Din toate cele aratate este limpede ci Tustinian a fost, fnainte de toate si intotdeauna, un ctedincios imparat cres- tin ortodox. Pare cu neputintd ca el sa fi emis un edict pen- tru impunerea aftartodochetismului. Dovada noastrd este c&, pind la sfarsitul vietii sale, a lucrat la readucerea mono- fizitilor la dreapta credinté,, la Ortodoxie. Din nefericire, fncercatile sale au ficut ca el sa fie acuzat pe nedrept ca eretic de catre dusmanii sii. tei marturi, vezi W.H. Huton, op. cit, pp. 211-216. Pentru cf textul |i Eustratie este necunoscut contemporanilr si urmasilor sti, eredem cf acesta este un text aghiografic de mai tirziu (probabil din secolele al [X-Jeacal X-lea), fir alt temei istoric. De aceea, nu vom mai vorbi despre aceast Iuerare in vitor. 232 CAPITOLUL VI Justinian si Biserica Ortodoxa 1. Decretele privind institutiile Bisericii ‘Am avut ocazia de a prezenta mai inainte principiile te- oretice generale ale lui lustinian cu privire la Bisericd si la relafiile ei cu Statul.' fn aceasta prezentare am vizut,ci im- paratul considera Biserica drept un organism de instituire divind, ale carui autoritate si putere decurg direct de la Dumnezeu. intrucat Iustinian credea cd organizarea statu- lui provenea tot de Ia Dumnezeu, am vizut ci pentru el relafia dintre cele doud daruri ale lui Dumnezeu citre ome~ nite, adied Biserica si Statul, trebuia reglati pe baza prin- cipiului armoniei (symphonia). Potrivit acestui principiu, Biserica si Statul, ca organisme independente si autonome, trebuiau si coopereze si si se completeze una pe cealalté pentru a rezolva diferitele lor probleme, pentru mantuirea ‘omului si slava lui Dumnezeu. Pentru ca Biserica si: oat indeplini misiunea, Iustinian s-a simtit obligat si 0 ajute pe toate caile posibile. Incercarile sale dogmatice si edictele impotriva necrestinilor si ereticilor au avut toate acelasi scop. Totusi, potrivit scopurilor lui Tustinian, aceasta nu era de ajuns. El a fost, de asemenea, mult preo- * Veai supra, pp. 127-137. 233ASTERIOS GEROSTERGIOS Tustinian cel Mare Sfant si Imparat astra impisatbizanta, legislators pistritor de lei profund teolog, settorremarcabil si mare apisitor al credinpi crestine ortodoxe, model de milosivte cits l Bisesci Sfinta Sofia din Constantinopol sial ator bisesic minusate, ‘precum ial Ministiti Sfnta Beatesina din Muntele Sinai, susfnitor si organizator al monahismouli si sfint al Bserci Ortodoxe. “Traducere din limba englez de Ovidiu Toan Bucuresti, 2004ccupat de cresterea nivelului moral al conducitorilor spiri- tuali ai Bisericii, ca si de eficacitatea desavarsitd a siste- mului siu de guvemare. Din accasti cauzi au fost emise ‘mai multe edicte cu privire la preotie (episcopi, preofi si diaconi), viafa monahalé si sistemul de organizare a Bise- rieii. Prin aceste edicte pozitia conducitorilor Bisericii in cadrul ei si in Societatea cresting, ca si relatile dintre ei gi cetifenii Statului au fost reglementate, Bineinfeles, prin accasti legislafie Tustinian a rezolvat multe din neajunsu- rile Bisericii. El a céutat intotdeauna cresterea ei morala. Totusi prin edicte el nu a introdus noi principii in organiza- rea bisericeasc%, mai degrabii a ordonat si a dezvoltat prin- cipiile deja existente.' A. Episcopi Din opera legistativa a lui Tustinian care trateazi pro- bblema preotiei in Biserica aflim cX impiratul dotea ca pre- ofimea si fie privitd cu aceeasi cinste de c&tre popor, pe cat considera el c& cere pozitia lor. Doar in acest fel era posi- bild cresterea moral a societifii”, pentru ca binecuvantarea lui Dumnezeu si fie daruita tuturor. Astfel, in Novella VI observa: .,Cici, daca preojimea este pretutindeni fir& pata, iar imparitia plini de credinfé in Dumnezeu este * SP. Scott, op.cit, vol. 16, p. 30: ,Cdct toate lucrurile se sfirgese x bine atunei cid inceputul este potrivit gi bineplacut lui Dumnezeu. CCredem 8 acestea se vor petrece astfel daca legile Biserci, pe care ‘eptii, vrednici de lauda gi de cinste Apostoli, veghetori si slujitorit Cuvéntului fui Dumnezeu, si SfingiiPavingile-autilmacit gi le-au pas- tat pentru noi, sunt respectate.” Tentulgrecese:Schoel-Krollp. 36 ‘Codes Justinianus, I 4. 34, Krger, p. 47. 234 condusi cu dreptate si chibzuintd, va fi bine pentra tofi si toate binefacerile se vor revarsa peste omenire. Pentru aceasta, Noi avem cea mai mare griji pentru respectarea legilor dumnezeiesti si a cinstirii preo- testi care, daca sunt bine pistrate, vor aduce mult fo- los de a Dumnezeu pentru noi, asemenea si in pis- trarea celor de care ne bucurdm si toate cele pe care nu le-am primit le vom avea in viafa vesnicd.”" atentie special a acordat Iustinian pozitiei episcoy lor. Pentru el, episcopii, ca urmasi ai Sfintilor Apostoli, trebuie si pistreze duhul traditiei apostolice si si fie alesi doar in acord cu tradiia pistrati de Biserica: in indeplinirea regulilor sfintelor canoane hotd- rim ca gi in cazul in care un episcop este numit, cle- rul si magistratii cetitii unde este scaumul vacant si se adune si, avand aldturi Sfintele Evanghelii, si mu- measca trei candidati, fiecare jurind pe Sfintele Evanghelii c& alege nu pentru daruri sau figiduinfe, prietenie sau favoruri sau orice alta tentatie...”? Pottivit imparatului, alegerea episcopilor trebuia incre- dinfati clerului si conducatorilor provinciei. Aceasté po- runc& era in acord cu al saselea canon al Sinodului de la Sardica (343), care poruncea ca alegerea si sfintirea unui episcop sa se facd de catre sinodul local.’ Calitafile absolut necesare pentru ca cineva sa fie ales episcop erau: in pri- * Scott, vol. 16, p. 30. Textul grecese: Krtger, p. 36. Cf. Codex Justinianus, 1.4. 34, Krier, p. 47. ? Novella CXXXVI, 2, Schoell-Kroll, p. 656; tra. engl. Scott, vol 17, p. 17. CE Novella CXXIIL, Schoell-Kroll, p. $94; wad. engl Scott, vol. 17, p. 82. Novella VI, Schoell-Kroll, p. 36; trad. engl. Seot, vol. 16, p.31f ‘Mansi, SC, II, col. 24 235‘mul rind trebuia si aibi o bund reputatie in ceea ce pri- veste dreapta credinta, viata moral si alte fapte bune'; fn al doilea rind, trebuia sa fi primit o bund educatie”; in al treilea rand, trebuia si fie necisatorit sau viduv care fusese clsitorit cu fecioara o singuri data si nu avea copii’; in al patrulea rind, el nu trebuia si provind dintr-o functie politicd sau militara*, decdt daci fusese cdlugar timp de cincisprezece ani’; in al cincilea rand, nu trebuia sa fie mai tandr de treizeci de ani®. Trebuia si se aleagi mai intai rei persoane si din acestea se alegea una singurd. Dac& nu se iseau trei sau doi candidati, atunci se putea alege o sin- gurd persoan3’, Episcopul care ficea hirotonia (mitropoli- tul) era rispunzitor pentru alegere gi sfintire.* De aseme- nea, trebuia si se dea si o marturisire a credinfei ortodoxe din partea candidatului. Mai departe, el trebuia si jure pe Sfintele Scripturi c& nu fusese ales sau hirotonit prin simo- nie.” Dacd nu se respecta una singura din aceste reguli gi se " Codex Justinianus, Kruger, p. 43: ,Orthe pistei kai bio semnoteti kai tos allois agathois memartyremena.” Novella VI, cap. I, Schoell-Kroll, p. 37; tad. engl. Scot, vol. 16, p. 32 ? Novella CKXI, cap. I, KrUger,p. 594; trad. engl. Scott, vol. 17, p82. > Novella CXXIIL, cap. I, Krger, p. 594, CF. Codex Justnianus, I. 3.41 (42), Krier, p. 26. * Novella CXXIIL,eap. Il, Kriger, p. $94; rad. engl. Scot, vol. 17, p82. 5 Wid. “wid. ° Bid. * Bid. ” Novella CXXXVIL, cap. Il, SchoellKroll, p. 697; trad. engl Scot, vol. 17, p. 154 lustinian a fost foarte preocupat de problema si- ‘monic. Se pare cl in vremea sa aplruser& multe astfel de cazuri. Pen- tru aceasta, in Novella CXXIII din 546 vorbeste pe larg si stabileste ‘daruile pe care noul episcop hirotont se cuvenea si le fac episcopi- 236 afla acest fapt mai tirziu, nu numai ci noul episcop era de- pus din treapta arhiereasc’, ci si cel care il hirotonise pri- mea aspre pedepse.' Totusi lustinian nu s-a oprit aici. Dact tun episcop fusese ales prin respectarea tuturor canoanelor prezentate mai sus gi, in mod neasteptat, i se aduceau acuze, atunci hirotonia era aménata pentra trei luni, pentru ada timp mitropolitului si cerceteze acuzatiile aduse, Dac acel candidat era nevinovat, era hirotonit, iar acuzatorul era surghiunit din provincie. Dac& un episcop hirotonea un candidat aflat sub acuzafie fird s& investigheze invinui- rea, atunci amandoi erau pedepsiti prin caterisire.