit de inel pentru realizarea conformatorului este mai
lat (25—30 mm) ca inelul în interiorul c ruia se introduce prin
tehnicile cunoscute materialul dur solicitat pentru confec ionarea
modelului. Dup priz , prelungirii radiculare a bontului mobilizabil
i se d o form cilindric neretentiv i se pozi ioneaz în impri
marea corespunz toare a amprentei. Dup fixarea lui cu ace sau cea
r se realizeaz modelul definitiv dup tehnica descris mai sus.
— Bonturile mobilizabile realizate cu tija metalic sau f r ea
135
nu sunt eliberate de amprenta în inel, dar împreun sunt pozi io
nate i fixate în loca urile respective ale supraamprentei. Turna
rea p r ii a doua a modelului i prelucrarea lui se realizeaz defi
nitiv dup metoda cunoscut .
Modelul cu bonturi mobilizflbile dup amprenta dubl cu si
liconi. Confec ionarea modelelor cu bonturi mobilizabile dup am
prentele duble se realizeaz prin dou variante. Prima variant
prevede instalarea în centrul loca urilor respective ale ampremei
tijelor metalice paralele între ele. Pozi ionarea tijelor poate fi rea
lizat cu ajutorul unor aparate speciale, care sunt alc tuite din:
soclul stabilizator reprezentat de o plac care confer stabilitate
aparatului i pe care se aranjeaz amprenta, reprezentând astfel
i un suport pentru ea; stâlpul vertical solidarizat lateral i per
pendicular la soclul stabilizator de care la extremitatea superioar
este solidarizat o plac orizontal paralel soclului stabilizator,
placa orizontal fiind realizat cu multiple g uri paralele între
ele, direc ia i diametrul c rora permit introducerea tijelor detec
toare perpendiculare soclului stabilizator.
Pentru pozi ionarea tijelor metalice în loca urile din ilor pre
para i amprenta se instaleaz în a a mod ca câmpul protetic s fie
paralel soclului i se fixeaz de el cu cear sau plastilin tehnic .
Tijele detectoare ale pl cii orizontale se introduc în g urele ce co
incid cu imprimarea bonturilor din ilor prepara i, reproduse în am
prent . De extremitatea acestor tije se fixeaz tijele metalice care
se aduc în contact cu mijlocul suprafe ei ocluzale a dintelui im
primat în amprent . Tijele metalice pot fi pozi ionate în ampren
t i manual (liber) folosind pentru aceasta diverse ace, cear etc.
Autorii manualului respectiv au propus utilizarea sârmei de wipl
cu diametrul de 0,6 mm, cu o lungime de 5— 6 cm, ascufii la o
extremitate i prelucrat termic. Sârma de wipl se fixeaz cu ex
tremitatea neascu it de extremitatea radicular a tijei metalice cu
ajutorul unor inele de cauciuc (buc i de niplu cu o lungime de
3— 4 mm). Prin îndoirea sârmei arse se confer pozi ia necesar
tijei metalice i se fixeaz cu extremitatea ascu it de marginea
amprentei (fig. 70).
Amprenta preg tit prin una din aceste metode este gata pen
tru turnarea modelului. în imprim rile dentare ale amprentei se
introduce pasta de ghips dur (de obicei ca material pentru model
este utilizat ghipsul dur), care acoper marginea coletului cu 5—
7 mm, i care în regiunea bonturilor dentare preparate se neteze te.
în zona din ilor vecini, cât i a por iunilor edentate, care nu
vor fi deta ate din model sunt realizate elemente retentive 1 din
ghips sau sunt introduse inele, ciupercu e zim ate din aluminiu,
o el sau alt material (fig. 71). Dup priza definitiv a ghipsului dur,
supnfa a corespunz toare bontului dentar, cât i extremitatea (ti
jei metalice sunt izolate cu ulei sau vaselin , apoi se introduce
ghipsul obi nuit pentru umplerea definitiv a amprentei i reali
zarea : ocluilui. Dup demolarea amprentei în regiunea bazei soclu
lui modelului, conform axelor de proiec ie a bonturilor preparate,
136
Fig. 70. Pozi ionarea tijelor metalice înlocp urile din ilor prepara i imprimate
în amprent
Fig. 71. Amprenta turnat cu ghips dur i elementele retentive realizate în zo
nele ce nu se vor deta a
turii din .cavitatea bucal , din care cauz este utilizat mai mult
în scop didactic.
Confec ionarea lingurii individuale din acrilate. Lingura indi
vidual poate fi confec ionat din acrilate autopolimerizabile i
termopolimerizabile, tehnica de realizare fiind diferit .
Pentru confec ionarea lingurii din acrilat autopolimerizabil,
modelul este preg tit ca i în cazul realiz rii lingurilor din cear â
fiind ini ial izolat cu substan e folosite la izolarea tiparelor (în caz
de foliere total a modelului cu cear , el nu se izoleaz ). Dup
aceasta se preg te te într-un godeu de sticl sau por elan acri
latul auiopoîimerizabil dup indica iile din prospect. Dac aceste
indica ii lipsesc, se ia pulbere i lichid în propor ie 2 :1 , se ames
tec cu spatula pentru a ob ine o past omogen din care se for
meaz folii cu grosimea de 2— 3 mm cu o form i dimensiunile
corespunz toare maxilei sau mandibulei. Grosimea i forma foliei
pot fi dirijate, folosind în acest scop dou pl ci de sticl vaseli-
nate. Pe marginile unei pl ci se lipesc benzi de cear cu grosimea
si l imea de 2,5— 3 mm realizând forma modelului cu dimensiuni
corespunz toare. între benzile primei pl ci de sticl se introduce
acrilatul în stare plastic i se preseaz cu a doua plac . Benzile
limiteaz apropierea pl cilor de sticl i confer grosimea i for
ma lor acrilatului care în continuare se adapteaz la model ca i
placa de baz . Mânerul lingurii este confec ionat din acela i ma
terial, folosind surplusurile de acrilat înl turate.
Dup polimerizarea definitiv , lingura este deta at de pe mo
del i c.u ajutorul instrumentelor abrazive rotative se netezesc i
se rotunjesc marginile. La indica ia medicului, baza lingurii se
perforeaz , creând orificii de 1,5— 2 mm la o distan de 8— 10 mm
unul de altul. Aceste orificii reprezint canale de evacuare a sur
plusurilor de material amprentar, cât i puncte de reten ii pentru
materialele amprentare elastice (fig. 75). Dup aceast tehnic se
143
Fig. 75. Lingura individual cu orificii din
acrilat autopolimerizabil
4.3. Simulatoarele
Fig. 79. Ocluzoare articulate prin arnier i balama (firma Ivoclar): a — Bio
kop; b — Biokop-Orthomat
147
tie centric pentru refacerea morfologiei ocluzale (montarea din
ilor) corespunz toare activit ii func ionale a sistemului stomato
gnat.
Sunt cunoscute diverse tipuri de articulatoare având la baz
concep ii diferite. Mobilitatea func ional a aparatului este realizat
de un complex de articulare a ramelor mai perfec ionat decât la
ocluzoare. Conform construc iei i particularit ilor de imitare a
mi c rilor mandibulare articulatoarele pot fi grupate în dou mari
categorii: 1) articulatoare anatomice medii i semiadaptabile; 2) ar
ticulatoare adaptabile individuale.
Articulatoarele anatomice medii au fost imaginate i construite
având la baz date medii antropometrice ob inute în urma m su
r rilor între diferite repere osoase, articulare i dentare. A a, de
exemplu, în anul 1858 Bonwill dup m sur rile antropometrice a
descris triunghiul ce-i poart numele (fig. 4) i care a fost d u s
la baza principiilor de construire a primului articulator. Tn linii
generale articulatoarele anatomice ca i ocluzoarele sunt alc tuite
din dou rame: una superioar ce reprezint maxila i alta infe
rioar — mandibula, articulate nrintr-un complex asem n tor ar
ticula iei temporomandibulare i care rezult din media valorilor
antropometrice a ATM. Astfel, extremit ile posterioare ale ramei
superioare sunt prezentate de condilii artioulari care plunec pe
pantele ce imit tuberculii articulari situa i pe rama inferioar .
Suprafa a acestor pante are un grad de înclinare în sens mezio
distal de 33° i oralovestibular de 17° (unghiul Bennett). Aceste
suprafe e articulare sunt plasate mai jos si mai posterior fat de
locul corespunz tor al acestora în articula ia temporomandibular .
Locul lor de articula ie în ATM i al axului intercondilian transver
sal este indicat de o tij transversal cu extremit i ascu ite, soli
darizat la rama superioar a articulatorului. Extremitatea ante
rioar a ramei superioare are o tij vertical deta abil ce men
ine distanta dintre ambele rame i pe care este instalat alt ti
j orizontal , vârful c reia ne indic marginea interincisival a din
ilor centrali inferiori. Totodat vârfufl tijei orizontale i pintenii
de suport, situa i pe laturile verticale posterioare ale ramurii infe
rioare, formeaz linia median orizontal a articulatorului dup care
se stabile te planul protetic. Extremitatea inferioar a tijei verti
cale are contact cu pl cu a incizal deta abil , care reprezint un
ghiurile traiectoriilor incisivale: unghiul sagital egal în medie cu
40° i unghiul transversali— 120°.
Descrierea prezentat este caracteristic articulatorului Simplex
propus de Gysi, care-i poart numele (fig. 80). Sunt cunoscute i
alte articulatoare anatomice ca: Monsson, Wadsworth, Heit S.J.A.-l
care au la baz acelea i principii generale de construc ie.
