Sunteți pe pagina 1din 10

Problematica si modul de tratare in managementul educational Cap. 2.1.

Definitia managementului educational


Managementul educatiei reprezinta teoria si practica, stiinta si arta proiectarii, organizarii, coordonarii, evaluarii, reglarii 313f55d elementelor activitatii educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa, a individualitatii umane, in mod permanent, pentru afirmarea autonoma si creativa a personalitatii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educationale. Managementul educational ar reprezenta o metodologie de abordare globala optima strategica a activitatii de educatie, dar nu si un model de conducere a unitatii de baza a sistemului de invatamant, aplicabil la nivelul organizatiei scolare complexe. Managementul educatiei/pedagogic, apare ca disciplina pedagogica interdisciplinara, care studiaza ,,evenimentele ce intervin in decizia organizarii unei activitati pedagogice determinate si in gestiunea programelor educative. S. Cristea evidentiaza ca managementul educational, ca activitate psihologica, se bazeaza pe trei caracteristici: Conducere de sistem primar (abordare globala a tuturor elementelor educatiei si a aplicatiilor specifice functiei conducerii, la diverse niveluri); Conducere de tip pilotaj (valorificarea optima a resurselor pedagogice ale sistemului educatiei, prin functiile manageriale: planificare organizare, orientare metodologica, de reglare autoreglare); Conducere strategica (evolutie inovatoare de perspectiva a sistemului la diferite niveluri de organizare). I. Jinga considera ca managementul pedagogic e definit ca stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati, potrivit unor finalitati acceptate de individ si de societate. Apoi e definit ca ,,un ansamblu de principii si functii, de norme si metode de conducere care asigura realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate si eficienta cat mai inalte, iar la nivelul fiecarui sistem educativ se afirma note specifice. Managementul indica o anumita mentalitate, o maniera proprie, dar si o arta de dirijare, de antrenare a resurselor (umane), a elementelor organizatiei, ceea ce corespunde cu insasi considerarea educatiei ca stiinta si arta. Managementul educational intampina dificultati in asigurarea tinutei sale stiintifice, rationale si creative, datorita caracteristicilor specifice educatiei: ca proces, actiune, relatie, determinare, diversificare, realitate sociala speciala, rezultat al variatelor influente, definire in perspectiva, un specific axiologic, determinat si psihologicsubiectiv, permanenta interventiilor si relatia obiectivsubiectiva, educatul ca obiect si subiect. Managementul educatiei vizeaza realizarea, ca activitate constienta, rationala, dar trebuie sa tina seama si de relatia intre tipurile de educatie ca specific si dinamica (formala, non 1

formala si informala), gradul lor de intentionalitate si organizare, aria de actiune si de influentare. Conducerea empirica are in prim plan personalitatea conducatorului, intuitia si insusirile necesare gasirii solutiilor la situatii, fara constientizarea rationala a unor principii, norme, proiecte, metodologii. Cap. 2.2. Functiile managementului scolar si trasaturile procesului managerial in scoala Teoria si practica pedagogica a conducerii unitatii de invatamant are o traditie valoroasa, insa teoria managementului a patruns in tara noastra doar in ultimele trei decenii si aplicarea sa specifica in domeniul educational inca se contureaza. Intr-o acceptiune generala, functiile managementului scolar urmeaza schema managementului general. In functie de autori difera atat numarul functiilor cat si denumirea lor. Conform autorilor Cerchez si Mateescu, 4 sunt functiile cele mai importante pentru activitatea scolara, si anume: prospectivitatea, organizarea, coordonarea si controlul. Functia de prospectare Managementul scolar trebuie sa aiba o perspectiva a transformarilor sociale pe care activitatea educationala urmeaza sa le produca. Pregatirea viitorului are la baza prevederea. In planul activitatii manageriale educationale, functia de prospectare ia forma programelor si actiunilor. Pot fi utilizate programe generale anuale si semestriale cu scopul de a structura si orienta eforturile personalului scolii pentru o perioada de timp data. Pot fi utilizate, de asemenea, programe speciale cu scopul de a concentra eforturile in vederea realizarii unor obiective limitate, programe care sunt fixate pentru un colectiv de catedre, o comisie metodica, un anumit grup de interese etc. In activitatea manageriala curenta, managerul trebuie sa adopte de asemenea o atitudine prospectiva, masurile pe care le adopta trebuind sa aiba in vedere desfasurarea procesului de invatamant in viitor, precum si implicatiile acestora in infaptuirea rolului social al scolii. Activitatea de conducere implica, in primul rand, anticiparea derularii unor procese educationale din scoala, prevenirea desfasurarii activitatilor in contradictie cu sarcinile de baza ale scolii. Fara o viziune prospectiva, conducerea scolii s-ar confrunta cu probleme iscate spontan, a caror rezolvare, gandita pe moment, sub presiunea evenimentelor, poate sa fie corespunzatoare, dupa cum, la fel de bine, poate sa fie total neadecvata. In lipsa viziunii anticipative, managerul scolar se lasa la voia intamplarii, putand fi foarte usor depasit de evenimente la care nu se asteapta si pe care nu le poate rezolva in timp util. In acest fel, haosul se poate instala extrem de usor, lasand procesul instructiv-educativ la voia unei sorti care de cele mai multe ori nu este blanda cu cei neprevazatori. Managementul conceput in perspectiva constituie o garantie a evitarii dezastrului procesului instructiv-educativ. Functia de organizare Aceasta functie semnifica aplicarea in practica a programelor de activitate a scolii. Managementul scolar presupune aspecte organizatorice ca:repartizarea mijloacelor 2

