CONCEPTUL DE FUNCȚIONAR PUBLIC

Funcționarul public este o persoană care, în conformitate cu dispozițiile actelor normative
,este numită de autoritatea publică„ competentă sau aleasă potrivit normelor legii ș iinvestită în
mod legal cu atribuțiile funcției sale, prestând în mod permanent o activitate, cu scopul de a
asigura funcționarea continua a unui serviciu public.O altă definiție a funcționarului public ar fi
aceea de ,, persoană fizică care, prin respectarea condițiilor cerute de lege a fost investită prin
numire sau alegere într-o funcție publică sau pentru a desfășura, contra unui salariu, o activitate
continua. Prin urmare, un funcționar public se caracterizează prin următoarele:
Este o persoană :
 prin care acționează instituțiile administrative;- care ocupă posture și deține funcții
publice;
 numită de autoritatea competentă;- aleasă potrivit normelor legii;
 învestită în mod legal cu atribuțiile funcției sale;- care prestează în
mod permanent o activitate cu scopul de a asigura funcționarea continuă aunui
serviciu public;
 cu statut propriu în care sunt precizate drepturile și obligațiile;
 care desfășoară activitate pe toate nivelurile ierarhice ale structurii sistemului
administrativ.
Există două categorii de funcţii publice în ţările Uniunii Europene:
 mai întâi, sunt funcţionarii care lucrează la nivelul instituţiilor comunitare şi care potfi
desemnaţi cu titulatura de funcţionari europeni,
 iar mai apoi există corpul de funcţionari care lucrează în administraţia proprie afiecărui
stat.
Referitor la funţionarul public din statele Uniunii Europene, vom prezenta încontinuar
e câteva trăsături definitorii.
 Astfel, funcţionarii publici din statele U.E. seconstituie întrun corp bine definit în categoria 
personalului bugetar, temeiul legal alîncadrării acestora regăsindu-se în lege şi făcându-se o
delimitare de personalul contractualcare se supune legislaţiei muncii. Numirea în funcţia publică
se face în temeiul legii, prinvoinţa autorităţilor publice, a reprezentantului statului care are
atribuţii în acest sens. Deasemenea, există anumite condiţii speciale stipulate de lege pentru
eliberarea sau destituireadin funcţie a funcţionarilor publici, iar activitatea acestora este foarte
bine reglementată,având un rol constituţional şi strategic. Stabilitatea pe funcţia publică
este o cerinţă pe caretoate instituţiile publice o respectă. Şi în statele Uniunii Europene
funcţionarii publici
auobligativitatea de a nu avea apartenenţă politică şi de a manifesta profesionalism înexercitare
a funcţiilor publice.Aproape toate statele membre ale Uniunii Europene au stabilite reglementări
generale privind raporturile în cadrul serviciului public. Astfel, Danemarca, Belgia,
Franţa, Germania,Grecia, Spania, Italia, Luxemburg, Austria, Portugalia, Finlanda şi Suedia au
prevăzute în
Constituţie principiile generale de organizare a administraţiei publice, aplicabilefuncţionarilor
publici
 În continuare sunt menţionate câteva acte normative care reglementează funcţia publică
în câteva ţări ale Uniunii Europene:
 Austria: Codul serviciului public
 Danemarca: Constituţia, Legea serviciului public
  Finlanda: Constituţia, Statutul general al funcţiei publice, statutele speciale ale celor
treicorpuri, Codul funcţiei publice
 Germania: Constituţia, Legea funcţionarilor publici
 Grecia: Constituţia, Codul serviciului public
 Irlanda: Legislaţia secundară
 Italia: Constituţia, Legea serviciului public, Legea nr.59/127 din 1997 pentru reformă
şi simplificarea administraţiei publice
 Luxemburg: Constituţia, Codul serviciului public
 Olanda: Constituţia, Legea serviciului public, Regulile generale privind serviciul public
 Spania: Constituţia, Codul serviciului public
 Suedia: Constituţia, Actul privind angajaţii din sectorul public
 Marea Britanie: legislaţie secundară, Ordinul serviciului public în consiliu, Actul referitor
la serviciul public şi Codul managementului funcţiei publice

În ţările membre ale Uniunii Europene predomină sistemul carierei, potrivit căruia
unfuncţionar public va ocupa succesiv posturi în ierarhia administrativă a funcţiei publice,
încondiţiile garantării stabilităţii titularilor pe posturi şi funcţii publice.În România recrutarea și
activitatea funcționarului pubblic este reglementata prin
Ordonanța de Urgență nr.57/2019 privind codul administrativ, capitolul VI, Cariera funcționarilor
publici, secțiunea 1 – Recrutarea funcționarilor publici.

