BENAHMIDA ZAHRA ZINEB GRP:4

RELAȚIA MEDIC-
PACENT
ANUNȚAREA O BOALĂ GRAVĂ.
INFORMATII PENTRU
PACIENTUL CU BOALA
CRONICA. PERSONALIZAREA
ÎNGRIJIRILOR MEDICALE
Obiective:
- CUNOAȘTEREA PRINCIPIILOR DE BAZĂ ALE
RELAȚIEI MEDIC-PACIENT.
- CUNOAȘTEȚI PRINCIPIILE ANUNȚĂRII UNEI BOLI
GRAVE.

I. RELATIA MEDIC-PACENT
Un general
• Relația medic-pacient este o relație umană, dependentă de
numeroşi factori individuali şi socio-culturali. Este alcătuit din
așteptări și speranțe reciproce care funcționează atât conștient,
cât și inconștient.
• Aceasta nu este o relație prietenoasă, de familie sau de afaceri. E
o
o relație de încredere care face parte dintr-o practică etică
supus codului de etică medicală.
• Relația medic-pacient este o relație asimetrică. Se naste din
cererea unui pacient în suferință către un medic care știe despre
boala. Tinde să prezinte pacientul ca subiect pasiv. Doctor
trebuie să-și asume responsabilitatea pentru procesul de îngrijire.
• Pacientul, în funcţie de personalitatea sa, aşteaptă alinare şi dacă
 posibila vindecare. Dar nu se așteaptă ca medicul să acționeze pur
din punct de vedere tehnic, necesită și sprijin, reasigurare și chiar
stabilirea unei relații emoționale.
• Medicul reacţionează la pacient pentru a-i putea verifica capacitatea de a
îngrijitor și obține recunoaștere. Cu toate acestea, trebuie să rămână
neutru
și distant în ciuda sensibilității, a propriilor dificultăți sau a istoriei sale
personal.
• Relaţia medic-pacient este specifică deoarece scopul ei primar este
corpul pacientului, dar vorbirea ca prim mijloc terapeutic,
sursă de neînțelegeri și erori.
• Această relaţie este dependentă şi de procese de idealizare reciprocă:
pacientul idealizează medicul ca cunoscător şi expert; cel
medicul idealizează pacientul ca fiind cel care va răspunde la îngrijiri
el pledează.
 • Ascultarea pacientului și a anturajului emoțional al pacientului este unul
dintre aspecte
fundamentale ale procesului de îngrijire.

• O relație armonioasă medic-pacient ar trebui să permită:

- un proces de diagnosticare;
- imbunatatirea calitatii vietii pacientului;
- luarea în considerare a punctului de vedere
al pacientului;
- buna aderenta terapeutica;
- cel mai confortabil exercitiu medical posibil.
B. Concepte teoretice
1. CONTRIBUȚII PSIHANALITICE
• Concepţiile psihanalitice au fost primele care au făcut lumină asupra
relatia asistenta-pacient.
• Interacțiunea dintre pacient și medicul său provoacă multe emoții
și sentimente care influențează relația lor.
• Conceptul de transfer este caracteristic poziţiei psihanalitice
în relația de ajutor.
• Transferul constă din toate reacţiile afective conştiente și inconștient pe care
pacientul îl simte față de medicul său. El raspunde dorințe inconștiente, dorințe
neîmplinite, modalități relaționale
experimentat în copilărie, care se va actualiza și se va amesteca în relație
care se stabileşte cu medicul în ceea ce reprezintă inconştient. cel
transferul impune un stil de relaţie a pacientului cu medicul.
• Un contratransfer pozitiv permite o relație de calitate medic-pacient,
dezvoltarea empatiei și a acțiunii terapeutice eficiente.
Un contratransfer negativ induce agresivitate din partea îngrijitorului
care poate frustra pacientul și duce la eșecul relației. La fel o absență
contratransferul tinde să trezească răceală din partea îngrijitorului care
este dăunătoare
calitatea îngrijirii.
• Prin urmare, este necesar ca medicul să se poată asculta pe sine,
recunoaște sentimentele pacientului care ar putea împiedica procedurile
diagnostice și terapeutice
2. CONTRIBUȚIILE LUI BALINT
• M. Balint, medic și psihanalist, a conceptualizat relația medic bolnav într-un mod specific pe
baza câtorva observații
simplu:
- obiectul medicinei este de a studia bolile si nu pacientul;
- timpul consacrat in medicina generala relatiei cu pacientul
reprezintă mai mult de o treime din activitatea medicală;
- relatia medic-pacient graviteaza intre doi poli extremi care sunt cel
dominaţie şi supunere la care răspunde puterea medicului
și fragilitatea pacientului solicitat.
• Pentru Balint, medicul însuși face parte din remediu,
chiar dacă acţiunea sa este mediată de un medicament, un tratament
examen chirurgical. Astfel controlul constant al raportului medicului
cu pacientul său trebuie să permită stabilirea unei relaţii de afectiune cu
pacientul
3. NOILE DATE
• Cu legea din 4 martie 2002 care impune informare informată și acces
in fisa medicala relatia medic-pacient a evoluat dintr-o pozitie
medical paternalist inegal (medicul stie si decide) la o relatie
în care pacientul devine mai autonom ca subiect liber și gânditor,
participarea la luarea deciziilor. Ca urmare, relația asistentă-pacient
sunt asemănătoare tezelor anglo-saxone, care afirmă libera dispoziție
a corpului său de către pacient.
• Această lege impune în practică respectul pentru dorințele și alegerile de stil de viață
ale
pacienţii în managementul strategiilor de tratament sau prevenire. cel
doctorul datorează acum pacientului informații clare și corecte
pentru a face aplicabil acest principiu
II. ANUNȚUL UNEI BOLI GRAVE
• Anunțul unei boli grave este în sine o traumă psihologică independentă de
orice suferință fizică. Ea se poate trezi
răni vechi și/sau suferințe care duc la dublare
trauma.
• Suferinta psihologica indusa de anunt poate induce tulburari

starea de spirit, comportamentul, anxietatea, inhibiția, pierderea

interes pentru lumea exterioară. Această suferință poate fi și
se manifestă sub formă de anxietăți cu o senzație fizică de durere,
disconfort corporal intens.
• Cunoașterea bolii poate deveni dureroasă pentru pacient.
rabdator. În timpul anunțului, aceste cunoștințe vor traversa experiențele
experiențe emoționale intime ale pacientului, rezultând o experiență înrudită
cu ele potenţial diferite în fiecare. Acest proces explică
decalajul dintre cuvântul care poate fi dat de medic și ce
pe care pacientul îl va auzi.
A. Cunoștințele pacientului