materiale pentru activitatea de invatamant (mobilier, laboratoare etc.) si a sarcinilor didactice, structurarea claselor de elevi, corelarea activitatilor de invatamant in cadrul unor orare, activitati didactice si extradidactice etc. Un alt aspect organizatoric se refera la continutul invatamantului, dar si la alte domenii ale invatamantului. Managerul oricarei scoli trebuie sa se implice in alcatuirea planificarilor pe discipline si catedre, precum si a activitatilor extrascolare, sa coreleze teoria cu practica; sa se implice in organizarea activitatilor educative cu elevii, in activitatile metodice, in perfectionarea profesionala a cadrelor didactice etc. Managementul scolar inseamna concentrarea eforturilor tuturor in vederea indeplinirii obiectivelor de invatamant, a programelor, a fiecarui plan de actiune dintr-o scoala. Functia de coordonare Aceasta este functia care confera coerenta procesului de invatamant dintr-o scoala prin efectuarea unor activitati care sa stimuleze, sa dinamizeze, sa concentreze si sa orienteze eforturile elevilor si ale cadrelor didactice. Pentru a conduce o scoala trebuie sa existe un sistem corespunzator de comunicare atat la nivelul intregii scoli, cat si la nivelul fiecarui grup de lucru(clasa, catedra). Acest sistem este absolut necesar pentru a-i permite managerului sa cunoasca permanent problemele care apar si sa poata interveni rapid in solutionarea acestora; sa poata esalona si ierarhiza deciziile in functie de nivelul structurilor la care se refera; sa poata folosi delegarea de autoritate sub forma unor raporturi personale intre manager si salariati. In raportul de coordonare deciziile trebuie sa fie imediate. Experienta personala a managerului si stilul sau de conducere au o mare importanta in coordonarea activitatilor scolare. Functia de control La baza acestei functii sta rezultatul procesului de evaluare a activitatilor programate, organizate si coordonate sau indrumate. Fara controlul desfasurarii procesului de invatamant, celelalte functii de conducere pot duce la esec. In cadrul acestei functii trebuie verificate si masurate atat rezultatele cantitative, cat si cele calitative, rezultate care privesc sarcinile de invatamant stabilite prin programe si concordantele acestora cu obiectivele stabilite. Functia de control presupune o serie de conditii: existenta unei finalitati precizate in programele de actiune (sub forma unor norme, reguli, criterii sau prin indicatori concreti); existenta unor mijloace/modalitati relevante de evaluare; definirea unui etalon pentru raportarea rezultatelor si aprecierea lor, structurarea unui mecanism organizational concret si eficient de corectare a procesului de invatamant. Orice control trebuie urmat de actiuni corective imediate si eficiente, altfel este o activitate fara sens. Organizarea si functionarea unui sistem informational complex ajuta la desfasurarea in bune conditii a managementului scolar. Acest sistem ii permite managerului sa constate daca profesorii si elevii au inteles pe deplin deciziile conducerii si daca actioneaza corect pentru realizarea lor. Inspectia scolara personala, la fata locului, efectuata de manager are un rol deosebit in desfasurarea controlului. Managerul trebuie sa se implice personal in analiza fenomenelor si sa depisteze cauzele lor. In acelasi timp cu controlul, managerul trebuie sa acorde atentie atat promovarii autocontrolului, cat si masurilor de autoeducatie prin grupurile informale. Trasaturile manageriale 3