Articulatoarele adaptabile individuale se caracterizeaz prin
faptul c permit s se reproduc mi c rile mandibulei individual
pentru fiecare pacient dup unele înregistr ri prealabile efectuate
de c tre medic. In dependen de aceasta articulatoarele pot fi
grupate în: 1) articulatoare cu înregistrare intrabucal ; 2) articu-
.148
Fig. 80. Articulatorul Gysi Simplex
V; 1
lisare în care alunec i pot ii blocate dou rigle gradate sau tije
condiliene. în partea anterioar de asemenea suntrealizate dou
sisteme de cuMsare i fixare, unul dintre care este folosit pentru
suportul sub form de platou, pe care se a az i sefixeaz ou par
tea ocluzal bordura ablonului superior, i altulpentru stiletul
indicator al punctului infraorbital.
In iprezent sunt comercializate de c tre firma Ivodlar (Germa-
n :a) articulatoare perfec ionate ce permit reproducerea mi c rilor
mandibulei în toate planurille i limite foarte apropialte de cele in
dividuale (fig. 84 a, b). Ramele acestor articulatoare sunt înzes
trate cu elemente mecanice articulate reglabil multidirectional pentru
pozi ionarea i fixarea modelelor f r ghipsare.
158
metod modern ; 3) metoda mixt . Astfel, prin metoda de turnare
i cea mixt pot fi realizate toate piesele i variet ile de proteze
dentare cunoscute în prezent. A adar, prin turnarea aliajelor se
în elege procesul tehnic de transformare a machetei protezei den
tare sau a unor elemente componente realizate din cear , polietilen ,
acrilat sau alte materiale care ard în totalitate f r s lase rezidu
uri în componenta metalic . Acest proces tehnologic complicat
necesit respectarea urm toarelor opera iuni: realizarea machetei
canalelor de turnare, realizarea tiparului, prelucrarea termic a
tiparului, topirea i turnarea aliajului în tipar, dezambalarea i
prelucrarea componentei metalice.
4 cm, care în locul lor de jonc iune pot realiza pâlnia de turnare
sau pot îi solidarizate la macheta canalului principal de turnare
(fig. 93 a, b). Num rul tijelor verticale este dependent de num rul
elementelor componente ale pun ii dentare. Ca regul se recomand
utilizarea unei tije pentru 3— 4 elemente.
Pentru realizarea componentei metalice a protezelor scheletate,
machetele canalelor de turnare cu diametrul de 2,5— 3 mm se rea
lizeaz din cear sau sub form de benzi late de 4— 5 mm i cu gro
simea de 1,5— 2 mm. La o machet a protezei scheletate sunt realiza
te 3— 4 canale de turnare situate în diferite zone topografice: lateral,
anterior i posterior. Machetele canalelor de turnare se solidari
zeaz de p r ile cele mai groase ale elementelor de leg tur dintre
ei (bare, pl cu e) i de eile machetei protezei. In cazurile când
sunt utilizate cro ete continue se mai realizeaz câte 1—2 tije, care
de asemenea se solidarizeaz de p r ile cele mai groase ale cro e
telor. Toate machetele canalelor de turnare se solidarizeaz într-un
punct pentru a fi fixate la canalul principal sau pâlnia de turnare
(fig. 94).
167
4.4.4. Topirea i turnarea aliajului în tipar
20— 100°C, care men ine aliajul în stare lichid , iar la dep irea
acestui interval de temperatur aliajul va începe s fiarb . In
troducerea aliajului lichid în tipar se realizeaz în intervalul de
temperatur amintit. Constatarea temperaturii optime i a fluidit ii
aliajului solicitat se face în mod vizual, empiric, prin reac ia alia
jului lichid la temperatur . Astfel, pentru aliajele nobile momentul
optim de catapultare este formarea de c tre aceste aliaje a unei
sferi (strângerea aliajului într-o pic tur ); la o elurile inoxidabi
le — descoperirea definitiv a suprafe ei aliajului de pelicula de
oxizi, formarea a a-numitei oglinzi; la aliajele crom-cobalt i crom-
nichel — formarea în pelicula de oxizi a unei fisuri. Turnarea alia
jelor cu temperaturi mai joase aduce la apari ia lipsurilor în com
ponenta metalic a piesei dentare, iar temperaturile de fierbere a
aliajelor se reflect asupra propriet ilor fizico-chimice, componen
tele metalice având suprafe e poroase (neomogene).
La baza realiz rii acestui aparat au fost folosite criteriile con
structive ale centrifugii orizontale manuale i semiautomate.
171
In prezent sunt comercializate centrifugi automate moderne în
zestrate cu surse proprii de c ldur i în care procesele de topire i
turnare ale aliajelor se execut automat. Aceste aparate sunt realiza
te cu centrifugi orizontale sau verticale. Aparatele cu centrifugi
orizontale au la baz acelea i principii de construc ie deosebindu-se
doar prin faptul c sunt utilate cu sisteme de comand atât pen
tru topirea aliajului, cât i pentru punerea în ac iune a for ei
centrifuge. A a, de exemplu, firma «Schiitz-Dentab comercializea
z aparatul sub denumirea de Microtronic Prisma EL (fig. 100)
utilat cu celul fotoelectric care prin recep ia razelor infraro ii
a aliajului topit men ine temperatura optim de turnare a aliaju
lui fluid. Sursa de c ldur este deconectat automat dac tempe
ratura de topire a aliajului este dep it , iar în caz c temperatu
ra scade, sursa de c ldur este automat conectat . Prin urmare, uti
lizarea acestui aparat exclude devierile temperaturii de topire a
aliajului solicitat, iar conectarea aparatului la rezervorul de gaz
inert (argon) nu permite oxidarea aliajelor în timpul topirii. Apa
ratele cu centrifugi verticale sunt mai masive în compara ie cu
cele cu centrifugi orizontale, la care creuzetul este fixat în interio
rul bobinei de induc ie. Pentru introducerea aliajului în tipar, în
interiorul creuzetului este depus cantitatea necesar de aliaj, peste
care se a az tiparul cu pâlnia în jos i se fixeaz cu ringul. Prin
ap sarea butonului de declan are se conecteaz sursa de c ldur ,
controlul f cându-se viziual printr-un orificiu speciali al creuzetului,
apoi se pune în func ie centrifuga care automat deconecteaz sur
sa de c ldur i catapulteaz aliajul topit în tipar.
173
Fig. 102. Sablatoare comercializate de firma Schütz-Dental: a — Blastomatic,
u tilizat pentru sablarea pieselor metalice dup turnare; b — MicroBlast, utilizat
pentru finisarea componentelor metalice
delul, iar în cea superioar cro etele sau scheletul metalic i din
ii artificiali ai machetei protezei dentare (fig. 106). Aceast meto
d practic este utilizat în majoritatea laboratoarelor de tehnic
dentar .
Tehnica de ambalare indirect este identic cu ambalarea di
rect cu unele deosebiri de detaliu i anume: în cazul realiz rii
protezelor par ial mobilizabile, din ii restan i de pe model sunt
sec iona i dinspre cervical spre ocluzal, în a a mod ca ei s devi
n neretentivi i s fie realizat un spa iu de aproximativ 2— 3 mm
între segmentele dentare ale cro etelor. Modelul cu machet este
înfundat în ghips pân când limitele machetei protezei se vor si
tua la un nivel cu marginea inelului, apoi se înl tur surplusurile
de ghips i se neteze te suprafa a lui. Astfel, suprafa a ghipsului
jum t ii inferioare este situat la un nivel cu marginile inelului
i limitelor machetei protezei. Ulterior opera iunea de ambalare în
jum tatea superioar a chiuvetei este efectuat identic cu cea a
ambal rii directe.
Metoda de ambalare indirect prezint avantaje fa de amba
larea direct . Astfel, în cazul ambal rii indirecte'din ii artificiali
î i p streaz pozi ia lor ini ial ; imprim rile tiparului pot fi u or
izolate; exist posibilitatea controlului repartiz rii pastei acrilice
179
în interiorul tiparului. Dezavantajele acestei metode se manifest
la etapa final prin supraîn l area dimensiunii verticale a etaju
lui inferior ca rezultat al supradimension rii grosimii bazei prote
zei, fie în urma pres rii insuficiente a acrilatului la etapa de in
troducere a lui în tipar, fie în urma utiliz rii unei chiuvete necali
tative.
Ambalarea mixt . Aceast metod nu posed tehnici proprii de
ambalare, ci rezult din combinarea celor dou metode descrise.
Intr zon , în dependent de necesitate, macheta poate fi am
balat dup tehnica direct , iar în alta dup tehnica indirect .
D upj ambalarea realizat prin una din aceste metode în inte
riorul chiuvetei se afl modelul i elementele componente ale ma
chetei din cear . Pentru ob inerea tiparului, dup priza definitiv
a ghipsului, chiuveta este introdus într-un vas cu ap care fier
be i men inut în ea 10— 15 minute. Acest timp este necesar pen
tru plastificarea cerii din interiorul chiuvetei. Dac chiuveta este
men inut mai mult timp în ap fierbinte, ceara se tope te i pe
re ii tiparului se impregneaz cu acizi gra i, greu de înl turat. Du
p plastificarea cerii chiuveta este scoas din ap i se deschide în
cele dou p r i componente ale ei, care se a az pe un suport me
talic. Prin sp larea cu ap (la temperatura de fierbere) a acestor
dou jum t i ale chiuvetei se înl tur definitiv ceara din tipar.
In continuare pere ii tiparului se izoleaz cu materiale de izolare
(vezi tema 3.9), care formeaz o pelicul ce împiedic absorb ia
monoinerului de c tre ghips i aderenta acrilatului la pere ii tipa
rului. Tehnica de izolare a tiparului depinde de substan ele de izo
lare utilizate. inem s men ion m c , indiferent de tehnica folo
sit , este necesar de respectat urm toarele indica ii: a) suprafa a
tiparullui s nu con in resturi de ap ; b) substan a izolatoare s
fie aplicat pe pere ii tiparului prin pensulare într-un strat uniform
i sub ire; c) s fie izolate toate imprim rile tiparului; d) nu se
admite aplicarea substan ei izolatoare pe suprafe ele din ilor ar
tificiali i pe elementele de men inere i fixare a protezei, îns în
caz c aceast procedur a fost efectuat , este necesar de a în
l tura substan a izolatoare prin cur area cu monomeri.