* Tor care il hirotoneau. Valoarea darurilor se stabilea in functi de bun- starea locului in care noul episcop era trimis: Novella CXXII, cap. I, ‘Schoell-Keoll,p. 597; trad. engl. Scot, vol. 17, p. 84 Novella CXXI, cap. Il, rad. engl. Scott, vol. 17, p. 83: .Acolo unde un episcop este hirotonit prin ealearea acestor legi, poruncim ca ‘lst fie dat afar din episcopat; iar cel care se presupune c& [a hioto- nit sé fie lipit de slujirea sa pe timp de un an; iar toate averile pe care Tea strins de-a lungul anor, n orice fel, ca pedepsd pentru greseala ficuts sh fie trecute in stipAnirea Biserici in care este episcop.” Tex tul grecesc: Schoell-Kroll, p. 595. Novella CXXML, cap. Il rad. engl. Scott, vol. 17, p. 83: ,Atunei cfd un candidat la episcopie este invinuit de ceva pentru care potivit legii si canoanelor, hirotonirea sa poate fi oprits, si fie aminat gi daca cel care il favinuieste este de fap gi-1 acuza, sau dacd el intrzie s8 do- ‘vedeasc vinovaia timp de tei luni, atunei s& fie cereetat cu grijt de ‘cel a cir datorie este sil hirotoneascd iar de va fi aflat vinovat, si ru mai fie hirotonit; dar dact, pe de a8 parte, se ara afi nevinovat, si fie hirotonit, iar cel care Ia invinuit, dack nu a reugit svi dovedeas- & vinovaia sau dacd a renunfat,s8 fie scos din provincia in care locu- iste." CF. Novella CXXXVIL, cap. Il, Schoell-Kroll, p. 697; trad engl. Scot, vol. 17, p. 155. ® Novella CXXIIL, cap. I, trad. engl Seot, vol. 17, p. 83: ylar dacd persoana Invinuité fost hirotoaité inainte ca invinuiea s8 fe auzita, ‘8 fie scos din cler; irarhul care s-a grabits& hirotoneascd pe unul ca ‘acesta va primi pedeapsa pe care am hotrdt-o mai nainte; adied, el va 237Din cele de mai sus este limpede ci Iustinian a cdutat si prevind abaterile care se produceau in timpul alegerii si sfintirii episcopilor; mai mult decat atat, el a cdutat s& nu- measca in functiile inalte pe aceia cu adevarat vrednici. Astfel de oameni puteau inlesni cresterea moral a intregii societaji.Iustinian dorea ca episcopii si riménd la o stare morald foarte inalti pe toata durata pistoririi lor. Ei trebu- iau sa fie, intr-adevar, urmasi ai apostolilor, cu vieti neinti- nate, asa cum cerea misiunea lor inaltd. De aceea, episcopii nu puteau define averi. Pur si simplu ei trebuiau si fie buni chivemnisitori ai averii Bisericii si nimic mai mult. Episco- pul nu avea dreptul de a face daruri din partea Bisericii ru- delor sau apropiatilor. Averea se cuvenea a fi folositi doar in scopuri filantropice.' De vreme ce nimic nu apartinea personal episcopului, rudele si cunoscutii nu puteau mos- teni nimic. Biserica era singurul mostenitor legal si firese al averii episcopului, cAstigat in timpul episcopatului.’ Ca un ffu eredincios al Bisericii, lustinian a respectat gi a cin- stit episcopii.” Totusi, din pricina existentei unor pastori rai si nevolnici ai Bisericii, el a fost nevoit si ia anumite mi- suri impotriva acestora. Pentru a descuraja raul obicei al tunor episcopi, care doreau si dobandeascd bunstare 1i- i opt de la sfinele slujbe pentru un an, iar averle sale vor f Iuate spre folosul Biserict” Textul grecese: SchoelKrll,p. 596. Ct ‘Novella CXXXVI, cap. I, Sohoell-Krol, p. 697.; Codex Justinianus, 1.3, 47 (48), Ketiger, p. 34 ¥ Novella CKXXI, cap. XI, trad. engl. Soot, vol. 17, p. 129: Pe de a pare, nu tng prea sfintilrepiscop 8 druiascd pro itor rade sau in at Tels fnstrineze propretajile mobile sau imobile, sau care se pot singure misca, cae se ald tn mdinile lr in orice fl, Novella VI, cap. V, Schoell-Krol,p. 42f; trad. engl. Scott, vol 16, p. 235. Novella CKXI, cap. XIl, Schoell-Kroll, . 604; tad. engl. Scott, vol17, p88. * Novella CXXIM, cap. XIV, trad. engl. Scot, vol 17, p. 89: AcO- lo unde cineva care este pregitit pentru afi hirotonitdiacon nu este cAsitort (aga cum s-a stabilit mai inainte) nu va fi hirotonitfnamte de 2 fi cercoat de cate iearhul care trebuie s- hirotoneased i de a fig- ui ed va tri infeciorie fra ase mai cistor; ar prelatulcare va hit toni pe acel diacon sau ipédiacon nu va ingidui, atunci cind sivrgeste sfinjiea,s8 se cAstoreascd mai tiriu. Orice episcop care va ingddui Sse fac acest picat va filipsit de episcopatul sti, Dac totui, dup Firotonie, vreun preot, diacon sau ipodiacon se va cAsitri, si fie de- pus din cler gis fie dat, fmpreund cu averile sale curiei cell in care 2 fost sujitor.” Textl grecesc, Schoell-Krol . 605. 254 ani, iar diaconii cel putin doudzeci si cinci.' Ca si episco- pii, preoti si diaconii erau, din pricina hirotonici, eliberafi din sclavie daca fusesera sclavi. Dac din vreo anumiti cauzai clideau din cinul lor, reveneau la starea de dinainte.” O data hirotonitt acea persoani nu mai avea voie si-i pird- seasci pozitia $i si-si aleag o alti meserie.’ Daca se ivea ‘reo invinuire impotriva candidatului fnainte de hirotonie, atunci se urmau aceleasi reguli cum am aritat in cazul epis- copilor.* Viafa clericului se cuvenea sa fie vrednicd, pentru ca fiecare credincios sf ia pilda de la el. Din aceasti pricina nu Ie era inglduit sf participe la jocuri de noroc, si fie pre- zen lahipodrom, si priveasea spectacole de teatru necu- viincioase etc.’ Credem c& cele de mai sus sunt suficiente pentru a infelege felul cum vedea Tustinian preofimea. D. Ciéilugarii si institutiile monahale lustinian a ardtat cea mai mare grijé pentru viaja mona- hald din vremea sa. fn timpul domnici sale a crescut numé- rul mindstirilor. Pe la anul $36, in Constantinopol si in ve- cindtatea lui erau.67 de mandstiri numai pentru cilugiri.® fn special in Siria, Ierusalim si Egipt numarul célugérilor era foarte mare. Datorita viet lor ascetice, nu numai asu- Tid, cap, XU, Schoell-Kroll, p. 604; trad. engl. Scot, vol. 17, p. 89. 2 Ibid. cap. XV, Schoell-Kroll, p. 605E; trad. engl. Scott, vol. 17, pp. $9190. ? Novella VI, cap. VIL, trad. engl. Scott, vo.16, p- 37: ,Celor care au fost hirotonti diacon Sau preotinu le este irtat cu nici un chip st ptiseasc sfintele sj.” Textul grecese, Schoell-Krol,p. 45. “Novella CXXI, cap. XIV, Schoell-Krol,p. 604; trad. engl. Scot, vol, 17, p89. 5 Codex Justinianus, 1 4.34, Kriger, p.47E. * Mansi, SC, VIII, col 10074, 255pra poporului aveau o mare influent, ci si asupra inaltei societati. Adesea, din pricina staruinfei lor in propriile dei, calugirii au devenit izvoare de controversi care au dus la rupturi intre Stat si Biseric. Anumiti c&lugari, din cauza fanatismului, erau 0 primejdie atat pentru Stat, cit si pentru Biseric’. Sinodul al TV-lea Ecumenic, prin canoa- nele 4 si 8, a cdutat si reducd intoleranfa care ducea la con- flicte, agez4nd mindstirile sub autoritatea episcopilor.' Po- trivit acestui sinod, ministirile deja ridicate urmau si fie conduse de episcopii locali. Ridicarea unor noi manastiri trebuia si fie aprobati de episcop. Totusi manistirile nu erau doar centre de vrajbi si conflict care afectau relatiile dintre Stat si Biserica. Erau gi centre de invatiturd, locu- {nfe pentru misionarii strini si, mai mult, locuri unde se fficea milostenie pentru cei sdraci. Foarte rar exista 0 ma- nistire care si mu fi dezvoltat un sistem filantropic, cum ar fi casele pentru cilitori, case pentru séraci, spitale, aziluri pentru bitrani, orfelinate si case pentru copii. Lucrarea personal a célugirilor si marile donatii care se ficeau de cate popor, de la cei mai saraci pana la cei mai bogati, au dus la bundstarea multor mindstiri. Adesea, averile lor rau gresit folosite de citre anumite persoane care uneori ‘mergeau pani acolo, incat se cAlugdreau pentru a avea mai usor acces la aceste averi. Tustinian si-a aritat preocuparea pentru monahism prin legile sale: Novellele V (543)", LXXIX°, CKXXIII (539)* si ‘CXXIII (546)*. De aici putem infelege cum privea impiratul “CE. B, Stephanides, op. cit. p. 147 2 Schoell-Kroll, p. 28-35; trad. engl. Scott, vo.16, pp. 194-196. 2 Tbidem, pp. 399-390; ibidem, vo. 16, pp. 294-296, 4 Ibidem, pp. 666-616; ibidem, vo. 17, pp. 81-105. $ Ibidem, pp. $93-625; ibidem, vol 17, pp. 81-105. 256 monahismul si rolul sau in Biseric& si in Stat, precum i mo- tivele care I-au determinat sa scrie aceste Novelle. Potrivit lui lustinian, inainte cao ménastire s& fie ridi- cati, se cuvenea s& aibi aprobarea episcopului. fnainte de toate, episcopul trebuia si fie prezent la siparea temeliei noii mandstiri si s8 sAvarseascd o rugdciune special pentru asezarea unei cruci la temelia manistiri.' Conducatorul uunei ministir, potrivit lui Tustinian, se numeste stare, ‘egumen (hegoumenos) sau athimandrit. in capitolul al 1X-lea din Novella V (535) el a poruncit ca alegerea si nu- mirea unui egumen si se faci de catre episcopul local. Allegerea se cuvenea si se fac dupa vrednicia si pricepe- rea persoanei, si nu dupa varsté sau multimea anilor petre- ‘cuti ca monah.’ Se pare totusi c& aceastd poruncd a adus * Novella V, ap. 1, vol. 16, p. 25: ,Se cuvine hotirmeit naine de toate ef, aun! clnd cineva doreste si ridiceo sfinta ministre ori nd gi oriunde, mu ise va tagidu aceasta fninte de asf inftigat episcopuluscelel diocsze, cae varidica maine sale cate Ceri ‘a sfini ace! loe pentru Dumnezeu prin rusciune, aseznd deasupra Tui semnul Manca noaste (adie cnstil i vrednicul de slavd sermn al Crucis dup acoen 8 se ride zidite, cde este, ca s8 zc a, 0 temelie bund si potrvita pentru aceasta Ridicarea sfintelor mansti aga se cuvine 8 se inceapd.” Textulgreces, Schoel-Kroll, p28 * Did, cap. IX, tad. engl. Scot, vol. 16, p. 29: .Nu dorim ca hi- rotonires starefilor (acolo unde vreodaté se intima ca o manastire st ‘naib un stare) 8 fe facuta in functe de varsta prea cucericilor ica cel care urmeazd imediat dupa stare n demnittea preo- {eased si fie ales: sau ea al doilea sav al trelea si fe aes. i episco- pil acele dioceze 38 citease8 numeletutror; si nu trebuie sa se reza- mne [a intéetatea lor de hirotonire prin care demnitaile lor sunt rndui- te, cist aleagadinto toi pe acela care este cel mai potrivt pentru acel loe gi wedaic s8 fe povajuitrul acelei obs monahale. Motivul aces- tei hotirir este acela 8 firea omeneasc este asl, net stare mu pot fi alesi doar dine ei btn sau dinte cei mai tiner, i tat cer ‘celarea se cuvine a fi ficut de epscop potrivt demnitii sale, iar cel 257‘mai multe nemultumiri din partea monahilor, pentru c& nu orice interventie din partea episcopului in comunitatea ‘monahala era spre folosul indlfarii duhovnicesti a cilugiri- lor. Episcopul putea alege un staret care s4 nu fie respectat de ceilalti calugiri. in aceasti problema, capitolul al XXXIIl-lea al Novellei CXXIM stabileste ca alegerea stare~ fului si se fact numai de citre cdlugirii mandstiri, pentru cca apoi s& fie numit de care episcopul local. Chiar si in aceasta situatie, nu trebuia ca monahii si aleaga staretul in functie de prietenia dintre ei, ci pentru dreapta sa credinta, viata evlavioasd si calititile administrative. Monabul ales dupa aceste calitati era de folos tuturor c&lugirilor si intre- gi obsti monahale.' Stareful purta raspunderea pentru creg- terea duhovniceascd, ordinea si disciplina monahilor din manistirea sa.” Calugarii nu aveau dreptul sa faci nimic {ira incuviinfarea starefului? inainte ca o persoand si poata intra in viata monahala se cuvenea si implineasc& anumite ceringe. Staretul finea can- didatul in minstire timp de trei ani. Fl trebuia s& cunoascd ‘motivul pentru care candidatul a ales vial monasticé. Daca in timpul celor trei ani candidatul aratase ascultare, rabdare si disciplind, el putea deveni calugar.* Daca acel candidat era cunoscut de cAtre staret, acesta putea micgora perioada de verificare.’ Dac& nu era cunoscut, perioada de ‘care se aratt a fi col mai vrednic dinre toi cei care au fost cercetati, acela si fe staret.”, Textul grecese, Schoell-Kroll, p. 34 " Novella CXXIIL, cap. XXXV, Schoell-Krol,p. 618. 2 pid. cap. IV, Schoell- Kroll, p” 671; trad. engl. Scot, vol 17, p. 135. 2 Ibid. cap. XXXVI, Schoell-Krol, p. 619; tad. engl. Scot, vo. 17, p. 100. Novella V, cap: I, Schoell-Kroll, p. 29; trad. engl. Scott, vol. 16, pp. 27728, ¥ Novella CXXI, cap. XXXV, Schoell-Kroll, p. 618; tad. engl Scot, vol. 17, p. 99: ,Dacd cineva doreste st intre in viata monahala $i 258 ascultare trebuia si fie respectatd.' indata ce candidatul de- ‘venea cdlugar, nimeni nu-1 mai putea necaji.” Daca pentru un anumit motiv parisea ministirea, revenea la starea di- nainte de cilugirie.’ Adesea, din pricina lipsei de inte- legere a unei familii fata de unul dintre membrii ei care dorea si intre in via{a monahala, acela putea pierde 0 parte ‘sau toata mostenirea sa. Atunci Iustinian a poruncit: Nu vom ingidui pirintilor si-si dezmosteneascd fili, sau fiilor s8-si dezmosteneascd parinfi, sau si-i alunge de pe mosia lor din pricing de nerecunostina, 4dac& vreunul dintre acestia a parisit viata obisnuitd pentru a imbritisa viata monahala.”* in plus, patingii nu puteau si scoatt cu forta pe fii lor din manistiri.’ Era posibil chiar s& se anuleze o logodnd sau o cisitorie dac& unul dintre cei doi intra in méndstire. Erau liberi si-si chiverniseasca averile in orice fel voiau si Ie era permis de lege.* Daci monahul avusese averi inainte de a intra in ménastire sau le primea in timpul viequirii in ‘este cunoscut, va fi seutit de datorilecivile gi inghduim starefului ma nistri sl primease, daca i considera vredni.” " 1bid: ,Dar acolo unde candidatul este necunoscut sau este lipsit ‘de anunite drepturi civile, el mu va fi primit inainte de trecerea a tre ani, pentru ca, in aceasta vreme, starerul manastirii sd mureasc&situ- * Novella V, cap. I, Schoell-Kroll, p. 315 trad. engl. Scott, vol. 16, p.25. Y Ibid of. Novella CXXII, cap. XXXV, Schoell-Kroll, p. 619; trad, engl. Scott, vol. 17, p. 99. * Novella CXXIIL, cap. XLI, Schoell-Kroll, p. 622; trad. engl Scott, vol. 17, p. 102. 5 Ibid, Schoell-Kroll,p. 623; trad. engl. Scot, p. 102 * Ibid. cap. XL, Schoell-Kroll p. 622; tad. engl. Scott, vo. 17, p. 101; ef. Novella V, cap. V, Schoell-Kroll, p. 32; trad. engl. Scot, vol. 16,.28, 259ministire, acestea apar{incau ministirii, Daci monahul pirsea ministirea, urma ca aceste averi si ramand tot ministirii.' Daca cineva intra intr-o ménistire si devenea ccAlugar el nu avea dreptul de a pirdsi acea mindstire pen- tru a intra in alta. Schimbarea mandstiilor nu era conside- rat un exemplu de urmat pentru ,.disciplina monahala” sau pentru un caracter statornic si sinatos. Era privitd ca 0 dovadi de duhovnicie scdzuti. Episcopii si staretii se cu- ‘venea si impiedice astfel de migcari.’ Locul calugarilor era {in manistire; cilatoriile lor in provincie gi, in cet erau nepermise.> Daci ministirea trebuia si conducd anumite treburi, acestea erau preluate de reprezentanti si nu erau i credintate monahilor.* Tustinian considera cd toate mangstrile se cuvine sf fie ori pentru barbati, ori pentru femei.* Nu numai cd era strict interzis§ viaja in comun a calugitilor si calugititelor, ci 0 simpla vizita era considerati lipsita de folos pentru virtu- tile monahilor. Locuirea impreund si vizitele erau motive de clevetire ce sciideau in ochii poporului idealul de viafa monahali.® Manistirile de maici puteau avea doi sau trei * Novella V, cap. Vi, si Novella CXXII, cap. XLII, Schoell- Kroll, p. 33 sip. 623; trad, engl, Scot, vol. 16, p. 28 31 vol 17, p. 102. 2 Thi, cap. Vl, Schoell-Krol,p. 33; tad. eng. Scot, pp. 28/29. » Novella CXXIM, cap. XL, Schoell-Kroll, p. 623: wad. engl Scott, vol 17, p. 102. "Novella CXXIIL, cap. XLI si Novella CXXXML, cap. IV, Schoell-Krol,p. 623 671; trad. eng. Scot, vol. 17, p. 102 sip. 85, 5 Novella CXXII, cap. XXXVI, Schoel-Krol,p. 619; tad. engl. Scott, vol. 17, p. 100: ,Acolo unde o ménistre este locuité de per- soane de acelai sex, poruncim ca barbafis fe cu ttul separa de fe- imei, femeiles8 continues stea fn méndstrea in care se afl, iar bir- bai st ridice ata” © Novella XXXII, cap. IV, Schoell-Kroll, p. 671; tad. engl. Scott, vol. 17, p. 135: sDe weme ce femeilr care sunt in minds Hi 260 preofi care si indeplineascat serviciile necesare: Sf. Litur- ghie, inmormantirile si rezolvarea anumitor probleme, cu binecuvantarea episcopului loca. fn nici un caz. nu puteau acesti preofi si triascé in mindstirile de maici.' Fiecare ‘minstire trebuia si fie inconjurata cu un zid, astfel ineat In intrare,atat cei care intra, edt si cei care iegeau sa fie verificati de portar.” Portarii se cuvenea sa fie cdlugiri mai presus de orice binuial, ir toate faptele indoielnice si fie de indata gtiute de stare.’ Administrarea gospodiriei mi: nistirii era in grija staretului sau a unui monah desernnat pentru aceasti slujire, iconomul (administrator, intendent) Ori de cate ori uma 0 vanzare sau o cumparare de clidiri sau pimanturi, atunci, pe King incuviingarea adundii cA lugitilor, era necesard si binecuvantatea episcopului local.