Cele mai importante trasaturi manageriale, care definesc starea calitativa a activitatilor de conducere a unei scoli sunt: a) dinamismul, care este impus de necesitatea procesului managerial din scoala de a solutiona problemele noi, folosind metode, tehnici si instrumente noi.Dinamismul in activitatea de conducere inhiba tenditele spre rutina si anchilozare organizatorica, didactica si educationala. El [] antreneaza personalul didactic intr-o activitate mereu creatoare, cu o perspectiva in planul educatiei; b) stabilitatea este necesara deoarece structurile organizationale nu pot si nu trebuie schimbate de la o etapa la alta. Perfectionarea continua a inter-relatiilor dintre structura si procesul managerial este una din conditiile de baza ale vitalitatii sistemului managerial dintr-o scoala; c) continuitatea si consecventa definesc eficienta scolii. Continuitatea inseamna desfasurarea actiunilor instructive si educative in raport cu obiectivele stabilite cu o consecventa adecvata. Ea este trasatura care defineste calitatea muncii dintr-o scoala si care confera fiecarei unitati de invatamant o distinctie specifica; d) ciclicitatea actelor manageriale. Structura procesului de invatamant intr-un an scolar presupune o ciclicitate in actiunile de management. Problema managerului scolar revine ciclic in raport cu fiecare etapa (etapa initiala trimestrul I, etapa intermediara trimestrul II, etapa finala trimestrul III), capatand nuante specifice atat in ceea ce priveste continutul procesului de invatamant, cat si formele de organizare, metodele si tehnicile de realizare a invatamantului. Managerul unei scoli trebuie sa fie factorul care confera adaptabilitate sistemului in raport cu cadrul material al unei etape. Conducerea functioneaza in functie de capacitatea de a se adapta si a se perfectiona, continuand stabilitatea obiectivelor; e) diversitatea tipologica a managementului este data de capacitatea actelor manageriale de a influenta elementele sistemului (colectivitati de elevi, grupuri de interes ale profesorilor etc.). Distingem urmatoarele tipuri de management scolar: linear, corectional, situational. investigational etc. Tipul linear este caracteristic unitatilor de invatamant pentru ca succesiunea etapelor si parcurgerea lor este indiscutabila. Tipul corectional nu este mai putin raspandit. La fiecare etapa apare necesitatea unor masuri corective, care au menirea sa optimizeze inter-relatiile dintre componentele procesului de invatamant in asa fel incat rezultatele finale sa se apropie cat mai mult de obiectivele propuse. Tipul situational este intalnit si el destul de des. Ori de cate ori se foloseste analiza situationala ca metoda manageriala (si in orice scoala asemenea momente apar cu regularitate) se apeleaza la acest tip de management. In acest caz, timpul nepermitand studii profunde, este necesara elaborarea si aplicarea unor decizii care sa determine ameliorarea unei anumite stari de lucruri. Tipul investigational apare cand situatia impune o cercetare rapida a factorilor si adoptarea unei decizii imediate, dar si cand se practica un management prospectiv, bazat pe studii ample, care necesita o adoptare complexa a deciziilor. Managementul scolar constituie o stiinta. Managerul unei unitati de invatamant poate conferi functionalitatea complexa ceruta unei scoli numai daca stapaneste un sistem de cunostinte din stiinta conducerii, daca este capabil sa foloseasca o serie de tehnici si metode care sa confere procesului de invatamant consistenta, dinamism si eficienta. Pentru aceasta nu este suficient sa ai experienta de viata, este necesar si un proces de instructie in