Avand in vedere organizarea serviciului public, exista state ale Uniunii Europene incare
acesta este structurat pe sistemul de cariera si state in care predomina sistemul post. Acolo
unde serviciul public este organizat pe sistemul de cariera metodele de dezvoltare aacesteia
sunt:
•avansarea automata (fara sustinerea vreunui concurs si fara a fi conditionata de
existenta unui post vacant) de la un grad de salarizare la altul;•promovarea de la un nivel mediu
la nivelul superior(promovarea in ierarhie);
•combinatie a celor doua metode principale.In tarile in care serviciul public este organizat
in sistem post nu se poate discuta despreo anumita cariera in functia publica, pentru ca
posturile se ocupa prin concurs, pe bazacompetitiei deschise.
Dacă în Europa Occidentală reforma în serviciul public este indreptată spre o creşterea
eficienţei si productivităţii acestuia, în ţările central şi est europene administraţia publică, deci
implicit serviciul public, a trebuit sa fie restructurată complet, o atenţie deosebită acordându-se
conceptului de servire a cetăţeanului. Cele trei principii esenţiale pe care ar trebui să le regăsim
în administraţia românească sunt: permanenţă, profesionalism şi neutralitate
politică.Obiectivele principale ce trebuie urmărite în acest sens şi care vizează directfuncţionarii
publici sunt: selecţia iniţială a funcţionarilor publici, instruirea şi
dezvoltarea profesionalismului, dez voltarea carierei, atractivitatea condiţiilor de serviciu, ceea c
eînseamnă abordarea dificilei probleme a remunerării funcţionarului public, iar în final,
luptaconstantă împotriva corupţiei.Un program care să fie destinat tinerilor profesionişti are în
vedere recrutarea
înrândurile funcţionarilor publici a persoanelor capabile, chiar din universităţi, care au perspectiv
e pentru o carieră pe termen lung.statutul funcţionarilor Uniunii Europene
a influențat regimul general al funcției publiceeuropene, deoarece după cum se susține în mod
întemeiat despre statutul funcționarilor naționali, aserțiune valabilă și pentru funcționarii
europeni, „Statutul general este un cadruglobal, în interiorul căruia se integrează corpuri sau
cadre de
funcționari”.Regimul funcționarilor publici europeni a împrumutat unele din dimensiunileregimuril
or naționale ale țărilor ce aparțin Uniunii Europene în privința funcțiilor publice, peste care s-au
suprapus elemente deduse din faptul că ele se realizează într-un spațiu pe caredoctrina îl
denumește teritoriu european sau spațiu administrativ european.Regimul funcției publice a
Uniunii Europene este guvernat de normele de drept dedusedin reglementările Uniunii
Europene și completate cu principiile jurisprudenței Curții deJustiție a Uniunii Europene.Există
elemente care apropie, dar care și diferențiază statutele celor două tipuri defuncționari: cel
național și cel al Uniunii Europene.
 
În cazul funcționarului național, principiul de bază care guvernează întreaga sa activitate
este cel al supremației Constituției și a legii. Acest principiu se află, așadar, la baza activității lor,
a comportamentului lor profesional, atât in interiorul cât și în afara funcției.
În cazul functionarilor europeni întâlnim principiul neutralității acestora, independenței lor față de
oricare stat, fie el cel din care face parte, sau altul, aflat sau nu, în Uniunea Europeană.
Există elemente care apropie, dar care și diferențiază statutele celor două tipuri
defuncționari: cel național și cel al Uniunii Europene. În cazul funcționarului național,
principiulde bază care guvernează întreaga sa activitate este cel al supremației Constituției și a
legii.Acest principiu se află, așadar, la baza activității lor, a comportamentului lor profesional,
atât in interiorul cât și în afara funcției.
In cazul functionarilor europeni întâlnim principiul neutralității acestora, aindependenței lor față
de oricare stat, fie el cel din care face parte, sau altul, aflat sau nu, în Uniunea Europeană.
Prin activitatea lor, autoritățile administrației publice trebuie să asigure deplina egalitate în toate
domeniile vieții economice, politice, juridice, sociale și culturale pentru toțicetățenii țării fără
deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, sex, limbă, religie, opinie,apartenență politică,
avere sau origine socială și să garanteaze posibilitatea participării tuturor cetățenilor la viața
politică, economică, socială și culturală.Promovarea tuturor acestor drepturi, duce la aplicarea
principiului conform căruia nimeni nu este mai presus de lege (art. 16 din Constituție).

Termenul de functionar public a aparut pentru prima data in Constitutia din anul 1923.
La 19 iunie 1923 a fost adoptata Legea privind Statutul functionarului public.
In anul 1940, a fost aprobat Codul functionarilor publici, abrogat si inlocuit prin Legea nr.
746/1946 privind Statutul functionarilor publici.
Codul muncii, adoptat in iunie 1950, a stabilit raporturile de munca pentru toti salariatii,
inclusiv pentru functionarii publici, nemaifacandu-se o distinctie intre aceste categorii aparte ale
functionarilor publici si ceilalti angajati.
Ca un prim pas spre dezideratul elaborarii unei legi speciale pentru organizarea si
functionarea activitatii functionarilor publici s-a facut prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici ,care a fost preluat in 2019 prin Ordonanta 57 in Codul Administrativ.
Adoptarea Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in
exercitarea functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, care
completeaza si modifica Legea nr. 188/1999, a constituit o prioritate legislativa si un pas
necesar in cresterea capacitatii administratiei publice din Romania de a raspunde la nevoile
unui mediu complex si dinamic.
Legislatia secundara, adoptata in aplicarea Legii nr. 188/1999 :HGR 1209/2003 privind
organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici; HGR 1210/2003 privind organizarea si
functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor
publice; Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici.
 Functia publica