* Astfel, prin aceste reguli, se putea evita folosirea necuviin- cioasd a averilor mandstiresti. Tustinian considera monahismul drept un ideal foarte important al crestinismului. Dup& parerea lui, .viafa mo- nahali este atit de cinstita si-1 poate face pe omul care 0 imbritiseaza atat de primit de Dumnezeu, ineat poate inde- pirta de Ia el toati rusinea, poate si-1 curdjeasca si si-1 faci supus firii rationale, imbogatindu-I in cunostint& si ‘se inghduie sf se Indeletniceasea cu anumite ocupati, iar barbatilor care viefuiese in mindstr li se acorda aceleasiprivlegi, nu ingaduim, pentru nici un motiv, ea aceste acte de cinste sl se sivargeasc8 in sfin- tele locasuri "Novella CXXIL, cap. XXXVI, si Novella CXXXIM, cap. V, ‘Schoell-Kroll, p, 620 si 6. 670; tad. engl. Sct, vol. 17, p. 100 sip. 185. * Novella CKXXII, cap. I, Schoell-Kroll, p. 668; tad. engl. Scott, vol. 17, p. 134: ,Fiecate mandstire si fie Inconjurata cu ziduri puter nice, ca nimeni si mu poatd esi deeét pe poart.” » pid ; trad. engl. Scot, p. 133. * Novella CXXII, cap. VI, Schoell-Kroll, p, 600; trad. engl. Scott, vol. 17, p. 86. 261aritandu-1 mai presus de ceilalti prin infelepciunea gindu- rior lui.”" fn alt loc subliniaza ca: Vala in singuritate si meditatie sunt Iucruri sfinte care ridici mintea la Dumnezeu si sunt de cel ‘mai mare folos nu doar pentru cei care duc o astfel de viat, ci si pentru tofi celalfi, din pricina curatiei acestei viefi si rugiciunilor pe care le inalfé catre Dumnezeu.”* Orice om care dorea sé devind calugit, pentru a dobandi transformarea interioara si a fi liber fafa de patimile sale, trebuia s& se supund canoanelor monahale si s& triiasca 0 viat& c&lugireasca adevarat’. In mandstire monahii incer- cau si devind mai buni participand la toate slujbele, studi- ind Sfintele Scripturi, intotdeauna alaturi de staret si de acei calugari cunoscuti pentru virtutile lor: wAtunci céind nu este nici o biserica in mandstire, ‘cum nu se cade pentru un monah si se foloseasca de un astfel de prilej pentru a iesi din mandstire ca si vorbeascd si si se plimbe cu alfi oameni, poruncim si se indrepte citre bisericd in momentul end incepe slujba, fiind insofiti de starefi si de batrani, iar cand slujba se apropie de sfarsit, ci trebuie s& se intoarcd la manastire si sf rman acolo slavind pe Atotpu- temnicul Dumnezeu si diruindu-se studiului Biblei. De aceca, un mare numar din aceste céiti se cuvine sii fie piistrate in mindstire, pentru ca fiecare si-si poatd curdja sufletul si si-1 spele cu Sfintele Scrip- * Novella V, Prefs, Schoe-Kroll,p. 28; wad. engl. Scot, vol. 16, P.2. * Novella CXXXML, Prefafa, Schoell-Krol, p. 66; ad. engl Scot, vol 17, . 132. 262 turi; cdci prin deasa lor citire, aceia nu vor mai avea ispita spre ingelare, ci vor fi izbaviti de toatd grija cea lumeasci.”" Responsabilitatea starefului fat& de slujbe, ordine, disci- plina s.a. putea fi incredinfati la patru sau cinci monahi care erau inaintati in varsti si educatie si erau fie preofi fie diaconi.? O alt datorie a cdlugirilor era munca, Studiul Sfintelor Scripturi si munca le fineau intotdeauna mintea ‘ocupati si impiedicau orice primejdie ce vine din lenevire. Despre acestea, imparatul spunea: ,,Calugirii trebuie si se ‘ocupe nu numiai cu studiul Sfintelor Scripturi, ci si cu intd- rirea trupurilor lor (adic& prin mune& fizied) si astfel, prin munci si meditatie, cici o minte lenes nu produce nimic bun.” Aceste virtuti puteau fi obfinute doar prin sistemul de viafa cenobitica (koinobion), in care tofi monahii traiau ‘impreuni, méincau impreund i mergeau la bisericé impre- ‘und, in acest fel, viaja celor mai slabi era intirita de cei mai tari in virute, Din acest moti, lustinian a poruncit ca toate manastirile si duc& viata cenobitic&.* Dac numérul calugitilor era mare gi dormitorul era prea mic, atunci tr buiau si fie ridicate noi dormitoare.’ Bineinfeles, monahii inaintagi in varsté sau in virtute puteau, eu incuviinfarea starefului, s& viefuiascd in chilii izolate.° Aceasta izolare Ibid, cap. I, trad, engl. Scott, vol. 17, p- 134; Textul grecese Schoell-Kroll,p. 669. bid ° Pid, cap. VI, Schoell- Kroll p. 6675; trad. engl Scot, vol. 17, 137. * Novella V, cap. TIE, Schoell-Kroll, p. 31; trad. engl. Scot, vol. 16, pe. 5 Ibid ef. Novella CXXXII, cap. XXXVI, Schoell-Kroll, p. 667 $i 619; tad. engl. Sct, vo. 17, . 133 sp 100 * Tbid: afar dac& vreo persoand dorind si traiascl in contempla- re si desivdrgre va duce vial pustniceasca (acesta sunt mumiti anaho- 263era considerati 0 rsplatd in comunitatea monahala pentru sporitea in virtute.' Ei erau o pilda pentru cei mai tineri gi ‘mai putin inaintati in virtute.” fn viata cenobitic’, averile rau comune tuturor.> Pentru ci monahilor li se cerea si trliasc mereu in mi- nistire rugindu-se, studiind si muncind, le era cu neputingé si fie tutori sau protectori ai vreunei persoane.* Mai mult, Ii se interzicea si participe la spectacole de teatru sau si fie de fata la jocuri de noroc.* Bineinfeles, era posibil pentru un c&lugar si fie hirotonit diacon, preot sau episcop si si pariseascd manistirea; dar cAti vreme viefuia in comuni- tate, el se cuvenea si respecte viafa sa monahala de mai inainte.* in aceasti lume nimeni nu este fari de picat. De aceea se poate presupune ca si calugirii vor fi avut diferite pa- cate. in cazurile cénd se intimpla un pacat, se ficeau eforturi pentru ca acel picat si nu se mai repete.’ Dac gi ‘efi, adic persoane care se izoleaza, sau isihasti,adicd aceia care triese {n init tindndu-se departe de oameni, pentru asi inti virtue)" " Novella CXXAIL, cap. XXXVI, Schoell-Krol, p. 619; trad. engl Scott, vol. 16, p. 100 * Novella V, cap. V, Schoell-Kroll, p. 32; trad. engl. Scot, vol. 16, p21. * Novella CXXXIIL, Prefuja, Schoell-Kroll, p. 667; trad. engl. Scot, vol. 17, p. 132 * Novella CXXIL, cap. V, Schoell-Kroll,p, 599; trad. engl. Scott, vol, 17.85 5 Thi. cap. X, Schoell-Kroll,p. 602; rad. engl. Scott, p. 87. * Novella V, cap. Vill Schoell-Kroll, p. 33; trad. engl. Scott, vol. BF. Novella CXXXAIL, cap. V, Schoell-Krol,p. 673; trad. engl. Scott, vol. 17, p. 136: ,Daca vreun cilugir sivarseste veo faptt nevrednic’ (caci toi suntem oameni, si nimeni nu are asemenea stipanire asupra Iu, incdt fie cu total liber fata de picat, iindd aceasta este insure doar a lui Dumnezeu), el va fi preintimpinat c@trebuie ssi imbuna- 16, 264 dupa ce se luau masurile cuvenite c&lugdrul stituia in in- cilcarea canoanelor monahale, atunci era izgonit din mi nistire. Totusi aceasta era ultima misurd.' in cazul in care cllugiri sau maici erau invinuifi pentru vreo fapti necuvi- incioast, judecarea pricinii era condusi de episcopul to- cului si nu de tribunalele imperiale.” Laicii erau opriti de a se implica in probleme ale comunititii monahale si se ce rea prin lege un respect gi o cinste destvarsite faféi de rén- duiala célugireascd. In cazul violatorilor, legea stabilea despagubiri si surghiunirea.> Legea poruncea pedeapsa cu ‘moartea pentru cel care incerca ,s4 rpeascai sau si pang! reasca pe 0 pustnicl, 0 maici, o diaconité sau orice alta femeie care ducea viafé cuvioasd sau trlia intr-o ménis- tire”, Averile celui aflat vinovat de aceasti crim erau confiscate si diruite institutet filantropice unde locuia victima’® Din cele ce am spus pani acum, despre monahism este limpede cd prin legile sale Tustinian a incercat s& aduca or- dine in viaja monabala, care fn vremea sa devenise un centru de vrajba si nesupunere atat in Bisericd, ct si in Stat. El a incercat si dea o lovitura aspra celor care folo- seau far cuviinf& averile ministiresti si celor care purtau rasa monahala gi se foloseau de respectul si cinstea ce li se acordau pentru céstigul lor personal. Mai mult, el a tncer- tajeasc purtarea, pentru a4 vent snes anu pierde roadeleostene- ii sale. ‘Novella LXXIX, Schoell-Kioll,p. 338; trad, engl. Scot, vol. 16, 2946 * pid 2 "Novella CXXII, cap. XLIV, Schoell-Krol,p. 624; tad. engl Scott, vol. 17, p. 103 “ ibid. cap. XLII, Schoel-Kroll,p. 6235 trad. engl. Seot, vol. 17. P-1 * iacat si refaci locagurile de inchinare gi binefacere ale minis- tirilor, unde sufletele cutau scdpare, méngaiere si nidejde. Daca intr-adevar ménastirile deveneau centre de invataturd pentru studiul Sfintelor Scripturi, unde se lucra intr-adevir jubirea crestind, fird indoiala ci si Biserica si Statul ar fi avut mult folos. Iustinian credea c& harul si binecuvntarea ui Dumnezeu vor fi asupra poporului, asupra stridaniilor lui si asupra Statului, dacd viefuitorii acestor institutii du- cceau viefi curate si se rugau nefncetat lui Dumnezeu: »Dacii aceste persoane sfinte se roagi hui Dumne- zeu in tot locul cu inima curati si cu sufletul curijat de orice vind pentru bunistarea imparatiei, fra in- doiald c& armatele noastre vor fi victorioase si cetd- file noastre bine chivernisite; cAci de vreme ce Dum- nezeu este mulfumit si binevoitor c&tre Noi, de ce si nu ne bucurim de pacea lumii si de dragostea supu- silor nostri? Pamantul ne oferd roadele sale, marea ne diruieste bogatia ei si rugiciunile poporului nos- tru vor aduce binecuvantarea lui Dumnezeu peste toata imparatia.”