UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI DREPT

PRINCIPIILE CONTABILITATII

STUDENTI : RADU COSMINA-IOANA

DUMITRU FLORINA-GEANINA

ADMINISTRATIE PUBLICA, ANUL II

 PRINCIPIILE CONTABILITATII

Deoarece, obiectul contabilităţii constă în a reflecta cât mai corect situaţia patrimoniului
unei firme atât din punct de vederea situaţiei economico – financiare dar şi a rezultatului
activităţii (de a arăta dacă firma a înregistrat profit sau pierdere) este necesar la baza acestei
discipline să existe o serie de principii unanim acceptate.Astfel, principiile contabile pot fi
definite ca fiind reguli generale aplicate ca sistem de referinţă in contabilitate.
Principiile contabilitatii sunt enunturi de esenta conceptuala foarte generale si delimitate ca
sistem de referinta pentru construirea informatiei contabile privind situatia patrimoniului,
situatia financiara si rezultatul obtinut. Prin geneza sunt un produs al practicilor de
contabilitate, fiind acceptate prin consensul producatorilor si utilizatorilor de informatii
contabile. De aceea, principiile mai figureaza si sub denumirea de reguli sau conventii
contabile.

Reputatul specialist, profesorul Niculae Feleaga abordeaza in lucrarile sale problematica

postulatelor, principiilor si normelor contabile, raporturile dintre ele.
Un postulat contabil reprezinta o propozitie a carei acceptare este ceruta pentru a realiza o
demonstratie. In domeniul contabilitatii postulatele au la baza observatiile efectuate asupra:
--mediului economic, politic, juridic si social;
-identificarii utilizatorilor de informatii financiare si a necesitatilor informationale ale
acestora;
-obiectivele informarii financiare.
Principiile contabile au un caracter de generalitate mai mic decat postulatele. Ele sunt
elemente conceptuale care ghideaza normalizatorul in elaborarea normelor contabile.

Normele contabile reprezinta reguli precise de evaluare, de inregistrare, de clasificare si de

prezentare a informatiei financiare.

1) Principiul continuitatii activitatii.

Principiul continuitatii activitatii se bazeaza pe presupunerea ca intr-un viitor previzibil,

unitatea isi continua in mod normal activitatea. Intreprinderea nu are intentia si nici nu va fi
obligata sa intre in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii intr-o perioada
viitoare. Continuitatea activitatii impune evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia
inventarierii si la inchiderea exercitiului la valoarea actuala a fiecarui element, in functie de
utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei. Cheltuielile si veniturile care privesc
perioadele viitoare se stocheaza in bilant, ele urmand sa afecteze rezultatele exercitiilor
viitoare.

Daca administratorii societatii au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de

anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea,
aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative.

In cazul in care situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii
activitatii, aceasta informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatiile privind modul de
intocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei potrivit careia persoana juridica
nu isi mai poate continua activitatea.

Daca nu este asigurata continuitatea activitatii, atunci se renunta la aplicarea principiilor

prudentei, permanentei metodelor, independentei exercitiului.

Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de lichidare (lichidativa) care difera fata
de valoarea de utilitate. De asemenea, nu se mai stocheaza in bilant cheltuielile de
constituire, cheltuielile inregistrate in avans, veniturile inregistrate in avans.

2) Principiul permanentei metodelor

Permanenta metodelor presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si procedee

contabile privind evaluarea activelor si datoriilor, a veniturilor si cheltuielilor, inregistrarea in
contabilitate si prezentarea elementelor de activ si de pasiv si a rezultatelor, asigurand
comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Este cunoscut faptul ca metode si tehnici contabile diferite conduc la rezultate diferite.
Nerespectarea acestui principiu, respectiv modificarea politicilor si tehnicilor contabile are
loc atunci cand noua metoda este impusa de lege sau de o autoritate cu atributii de
normalizare contabila, precum si in cazul in care se apreciaza ca aceasta schimbare va oferi o
prezentare mai adecvata a evenimentelor si tranzactiilor.
De asemenea, politicile contabile pot fi modificate atunci cand intervine o schimbare
semnificativa in natura activitatii intreprinderii.
Intr-o nota anexa la situatiile financiare se prezinta:
a) abaterile de la principiile contabile si schimbarea metodelor de evaluare, mentionandu-se:
- natura;
- motivele;
- evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului si a pozitiei financiare;

b) regulile de evaluare alternative, aratandu-se :