In caz c izolarea tiparelor nu este realizat corect, protezele
acrilice dup polimerizare i dezambalare pot prezenta diverse mo
dific ri reprezentate de aderenta intim a ghipsului în diverse zo
ne sau pe toat suprafa a protezei, înl turarea c ruia este imposi
bil sau poate provoca modific ri ale suprafe ei protezei: prezen
ta porilor atât la suprafa , cât i în interiorul acrilatului datorit
p trunderii vaporilor de ap din pere ii tiparului neizola i; acri
latul este fragil, datorit p trunderii monoinerului în tipar i
mic orarea cantit ii lui în acrilat.
Dup r cirea tiparului, în interiorul lui este introdus prin pre
sare acrilatul sub form de past . Pentru realizarea acestei ope
ra iuni, se amestec monomerul i polimerul acrilatului solicitat
(vezi tema 3.5.2) conform indica iilor din prospect. In scopul
economisirii acrilatului, se recomand pentru fiecare dinte inclus
180
Fig. 107. Schema realiz rii barierei hidrice
pentru evitarea evapor rii monomerului:
1 — cea ca Petri; 2 — vasul cu past de
acrilat; 3 — vasul de acoperire; 4 — stratul
de ap .
Fig. 118. Aparatul automat «Ivom at P3» pentru polimerizarea acrilatului sub
ac iunea presiunii i a temperaturii
190
Fig. 119. Aparatul «Spektramat» pentru polimeri
zarea acrilatelor sub ac iunea razelor de lumin
PR O T E ZE F IX E U N ID EN T A R E
(M IC R O P R O T E Z E )
Fig. 121. Machete de incrusta ii din cear i aplicarea tijelor de extrac ie: a —
bilateral; b — în centrul incrusta iei
197
manoper realizat de tehnician cu scopul red rii aspectului final
incrusta iei care trebuie s corespund urm toarelor cerin e:
a) prin fric iune incrusta ia trebuie s culiseze u or în axul de in
ser ie în cavitatea preparat ; b) dup volum s nu dep easc mar
ginile cavit ii i s redea relieful morfofunc ional cu exactitate;
c) s prezinte puncte de contact cu din ii vecini i cu din ii anta
goni ti în pozi ie de intercuspidare maxim , cât i în ocluzie di
namic .
In prezent, datorit utiliz rii acrilatelor moderne ce se polime
rizeaz sub ac iunea razelor de lumin , incrusta iile pot fi realiza
te direct pe model f r modelarea machetei dfin cear . In acest
scop acrilatul se depune prin abustiere i modelare strat cu strat
direct în cavitate i apoi este supus ac iunii razelor de lumin pen
tru polimerizare. Dup polimerizare incrusta ia are luciu.
La realizarea incrusta iilor din por elan, de asemenea nu se mo
deleaz macheta din cear , iar tehnica confec ion rii lor necesit
executarea matricei din platin — suport pe care se aplic i se
arde por elanul. Pentru realizarea acestui scop în cavitatea bontu-,
lui mobilizabil ob inut din material dur se adapteaz pe toat su
prafa a o folie de platin cu grosimea de 0,025 mm în a a fel ca
marginile foliei s fie la nivelul marginilor pere ilor cavit ii. Scoa
s din cavitate, matricea este ars în cuptorul pentru arderea por
elanului la temperatura de 950°C, pentru detensionarea platinei.
Dup r cire matricea din platin este reintrodus i readaptat la
pere ii cavit ii. In interiorul matricei se depune prin pensulare i
vibrare pasta de por elan de culoarea solicitat pân la umplerea
matricei. Dup aceasta matricea este deta at de pe model împreu
n cu por elanul i este supus arderii în cuptor la temperatura de
ardere a por elanului. Dup r cire matricea cu por elanul ars este
introdus în cavitatea preparat , marginile foliei de platin se
reajusteaz pe pere ii cavit ii i se depune din nou past de por
elan, modelând totodat i relieful anatomic cu o dep ire de vo
lum de circa 10— 15% (pentru compensarea contrac iei por elanu
lui la ardere). Ulterior incrusta ia este stupus unei noi temperaturi
de ardere, dup r cire este probat îrt cavitatea modelului, fiind
individualizat relieful morfofunc ional i apoi în clinic este pro
bat în cavitatea bucal , iar dup aceasta în laborator este reali
zat glazura i înl turat folia de platin . In faza final se efec
tueaz cementarea incrusta iei în cavitatea bucal . inem s men
ion m c incrusta ia intratisul'ar poate fi confec ionat i mixt,
fiind realizat din componenta metalic cu elemente de reten ie
pentru acrilat sau prelucrat pentru aderen a ceramicii.
d
Fig. 122. Variet i de incrusta ii i sisteme de reten ii: a — cu o singur supra-
fa i sistem de fixare prin crampoane; b — cu dou suprafe e i sistem de
fixare mixt; — cu trei suprafe e; d — cu patru suprafe e
199
Incrusta ia extratisular cu dou fe e (2/4) este indicat pen
tru incisivi i canini, acoperind în afar de suprafa a oral i una
din suprafe ele proximale (mezial sau distal ). Reten ia este rea
lizat printr-un sistem mixt de fixare asigurat de un an proxi
mal i 2— 3 pu uri parapulpare formate pe suprafa a oral (fig.
122 b).
Incrusta ii extratisular cu trei fe e (3/4 sau coroana 3/4 Tin
kers) este indicat pentru canini i incisivi, acoperind suprafe ele
proximale i orale. Reten ia este asigurat de trei an uri executa
te pe suprafe ele proximale i incizal , în care p trund nervurile
incrusta iei (fig. 122 c). Al turi de aceste an uri pot fi create pe
suprafa a oral i reten ii suplimentare, reprezentate de pu uri
parapulpare.
Incrusta ia extratisular cu patru fe e (coroana 4/5 sau serrii-
coroana Carmichael) este indicat pentru premolari i molari aco
perind suprafe ele proximale, oral i ocluzal . Ca i la coroana
3/4 reten ia este realizat prin dou an uri proximale unite între
ele printr-un an ocluzal transvers'al i, de asemenea, pot fi reali
zate reten ii suplimentare (fig. 122 d).
Din punctul de vedere al realiz rii, incrusta iile extratisulare pot fi
confec ionate prin metode direct , indirect i mixt . In practic
îns cea mai frecvent utilizat este metoda indirect , care prevede
realizarea acelora i opera iuni ca în cadrul execut rii incrusta ii
lor obi nuite, cu excep ia c incrusta iile extratisulare sunt realiza
te numai din aliajele metalelor prin metoda de turnare.
203
modelat definitiv trebuie s corespund urm toarelor cerin e: s
redea forma i aspectul morfofunc ional al suprafe elor dintelui
respectiv; marginea machetei s fie distan at cu cel pu in 1—
2,0 mm de la linia ce indic marginea viitoarei coroane; macheta s
fie subdimensionat în volum cu 0,20— 0,28 mm, spa iu necesar
pentru grosimea viitoarei coroane; s nu prezinte convexit i i
margini prea accentuate.
Macheta modelat împreun cu bontul dintelui preparat se de
ta eaz de pe model, pentru realizarea patricei din ghips. In caz
c a fost utilizat modelul cu bont mobilizabil, ultimul prin împinge
rea lui, u or se deta eaz din soclul modelului, iar por iunii radi
culare, prin modelare cu cear , i se confer o form paralelipedic
sau cilindric (fig. 124 a), In caz c modelul a fost realizat cu
bontul fix, acesta se separ din model cu o pânz de fer str u sub
ire sau este sec ionat cu ajutorul cu itului din ghips (fig. 124 b),
apoi por iunii radicullare i se red forme de cilindru sau paralelipi
ped. In practic unii tehnicieni readizeaz un an cu o adâncime de
0,5 mm i o l ime de 1,0 mm mai jos cu 1,0 mm de linia ce mar
cheaz marginea coroanei cu scopul unei ajust ri mai precise a
viitoarei coroane (fig. 124 g). Astfel, patricea din ghips trebuie s
corespund urm toarelor cerin e: por iunea radicular s aib o
lungime de 20— 25 mm i form de cilindru sau paralelipiped cu
suprafe e neretentive; por iunea coronar (macheta) i cea radi
cular s prezinte un ax comun ce trece prin mijlocul acestora.
Realizarea matricei din ghips se face cu ajutorul patricei din
ghips prin dou metode: 1) cu ajutorul conformatorului în form
de cilindru; 2) cu ajutorul conformatorului în form de dreptunghi.
Prima metod este utilizat pentru realizarea matricei unui singur
bont, iar a doua concomitent la m!ai multe bonturi. Ins indife
rent de metoda folosit , în primul rând se izoleaz patricea prin
men inerea ei în ap timp de 5— 10 minute.
Pentru realizarea matricei dup prima metod este utilizat un
unei de cauciuc cu o în l ime de 30 mm i un diametru de 20—
25 mm ce serve te ca un conformator, interiorul c ruia se umple
cu past de ghips. Patricea din ghips se introduce cu macheta mo
delat în centrul pastei de ghips în a a fel încât s p trund toat
m s.
•••.
a
Fig. 125. Realizarea matricei din ghips cu ajutorul conformatorului cilindric:
a — implantarea patricei în conformator; b — fragmentele sec ionate pentru de
ta area patricei.