™ Creziind si gindind astfel despre idealul monastic, Ius- tinian a ridicat sau a refficut mumeroase mndstiri in multe finuturi din imperiu, cum ar fi in Armenia”, Asia Mica’, Palestina’, Fenicia’, Sinai‘, Constantinopol’ si in alte lo- " Novella CXXXII, cap. V, Schoell-Krol, p. 674; trad. engl. Scott, vol, 17, p. 136. * rocopie, De dedificis, II, IV, 12. > roid, V, 1,2 * Ibid, V TX, 1-13. 5 tbid., 23-24, “bid. V, VI 48 "Wid. 1.1K, 1-10. 266 curi. El a ardtat mare cinste si respect fat de cei care du- ceau viafS monahal’. O pilda este si primirea pregatita Sfantului Sava la Constantinopol.! Din cele de mai sus reiese limpede c Tustinian s-a im- plicat in comunitatea monahala si a ajutat-o in toate felu- rile posibile. Aceasta s-a petrecut si datorita convingerilor sale religioase, deoarece credea in idealul vietii monabale. Prin legile sale el a incercat s indrepte greselile monahis- mului, pentru a-si putea implini mai bine misiunea. Legile Jui Iustinian mu au fost temetia comunititii monahale doar fn perioada bizantina, ci si astizi ele sunt un fundament pentru organizarea viejii monahale in cadrul Ortodoxiei din vremea noastr, 2, Lucrarea de binefacere Asa cum am mai spus in alt loc, imparatul Iustinian a dorit nu numai si fie un credincios crestin, ci i si-si arate credinta prin fapte. Implicarea sa personal in discutiile dogmatice, in scrierea de tratate, in intocmirea decretelor Impiratesti cu privire la anumite probleme religioase, in convocarea sinoadelor — toate acestea vorbesc despre cre- dinfa sa. Dar Tustinian nu s-a oprit aici. El eredea ci discutiile dogmatice si definirea credintei ortodoxe in scrierile gi decretele sale nu sunt de ajuns pentru a-l arita ‘ca un imparat crestin cu adevarat credincios. Cunoasterea teoreticd a credinfei si apararea ei nu erau nimic inaintea Jui Dumnezeu, fra respectarea poruncilor sale. Ortodoxia lui trebuia transformati in Ortopraxie, adic lucrarea . Schwartz, Kyills von Skythopolis, op. cit, pp. 173-174. 267iubirii fata de aproapele. Ca teolog cunostea bine cuvin- tele lui Hristos citre ucenici: ,Poruned noua dau voud: Si ‘va iubifi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul (...] intra aceasta vor cu- noaste tofi ci sunteti ucenicii Mei, dacd veti avea dra- goste unii fafa de alii” Tubirea cresting, trebuia si se indrepte citre tofi, chiar si cAtre dusmani.” Tustinian stia prea bine ci la a doua venire a lui Hristos erestinii vor fi judecati nu doar pentru credinfa lor, ci si pentru faptele credinfei fafa de aproapele. Hranirea celor fliménzi, po- tolirea setei celor insetati, gizduirea celor aflati-in calé- torie, imbracarea celor goi, cercetarea bolnavilor si a'ce- lor intemnitati pentru méntuirea fiecdruia.’ Cu cat mai mult era de folos aceasta pentru un impirat crestin care avea toate mijloacele la indemana! Tustinian a acordat 0 ‘mare atenfie cultivarii iubirii crestine. El a ajutat pe cei sliraci, pe cei napastuiti de vitregiile naturié si de invaziile barbare, pe orfani, pe vaduve, pe prizonieri, pe cei bol- navi (trupeste si sufleteste), pe cei batrani si, in general, pe tofi cei care aveau trebuinf’. A ficut aceasta atéta timp cat vistieriile Statului i-au putut sustine actiunile, Ca do- vada a adevarului celor de mai sus prezentim cdteva mar- turii clare, in special din izvoare din vremea aceea si unele mai tarzii. Vom pomeni i unele din decretele sale care stabilesc anumite actiuni de binefacere ale Statului, Bisericii si cetitenilor. Aceste marturii nu oferd o ima- gine amanuntité a lucrarii de milostenie a lui Iustinian, Totusi cle infafiseazd o imagine generala despre aceste fapte ale imparatului. * Joan XIN, 34; cf. Matei V, 43; Mate V, 44 2 Matei V, 43, 9 Matei XXV, 31-46. 268, Potrivitlegilor lui lustinian, sirac era acela ale cdrui ve- nituri erau mai mici de 50 de nomisma.' Prin lege, el a stabilit ca celor siraci si celor care nu pot munci si li se dea paine gratuit.” Totusi legea era indreptat impotriva ce- lor care aveau ca ocupafie cersitul si in special impotriva celor care puteau munci, dar igi parisiserd satele pentru a veni in marile cetifi, stind pe cheltuiala vistieriei si a ce~ titenilor,’ De multe ori, cnd se produceau calamitati natu- rale, in special cutremure, lustinian a folosit sumele prega- tite pentru sarbitori pentru cei napastuiti de vitregiile natu- * Potrivit lui Procopie, Iustinian a ridicat noi-case pentru stiraci sau le-a reparat pe cele vechi din cetiti, Astfel, a ri- dicat 0 casi nouii la Bosra’; si a renovat o’casa pentru si- raci in cetatea Kouricos® gi in cea a Sfintului Conon’. De asemenea, a renovat casa pentru cei straci a Sfintului Ro- man din Apamea®. A mai construit ,,casa pentru siraci a Sfantului Mihail din Emporium... din cetatea-port Perga in Pamfilia”. Citorie in vremea lui Tustinian se desfigurau anevoie din cauza transportului modest, ameninfarii hofilor, condi jiilor vremii etc. Pentru odihna cdlitorilor, lustinian a ridi cat case de oaspefi la anumite rispéntii. Astfel, dupa mar- turia lui Procopie, pentru sprijinirea celor care c&latoreau la Constantinopol, justinian si Teodora Imparateasa ,au ri- ' Pandecta, cartea 48, ill 2, par. 10; tad. eng. Scot, vol. I, p. 18. 2 Novella VIL * Novella LXXX, cap IV si Vs trad. eng. Scot, vol. 16, p.297 si 298. * Georgios Cedrenos, Historiarum Compendium, (ed. Bonn), 1, 675,19, {Procopie, op. cit Vs IX, 12, * Tid, 34 * Wid. 38. * Wid. VIX, 27 ° Wid. 38. 269dicat un cmin mare ce slujea ca locuin{a vremelnica™. in Constantinopol, cu ajutorul imparstesei, Tustinian a inalyat alte dowd cémine destinate cAlatorilor sdraci, numite ,,Casa lui Isidor* si Casa lui Arcadie”*, A mai intemeiat 0 casi de oaspeti in Ierihon’, a construit case de oaspeti si bai pu- blice, biserici si alte lucrari in folosul comuni loca- Titatea Mocesos din Capadocia, pe care a ridicat-o la rangul de mitropolie.* De asemenea, a ridicat o mare casi de oas- peti in Antiohia.® ‘Multe din casele pentru siraci si cele pentru oaspeti erau folosite in acelasi timp si ca spitale si aziluri pentru batrini si invers. in Ierusalim, scrie Procopie, Iustinian a ridicat doud spitale. ,Unul dintre acestea, spune el, este pentru adspostireastfinior, im vreme ce celalat este spital pentru persoanele srace care sufereau de diferite boli”. Probabil cea de-a doua clidire fusese ridicat& de Tustinian la indemnul Sfintului Sava, cfd acest monah binecunos- cut I-a cercetat la Constantinopol." Acest al doilea spital- ‘cdmin era zidit in primul rind pentru pelerinii bolnavi care vizitau locurile sfinte. La inceput, spitalul a fost construit pentru o suti de paturi, dar mai tarziu, din cauza numérului mare de bolnavi, a fost marit ta doud sute. Tustinian a pus deoparte pentru acest spital 1850 de solizi pe an.* Numérul mare de case pentru sirmani ridicate si intretinute pe ccheltuiala Statului, Biserici si a persoanelor particulare I-a * id, 1, 1X, 26-27 2 Wid 11,17 2 Dbid. VL 4 Bid. VI. 5 Joan Malalas, Chronographia, p. 423. *Procopie, op. cit, V. VI, 25-26. 7B, Schwartz, Kyrilos von Skythopolis, op. cit.,eap. 72, p. 175, * Bid 270 flicut pe Iustinian si le includa in legislatia sa.' Multe dintre ele trebuiau sa pliteascd taxe din pricina veniturilor mari pe care le realizau.? in timpul domnici lui Iustinian multe boli i-au vitimat pe locuitorii imperiului, in primul rand pe cei din marile cetifi. Din aceasta cauz se cuvenea sd fie luate repede ma- suri. Am vorbit mai inainte de spitale-camin pentru pele- rini. in Constantinopol funciona de multi ani un spital- c&niin numit Samson, dup evlaviosul siu ctitor.? Acest spital-cimin a fost ars si distrus din temelii in timpul revol- tei Nika (532).