Alexandru Lăpușneanul

Costache Negruzzi

-Caracterizare-

Costache Negruzzi este scriitorul de marca al perioadei pașoptiste, iar

textul “Alexandru Lăpușneanul” este prima noastră nuvela istorica, capodopera a
genului, despre care criticul George Călinescu spunea:” Daca limba noastră ar fi
avut șansa unei limbi de circulație internațională, nuvela ar fi devenit o
capodopera a limbii universale”.

Anul apariției:

Nuvela apare in primul număr al revistei “Dacia Literara” la 30 ianuarie

1840 si, in conținutul ei, se subscrie directivelor propuse de mentorul mișcării
Mihail Kogălniceanu: istoria patriei si faptul ca este originala.

Izvoarele istorice:

Acestea au fost cronicile moldovenești, mai ales “Letopisețul Tarii

Moldovei” (Grigore Ureche), a 17-a din culegerea de legende “O samă de cuvinte”,
despre a 2-a domnie a voievodului Lăpușneanul.

Nuvela:

Nuvela este o specie a genului epic, in proza, cu un singur fir narativ, dar
cu intriga complexa ce determina conflicte puternice care pun in lumina
caracterul personajului central.

Este o nuvela istorica si realista. Istorica: prin sursa de inspirație,

evocarea unor date, locuri si personaje consemnate in analele istorice , însă
autorul își imprima propria viziune asupra faptelor si personajelor. Realista:
pentru ca pune in unda fapte dure din realitatea concreta si, mai ales, prezinta
psihologia personajului colectiv (mulțimea) ce gândește si acționează ca un singur
individ.

Din perspectiva curentelor literare, aceasta nuvela poate fi romantica si

clasica, prin rigurozitatea compoziției, precizia si gradarea conflictului.
 Tema: istoria din care preia o perioada agitata de la mijlocul sec al 16-lea,
dominata de personalitatea puternica a unui domnitor crud care a lăsat o
amprenta adânca in conștiința poporului.

Timpul și spațiul: sunt bine conturate, dând verosimilitate (adevăr)

textului.

Titlul: face legătura cu tema operei, fiind specific scrierilor istorice din
sec 19 si este un eponim. Se remarca articolul hotărât enclitic ce pune in undă
anticitatea textului prin elemente de morfologie.

În nuvela prezentată, poziția de personaj principal este ocupată de către

domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanul care este personajul individual
(luptând pentru a-și relua poziția de domnitor al Moldovei) dar și antagonist
(negativ prin dorința sa demonică de răzbunare asupra boierilor) al operei.

În privința modalităților de caracterizare, în cadrul operei se observă

caracterizarea de tip complex (caracterizare directă și indirectă).
Caracterizarea directă reiese din vorbele autorului „confiscă averile boierilor și
îi decapitează pe unii dintre aceștia”, „ Lăpușneanul, a  căreia ochi scânteiară ca
un fulger” și prin prisma vorbelor spuse de soția sa Ruxanda (personaj al operei)
„să nu mai văd capete tăiete, că sare inima din mine” de unde reiese că
Lăpușneanul este un tiran care cu orice preț vrea tronul Moldovei.

Din privința caracterizării indirecte acesta este prezentat prin

intermediul dialogului, monologului,  gestualității și comportamentului său.

În nuvelă Lăpușneanul întruchipează domnitorul tiran care frizează

demonicul prin dorința sa de răzbunare.