Fig. 130. Ac iunea for elor asupra pere ilor interni ai coroanei Ia utilizarea me
todei tan rii interne
Fig. 131. Aparatul Parker
Fig. 132. Ac iunea for elor asupra pere ilor externi ai coroanei la utilizarea
metodei tan rii externe
210
cu coroana preventiv tan at . Coroana preventiv tan at i pre
lucrat termic este aplicat pe a doua patrice din aliaj u or fuzi
bil, fiind în prealabil înf urat într-o pânz de tifon pentru a
evita p trunderea materialului plastic între coroan i patrice, apoi
este introdus cu suprafa a ocluzal în materialul plastic din in
teriorul cilindrului pân acesta acoper în întregime i extremita
tea radicular a patricei. Ulterior se asambleaz cilindrul plin, pe
care se aplic o for (lovituri cu ciocanul mare sau ac iunea pre
sei hidraulice pân la 5 tone) impunând culisarea lui în interiorul
cavit ii primului cilindru. La mi c rile de culisare extremitatea
din interiorul cilindrului exercit presiuni asupra cauciucului, im-
punându-1 pe ultimul s ac ioneze asupra pere ilor externi ai co
roanei preventiv tan ate obligându-i s capete forma patricei me
talice (fig. 132).
Este necesar de men ionat c la utilizarea acestei metode în
dependen de capacitatea aparatului de tan at, concomitent pot
fi tan ate pân la 15 coroane.
Metoda mixt . Aceast tehnic este mai frecvent folosit în
practic i prevede utilizarea aliajului u or fuzibil atât pentru
patrice, cât i pentru matrice, iar tan area se realizeaz în apara
tul de tan at descris la metoda intern . Pentru realizarea m atri
cei metalice, extremitatea patricei metalice ce reprezint macheta
coroanei se izoleaz cu leucoplast sau cu ulei de vaselin îmbibat
cu praf de talc sau ghips, astfelîncât grosimea acestui strat s
fie de 0,25—0,3 mm, asigurând un spa iu uniform între patrice
i matrice egal cu grosimea viitoarei coroane. Suprafe ele ocluzale
ale premolarilor i molarilor, precum i cele incizale ale din ilor
frontali nu se izoleaz .
La etapa de realizare a matricei metalice (dup principiul des
cris la tan area intern ) se face cu lama spatulei câte o linie pe
patrice i matrice, dup care se vor pozi iona corect suprafe ele
patricei în interiorul matricei. Dup fracturarea matricei, de pe
patrice se înl tur materialul izolator, în locul c ruia se aplic
coroana preventiv tan at . Patricea cu coroana preventiv tan
at se introduce în interiorul cavit ii matricei. Chiuveta împreu
n cu matricea i patricea se introduce în jum tatea mai mare a
inelului aparatului de tan at i prin lovituri cu ciocanul mare
asupra extremit ii radiculare a patricei se transmit presiuni ce
apas asupra coroanei intern i extern, impunând astfel ca coroana
s ia forma patricei i matricei. Dup aceasta chiuveta se intro
duce în partea mai mic a inelului i prin aplicarea for ei asupra
dornului matricea este introdus în chiuvet pân la pozi ia ini
ial , realizând astfel tan area definitiv (fig. 133).
Dup realizarea tan rii prin metoda extern sau mixt se
scoate patricea cu coroana din matrice i se elibereaz coroana de
patrice prin topirea aliajului u or fuzibil la sursa de c ldur . Dup
r cirea coroanei din interiorul ei mecanic sunt înl turate resturile
de aliaj u or fuzibil. Dac coroana este confec ionat din aliaje
inobile, se adapteaz pe patricea din ghips dup limitele coletu-
211
Fig. 133. tan area mixt : a — aparatul de tan at în pozi ia de tan are a sup
rafe ei ocluzale; b — aparatul în pozi ia de tan are propriu-zis
Fig. 138. Realizarea m tii gingivale din material siliconic elastic dup Kuwatar
a — modelul cu bonturi mobilizabile; b — injectarea materialului siliconic în in
teriorul lingurii individuale; — masca gingival pe model; d — modelarea m ar
ginii coroanei dup conturul materialului elastic
219 -
al doilea ob inut cu bonturi fixe utilizat pentru confec ionarea
lingurii individuale.
— Lingura individual se confec ioneaz din acrilat transpa
rent incolor pe o por iune a arcadei dentare sau pe toat arcada
dentar (în conformitate cu num rul i situa ia topografic a din
ilor prepara i). Pe lingur se realizeaz dou sau trei orificii:
unul pentru injectarea materialului siliconic elastic i celelalte
pentru evacuarea aerului.
— Aplicarea lingurii pe modelul cu bonturi mobilizabile, pre
pararea pastei siliconice i introducerea ei, prin injectare, prin
unul din orificii în spa iul dintre bonturile mobilizabile i lingu
ra individual .
— Dup priza definitiv a siliconului se îndep rteaz lingura
individual i se modeleaz machetele coroanelor dup tehnicile
cunoscute (fig. 138).
Fig. 144. Etaipele tehnice de realizare a coroanei mixte tan ate fenestrate: a —
modelul împreun cu coroana-amprent ; b — forma coroanei fenestrate cu ele
mentele de reten ie; — reaplicarea coroanei pe model pentru modelarea supra
fe ei vestibuläre
232
Fig. 145. Etapele tehnice de rea
lizare a coroanei mixte tanjate
nefenestrate: a — modelul împreu
n cu coroana metalic ; b — for
ma retentiv a g urilor realizate
în grosimea peretelui coronar
/
\
P
/
>
b
/
Fig. 147. Diverse forme de reten ii realizate pe suprafe ele coronare pentru ade
ren a acrilatului: a — anse dispuse radiar; b — sfere; — ciupercu e; d — solzi
de pe te; e — zonele care asigur aderen a acrilatului
Fie. 157. Etapele de aplicare i modelare ale straturilor de ceramica dup Kazu-
nari Ohata: 1 — straturile de opac depus i ars pe componentele metalice, 2 —
aplicarea stratului de ceramic dup:; Kuwata; 3 depunerea dentinei prin n .
marea gurii de pe te; 4 - aplicarea straturilor de smal i transparent pe sup
rafe ele dintelui; 5 — accentuarea fosete'or i a an urilor intercuspidiene; 6
separarea coroanelor modelate; 7, 8 - accentuarea reliefului morfofunc ional al
suprafe elor coronare dup arderea ceramicii
247
cuptor. Masele ceramice se vor aplica pe coroana metaloceramic ,
dup o sp lare a ei sub un jet de ap .
Dup proba în cavitatea bucal coroana metaloceramic este
ars la presiune atmosferic normal , la un regim termic de 750—
940°C cu men inerea la temperatura final 4— 5 minute, în scopul
topirii stratului exterior de ceramic care va conferi ceramicii un
aspect neted i lucios — opera iunea de glazurare a ceramicii. La
aceast faz aspectul coloristic poate fi modificat prin aplicarea
vopselelor de tipul «Vitachrom», proces urmat de o ardere în cup
tor la presiune atmosferic normal , la temperatura de 920°C, timp
de 2— 3 min. Dup aceasta interiorul coroanei se sableaz pentru
înl turarea peliculei de oxizi, preventiv acoperind placajul din ce
ramic cu leucoplast sau cu un strat de cear , iar marginile meta
lice se vor finisa i lustrui.
Este necesar de re inut c nu se recomand arderea ceramicii
mai mult de 5— 7 ori, din motivul c scade duritatea ceramicii i
se vor ob ine straturi prea transparente (supraglazurare), ceea ce
va conduce la modificarea nuan elor coloristice i la crearea ima
ginii de «dinte fals».
Pentru coroanele metaloceramice confec ionate f r margini me
talice J. Prince i T. Donovan au propus o tehnic nou de mode
lare a marginii coronare în zona pragului cervical. Tehnica respec
tiv prevede amestecarea stratului de dentin cu cear incolor
topit în propor ia de 6:1. Pasta ob inut se ap'lic prin tehnica
picur rii de cear la nivelul pragului cervical, care permite des
prinderea machetei coroanei modelate de pe bontul mobilizabil,
f r ca ceramica s se deformeze sau s se fractureze. Dup arde
re ceramica va avea o contrac ie mic , iar marginea va reda cu
exactitate forma pragului cervical.
253
PU N I DEN T ARE
255
metalic , corpul de punte poate fi partial fizionomie i total fizio
nomie.
Suprafa a corpului de punte ce prezint raport cu apofiza alveo
lar , cunoscut i sub numele de suprafa mucozal , poate avea
forme diverse, care în unele cazuri prezint zone retentive pentru
resturi alimentare. Prin urmare, forma corpului de punte trebuie
s favorizeze îndep rtarea resturilor alimentare prin mecanismul
de autocur are i cur are mecanic , aducând la o igien satis
f c toare a cavit ii bucale.
Au fost concepute i imaginate mai multe posibilit i de a reda
corpului de punte diverse rapoarte fa de apofiza alveolar în de
penden de mai mul i factori: topografia edenta iei, în l imea,
forma i l imea apofizei alveolare, morfologia coronar a din ilor-
stâlpi (din i cu dimensiuni mari, volumino i sau dimensiuni reduse,
mici).
Astfel deosebim: a) corp de punte cu contact în a; b) corp de
punte cu contact în semi a; c) corp de punte tangent linear; d)
corp de punte cu contact punctiform; e) corp de punte suspendat
(fig- 162).
Corpul de punte în a este indicat la pun ile dentare mobili
zabile, îns individual poate fi modelat cu unele particularit i i
la pun ile fixe în zona frontal , când apofiza alveolar este lat .
Unii autori (H. Kalamkarov, T. Varadian) de asemenea recoman
d aceast form de corp la pun ile din metaloceramic , când este
afectat parodontul pentru realizarea suporturilor mixte dento-paro-
dontal i muco-osos.