* Dupa cum consemneaza Procopie, .,impa- ratul Iustinian I-a refiicut, zidind o constructie impresio- nanta prin frumusefea arhitecturii ei si mult mai mare prin numérul de camere. De asemenea, a inzestrat-o anual cu sume generoase de bani, ca peste timpuri bolile multor su- ferinzi si fie timiiduite.”* fn anul 563 aceasti constructie a fost din nou distrusf, dar Iustinian a rezidit-o, asa cum ne spune Cedrenos. lustinian a aritat mare grij pentru locui- torii Antiobiei, care, din cauza cutremurelor, a invaziilor persane si a morti pricinuite de boli se aflau in mare sufe- ringi.” Astfel, potrivit lui Ioan Malalas, Iustinian a conti- ‘uat ajutoral dat de inaintasul su Tustin antiohienilor. Ela participat in continuare la zidirea cetatii ridicand biserici, " Novella XLIUL, cap. I $i Novella CKX, eap. VI, Schoell-Kroll,p. 271 sip. 58-584 ia 2 Procopie, op. ct I, 14-15, “ Chronicon Paschala, p. 622. 5 Procopie, op. ct, Il 16. * Cedrenos, Hstorarum Compendium, 1,679, Migne, PG, 121/1, col. 741C. "CF. G. Downey, A History of Antioch in Syria: from Seleucus 10 ‘he Arab Conquest, (Princeton, N3., 1961), pp. 533-546. mmspitale, bi, rezervoaze etc! Spitalul primea anual de la Iustinian 4 000 de nomisma. Istoricul Evagrie pomeneste de faptul c& Iustinian a ridicat un nou spital intr-un sat de a marginea Antiohiei, Daphne, in 544, cnd cetatea a fost lovit& de 0 molima’ Procopie spune c& spitalul din Pythia sicel din Bithynia, care era folosit pentru bai de la binecu- noscutele sale izvoare fierbingi, au fost marite si imbuni- tafite.* Caminul pentru cei leprosi aflat pe farmul Marii Negre, in finutul Argyronium era cét pe ce si fie inchis; dar, aga cum scrie Procopie, lustinian ,,|-a rezidit cu toati ravna din temelii”’. Iustinian a fost conducdtorul unui stat jn care locuitorii erau mandri de principiile lor greco-ro- mane gi iudeo-crestine. Civilizafia clasicd reac’, Vechiul Testament’, ca si Biserica Crestina® au aritat 0 grijé deo- sebita gi respect pentru cei batrani. Din picate, izvoarele timpului nu ne informeaz daca Iustinian a ridicat si case pentru cei batrani. Totusi este firese s& presupunem ci asemenea institufii au fost zidite tot de lustinian, pentru c& adesea istoricii dau marturie generali c& Iustinian a ridicat multe biserici, m&ndstiri, institutii filantropice si lucrari publice, far a le numi.’ Totusi legile lui Iustinian vorbese "Joan Malalas, (ed. Bonn), 4, 423; Migne, PG, 97, Lib. XVII, col. ease. ° Pid, 1, 452; Migne, PG, 97, Lib. XVII, col. 664A. ° Byagrie, Historia eccles,1V, Migne, PG, 86/2, 2768B. * Brocopie, op. cit, V, Ill, 20, p. 330. 5 Bid. 1 TX, 12-14, p78 © CE. BEE, Richardson, Old Age among the Ancient Greeks (Baltimore, 1933), p.48f, ” Jesire XX, 21; Levitie XIX, 3; Dewteronom V, 16. * Beseni Vi, 23; Coloseni Ill, 20; Vezi J. Goar, Euchologium sive Ritwale Graecorum complectens ritus et ordine divinae liturgiae ‘officiorun, sacramentorum etc, Venetia, \730, p. 60 et passim. " Procopie, op. cit, I, H, 18-19, pp. 36-38. 2m limpede despre grija sa pentru cei batréni. De asemenea, prin legile sale, el a stabilit administrarea si averile unor astfel de cfimine,' ‘Aceleagi lucruri ar trebui repetate si in cea ce priveste contributia impiratului la ingrijirea copiilor abandonati si a orfanilor. Neincetatele invazii barbare, indelungatele riz~ boaie ale lui lustinian pentru recdstigarea Africii si a Apu- sului, cutremurele ete. au lsat, fri indoial’, un numér ‘mare de orfani si copii firé aparare. Indelungata traditie sgreceasca’, romana’, iudaica* si crestin§* a impus nu nu- ‘mai asupra contemporanilor si grija fatd de acesti copii, ci si asupra lui Justinian insusi. Bisericile, méndstrile si per- soanele particulare, impreund cu Statul au contribuit la cresterea lor. Aparent,judecdnd dupa lege Iui Tustinian, ‘numarul acestor institufi era mare® gi ele se aflau pe tot te- ritoriul impératiei.’ in Novellele sale, Iustinian vorbeste "CE Novella VI cap. FIM, wad. engl. Scot, vol. 16,p. 39-46. 2 Nechiigreciaveau 0 rif deosebith pent orfani, Paton spune in Legile sale c8 un conducitor ar trebui st poate de rit de ,crestrea gi evlcarea orfanilor, ca gi cum ar contribu la propria sa tngrjir sila aa copilor sti si webuie sii fact buni din toate puncte de vedere penta desvaryirea puter sale” [Legile, 927, wad. de RG. Bury (Loeb Classical Library), vol. 2, p. 435} "Antoninus Pius @ avut © preocupare special pentru orfani. Cf Ch. MeKenna, ,Orphans and Orphanages", The Catholic Eneyclope- da, Yok. 11, p.323. “ Dewteronom XIV, 21; Psalni LXVL 6 * Apostolic Theaching and Constitutions, in The Ante-nicene fa thers, vol, Vil 08. de A. Roberts J. Donalton, New York, 1899, VI, Tp 433 * Novella VI, Prefaa si cap. 1, Schoell-Kroll, p49 si 52; trad cngl. Scot, vol. 16, p. 39 sip. 42. Ch, de asemenea, Novella XLII, cap, 1. Sehoel-Krollp, 271; tad engl Scot, vol 16, , 204 5 Novella CXXX1, cap. V, Schoell-Kroll, p. 664; tad. engl. Scot, vol. 7p 1 273adesea despre orfelinate si rezolva anumite probleme pen- tru apirarea lor.' in Novella CXXXI, cap. XV, imparatul 48 drepturi importante administratorilor de orfelinate, casi porunci pentru averile orfanilor si orfelinatelor.” Tustinian si-a aritat marea jubire de oameni si fata de supusii sti pringi fn timpul invaziilor barbare. Dup martu- ria lui Agathias, atunci cfnd un grup de barbari caprura cetiteni si amenintau si-i ucida dacd nu primesc o riscum- pirare, lustinian trimitea barbarilor indeajuns de mult sur pentru ai elibera pe prizonieri.” Desi imparatul a oprit cu asprime in Novella VII, cap. VIII vanzarea vaselor sfinte din biserici, el a ingdduit vanzarea oricarui bun al biseri- cilor pentru eliberarea prizonierilor: es Pedeapsa se va aplica asupra celor care nu vor respecta legea Noastri si fie vor da zilog, fie vor vvinde sau vor topi vasele sfinte pentru a le instraina, cdci eredem c& cei care indriznese si sivaryeascd astfel de fapte fra cuviintd fat de sfintele vase ruite Ini Dumnezeu se cuvine s& fie pedepsiti [-..1 Totusi, 0 exceptie poate si se facd in cazul pe care [am aratat privind riscumpararea prizonierilor, end " pid, $i Novella'VI, cap. 1 si Il, Schoel-Keoll,p. 52, p. 54; trad, engl, Scot, vol. 16, p. 42 sip. 43. * Novella CXXXI, cap. V, Schoell-Kroll,p. 664; trad. engl. Scott, vol. 17, p. 131: ,Superintendentitorfelinatelor sunt eiberati din shyj- bele lor de pazitoi si tutori fn masura in care fnvinuiese sau sunt invi- ‘uit privitor la averile ce apartn agezimintelor lor, sau orfanilor per- sonal, fri fie nevoiti s& ofere protectie... lar dact superintendent ‘vor socoti de folos si instrsinezeo astfel de proprietae, se cuvine ca ei ‘ plstreze banii obtinuti pentru orfani sau sii utlizeez in folosul acestora prin cumparareaaltor lucruri; i nu vor fi obligati si dea soco- teal de supraveghere sau de tutel.” 9 Agathias, (ed. Bonn), 331, 3; Migne, PG, Lib. V, col. 1592. 278 sufletele oamenilor sunt eliberate din moarte si lan- uri prin vanzarea vaselor lipsite de suflet.”" Mai presus de toate, Iustinian a fost preocupat de pro- blema imoralitajii. Cu ajutorul legii si al altor mésuri apli- cate, el a incercat si apere pe acele fete nefericite care c3- deau prada proxenetilor numifi pornoboskoi. in aceasta stridanie el a avut-o alaturi pe sofia sa, Teodora, care in tinerefe cézuse si ea prada unor astfel de persoane. Po- trivit Novellei XIV" si lucrarii Chronographia a lui Ioan Malalas’, existau numerosi inselitori care umblau prin sate si promiteau tinerelor fete tot felul de lucruri minu- rate sau ofereau bani pirinfilor lor. Ei le aduceau pe aceste fete in marile cetati, inclusiv in Constantinopol Acolo erau forfate si trliascd o viat% murdara, de femei usoare. Banii astfel obtinuti erau insusiti de acei ingela- tori. Legile lui Tustinian faf& de asemenea persoane erau foarte aspre: »Hotiram prin urmare ca oricine ripeste 0 fati ‘impotriva dorinfei ei si o sileste s& ramand cu el, fra ai asigura méncare indeajuns si isi insuseste bani din desfrdnarea ei si fie intemnifat [...] si osindit la moarte.”* Desi caleatorii de lege puteau cAuta sc&pare in biserici, Novella XVII (535) a lui Tustinian poruncea ca aceasti seipare si nu priveasca pe adulterini, pe siluitori si pe cei ‘Novella VIL, cap. VII, Schoell-Kroll,p. 59; trad. engl. Scott, vol. 16,p. 48 Novella XIV, Schoell-Kroll, pp. 105-108; trad. engl. Scot, vol 16, p. 78-80. oan Malalas, Chronographia, ed. Bonn, 440, 14; Migne, PG, 97, Lib, XVIM, col. 49 AB. * Novella XIV, Schoell-Kroll p. 107; wad. engl. Scot, vol. 16,. 