Funcţia în cadrul administraţiei publice, poate fi definită ca un ,,ansamblu de atribuţii

stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii, atribuţii pe care le
indeplineşte o persoană fizica angajată intr-un organ al administraţiei publice şi care are
abilitatea legală de a indeplini aceste atribuţii ale administraţiei publice.

Trasaturile functiei publice

Fiecare funcţie publică se caracterizează prin anumite trăsături, dar tuturor funcţiilor
publice le sunt comune următoarele caracteristici:
 funcţia publică reprezintă un complex de drepturi şi obligaţii, care nu sunt
facultative, ci obligatorii pentru persoana investită;
 funcţia publică are caracter de continuitate care decurge din însaşi continuitatea
existenţei statului;
 funcţia publică nu poate face obiectul unei înţelegeri între părţi, ea este rezultatul
unui act de investirea legală a persoanei care exercită funcţia publică;
 funcţia publică este accesibilă tuturor cetăţenilor, în condiţiile legii;
 este titulară de competenţe,
 este creată prin lege;
 este organizată pentru a satisface interese generale;
Îndatoririle funcţionarilor publici
Îndatoririle funcţionarilor publici, ca şi drepturile sunt unele specifice şi altele comune
cu ale celorlalte categorii de salariaţi si toate cu respectarea Constitutiei si a legilor.
Principalele îndatoriri ale funcţionarilor publici sunt:
Îndeplinirea cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios a
îndatoririlor de serviciu.
Îndatorirea de a se abţine de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.
Funcţionarilor publici le este interzis să ocupe funcţii de conducere în structurile sau
organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului
acestora, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice
sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice.
Răspunderea funcţionarilor publici pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia
publică deţinută, reprezintă o altă îndatorire a acestora. Funcţionarii publici răspund, potrivit
legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a
atribuţiilor ce le sunt delegate.
Funcţionarul public este obligat sa se conformeze dispoziţiilor date de funcţionarii publici
de conducere cărora le sunt subordonaţi direct. Fac excepţie de la această dispoziţie situaţiile
în care funcţionarul care primeşte o dispoziţie de la superiorul său ierarhic consideră că aceasta
este ilegală.
 Funcţionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu, în
condiţiile legii, precum şi a confidenţialităţii faptelor, informaţiilor sau documentelor de care iau
cunoştinţă în exercitarea funcţiei cu excepţia informaţiilor de interes public;
Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect pentru
ei sau pentru alţii, daruri sau alte avantaje.
Îndatorirea de a rezolva lucrările repartizate de conducătorul compartimentului în care îşi
desfăşoară activitatea funcţionarul public.
Obligaţia funcţionarului public de a depune declaraţia de avere şi declaraţia de interese,
se realizează prin depunerea acestora, la compartimentul de resurse umane, atât la numirea în
funcţie, cât şi la eliberarea din funcţie. Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se
actualizează anual;
Îndatorirea funcţionarilor publici de a-şi perfecţiona pregătirea profesională este impusă
de cerinţele perfecţionării continue a oricărui serviciu public. Această îndatorire trebuie
înţeleasă în acelaşi timp, ca un drept al funcţionarului public, deoarece perfecţionarea îi permite
să acceadă la promovarea în funcţie, precum şi la acordarea de clase sau gradaţii;
Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de
interese şi al incompatibilităţilor.

CONCLUZII

Statutul funcționarilor publici în dreptul administrativ român și statutul

funcționarilor europeni prezintă un deosebit interes teoretic și practic deoarece de îndeplinirea
drepturilor
șiobligațiilor acestora depinde în mare măsură respectarea drepturilor omului în relația
administrație-cetățean.
Integrarea României în Uniunea Europeană implică modernizarea sistemului administraţiei
publice, reforma gestiunii resurselor umane şi ridicarea nivelului calificării.
Înacest context, apare evidentă şi necesară reforma administraţiei publice, administraţiecompet
entă care trebuie să participe la redactarea propunerilor de legi şi la aplicarea legilor.
Modernizarea funcţiei publice reprezintă un criteriu important pentru Comisia Europeană în
evaluarea performanţelor tărilor membre ale Uniunii Europene, de aceea esteatent examinată
legislaţia elaborată de aceste ţări din punctul de vedere al compatibilităţii cunormele europene
şi capacitatea ţărilor respective de a pune în aplicare politicile comune şi dea respecta
dreptul european.