Sunteți pe pagina 1din 10

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT

REFERAT LA DISCIPLINA DREPTUL AFACERILOR

BUNURI MOBILE SI BUNURI IMOBILE

Autor,
Borovină Vasile-Marian

Anul I, Seria A, Grupa 103

București, 2021
1. Considerații generale

  Înțelesul noțiunilor : lucru si bun

Se întelege prin lucru tot ceea ce se afla in natura, fiind perceptibil prin simțurile noastre,
având deci o existenta materiala.

  Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta sa fie util omului, sa
aibă o valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi ce intra
in compunerea unui patrimoniu, fie a unei persoane fizice, fie a unei persoane juridice.

      Exemple:

 Aerul atmosferei, lumina soarelui, deși sunt lucruri utile chiar indispensabile- pentru om,
totuși, ele nu pot dobândi calitatea de bun în sens juridic, întrucât nu au o valoare economică
și nu sunt susceptibile de apropriere.

        Sunt bunuri lucrurile care au o existență materiala și valoare economică: operele
științifice, literare, artistice, invențiile etc. daca au o valoare economica si sunt susceptibile de
drepturi patrimoniale, valorile necorporale care-si găsesc temeiul într-un drept de creanța etc.

1.1Sensul noțiunii de bun

          Stricto sensu (in sens restrâns), prin bun se înteleg lucrurile si animalele cu privire la
care pot exista drepturi si obligații patrimoniale. Art.285 (1).

2. Clasificarea bunurilor        

           Clasificarea bunurilor prezinta ,in dreptul civil, o semnificație deosebita atât din punct
de vedere teoretic, cât și mai ales pragmatic, deoarece, pe de o parte, ea determină natura
raporturilor juridice ce se pot stabili cu privire la unele bunuri și pe de alta parte, regimul
juridic al diferitelor categorii de bunuri.

Bunurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. Clasificările mai importante
în dreptul civil sunt:

1. Bunuri imobile si mobile;


2. Bunuri aflate în circuitul civil, bunuri scoase din circuitul civil și bunuri limitate în
circuit civil;
3. Bunuri divizibile si bunuri indivizibile;
4. Bunuri principale și bunuri accesorii;
5. Bunuri fungibile și bunuri nefungibile;
6. Bunuri determinate individual și bunuri determinate generic;
7. Bunuri consumptibile și bunuri neconsumptibile;
8. Bunuri ale domeniului public;
9. Bunuri complexe;
10. Universalități de bunuri.

Pe lânga aceste categorii de bunuri, doctrina clasifica bunurile în: bunuri corporale și bunuri
incorporale; bunuri frugifere si bunuri nefrugifere; bunuri sesizabile si bunuri insesizabile.

2.1 Bunurile mobile si bunurile imobile

Aceasta clasificare se face in funcție de un criteriu mixt, anume de natura bunurilor și


clasificarea data de lege. În dreptul nostru civil, bunurile imobile (numite și bunuri
nemișcătoare) sunt de trei feluri:

a) Imobile prin natura lor;


b) Imobile prin destinație;
c) Imobile prin obiectul la care se aplică (numite și imobile prin determinarea legii).

Imobile prin natura lor:

 Fondurile de pământ și clădirile;


 Morile de vânt sau de apă așezate pe stâlpi;
 Recoltele care țin de rădăcini și fructele neculese înca;

În ceea ce privește ultima categorie precizata, aceasta cuprinde si arborii netăiați și vegetația
care se prinde pe pământ. Toate acestea sunt imobile prin incorporațiune sau prin natura lor.
Când sunt desprinse sau culese devin bunuri mobile. Se întilnesc și situații când, deși sunt
prinse de pământ, recoltele, fructele, arborii sunt considerate mobile prin anticipație, de
exemplu când se vând.

Imobile prin destinație:

Bunurile destinate ca accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unui imobil, deși prin
natura lor sunt mobile. Pentru ca un bun mobil să devina imobil prin destinație trebuie
îndeplinite condițiile:
1. Ambele bunuri trebuie să aparțină aceluiași proprietar;
2. Mobilul să fie destinat la serviciul si exploatarea imobilului, adică să existe un raport
de accesorietate fizica sau voliționala. Astfel, sunt imobile prin destinație conform
Codului Civil:
 Animalele afectate la cultura;
 Instrumentele arătătoare;
 Porumbeii din porumbrarie;
 Semințele date arendasilor sau coloniilor partiari;
 Lapinii tinuti pe linga casa;
 Stupii cu roi;
 Pestele din iaz;
 Cladirile, pravaliile, cazile si vasele;
 Instrumente necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hirtie si altor
uzine;
 Gunoaiele si paiele;

Este firesc ca textul trebuie analizat prin privirea realitatilor prezentate. Mai sunt
imobile prin destinatie (toate efectele mobiliare ce proprietarul a asezat catre fond in
perpetuu). (ex: statuile, orice alt obiect, bun mobil, fixat cu ciment, gips, etc).