79. 275care sileau femeile la desfrinare, cici scdparea nu era pen- tru cei vinovati, ci pentru cei nevinovati: Nu vei ingidui ucigasilor, adulterinilor gi batjo- coritorilor de fecioare si se bucure de dreptul de re- fugiu in locurile unde si-au gisit scSpare, ci trebuie sii indepattafi si si-i ducefi la pedeaps’; cici nu se cuvine si aritim Ingiduinfa fata de astfel de c&leatori de lege, acest drept aplicindu-se doar celor care susfin cA au fost nedreptajiti, pentru a impiedica prigonirea lor de catre persoane nedrepte. Privilegiul de a cduta scipare in biserici nu este recunoscut prin lege erimi- nalilor, ci persoanelor nedreptifite i nu este cu putin- {8 ca de ocrotirea sfintelor Kicasuri si se bucure atit cei care fac firidelegi, cat si cei care le sufer’.”" Desi legile lui Tustinian erau atdt de aspre fata de des- firdnare, totusi el arita o mare bundvoinga si mild pentru desfranate.” Mai mult, prin stradaniile lui Iustinian gi ale Teodorei au fost Iuate misuri de protejare pentru femeile care se ocupau cu prostitufia. Dupi mérturia lui Toan Malalas, Teodora a chemat pe tofi proxenetii impreund cu fetele lor ~ probabil cei din Constantinopol si din impre- jurimi — si i-a silit cu jurdmant si spund cdi bani platisers plrinfilor fetelor. Ea le-a dat cate 5 nomisma pentru fiecare fata si astfel le-a eliberat. Fetelor astfel eliberate le-a daruit cite nomisma pentru a incepe o noui viati.* Dupi mirturia lui Agathias, Tustinian a urmat si el pilda " Novella XVI, cap VIL, Schoell-Kroll, . 121; tad. eng. Scott, vol, 16;p. 121. * Cf: Novella LI, Schoell-Krol, p. 295f; wad. engl. Scot, vol. 16, P-190. “oan Malalas, Chronographia, ed. Bonn, 440, 14; Migne, PG, 97, Lib. XVI col. 649AB. 276 sotiei sale.' Procopie spune c& Iustinian si Teodora au folosit alti metoda pentru a stérpi acest riu. fn afari de persecutarea proprietarilor de case de desfrinare si de eli- berarea femeilor din aceste case au mai ficut si urmatos- rele: au Iuat palatul care se afla pe firmul Marit Negre si finistire. fn aceasta ménistire, numita Metanoia (pocainta), puteau merge femeile pline de clint si care aveau nevoie de sprijin sufletese gi financiar.? Pen- tru ca perechea imperiali si le faci vietile unor astfel de femei mai fericite si pentru a le ajuta si scape de relele obiceiuri, Procopie marturiseste ci: Acesti imparafi [Iustinian si Teodora] au inzes- trat ministirea cu sume mari de bani si au daruit multe clidiri, unele dintre ele minunate prin frumu- sefe si prin bogitie, ca alinare pentru acele femei, astfel incdt si nu fie silite vreodati si se departeze in -vreun fel de rinduiala virtutilor.”* in aceasti manistire, dupi mirturia lui Procopie, se aflau $00 de femei.* Bunivoinfa lui Tustinian nu s-a indreptat doar spre cei vii, ci si cdtre cei adormifi. Astfel, prin lege, a hott ca tofi cei sdraci s& fie inmorméntafi intr-un anumit cimitir.* Din izvoarele pe care le-am citat pani acum este lim- pede ci Iustinian a incercat, pe cit a putut, si transpund credinta sa in fapte, Credinfa lui in principiile Evangheliei i-a dat si metodele necesare si i-a deschis noi cai si pentru 2-51 arita iubirea crestind fafa de aproapele, pe tot timpul " Agathias, Historie, Migne, PG, 88, Lib. V,cap. 1, col. 1S68AB, 2 Procope, op. cit 1, XI pp. 476. CE. Anecdote, XVIL, 5. > wbid,p- 76. + Anecdoa, XVI, 5-6. * Novella LIX, cap. VL et passim; wad, engl. Scot, vol. 16, p. 243, 2mdomniei sale, ca om si ca impirat. in inima lui Iustinian a risunat ecoul a cea ce invatatorul su, diaconul Sfintei Sofia, Agapet i-a scris: ,,Virtutea unui imparat este aceea de a fi milostiv cu cei care sunt in nevoi.” Iustinian a con- siderat lucrarea dreptafii si a iubirii de oameni ca una din cele mai importante datorii ale sale. Astfel, in Novella ‘XXII spune: ,Dreptatea si bundvointa sunt cele mai de pret ca- litafi ale omeniri: prima asigurd fiecdruia cea ce este al siu si nu pofteste ceea ce este al altuia; cea de a doua incurajeaz mila si izbiveste pe cei datornici neputinciosi de povara datoriilor lor. Acestea au ca scop infrumusefarea si intirirea imperiului, sprijini- rea conducitorilor si crearea unei viefi minunate. De aceea, atunci cnd am primit sceptrul imparafiei de Ja Dumnezeu, am primit o dorinté de a fi intotdeauna desivarsifi in faptele Noastre bune i am crezut cX ‘Ne vom primi risplata Noastr& in virtute si slava, pe ‘misuri ce vom fi de folos supusilor nostri.”” ‘Nu ne putem indoi ci lucrarea filantropici a tui Tusti- nian a fost generat in special de constiinfa lui religioasd, care i-a marcat intreaga politicd religioasd in vremea inde- Tungatei sale domnii. Aceasta nu inlatura alte motivafii se- cundare, politice gi personale. * Diacomul Agapet, Migne, PG, 86/1, cap. 51, col. 1180. 2 Novella CLXML, Prefaja, Schoell-Krol,p. 749; trad. engl. Scott, vol 17, pp. 197-198. 278 3. Pomenirea lui Iustinian in Biserici {ndelungata domnie a lui fustinian a fost o luptd nesfir- sith pentru izbanda Ortodoxiei si cresterea autoritifii Bise- Ticii in ochii credinciogilor. Dup& W.H. Hutton, ,cu grew se poate afla o dogma a Bisericii de pretutindeni pe care si nu o fi aparat, o erezie pe care si nu o fi urmarit si infrun- tat”. Prin fapt si cuvant impiratul a incercat s& fac& din propria sa credint& ortodoxa credinfa tuturor supusilor sii tn mare parte a gi reugit. De aceea, s-ar putea crede ci el @ fost cinstit de Biserica si de autoritatile bisericesti din tre- ccut si din prezent ca unul din stalpii si apiratorit credinfei ortodoxe. Dimpotriva, pomenirea imparatului-teolog, care a muncit atét de mult pentru credinfa ortodoxa si a adus atat folos Bisericii cu impresionantele sale realizar filan- tropice, a avut de suferit din pricina marturiei nesincere a istoricului Evagrie si a minciunilor ingrozitoare din Istoria Secreté a lui Procopie. Astfel, din vremea sa si pana astizi, a existat un lang continuu de cleric gi istorici care au repe~ tat si au crezut informatiile gresite ale lui Evagrie, numin- du-l eretic, Cu toate acestea, alti savanti, din pricina martu- riei singulare a lui Evagrie gi observand glorioasa oper de conducitor a lui Tustinian, au incercat si-1 apere, spundnd c& ar fi acceptat erezia aftartodocheta din ignorant, asa cum s-a intémplat gi in cazul altor sfin{i, cum ar fi Sf. Gri- ‘gorie de Nyssa. Din cercetirile noastre, am descoperit cd, dupa Evagrie, mirturia privitoare la erezia lui Tustinian este preluat& din, punct de vedere cronologic in urmatoarea ordine: Gheor- ‘ghe Hamartolos spune in Chronicon (secolul al IX-lea): "WH. Hutton, op cit p. 204 279»Spre sfirgitul viefii sale [Iustinian] a adus in discutie dogma striciciunii si nestricdciunii si a murit apoi departe de credinja ortodox’”. Teofan Marturisitorul, in Chrono- graphia sa (secolul al IX-lea), spune acelasi lucru, aproape cu aceleasi cuvinte: in acelagi an [...] Justinian Imparatul a adus in discutie dogma striciciunii si nestricdciunii si, dupa ce a emis un decret, a murit departe de credinta orto- doxa.”* Patriarhul Nichifor I (806-815) spune in a sa Chro- nographia Brevis c& Butihie a fost depus de citre Tustinian ‘n cel de-al treizeci si optulea an al domniei sale ,pentru c& nu a primit decretul aftartodochetist”®. Biografia Patriar- hului Eutihie, scris de un anume Eustratie, vorbeste de- spre acceptaréa de catre Tustinian a ereziei aftartodochet te, emiterea unui decret eretic si depuncrea Patriarhului Eutihie pentru cd nu a primit ereziile imparatului,* Lucrarea Jj Bustratie este un text hagiografic din timpuri mai tari. El este plin de subiecte ciudate gi nu las nici o parte din viaja Patriarhului nefnfrumusetata cu versete din Sfinta Scriptura sicuminuni> Gheorghe Cedrenos (secolul al XI-lea) repeti aceleasi informatii ale cronicarilor de mai sus in lucrarea sa Histo- riarum Compendium. El remarc&: ,.La sfarsitul vietii sale, Justinian a adus in discutie dogma striciciuni si nestr cciunii si, dupa ce a-emis un decret, a murit departe de cre- dinta ortodoxa...."6 Din secolul al XTI-ea avem urmitoarele marturii: Toan Zonaras di marturie in Chronichon-ul sau: Justinian, spre * Migne, PG, 110, Lib TV, col. 808A. ? Migne, PG, 108, col. 324B. > Migne, PG, 100, col. 1043. ‘ Migne, PG, 86/2, cap. IV, col. 2313-2320. S WH. Huuon, op ct, p. 21 Mine, PG, 121/1, cl. 742C. 280 sfirsitul vieti sale, s-a convertit la erezia aftartodochetilor, care sustineau ci Hristos nu a primit trup stricdcios si ca trupul Siu a devenit nestricdcios dupa zamislire. Desi toata Jumea a primit aceasti invatitur’, Patriarhul Eutihie s-a opus. Atunci a fost surghiunit in Amaseia [...] Iustinian a murit ca un eretic.”' $i Constantinos Manasses, in al siu Compendium Chronicum, igi exprima credinja c lustinian s-a convertit la erezia aftartodocheti.” Din secolul al XIll-lea, loel, in Chronographia sa, re- peti cuvant cu cuvant mérturia [ui Teofan Marturisitorul, Gheorghe Hamartolos i Gheorghe Cedrenos.’ Un alt text Tegat de acceasi problema din acest secol este si cel al lui Mihail Glycas, care, in lucratea Anale, scrie c& Tustinian sin al treizeci si optulea an al domniei sale..., a susfinut c& trupul Domnului era nestricacios si mu avea nevoi firesti, si 4 El [Hristos] a mancat si a baut inainte de Patima Sa ca i dupa patimire. Patriarhul Eutihie, pentru 8 nu a primit aceste invataturi, a fost surghiunit in Amaseia...”* Toate cronicile mengionate mai sus, ca si textul hagio- grafic al lui Eustratie, primesc, pe cét se pare, informatiile despre presupusa erezie si decretul eretic ale lui Iustinian din aceeasi sursi, adicd Evagrie. Constiinta bisericeascd fata de persoana si credinfa lui lustinian a fost intotdeauna diferita de cea a cronicarilor de ‘mai sus. Biserica pomeneste cu recunostinf mare dragos- tea si credinga fatii de ea. Informatia lui Evagrie nu a reusit, si intunece amintirea imparatului. Astfel, mari barbagi in particular si Biserica in mod sobornicese I-au cinstit in " Migne, PG, 134, XIV, col. 1152- ? Migne, PG, 127, col. 342B. 5 Migne, PG, 139/1, col. 2658. ‘ Migne, PG, 158, col. 509A. 281‘mod obisnuit pe Iustinian dup cum se invrednicise. in ac- tele Sinodului al VI-lea Ecumenic, de pild, se marturi- seste c& Sfintii Parinji de la sinod au aritat mai mult res~ pect fata de Tustinian decat fata de oricare alt impirat. De cite ori este menfionat numele lui Tustinian sunt folosite expresii: precum: ,care a murit in chip dumnezeiesc”!, a cirui viati s-a sfirsit intru evlavie™, ,,preacucemicul”, preaevlaviosul imparat™,.,cel intru fifi’. Acelasi sinod a intimpinat pe Imparatul Constantin al TV-lea (667- 685), care a convocat sinodul, astfel: ,,Viat& lung’, Con- stantine, noul Iustinian, aparitorul Ortodoxiei”®. Tar fn alt loc: ,Fie ca amintirea lui Constantin, noul Iustinian, si fie vesnici.”” in a patra sesiune a aceluiagi sinod, a fost citita © scrisoare a Papei Agaton (678-682) trimisa Impiratului Constantin si care il liuda pe Tustinian in cuvintele cele mai inilfitoare. Printre alte lucruri, se spunea: Binecuvantata pomenire a lui Tustinian este cin- titi astazi de toate popoarcle. El a fost imparatul care mai mult decét toti ceilalfi a devenit sprijinitor al adevarului si al credinjei apostolice. Dreapta sa ‘redinti a bineplicut atat de mult lui Dumnezeu si el a sprijnit atat de mult Statul crestin. Credinta sa or- todox, care a fost rispandita in toaté lumea prin decretele sale, este prea slavité, Numai unul din aceste edicte ar trebui amintit. Cel trimis conducdtorului Bi- * Mansi, SC, XI, 225B, 589E, S92BCD, 596D, 709B. ? Mansi, SC, XI, 225E, 453E. 2 Mansi, SC, XI, 661E. * Mansi, SC, XI, 429A, 4406. + Mansi, SC, XI, 4298. © Mansi, SC, XE, 4214, * Mansi, SC, XI, 4556B, 282 seticii din Alexandria, Zoilos, impotriva ereziei ,ake- falilor” i in apararea adevaratei credinte ortodoxe.”* {n aceeasi scrisoare, Agaton mai subliniaza: yo Acest mare impirat, Tustinian, ultimul, dar cel mai mare dintre tofi [impérafii], a cirui virtute gi evlavie a reinnoit toate lucrurile, ffcandu-le mai bune, a devenit pilda prin care impératia Prea Puter- ci Voastre Majestiti [Constantin] este condusi si acest Stat crestin este cilduzit c&tre mai bine.”? in a noua sesiune a aceluiasi sinod a fost cititi 0 scri- soare a binecunoscutului Patriarh Sofronie al lerusalimului (634-638), adresata Patriarhului Serghie al Constantinopo- Tului (610-638). Cu toate ca scrisoarea aminteste pe toti ereticii, nu este amintit Iustinian, ins scrisoarea il audi pe lustinian sii preamireste stridaniile pentru Sinodul al V-lea Ecumenic. , Mansuetius, Episcop de Milan, intr-o scrisoare citre {mpiiratul Constantin (579), il slaveste pe lustinian pentru credinfa sa ortodoxi si stridaniile sale pentru bundstarea Bisericii. El il infifigeaza ca fiind ,cel mai crestin impa- rat”, Sinodul de la Constantinopol, zece ani mai tArziu, convocat de lustinian al I-lea (685-695), foloseste expresii asemfnitoare celor folosite la Sinodul al VI-lea Ecumenic atunci cénd se referd la impiratul Tustinian, adic& cel care a murit in chip dumnezeiesc™, ,,a cdrui viata s-a sfi tru eviavie”*, ' Mansi, SC, X1, 269€D. * Mansi, SC, XI, 296CD. * Mansi, SC, XI, 4968, * Acta’ Conciliorum et epistolae decretales a consttutiones -swmmorum pontifieum, vol. VIL, Patis, MDCCXIV, col. 1052 $ Mansi, SC, XI, 933B; Ptr, vo. I, p. 16. Mansi, SC, XI, 9378; Ptr, vol. I, p. 19. 283Fotie, Patriarhul infelept si in mod meticulos critic al Constantinopolului, in scrisoarea catre cérmuitorul Bulga- riei, Mihail, amintind de Sinoadele Ecumenice spune: lustinian, cel mai putemic dintze impérafi, a condus Impe- riul Roman si credinfa sa a fost credinta Bisericii. Biserica timpurie sa exprimat prin conducitori ai ei bi ‘necunoscufi si prin sinoade fata de persoana si credinta lui Iustinian in general in acelasi fel. Din secotul al XI-lea el a fost canonizat intre sfinfi Bisericii. Recunoasterea ofici- ali a lui lustinian ca sfint, potrivit lui Nichifor Kallistos, Gecolul al XTV-lea), a fost sirbatorité pentru prima dati de Patriarhul Youn al IX-lea Hieromnemon al Constantinopo- Jului (1111-1134), Ela stabilit ca zi de priznuire 2 august. fn aceasta zi, slujbe de pomenire de cea mai mare stralu- cire se fineau in marea Biserick Sfinta Sofia din Constan- tinopol in prezenfa multimii credinciosilor.’ Dupa micturia lucrarii Parisinus Codex, 1621, slujbele de pomenire a lui Tustinian si a sotiei lui Teodora erau finute in Biserica Mare in zi de duminicd.* Pomenirea lor se féicea si in Efes, in Biserica Sfaintului Toan Teologul.> Cea mai mare parte din manuscrisele pistrate consem- neazi in aceastd perioada: ,Pomenirea evlaviosilor imy rati Iustinian si Teodora”®. S-au pistrat mai multe Sinaxare, asemenca lucratilor Parisinus Codex 1582 si 1578, ca si unele Mineie, care in " Migne, PG, 102, col. 644C. © Nichifor Kallistos, Historia Beclesiastica, Lib. XVM, cap. 13, Migne, PG, 147, col. 301B. » Did. “'s, Bustratiades, Hagiologion tes Orthodoxou Bklesias, Atena, 1960, p. 222. 5 Nichifor Kalistos, op. cit, Migne, PG, 147, col. 301. 8, Bustratiades, op. cit, p. 221 284 Jocul numelui de Iustinian au numele Tustin.' Aceasta dife- rent credem c& se datoreazit faptului cA in Biserick au cexistat dou’ traditi, una referitoare Ia pretinsa erezie a lui lustinian si alta la-dreapta sa credin{§. Parerile opuse ale ‘mai multor cronicari, ce primiserd marturia lui Evagrie ca adevirata, spre deosebire de alfi binecunoscuti scritori bi- sericesti si sinoade, in special Sinodul al VI-lea Ecumenic, au creat mare problem pentru scriitorii Bisericii de mai tarziu. Acestia au incercat si impun’ propriile lor pareri despre lustinian, modificdnd textele bisericesti. Faptul este foarte clar in Codex 1621, aflat in Biblioteca din Paris, care, vorbind despre Iustinian, adaugi la sfargitul fragmen- tului dou rinduri care se referd ta impératul Tustin. Aceste rfinduri lipsesc din alte manuscrise. Textul Codex-ului 1621 este urmatorul: Pomenirea drept credinciosului imparat Tustinian (16 noiembrie): ,,Acesta, biruitor in razboaie gi spri- jinitor al eredingei ortodoxe, a convocat un sinod la Constantinopol si a invins pe eretici. Bl a ficut noi decrete (Novelle) si a emis un decret cu privire la episcopi, juristi, vistiemici si administratori de orfe- linate, ca si nu poatii mosteni decat acele lucruri pe care le avuseserd inainte de a-si obfine demnitifile. Ela ridicat Marea Bisericd si a infrumusefat-o, chel- tuind mari sume de bani si mult& truda, a daruit-o cu aur si argint, nenumirate daruri sfinte si vase impo- dobite cu aur. De asemenea, a ridicat pretutindeni nenumérate biserici. impiratul de vrednica pomenire a zidit minunatul castel de pe Sfintul Munte Sinai gi a impodobit strilucitor sfintele biserici pe care le-a ridicat intre zidurile tui. A mai indltat si Biserica "pid, 285