• Pentru a face anunțul, medicul trebuie mai întâi să asculte pentru a ști
ce își spune pacientul despre suferința sa:
- ce știe sau crede că știe: ce a fost deja explicat, ce pacientul
a citit sau a auzit despre boala lui;
- ce înțelege pacientul despre cunoștințele sale despre boală și ale sale
consecințe asupra vieții sale;
- atitudinile și starea emoțională a pacientului (temerile lui, cuvintele el
evită ceea ce știe dar nu spune).
• Acest prim pas al anuntului presupune ca medicul sa citeasca informatiile
verbale si non-verbale ale pacientului (gesturi, atitudini).
 B. Nevoia de informare a pacientului
• Este important să se reușească definirea, conform cunoștințelor pacientului, a
calitatea informațiilor pe care medicul le va oferi. Trebuie să înțelegem asta
că pacientul este capabil să audă atât în ​cantitate cât și în
specificul anunţurilor.
• Anunțul se face direct, într-un interviu și într-o manieră empatică.
• Primul pas este să aflați despre ce dorește pacientul să știe
boala și necesitatea ei estimată de a cunoaște prognosticul.
• În practică, pacientul oscilează adesea între o poziție de negare
(refuzul pacientului necesar pentru a se obișnui cu starea lui și cu un formular
de disperare) şi o poziţie de cerere deplină de informaţii (care poate
ruperea unei sperante in pacientul care o cauta cel mai des).
• Cu toate acestea, este de neconceput să rămânem la un simplu anunț al numelui
boala. Anunțul este un proces gradual, indiferent de
dorinta pacientului, intr-un context de bunavointa si ascultare din partea
a îngrijitorului.
• Oricare ar fi atitudinea pacientului, aceasta trebuie respectată pentru a-i permite acestuia
pentru a se obișnui cu diagnosticul.
• Medicul trebuie să pună în perspectivă locul tratamentului în
acest anunt pentru a nu rupe relatia medic-pacient, care
ar compromite șansele de supraviețuire ale pacientului.
C. Comunicarea informațiilor de către medic
• Comunicarea informatiilor de la medic catre pacientul sau este
codificata de
reguli de bună practică (cf. legea din 4 martie 2002).
• Medicul poate reuși să anunțe o boală gravă dacă are o idee
precizează obiectivele de atins pe parcursul prezentului anunț.
• Poate avea ca obiectiv anunțarea diagnosticului, propunerea
concomitentă a unui răspuns terapeutic, evocarea beneficiilor
acestuia în
termeni de prognostic și propunere de sprijin.
• Interviul trebuie desfășurat în mod flexibil, dar validând
obiectivele.
• Restul anunțului trebuie să permită să fie de acord cu pacientul
când are dreptate, să-și folosească cuvintele și reacțiile pentru a merge înainte
în obiectivele de atins. Este necesar să trezești un sentiment de încredere și
asigurarea pacientului. Trebuie făcute încercări regulate de a reconcilia punctul
de vedere al pacientului cu datele medicale.
• În special, informațiile vor fi date treptat, în funcție de
capacităţile de „metabolizare” ale pacientului. Vom verifica regulat
că pacientul a înțeles aceste informații în timpul schimbului (termeni
medical +++) dându-i cuvântul.
• Medicul își poate baza anunțul pe diagrame explicative,
desene sau broșuri.• Reacțiile imediate ale pacienților sunt diverse,
neprevăzătoare
comportamente ulterioare: tristețe cu lacrimi, comportamente
regresiv, indiferență, agresivitate, curaj...
• Aceste reacții trebuie să permită medicului să înțeleagă preocupările
pacientului pentru a le ține cont în procesul de
îngrijire
D. Propunere terapeutică și urmărire
• Sfârșitul interviului este marcat de un rezumat al acestuia și duce la
pe o propunere de proiect terapeutic, rezumat al anuntului
boală și experiența pacientului.
• Este un proiect de îngrijire ierarhică, care ține cont de cunoștințe
medicale cât și nevoile pacientului, care nu pot fi complet
provocare nici în acest moment, dar prezentată ca flexibilă și
adaptabilă. Sigilează a
contract moral intre pacient si medic, contract care poate fi
renegociat
in mod regulat. Lasa loc elementelor necomunicabile in
pacient din cauza stării sale sau a necesității unor evaluări
suplimentare.
Se bazează pe consimțământul informat al pacientului cu privire la
procesul de îngrijire
 PUNCTE CHEIE
• Relația medic-pacient este o relație de încredere care face parte din
cadrul unei practici etice supuse codului de etică medicală.
• Obiectul său principal este corpul pacientului, dar vorbirea este obiectul
principal.
mijloace terapeutice.
• Legea din martie 2002 înseamnă că medicul trebuie să furnizeze acum informații
clară și loială pacientului.
• În urma anunțului unei boli grave, cunoașterea acesteia
boala poate deveni dureroasă pentru pacient.
• Nu este o modalitate ideală de a anunța o boală gravă. Anuntul
trebuie să fie flexibil, adaptat și progresiv, deschizându-se către o abordare de
îngrijire.