Suprafa a mucozal a corpului de punte de acest tip red în
tocmai forma spa iului edentat în sens mezio-distal i vestibulo-oral
i prezint contact intim cu mucoasa. Suprafe ele vestibular i
oral se extind pe versantele respective ale apofizei alveolare pân
la linia ce marcheaz coletul din ilor naturali. Având dimensiuni
i aspect morfofunc ional identice cu ale din ilor naturali, este bi
ne tolerat de pacien i i ofer restaurarea aspectului fizionomie i
a func iei fonetice f r modific ri. De men ionat îns c resturile
alimentare ce nimeresc sub corpul de punte practic nu pot fi în
l turate f cându-1 ineficient din punct de vedere igienic. în urma
acestui fapt pot ap rea leziuni inflamatorii ale mucoasei gingivale,
a b d e
Fig. 162. Raportul corpului de punte cu apofiza alveolar : a — în a; b— în
semi a; — tangent linear; d — punctiform; e — suspendat
256
din care cauz aceast form de corp de punte este indicat nu
mai în anumite situa ii clinice.
Corpul de punte în semi a, în compara ie cu cel în a, prezin
t dimensiuni mai mici ale suprafe ei orale i se extinde pana la
mijlocul apofizei alveolare, f când cu suprafa a mucozal un unghi
larg deschis. Suprafa a mucozal se extinde pe versantul vestibu
lar al apofizei alveolare pân la linia ce marcheaz coletul dinte
lui care prezint contact cu mucoasa. Aceast form de corp asi
gur o igien mai satisf c toare i este realizat în zona frontal
cu apofize alveolare înguste i medii.
Corpul de punte tangent linear este indic'at în zonele laterale
ale arcadelor dentare. Suprafa a oral în a a caz este modelat
sub un unghi de aproximativ 45° în raport cu planul orizontal^
orientat spre vestibular linear. Acest corp de punte realizeaz con
tact cu mucoasa versantului vestibular al apofizei alveolare la ni
velul liniei ce marcheaz coletul din illor. La mandibul aceast
suprafa este modelat u or convex. Aceast particularitate, de
rând cu aspectul neted lucios f r reten ii, permite alunecarea frag
mentelor alimentare în afara zonelor de reten ie. Totodat corpul
de punte tangent linear poate fi realizat f r punct de contact cu
mucoasa apofizei alveolare, ceea ce permite o igien i mai bun
a cavit ii bucale.
Corpul de punte cu contact punctiform este indicat în zonele
laterale ale mandibulei cu apofize alveolare înguste, iar uneori
chiar în zona frontal la prezen a unei atrofii accentuate a apofizei
alveolare. Suprafe ele oral i vestibular sunt modelate conver
gent spre mijlocul apofizei alveolare i vin în contact cu ea.
Corpul de punte suspendat este indicat în zonele laterale ale
arcadelor dentare i îndeosebi celor mandibulare, cu din i restan i
înal i, sau cu o atrofie accentuat a apofizei alveolare edentate.
Prezint caracteristici comune cu corpul de punte realizat puncti
form, cu deosebire c suprafa a mucozal este convex , realizat
cu un spa iu de 2—4 mm între ea i apofiza alveolar , ceea ce per
mite ca resturile alimentare s intre i s ias u or atât în timpul'
autocur rii, cât i a cur rii mecanice.
4 263
6.3.2.2. Modelarea machetei corpului de punte mixt cu fa ete
pentru acrilate termopolimerizabile
cervical corespunz tor fiec rui dinte lips se fixeaz butoni din
cear asem n tori cu forma dintelui lips , cu dimensiuni de 2,5—
3,0 mm mai mici, având în zona cervical retentivit i. Pe supra
fe ele butonilor sunt aplicate diverse elemente retentive. Dup tur
narea componentei metalice acrilatul în întregime va acoperi sup
rafe ele componentei metalice, afar de suprafa a mucozal care
va fi finisat i lustruit bine.
1. Rînda u propune ca butonii s fie realiza i neretentiv, iar
coroanele acrilice s se fixeze pe ei prin cementare.
poanelor, acestea pot s ias din ceara machetei sau s fie situate
în interiorul machetei. Ulterior sunt îndep rta i din ii din macheta
de cear a corpului de punte, ob inând astfel tiparul suprafe elor
orale i mucozale ale din ilor respectivi. Dup o verificare a pozi
iei din ilor din por elan în machet din ii din nou sunt deta a i,
iar în orificiile l sate de crampoane, ce au perforat peretele oral
al machetei, se introduc tije de grafit terinorezistente la tempera
tura de turnare a aliajului. D ac crampoanele nu au perforat pe
retele, conform locurilor de proiec ie a crampoanelor, se realizeaz
în macheta corpului de punte cavit i cu form trapezoidal cu ba
za mare îndreptat spre suprafa a oral (fig. 169).
Pentru modelarea machetei în zonele laterale ale arcadelor den
tare tehnica model rii este identic , cu excep ia c se utilizeaz
o plac de cear dubl , în care se imprim de dou -trei ori supra
fe ele mucozale ale din ilor tubulari. Ceara plastificat p trunde
în canalul din ilor din por elan, dându-ne posibilitate s ob inem
un buton din cear , care intr liber în canalul interior al dintelui.
Dup deta area din ilor tubulari din por elan butonul, prin r zui-
rea cerii, se face retentiv. Aplicarea corpului de punte respectiv
prevede modelarea elementelor retentive obi nuite, deoarece ele
pot modifica volumul butonului, din care cauz el nu va p trunde
în tunelul tubului dintelui din por elan.
Pun ile dentare confec ionate prin metoda clasic din dou
buc i prezint urm toarele dezavantaje: a) posibilitatea dezlipi
rii corpului de punte de elementele de agregare; b) aliajele de li
pire pot provoca apari ia diferen ei de poten ial i deci a curen i
lor galvanici; c) nu refac întocmai aspectul morfofunctional al sec
torului lezat din arcada dentar . Dezavantajele enumerate au con
dus la abandonarea treptat a pun ilor dentare din dou buc i,
fiind preferat utilizarea pun ii dentare confec ionate dintr-o bu
cat , cunoscut i ca punte dentar întreg turnat . Aceste denu
miri au fost date pun ilor dentare respective din motivul c mache
tele elementelor de agregare i ale corpului de punte solidarizate
formeaz un bloc de cear unic care este înlocuit cu aliajul soli
citat prin turnare, ob inându-se astfel componenta metalic dintr-o
bucat .
Pun ile dentare dintr-o bucat , în compara ie cu cele din dou
buc i, prezint urm toarele avantaje: a) etapele clinico-tehnice
sunt mai reduse; b) pacientul este scutit de adaptarea separat a
fiec rui element de agregare; c) nu se produce desolidarizarea
corpului de punte de elementele de agregare; d) sunt realizate
dintr-un singur aliaj i ca urmare nu sunt condi ii de apari ie a
biocuren ilor.
Din punctul de vedere al restabilirii aspectului fizionimic, pun
ile dentare dintr-o bucat pot fi: a) nefizionomice; b) par ial fi-
zionomice; c) total fizionomice.
Confec ionarea acestor tipuri de punte prevede etape clinico-
tehnice identice, cu unele particularit i individuale referitoare la
modelarea machetelor i aplicarea materialului fizionomie ce
prev d:
— Clinic: prepararea din ilor-stâlpi, amprentarea i determi
narea ocluziei centrale; protec ia din ilor cu pulpa vie.
— Laborator: confec ionarea modelelor din ghips dur cu bon-
turi mobilizabile ale din ilor prepara i; montarea modelelor în si
mulator i modelarea machetei pun ii din cear i turnarea alia
jului solicitat; prelucrarea i adaptarea pun ii pe model.
— Clinic: proba pun ii în cavitatea bucal ; dac vor fi reali
zate pun i fizionomice, se va determina culoarea materialului fi
zionomie.
— Laborator: finisarea i lustruirea pun ii, iar pentru cele mixte
aplicarea pe componenta metalic a materialului fizionomie soli
citat.
— Clinic: proba definitiv i cementarea pun ii dentare.
Culoarea
acrilatului Stratul Stratul Stratul Stratul
dup cheia de opac cervical de dentin de smal
de culori
10‘ OD 10 H 10 D 10 S 10
13 OD 13 H 13 D 13 S 13
15 OD 15 H 15 D 15 S 15
16 OD 16 II 16 D 16 S 16
17 OD 17 H 17 D 17 S 17
20 OD 20 H 20 D 20 S 15
21 OD 21 H 20 D 21 S 13
22 OD 22 H 22 D 22 S 22
23 OD 23 H 23 D 23 S 15
25 OD 25 H 25 D 25 S 15
26 OD 26 H 26 D 26 S 15
27 OD 27 H 17 D 27 S 27
30 OD 30 H 23 D 30 S 30
31 OD 31 H 23 D 31 S 27
32 OD 32 M 23 D 31 S 27
39 OD 39 H 39 D 39 S 39
40 OD 40 H 39 D 40 S 15
41 OD 41 H 39 D 41 S 41
Fig. 179. Punti mobilizabile cu diverse sisteme de agregare: a — cu cro ete tur
nate; b — incrusta ii în incrusta ii; — cu sistem telescopic i coroane pivotate
294
în timpul model rii machetei pun ii dentare se realizez loca
uri corespunz toare axului de inser ie a urubului în piuli a file
tat a extremit ii extraalveolare (fig. 184). Dup proba în cavi
tatea bucal se aplic placajul solicitat, care dup finisare i lu
struire se fixeaz în cavitatea bucal cu cement pe bonturile din-
ilor-stâlpi, iar prin uruburi — pe implanturi.