Imobile prin obiectul la care se aplica:

Uzufructul lucrurilor imobile; servitutiile, actiunile care tind a revendica un imobil.

Asadar, sunt imobile toate drepturile al caror obiect este un imobil, astfel:

 Drepturile reale care au ca obiect un imobil;


 Drepturile de creanta carora le corespunde obligatia de a da privind un imobil;
 Actiunea privind valorificarea a drepturilor imobiliare;
 Actiunea in nulitatea instrainarii unui imobil;
 Actiunea in rezolutiunea vinzarii unui imobil;
 Actiunea in revocarea donatii de imobil.

Bunurile mobile (numite si bunuri miscatoare) sunt si ele de trei feluri:

a) Mobile prin natura lor;


b) Mobile prin determinarea lagii;
c) Mobile prin anticipatie.

Mobile prin natura lor:

Acelea care se pot transporta de la un loc la altul, care se misca d el asine (ex:
animalele) si cele care se pot muta dintr-un loc in altul cu ajutorul unei forte extreme (ex:
lucrurile neinsufletite).

Mobile prin determinarea legii:

Aceasta categorie cuprinde acele drepturi onsiderate mobile prin obiectul la care se
aplica. Sunt mobile prin determinarea legii urmatoarele:

 Drepturile reale care au ca obiect un bun mobil (excusiv dreptul de propieteate);


 Drepturile de creanta care au ca obiect a da un lucru mobil, obligatia de a face si
obligatia de a nu face;
 Drepturile intelectuale;
 Actiunile in justitie privind un drept mobiliar sau pentru readucerea in patrimoniu a
unui drept mobiliar;
 Actiunele si interesele in societati, chiar cind capitalul social consta dintr-un imobil;
 Obligatiunile fata de societate;
 Bunurile imobile nu pot fi furate.

2.2 Bunurile aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil

Aceasta clasificare a bunurilor porneste de la regimul circulatiei lor juridice.

Bunurile aflate in circuitul civil sunt in circuitul civil, afara de exceptiile prevazute
expres de lege.

 Armele de foc si munitiile;


 Materiale explozive;
 Repararea sau comercializarea armelor de foc;
 Produsele si substantele toxice
 Obiecte de cult.

Bunuri scoase din circuitul civil sut acelea care nu pot face obiectul unui act juridic
civil translativ sau constitutiv de drepturi reale.
In sensul propriu-zis al cuvintului, sunt scoase din circuitul civil numai in lucrurile
care, prin natura lor nu sunt seccesibile de a forma obiectul dreptului de proprietate si pe cale
de consecinta, obiect al actelor juridice, adica asa- numitele lucruri comune (aerul, apa marii,
razele soarelui etc.)

2.3 Bunuri determinate individual si bunuri determinate generic

Dupa modul in care sunt determinate, deosebim bunuri determinate individual


(numite si bunuri certe-res certa) si bunurile determinate generic (numite si bunurile generice
sau de gen – res genera).

Bunurile determinate individual sunt acelea care, potrivit naturii lor sau vointei
exprimate de partile actului juridic, se individualizeaza prin insusirii proprii, specifice.
Includem in aceasta categorie, spre exemplu, unicatele, o casa indicata prin locul ei de
situare (localitate, strada, numar), un autoturism individualizat prin seria motorului, a
sasiului, prin numarul de inmatriculare etc.

Bunurile determinate generic sunt acelea care se individualizeaza prin insusirile


speciei sau categoriei din care face parte. Aceste bunuri se indica, spre individualizare, prin
numar, greutate, etc. Sunt asemenea bunuri alimentele, banii etc.

2.4 Bunuri fungibile si bunuri nefungibile

Dupa cum pot fi inlocuite sau nu, unele cu altele, in executarea unei obligatii civile,
bunurile sunt fungibile si nefungibile.

Bunul fungibil este acel care, in executarea unei obligatii, poate fi inlocuit cu altul,
fara a fi afectata valabilitatea platii.

Bunul nefungibil este acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei
obligatii, asa incit debitorul nu este liberat decit prin predarea bunului datorat.

2.5 Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile

Aceasta clasificare se face dupa cum folosirea bunurilor implica sau nu consumarea
substantei ori instrainarea lor.
Bunul consumptibil este acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare
sa nu implice consumarea substantei sau instrainarea lui. Spre exemplu, banii, alimentele,
combustibili etc. Sunt bunuri consumptibile.