- elementele afectate si valoarea acestora la costul istoric;
- baza de evaluare adoptata;
- ajustarile efectuate in vederea aplicarii regulilor de evaluare alternative;
- influenta asupra rezultatului;
- continutul, limitele si modalitatile de aplicare.

3) Principiul prudentei

Principiul prudentei consta in aprecierea rezonabila a faptelor astfel incat sa se evite. riscul
transferului asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva
patrimoniul si rezultatele unei unitati economice.
Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului prudentei.
Aplicarea acestui principiu are in vedere urmatoarele aspecte:
a) la inchiderea exercitiului se iau in considerare numai profiturile recunoscute;
b) se contabilizeaza toate obligatiile previzibile si pierderile potentiale, chiar daca acestea
apar intre data inchiderii exercitiului si data intocmirii bilantului si nu se contabilizeaza
profiturile probabile;
c) se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, chiar daca rezultatul
exercitiului financiar este profit sau pierdere.

Minusurile constate intre valoarea de inventar (mai mica) si valoarea de intrare sunt
contabilizate prin amortizare, in caz de depreciere ireversibila, sau prin constituirea de
provizioane, in caz de depreciere reversibila. Potrivit acestui principiu, plusurile de valoare
de inventar (mai mare), si valoarea de intrare nu se contabilizeaza, elementele de activ
ramanand inregistrate la costul istoric. La datorii situatia e inversa.
Principiul prudentei consta "in esenta", in contabilizarea oricarei pierderi probabile si in
necontabilizarea profiturilor sperate, chiar daca acestea sunt foarte probabile.

Este recomandabil sa se determine un profit "mai mic" decat un profit "mai mare", prin
aceasta impiedicandu-se distribuirea de dividende fictive, evitandu-se o imagine prea
optimista asupra viitorului care poate sa deruteze utilizatorii informatiilor contabile. Potrivit
normelor contabile "nu este admisa supraevaluarea, elementelor de activ si a veniturilor,
respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile,
riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau
anterior".

4) Principiul independentei exercitiului

Independenta exercitiului presupune decuparea, sectionarea activitatii continue a unei

unitati patrimoniale in exercitii financiar-contabile. Potrivit acestui principiu efectele
tranzactiilor si alte evenimente sunt luate in calcul in momentul in care acestea s-au produs
si nu atunci cand intervine plata sau incasarea de lichiditati sau echivalente de lichiditati.
Aceasta idee ne conduce la contabilitatea de angajamente (acrual accounting).

Independenta exercitiului presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor unei

unitati patrimoniale, pe masura angajarii acestora. Veniturile si cheltuielile influenteaza
rezultatele exercitiului la care se refera si nu ale exercitiului in care au loc platile sau
incasarile.

Din aplicarea in practica a acestui principiu decurg cel putin urmatoarele consecinte:
Necesitatea practicarii unci contabilitati de angajamente in locul contabilitatii de trezorerie;
Necesitatea utilizarii conturilor de regularizare sub forma cheltuielilor si veniturilor
constatate in avans. Acestea se stocheaza in bilant sub forma creantelor si datoriilor
exercitiului financiar in curs fata de cel urmator;
Necesitatea calcularii la sfarsitul fiecarui excrcitiu financiar a deprecierilor ireversibile si
reversibile sub forma amortismentelor si provizioanelor pentru depreciere;
Necesitatea mentionarii in Notele explicative a eventualelor cheltuieli si venituri aferente
exercitiilor financiare anterioare, dar constatate si contabilizate in exercitiul curent;
Necesitatea contabilizarii evenimentelor sau situatiilor constatate - posterior expirarii
exercitiului financiar, dar anterior inchiderii conturilor;
Necesitatea evidentierii evenimentelor produse in exercitiul financiar expirat, dar constatate
posterior inchiderii conturilor.

5) Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv

In vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina
separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv.

6) Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere

Bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda bilantului de inchidere al

exercitiului precedent.
Schimbarile de procedee de lucru, de metode, nu trebuie sa influenteze situatia initiala
(bilantul de deschidere) al noului exercitiu.
Prin aplicarea acestui principiu se asigura o informare, corecta a utilizatorilor informatiei
contabile.

7) Principiul necompensarii

"Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce

reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active
si pasive, permise de reglementarile legale.

Aplicarea principiului necompensarii presupune:

necompensarea intre posturile de activ si cele de pasiv in bilant;
necompensarea creantelor cu datoriile fata de acelasi tert;
necompensarea intre venituri si cheltuieli in contul de rezultate.
Compensarea elementelor din situatiile financiare poate sa duca la o lipsa de informatii catre
utilizatorii externi sau la denaturarea veniturilor si cheltuielilor, ori a activelor si datoriilor.

8) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a
evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.
Acest principiu caracterizeaza sistemul de contabilitate anglo-saxon (substance over form
principle).
Potrivit Cadrului General de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, elaborat de
Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate, paragraful 35: "Pentru ca
informatia sa prezinte in mod credibil evenimentele si tranzactiile pe care le reprezinta este
necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul lor si cu
realitatea economica, si nu doar cu forma lor juridica. Fondul tranzactiilor sau al altor
evenimente nu este intotdeauna in concordanta cu ceea ce transpare din forma lor juridica
sau conventionala.
In acest paragraf se exemplifica acest principiu cu instrainarea unui activ cu transmiterea
dreptului de proprietate altei parti, intreprinderea bucurandu-se in continuare de beneficii
economice viitoare de pe urma activului respectiv. In astfel de cazuri raportarea vanzarii
activului nu ar reprezenta corect tranzactia efectuata.
Un alt exemplu concludent il reprezinta leasingul financiar in care locatarii recunosc bunurile
care fac obiectul contractului in activul bilantier, concomitent cu recunoasterea datoriei
aferente, chiar daca nu au drept de proprietate asupra acestora.
Aparitia contractelor de leasing financiar a generat dezvoltarea principiului "prevalentei
economicului asupra juridicului", ca principal pilon conceptual in contabilitatea anglo-
saxona, preluat apoi si de Standardele Internationale de Contabilitate.

9)Principiul pragului de semnificatie (principiul importantei relative)

Potrivit acestui principiu "Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat
distinct in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi
natura sau cu functii similare trebuie insumate, nefiind necesara prezentarea separata".
Informatiile sunt semnificative daca o omisiune sau declarare eronata a lor poate influenta
deciziile economice ale utilizatorilor. Cu ocazia intocmire situatiilor financiare trebuie evitate
doua extreme:

-sa nu fie prea condensate sau agregate deoarece ingreuneaza utilizarea lor, duc la decizii
eronate si fac dificil controlul;
-sa nu abunde in detalii inutile si nesemnificative deorece se aglomereaza traseele de
transmitere a lor si se ingreuneaza activitatea de interpretare si utilizare a acestora.
Informatiile furnizate de contabilitate trebuie sa fie relevante, costul acestora trebuie sa fie
mai mic decat avantajele pe care acestea le produc la utilizatori.

Alte priincipii

Pe langa aceste principii prevazute in mod explicit in legislatia romaneasca, in practica sunt
aplicate si alte principii. Printre acestea amintim:
a) principiul cuantificarii monetare;
b) principiul costului istoric
c) principiul entitatii.