Realizarea pun ilor dentare pe implanturi necesit respectarea
urm toarelor cerin e: 1) suprafa a mucozal a corpului de punte
i a marginii coronare din zona implantului se distan eaz de mu
coas cu 1,5— 2,5 mm, realizând un spa iu i o form favorabil
a corpului de punte pentru autocur are i cur are mecanic ;
2) în aceste zone nu se recomand aplicarea acrilatului; 3) supra
fe ele se finiseaz i se lustruiesc bine pentru a nu prezenta zone
retentive; 4) nu sunt admise adaosuri de lipituri, material ade
ziv etc.
7.1.1. D in ii artificiali
298
7.1.2.1. Cro etele din sârm
Fig. 185. împ r irea suprafe ei coronare a dintelui în: zona supraecuatorial ne
retentiv (1, 2) i zona subecuatorial retentiv (3, 4).
299
t iat sârm . Segmentul de sârm t iat se îndoaie, apoi cu cle tele
se modeleaz bra ul, corpul i apofiza cro etului. De men ionat c
nu se admite înc lzirea sârmei la flac r nici înainte i nici dup
modelare, deoarece înc lzirea sârmei modific sitructura cristalic
a metalului, proces înso it de sc derea însu irilor elastice i ca
urmare cro etul nu va asigura men inerea mecanic a protezei nio-
bilizabille.
Cro etele modelate din sârm trebuie s corespund urm toare
lor cerin e: segmentul dentar s aib contact linear intim cu supra
fa a vestibular a dintelui i s-o cuprind cu cel pu in 2/3 din dimen
siunea ei în sens meziodistal; vârful (extremitatea liber a sâr
mei) segmentului dentar se aplic în zona cu retentivit ti mai
accentuate i prin lefuire se rotunje te pentru a evita eroziunile
esutului dentar; b) segmentul elastic nu prezint contact cu paro-
dontul marginal al din ilor-stâlpi, fiind distan at de el cu 1,5—
2,0 mm sau este a ezat în zona supraecuatorial ; c) segmentul de
fixare se realizeaz retentiv, conferindu-i extremit ii libere o for
m plat cu ajutorul cioc na ului i al nicovalei, sau prin execu
tarea unor bucle ce vor permite fixarea cro etului în acrilat.
In literatur sunt expuse date privind diverse tipuri de cro ete
din sârm , unele mai simple, altele mai compuse, îns în practic
mai frecvent sunt utilizate urm toarele tipuri:
Cro etul cervico-ocluzal deschis dental, numit i cro et simplu,
are un singur brat aplicat pe suprafa a vestibular a dintelui-stâlp
în zona subecuatorial , orientat oblic spre marginea vestibulopro-
ximal a dintelui ce limiteaz zona edentat . Aproximativ la ni
velul punctului de contact interdentar cro etul este îndoiat spre
apofiza alveolar edentat , distan at cu 0,5 mm de suprafa a pro-
ximal a dintelui, iar pe m sura apropierii de apofiza alveolar
este orientat oblic spre mijlocul apofizei i distan at de ea cu 1,0—
1,5 mm pentru a fi plasat în zona protezei sub din ii artificiali
(fig. 187). Acest cro et posed elasticitate redus i poate fi apli
cat pe din ii-stâlpi cu un ecuator normal, atât la maxil , cât i la
mandibul .
Cro etul cervicoalveolar deschis dental, numit i cro et simplu
elastic sau cro etul Bonyhard simplu, prezint un dispozitiv cu un
singur bra aplicait pe suprafa a vestibular a dintelui-stâlp în zona
Fig. 186. Cro etul din sârm : 1 — segmentul dentar; 2 — segmentul elastic; 3 —
segmentul de fixare
Fig. 187. Cro etul cervicoocluzal deschis dental
300
Fig. 188. Variet i de cro ete cervicoalveolare deschise dental: a — cro etul sim
plu elastic; b— cro etul Bonyhard dublu
301
a
F ig. 190. Cro ete inelare: a — cro etul Jackson; b — cro etul Adams; — segmen
tele de fixare a cro etelor aplicate pe suprafa a oral a dintelui-ancor
Cro etul inelar numit i cro etul înc lecat, deoarece bra ul cro
etului este plasat în zona retentiv vestibular a dintelui-stâlp,
iar extremit ile bra ului transverseaz arcada dentar prin am-
brazurile dentare extinzându-se pe versantul oral al apofizei al
veolare pentru a se fixa în baza protezei. Este indicat în protezele
unilaterale pe primii molari ai hemiarcadei întregi. Din aceste ti
puri fac parte cro etul inelar Jackson i Adams (fig. 190). Cro e
tul Jackson se confec ioneaz dintr-un segment de sârm cu o lun
gime de circa 6—8 cm. La mijlocul segmentului se noteaz vizual
l imea suprafe ei vestibuläre retentive a dintelui-stâlp. Ulterior,
de la limitele l imii notate sârma se îndoaie din ambele p r i
sub un unghi de 90°. Bra ul format se adapteaz intim la zona
retentiv vestibular i la marginile proximale mezial i distal
ale dintelui, iar extremit ile libere ale bra ului se îndoaie la ni
velul ambrazurilor vestibuläre i transversând suprafa a ocluzal
prin spa iile (ambrazurile) interdentare ocluzale i orale se ter
m in pe versantul oral al apofizei alveolare pentru fixarea cro e
tului în baza protezei.
In vederea sporirii gradului de elasticitate a acestui cro et,
Adams a realizat la extremit ile proximale, ce limiteaz zona re
tentiv a suprafe ei vestibuläre, dou bucle cu orientare spre colet
care permit i activarea cro etului. Acest cro et este utilizat i la
aplicarea aparatelor ortodontice mobilizabile.
F ig . 194. S i s t e m u l D o l d e r
2 0 O b. Bârsa, I. Postolachi -jQg
7.1.3. Baza protezei
F ig . 195. F o l i e r e a z o n e l o r s e n s i b i l e l a p r e s i u n i p e m o d e l
F i g . 196. D e r e t e n t i v i z a r e a z o n e l o r r e t e n t i v e a l e d i n i l o r r e s t a n i
308
lic în spatiile retentive ale din ilor restan i pân la ob inerea unui
paralelism a zonelor retentive (fig. 196).
Zonele vestibuläre retentive ale din ilor restan i nu se vor de-
retentiviza, deoarece pe acestea se aplic bra ele cro etelor î
aceste zone nu prezint contact cu marginea bazei.
Dup cum s-a men ionat, rolul principal în ancorarea, men ine
rea i stabilizarea protezelor par iale mobilizabile îl îndeplinesc
elementele mecanice de fixare. In caz de utilizare a sistemelor spe
ciale de fixare, elementele lor componente, fie coroane, fie gutie-
re — se vor aplica pe imprim rile respective ale modelului i se
vor solidariza la baza din cear a machetei protezei par iale mo
bilizabile. Utilizarea cro etelor din sârm depinde de num rul din
ilor restan i i a ezarea lor topografic . Dup num rul din ilor-
stâlpi pe care s-au aplicat cro ete ancorarea protezelor par iale
mobilizabile se poate realiza punctiform, liniar i în suprafa .
Ancorarea punctiform se practic în edenta iile subtotale, la
prezen a unui singur dinte restant i este cea mai pu in eficient din
punct de vedere mecanic. Prin ancorarea liniar se subîn elege li
nia imaginar care une te din ii-stâlpi pe care s-au aplicat cro
ete, cunoscut în literatura de specialitate ca linie cro etar . D i
rec ia liniei cro etare poate fi transversal , în diagonal , sagital
sau în suprafa (fig. 197). Alegerea direc iei liniei cro etare are
o deosebit importan la men inerea i stabilizarea protezelor. Se
consider c cea mai avantajoas direc ie a liniei cro etare este
acea care trece prin centrul de greutate al protezei. Cu cât linia
b
Fig . 197. D i r e c i a l i n i i l o r c r o e t a r e : a, a — t r a n s v e r s a l ; b, b — s a g i t a l ; , —
d i a g o n a l ; d, e, f, g — î n s u p r a f a
309
cro etar se abate mai mult de la centrul protezei, cu atât stabi
litatea protezei este mai precar . Cele mai favorabile condi ii de
fixare i stabilizare a protezelor par iale mobilizabile cu plac pot
fi create prin ancorare în suprafa .
Pe din ii-stâlpi ale i se confec ioneaz , dup tehnicile cunos
cute, cro etele solicitate din sârm , apoi se confec ioneaz ablo
nul din cear roz . In acest scop placa de cear ramolit este apli
cat i adaptat la suprafa a câmpului protetic al modelului pre
ventiv izolat cu ap . Surplusurile de cear sunt înl turate prin
sec ionarea lor cu lama bisturiului, dup limitele viitoarei proteze
desenate pe model. Baza din cear trebuie s acopere în întregime
câmpul protetic al modelului, apoi de baz se solidarizeaz cu seg
mentul de fixare cro etele din sârm . In acest scop segmentul de
fixare al cro etului se înc lze te la sursa de c ldur i se aplic
pe dintele-stâlp corespunz tor locului de proiec ie a fiec rui seg
ment cro etar. Segmentul de fixare înc lzit p trunde în profunzi
mea cerii din spa iul edentat, solidarizându-se astfel cu baza din
cear a viitoarei proteze.
310
situa pe linia surâsului, reper notat de medic pe bordura de oclu
zie; în scop fizionomie i inând cont de dolean ele pacientului,
din ii pot f i situa i asimetric sau se creeaz S D a i i interdentare;
3) la prezenta a mai multor din i restan i, din ii artificiali se vor
monta inând cont de gradul lor de implantare, m rime, form , li
nia coletului; 5) la montarea din ilor din por elan nu se admite
lefuirea por elanului, deoarece se pot înl tura reten iile i luciul
(glazura), provocând totodat mic orarea rezistentei lor; 5) în si
tua iile când lipsesc 2 sau mai mul i din i, îns spa iu} edentat nu
permite montarea aceluia i num r de din i, se monteaz num rul
ce permite lichidarea spa iului edentat i invers, dac sunt absen i
1—2 din i, îns spa iul edentat este mai m are—-se monteaz nu
m rul de din i ce dup volum vor lichida bre a. In ambele situa
ii se ine cont de volumul din ilor prezen i, topografia bre ei, as
pectul fizionomie etc.