Bunuri neconsumptibile este acel bun care poate fi folosit in mod repetat, fara sa fie
necesara, pentru aceasta, consumarea substantei sau instrainarea lui. Spre exemplu bunuri
neconsumptibile pot fi: masinile, cladirile, etc.

2.6 Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere

Dupa cum sunt ori nu producatoare de alte bunuri, numite fructe, bunurile s eimpart in
frugifere si nefrugifere.

Bunurile frugifere sunt acelea care, in mod periodic si fara consumarea substantei lor,
dau nastere altor bunuri, numite fructe.

Bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au insusirea de a da nastere altor produse, in


mod periodic si fara consumarea substantei lor

Se discting trei categorii de fructe: fructe naturale, adica acele fructe care se produc
fara vrio interventie a omului; fructe industriale, adica acelea care se produc ca urmare a
activitatii omului; fructe civile, prin care desemnam echivalentul in bani sau in alte unuri al
folosirii unui bun (chiriile, venitul rentelor, arendele, devidendete si partea din venitul net
distribuit, dobinzile etc.). Fructele nu trebuie confundate cu productele. Productele sunt
foloase trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale.

2.7 Bunuri corporale si bunuri incorporale

Aceasta clasificare are drept criteriu modul lor de percepere.

Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existenta materiala, fiind usor
perceptibile simturilor omului. Bunurile corporale pot fi vazute, atinse dominate in fapt si
posedate.

Bunurile incorporale sunt valorile economice care au o existenta ideala, abstracte. Sunt
astfel de bunuri drepturile subiective patrimoniale. Se disting urmatoarele categorii de bunuri
incrporale:

a) Drepturile reale, altele decit dreptul de proprietate;


b) Titlurile d evaloare;
c) Proprietatile incorporale;
d) Drepturile de creanta.

2.8 Bunuri divizibile si bunuri indivizibile

Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa isi schimbe destinatia, bunurile se clasifica in
divizibile si indivizibile.

Bunul divizibil etse acel care poate fi impartit fara sa-si schimbe, prin aceasta destinatia
sa economica.

Bunul indivizibil este acela care, prin impartire, isi schimba destinatia economica.

2.9 Bunuri din domeniu public si bunuri din domeniul privat

Temeiul acestei clasificari a bunurilor il constituie art. 9 din Constitutie, care prevede
ca proprietatea este publica si privata. La art.296 alin. (1), se instituie o regula foarte
importanta, si anume ca statul si unitatile administrativ-teritoriale au in proprietate doua
categorii de bunuri cu regim diferit: bunuri ale domeniului public si bunuri ale domeniului
privat.

Aceasta dispozitie legala instituie prezumtia conform careia bunul este considerat din
domeniul privat daca prin lege (si numai prin lege) nu este atribuit categoriei bunuri publice.
Bunurile statutului si celor a unitatilor administrativ- teritoriale afectate domeniului privat pot
circula liber, cu ele pot fi incheiate diferite acte juridice (Cod Civil, art.286).

Bunuri ale domeniului public sunt bunurile care apartin statului sau unitatilor
administrativ- teritoriale si care sunt inalenabile, insesizabile si imprescriptibile.

Bunuri ale domeniului privat sunt bunurile care apartin persoanelor fizice sau
persoanelor juridice, inclusiv statului si unitatilor administrativ- teritoriale, si care sunt
alienabile, prescriptibile si sesizabile.

2.10 Bunuri principale si bunuri accesorii


Aceasta clasificare a bunurilor se face in functie de corelatia dintre ele.

Bunul principal este acela care poate fi folosit in mod in dependent fara sa fie destinat
a servi la intrebuintirea altui bun.

Bunul accesoriu este acela care este afectat intrebuintarii altui bun, principal ( cheia
pentru lacat, cureaua pentru ceas, coperta pentru caiet etc.).

2.11 Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile

Atunci cind creditorul are impotriva debitorului o creanta avind ca obiect remiterea uni
sume de bani (certa, lichida si exigibila), iar debitorul nu plateste de bunavoie, el va putea sa
treaca la executarea silita a bunurilor debitorului sau, indestulindu-si creanta din sumele
obtinute prin valorificarea acestora. Trebuie retinut insa ca nu toate bunurile debitorului pot
forma oiect al executarii silite.

In consecinta, vom deosebi, pe de o parte:

Bunuri sesizabile, adica acele bunuri care sunt sescesibile de a forma obiect al urmarii
silite, iar, pe de alta parte:

Bunurile insesizabile, adica acele bunuri care nu pot fi urmarite silit pentru realizarea unei
creante banesti.

S-ar putea să vă placă și