Pentru montarea din ilor artificiali în spatiile edentate, pe cen
trul apofizei alveolare se lipe te la baza din cear un rulon de
cear roz cu diametrul de 2—3 mm. Ulterior, corespunz tor locu
lui de implantare a dintelui natural, cu lama spatulei înc lzite
se plastific ceara i se adapteaz dintele artificial în raport cu
din ii vecini i antagoni ti, precum i cu pozi ia de intercuspidare
maxim i cu mi c rile de oropulsie i lateralitate ale mandibulei.
Adaptarea se face prin lefuirea zonei cervicale a dintelui, dac
spa iul nu permite montarea lui, iar suprafe ele ocluzale nu nece
sit adapt ri prin lefuire decât doar în cazuri excep ionale pen
tru a nu modifica aspectul morfofunctional al suprafe ei ocluzale.
Adaptarea i montarea se efectueaz pentru fiecare dinte lips în
parte pân când nu vor fi monta i to i din ii artificiali ^conform
principiilor expuse, inându-se cont de ocluzia dinamic . Dup
montarea din ilor, cu lama spatulei înc lzite se vor completa cu
cear zonele spa iilor interdentare de la nivelul coletului, iar pe
versantul palatinal sau lingual al apofizelor alveolare se va aplica
un dispozitiv din sârm în prealabil înc lzit i având forma cores
punz toare, înglobându-1 în ceara machetei protezei. Acest dispo
zitiv se solidarizeaz de macheta protezei pentru a evita deform
rile machetei în timpul probei în cavitatea bucal . Dup r cirea
i solidificarea cerii se efectueaz modelarea formei machetei prin
r zuirea surplusurilor de cear ce prevede: modelarea spa iilor in
terdentare artificiale; redarea grosimii corespunz toare versantului
vestibular al machetei pentru compensarea atrofiei esutului osos
al apofizei alveolare; modelarea pe versantul vestibular a proiec
iei implant rii din ilor monta i, redând convexit ile r d cinilor
acestora i depresiunile interradiculare; modelarea liniei coletului
din ilor artificiali cu redarea imprim rilor de an uri dento-gingi-
vale. Dup modelare macheta protezei se deta eaz de pe model
i se aplic din nou fiind transferat în clinic pentru proba în
cavitatea bucal .
311
7.3. R ealizarea protezelor par iale m obilizabile
. cu baza din acrilat
312
7.4. R ealizarea protezelor par iale m o b ilizab ile
cu baza m etalic
PROT EZA PA R IA LA
MOBILIZABILÄ SCHELETAT
Fig. 202. Cro etul continuu utilizat ca element de leg tur între ei
Fig. 203. Cro etul continuu i bara lingual utilizate concomitent ca elemente
de leg tur între ei
Fig. 204. Cro etul Ackers: a — corpul; b — bra ul retentiv; — bra ul opozant;
d — pintenul ocluzal
322
fiului edentat în zona neretentiv , trecând în conectorul secundar
i unind rigid cro etul cu aua scheletului metalic. Conectorul se
cundar în zona proximal subecuatorial a dintelui-stâlp este dis
tan at de dinte cu 0,5— 1,0 mm în dependen de retentivitatea
acestei zone i gradul de implantare a dintelui-stâlp.
Bra ul retentiv. Acest component porne te din corp spre supra
fa a vestibular a dintelui transversând ecuatorul protetic i se
termin cu extremitatea liber în zona subecuatorial retentiv .
Grosimea bra ului retentiv este variat , neuniform , mai groas
la corp i mic orat uniform spre extremitatea liber , unde este
efilat. Aceste particularit i permit ca bra ul retentiv s aib dou
por iuni: supraecuatorial — rigid i subecuatorial — elastic .
Por iunea supraecuatorial împreun cu pintenul ocluzal i bra
ul opozant au rolul de sprijin reciproc i se opun tendin elor de
înfundare a protezei pe câmpul protetic. Por iunea elastic asigu
r men inerea protezei scheletate i opune rezisten tendin ei de
desprindere.
Bra ul opozant. Acest component al cro etului este plasat pe
suprafa a opus celei ,pe care este a ezat bra ul retentiv, fiind si
tuat în zona supraecuatorial i având direc ie orizontal , grosime
uniform ipe tot traiectul, precum i dimensiune egal cu cea a
por iunii supraecuatoriale a bra ului retentiv. Toate aceste carac
teristici permit neutralizarea efectului ortodontic negativ în timpul
inser iei protezei scheletate, oferindu-i totodat rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porne te din corpul
cro etului paralel suprafe ei ocluzale i este situat în foseta me-
zial sau distal a dintelui-stâlp. Se recomand ca pintenele oclu
zal s se extind pe o suprafa de cel pu in o p trime din supra
fa a ocluzal a dintelui respectiv i s aib o grosime de 1— 1,5 mm.
Dac grosimea lui va m ri dimensiunea vertical de ocluzie, înain
te de realizarea scheletului metalic, pe din ii întregi sunt preg tite
loca uri cu forme i dimensiuni respective. Loca ul trebuie s fie
neretentiv i bine lustruit.
Cro etul Ackers este indicat pe premolari i molari, când ecua
torul protetic trece vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dinte
lui-ancor , având în zona subecuatorial o reten ie de 0,25—0,5 mm.
Cro etul Bonwill. Este un cro et circular alc tuit din dou bra e
retentive, dou opozante i doi pinteni ocluzali, aplicate pe doi
din i (cro et bidentar) (fig. 205). Acest cro et poate fi considerat
drept un dublu cro et Ackers cu acelea i caracteristice ale elemen
telor componente. Corpul acestui tip de cro et este alc tuit din
elementele de leg tur dintre bra ele cro etului i pinteni ocluzali
aplicat în fosetele mezial i distal i în spa iile (ambrazurile)
interdentare ocluzale, extinzându-se prin ambrazurile vestibular
i oral în bra ele retentive i opozante. Din locul interdentar de
ramificare a bra elor opozante porne te conectorul secundar dis
tan at de din i i mucoasa ce une te cro etul rigid cu scheletul me
talic. Ca i la cro etul Ackers, bra ele retentive i opozante ale
cro etului Bonwill pot fi prelungite i plasate pe din ii vecini. Cro-
323
F i g . 205. Cro etul Bonwill
334
Fig. 218. Amortizatorul Dalbo: a — componentele amortizatorului; b — proteza
scheletat cu p r ile amortizatorului
1
S'uport dentoparodontal în Suport mixt sau muco
edenta iile intercalate i osos în edenta iile ter
Irontala (clasele a III - a— minale (clasele I — a II-a
a IV-a dup Kennedy dup Kennedy)
I I
Din ii- stâlpi bine implan- Din ii- stâlpi cu parodon- Alegere* conectorului se
ta i cu parodontul s n - tul deficitar sau este pre- curidar pentru echilibra-
tos zent un spa iu edentat rea presiunilor mastica-
întins toare
I
4
Utilizarea cro etelor sau
1 . Conectori
Conectori
1 1
Conectori semilabili
a sistemelor speciale u n i rigizi labili I
te rigid cu p r ile muco
zale ale protezei
1 1 1
Utilizarea culiselor cu un Utilizarea culiselor f r Unire* cro etelor cu p r-
spa iu lim itat între opri- opritor i a altor ele- ile mucozale *le prote-
tor, egal cu rezilien a mente care permit eilor zei prin conectori lungi,
fibromucoasei, a cro ete- mi c ri libere pe vertica- cu disjunctori de for ,
lor unite rigid cu aua l în axul de inser ie a amortizatori, balamale etc.
protezei, capselor, tele- protezei,
scoapelor.
340
8.3. Etapele clinico-tehnice de confec ionare
a protezelor par iale m obilizabile scheletate
Fig. 221. Trasarea liniilor pe soclul modelului dup care se apreciaz înclinarea
medie a axelor din ilor- stâlpi: a — linia medie (C) a din ilor - stâlpi A i B, iar
unghiul i[ este egal cu unghiul i; b — linia medie comun (C2) a axelor tuturor
din ilor- stâlpi
Fig. 222. Determinarea înclin rii medii a axelor din ilor - stâlpi dup metoda bi-
sectoarelor B | Oi — linia axului de inser ie a dintelui-stâlp posterior; — linia
axului de inser ie a dintelui- stâlp anterior; A B tO — triunghiul format la inter
sec ia liniilo r verticale E^Oi i ; — bisectoarea unghiului O, care este
i linia înclin rii medii a acestor doi din i
Fig. 223. Determinarea retentivit ilor din ilor- stâlpi; a — contactul tijei detectoare
cu por iunea cea mai convex a dintelui; b — distan a dintre tija detectoare i
dinte
346
iar spre colet va ap rea un spa iu de form triunghiular (fig. 223).
Se poate întâmpla ca la unul sau mai mul i din i-stâlpi s fie zo
ne retentive bune pentru plasarea bra elor elastice, iar pe al ii —
nesatisf c toare. Printr-o u oar înclinare în jos a modelului, cu
partea unde sunt din i cu zone retentive nesatisf c toare, se for
meaz zone cu o retentivitate satisf c toare. Determinarea pozi
iei modelului în care to i din ii-stâlpi prezint retentivit i favo
rabile, este realizat în urma mai multor taton ri. O dat cu de
terminarea acestei pozi ii se determin i axul de inser ie i dezin
ser ie a protezei, iar m su a reglabil se blocheaz pentru ca toate
opera iunile s se execute în pozi ia determinat .
F. Craddock (1956), J. Osbarne, L. Lammine (1974) consider
c o ra ional alegere a elementelor retentive poate fi efectuat i
în dependen de topografia edenta iei. Ei propun ca în edenta iile
terminale i frontale modelul s fie înclinat cu segmentul edentat
în jos. Dac avem dou sau mai multe bre e (în zonele frontale
i lateralle), modeluil, se înclin în jos cu partea care reprezint o
stabilizare mai insuficient . In cazurile de edenta ii laterale in
tercalate, modelul se va înclina spre din ii mai stabili. In unele
cazuri pentru o aplicare mai fizionomic a cro etei la edenta ia
frontal se recomand înclinarea modelului posterior.
Fixarea pozi iei alese a axului de inser ie i dezinser ie al pro
tezei pentru reproducerea pozi iei în paraielograf. Pentru îndepli
nirea sarcinilor de laborator trebuie s fie prev zut posibilitatea
reproducerii pozi iei determinate a modelului în laboratorul de teh
nic dentar . în prezent sunt cunoscute mai multe metode de fixare
a pozi iei alese, îns toate prev d trasarea a diverse linii, reali
zarea an urilor pe soclul modelului, frezarea g urilor 'pe model
sau folosirea diferitelor instalatoare cu ajutorul c rora se poate
reproduce ulterior pozi ia modelului în paraielograf.
Una dintre metodele de fixare a pozi iei alese este urm toarea:
dup ce s-a determinat axul de inser ie a protezei i s-a blocat m
su a reglabil , cu ajutorul tijei detectoare, se traseaz pe soclul
modelului linii verticale în zonele anterioar , posterioar i late
ral . Cu ajutorul bisturiului, de-a lungul fiec rei linii se realizeaz
an uri triunghiulare, care vor fi reproduse i pe modelul duplicat.
Pentru pozi ionarea modelului în paraielograf, tija detectoare
se suprapune cu fiecare an în parte prin mi c ri u oare ale m
su ei reglabile, pân la ob inerea paralelismului între tij i fie
care an f r a schimba pozi ia modelului.
A. Rebossio a propus metoda de frezare a g urilor la modelul
superior în zona palatinal , unde nu vor fi plasate elementele de
leg tur dintre ei, iar la modelul inferior — la centru. In gaur
se va instala o buc cilindric corespunz toare diametrului tijei
detectoare. In timpul dubl rii modelului se introduce în buc o
tij metalic care va trece în pasta coloidal i din ea în modelul
duplicat. Pentru reproducerea pozi iei determinate a modelului, ti
ja detectoare se va suprapune cu tija din model în toate planurile,
opera iune urmat de blocarea m su ei reglabile.
347
Determinarea i trasarea ecuatorului protetic. Determinând po
zi ia modelului apreciat dup una din metodele descrise, înlocuim
tija detectoare cu tija portcreion, care, fiind adus la fiecare dinte-
stâlp i fiind plasat în jos pân la nivelul coletului, p strând con
tact cu dintele, marcheaz ecuatorul protetic cu partea lateral a
grafitului (categoric nu se admite trasarea liniei respective cu ex
tremitatea liber a grafitului) în a a mod ca extremitatea liber
a grafitului s treac între festonul gingival i colet.
Ecuatorul protetic trasat în majoritatea cazurilor nu coincide
cu pozi ia ecuatorului anatomic al dintelui. Totodat ecuatorul
protetic împarte dintele în dou zone: 1) zona subecuatorial , cup
rins între ecuatorul protetic i colet, numit i zona retentiv ;
2) zona supraecuatorial , situat între ecuatorul protetic i mar
ginea ocluzal a dintelui, numit i zon neretentiv , de sprijin.
Aceste zone, în dependen de situarea lor, vor determina alegerea
tipurilor de cro ete.
L. Blatterfein a stabilit unele caractere ale traseului ecuatoru
lui protetic în dependen de înclinarea modelului, deosebind cinci
tipuri de situare a ecuatorului pe suprafe ele dintelui i de atitu
dine fa de edenta ie (fig. 224).
In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat numai
prin aceste variante i poate s fie reprezentat printr-o topografie
variat , dependent de pozi ia de înclinare a modelului, de m ig
r rile i forma anatomic a din ilor-stâlpi. In unele situa ii traseul
ecuatorului protetic este reprezentat de o curb deformat , atipic ,
care permite ca limitele zonelor retentive i neretentive s fie de o
configurare complex , ce prezint dificult i la aplicarea elemente
lor cro etului.
Stabilirea zonelor retentive. Pentru aceast opera iune tija de
grafit este înlocuit cu tija retentivometric de dimensiuni cores
punz toare formei cro etului i rezisten ei parodontale a dintelui-
stâlp. Retentivometrele de 0,25 mm sunt folosite pentru cro etele
mai pu in elastice sau pentru din ii cu implantare parodontal sla
b , cele de 0,50 i 0,75 mm — pentru cro ete elastice i pe din ii
bine implanta i sau cu un grad de implantare medie.
Tija retentivometric trebuie s vin în contact cu linia ecuato
rului protetic, iar discul va fi ridicat sau coborât în zona retentiv
pân va intra i el în contact cu suprafa a dintelui (fig. 225). Lo-
a
Fig. 224. Variet i de ecuator protetic dup Blattcrfein: a — mijlociu; b, — dia
gonal; d — înalt; e — jos
348
Fig. 225. Determinarea punctelor retentive cu ajutorul tijelor retentivometre
14 15 16
BK III
20
228. Diverse forme de elemente preformate, utilizate la modelarea machetei
scheletului protezei (firma Schütz-Dental)
prin asocierea mai multor segmente, conform traiectului desenului
schematic al lor de pe modei solidarizându-le prin lipire. La uti
lizarea conectorilor principali reprezenta i de pl cute, acestea se
modeleaz prin adaptarea foliei de cear calibrat , cu grosimea
de 0,4— 0,6 mm, în zona de extindere a conectorii!,or. Surplusurile
din cear se înl tur dup conturul desenului care este vizibil
datorit transparentei cerii, iar marginile pl cutei se lipesc la mo
del cu cear topit . La mandibul , în zona plan eului bucal, mar
ginea pl cu ei se îngroa pân la 2 mm prin picurare de celar
sau prin aplicarea unei benzi cu grosime i form corespunz toare.
eile se modeleaz în dependen de raportul dintre suprafe ele
mucozale cu apofiza alveolar . Dac este indicat o suprafa mu-
cozal metalic , se adapteaz în spa iul edentat o folie de cear
calibrat dup limitele desenului, lipind marginile foliei la mo
del i la conectorul principal. Pe suprafa a extern (opus ), pen
tru aderen a acrilatului se realizeaz reten ii în form de anse,
ciupercu e, butoni etc. sau pot fi realizate suprafe e retentive ca
i în cazul realiz rii corpurilor de pun i dentare, în dependent de
indica iile prescrise de c tre medic. La folosirea unei suprafe e
mucozale acrilice, aua se va modela cuorificii sau în form de
plas prin care ulterior va p trunde acrilatul înglobând aua în
întregime, creând astfel contact între acrilat i apofiza alveolar .
La nivelul de solidarizare a eilor cu conectorii principali se mo
deleaz trepte de aproximativ 1— 2 mm în dependen de cantita
tea esuturilor pe care le va restabili aua protezei. Aceste trepte
permit ca acrilatul eilor s se situeze la acela i nivel cu segmen
tul metalic contopindu-se cu conectorul principal.
Elementele de men inere, sprijin i stabilizare se modeleaz în
dependen de tipul lor. La utilizarea cro etelor, modelarea se rea
lizeaz din segmente de cear preformate fiind aplicate i adaptate
la traiectul desenului schematic al elementelor componente ale cro
etului, solidarizându-le apoi la nivelul corpului cro etului, spa i
ilor interdentare, sau la ei în dependen de tipul de cro ete fo
losite i de plasarea ölementelor componente ale cro telor pe supra
fe ele din ilor-stâlpi. Modelarea sistemelor speciale, de asemenea,
depinde de tipuil utilizat. A a, de exemplu, la aplicarea sistemelor
precise, produse industrial din aliaje, piesele pot fi solidarizate la
scheletul metalic prin în urubare sau prin reten ia lor în acrilatul
protezei. Ins , indiferent de varietatea sistemului special utilizat,
ini ial se confec ioneaz partea culisei ce va fi solidarizat la din-
tele-stâl.p, apoi acea parte ce va fi solidarizat la scheletul prote
zei mobilizabile. Dac sunt folosite sisteme speciale precise produ
se industrial din aliaje, acestea sunt solidarizate prin lipire sau
sudare la elementele corespunz toare ale protezelor deja turnate,
conform axului de inser ie i dezinser ie al protezei scheletate. Une
le sisteme pot fi solidarizate la p r ile protezelor scheletate i prin
în urubare. In acest scop, conform locului de proiec ie a uruburi
lor, se graveaz filetul cu scule corespunz toare, apoi se în uru
beaz sistemul utilizat în aua protezei (fig. 229).
356
Fig. 229. Fixarea prin în urubare la sche
letul metalic a culiselor montabile (firma
Schütz-Dental)
P R O T E Z A TOTALA
365
9.2. Metode de fixare a protezelor totale
366
I 9.3. Etapele clinico-tehnice la confec ionarea
protezelor totale
Fig. 234. Modelul maxilei (a) i mandibulei (ft) cu linii de orientare trasate
ce marcheaz zona mucoasei neutre (1), direc ia m ijlocului apofizei alveolare
(2), linia median (3), tuberculii piriformi i tuberozit tile maxilare (4)
Fig. 235. Trasarea liniilor de orientare (a) pe modelul maxilei i (b) a mandi
bulei (explica ie în text)