arta managementului scolar. Managementul scolar este o profesie care se invata pe baza unei experiente care a constituit un criteriu de selectie severa pe baze stiintifice. Cap. 2.3. Managementul clasei ca grup La clasa, profesorul nu realizeaza numai predarea-invatarea-evaluarea, ci si relationeaza cu elevii, influentandu-le comportamentul de invatare, intervine in directionarea evolutiei lor generale. Fiind figura centrala pentru elevi, profesorul capata si alte roluri de influentare educativa. Astfel el isi adauga noi comportamente in activitatea cu clasa: planifica activitatile, determina sarcinile pe variate niveluri, isi structureaza continuturile, isi programeaza actiunile; organizeaza activitatile clasei, determina climatul specific de munca; comunica informatii variate; conduce activitatea desfasurata in clasa, dupa normativitatea specifica; coordoneaza activitatile, sincronizeaza realizarea obiectivelor, armonizeaza stilurile si ritmurile, incheaga colectivul, previne influentele negative; indruma elevii in cunoastere, in activitate; motiveaza elevii prin echilibrul stimulare/sanctionare; consiliaza elevii pe problemele specifice varstei si individuale; controleaza evolutia elevilor in raport cu obiectivele; apreciaza, evalueaza atingerea performantelor, standardelor date, formuleaza judecati de valoare. Prin aceste comportamente, profesorul influenteaza managerial activitatea instructiv-educativa, dar nu confunda cele doua planuri de actiune. Managementul clasei se diferentiaza de managementul scolii sau a altor medii educationale prin specificul relatiilor profesor-elevi, in scopul formarii-dezvoltarii personalitatii acestora, concomitent cu problemele ei pedagogice, metodologice. Aceasta abordare este argumentata prin: - argumente organizationale. Grupul-clasa are dimensiunile unei organizatii, pentru ca actioneaza dupa norme si criterii de asociere organizata, are scopuri si obiective comune, sarcinile de rezolvat sunt distribuite si in comun si diferentiat, fiecare elev indeplineste roluri comune, dar si individualizate, la nivelul clasei se constituie o anume comunicare si un sistem informational, are un timp rationalizat, utilizeaza in comun anumite resurse, satisface tendinta naturala de asociere, faciliteaza constituirea unei mentalitati comune si o nota specifica a clasei (sintalitate); - argumente epistemice (de cunoastere). Noile metodologii in cunoasterea (epistemologia) stiintifica actuala arata ca este nevoie de cooperare, comunicare pentru a se realiza atributele ei actuale: abordarea globalista, interdisciplinara, calitativa, constructivizata, apropierea de realitatea aplicarii ei practice; - argumente istorice. Evolutia sensului unor termeni de baza arata adancirea studiului problemelor manageriale: scoala' (de la sensul de odihna prin munca', ragaz, la cel de institutie cu functiuni specifice'), profesor' (de la lat. profiteri, professum') -a vorbi in fata cuiva, a face profesie de credinta, a declara in mod public, la practicarea functiei de educator a altora). In ambele cazuri, s-au aprofundat functiile specifice (luarea de decizii, planificare, organizare, dirijare, coordonare, indrumare, evaluare, reglare), pentru realizarea eficienta a obiectivelor, activitatilor Istoria pedagogiei dezvolta tocmai evolutia acestor idei, confruntarea diferitelor teorii si sisteme educationale care au imbunatatit si abordarea manageriala a problemelor pedagogice; 5

- argumente sociologice. Realizarea educatiei se bazeaza si pe antrenarea relatiilor reciproce profesor-elevi, elevi-elevi, elevi-scoala, elevi-clasa, grup. Mediul social al clasei, motivarea sociala a invatarii, climatul de munca, tipurile de relatii interpersonale influenteaza planificarea, organizarea, realizarea educatiei. Rezultatele invatarii sunt dependente si de performantele grupului, de echilibrarea obiectivelor formarii (cunostinte-atitudini-motivatii-comportamentereprezentari sociale), de climatul psihosocial al clasei, de modurile de organizare a elevilor, de aprecierea celorlalti, de afirmarea unor lideri, de climatul emotional si moral al grupurilor din clasa, de sistemul de asteptari ale clasei si de criteriile ei de apreciere valorica, de indeplinirea rolului de lider al clasei de catre profesor: - argumente psihologice. Numeroase obiective ale educatiei, explicatii ale invatarii, aspecte ale dezvoltarii si formarii elevilor, ale formarii comportamentelor se fundamenteaza pe datele psihologiei (generale, genetice, sociale, cognitive); - argumente manageriale propriu-zise. Ele au in vedere nuantele subliniate in definirea managementului, a functiilor sale, a rolurilor profesorului (supraveghere, planificare, organizare, dirijare, coordonare, executare, administrare, gestionare, directionare, controlare, evaluare, reglare, decizie, consiliere). Prin aceste argumente, managementul clasei devine o componenta a stiintelor pedagogice, in relatie directa cu celelalte discipline care dezvolta problematica educatiei Paradigme ale studiului managementului clasei Paradigmele sunt idei de baza care sintetizeaza, exprima esenta unor aspecte teoretice si practice unitare, cu efecte interpretative si aplicative majore. Si pedagogia recurge la acestea in exprimarea teoriilor, exemplelor, modelelor semnificative: paradigma curriculumului, a invatamantului formativ, a profesorului-manager alclasei etc. a) in problematica managementului clasei, paradigmele care explica sunt: - normativa, pentru raportarea la criteriile de functionare, de structurare, de organizare a claser, a grupurilor ei; - interpretativa, pentru raportarea la integrarea individului in grupul social, pe baza interactiunilor conturate. Paradigmele explicativ-conceptuale ale managementului clasei clarifica: factorii determinanti (cadrele didactice si formarea lor, structura clasei), dimensiunile sale (psihologica, normativa, ergonomica, operationala, creativa), nivelul interactional, utilizarea timpului, pregatirea inceperii noului an scolar, realizarea climatului educational al clasei, prevenirea managementului defectuos (lipsa de motivare, oboseala, agresivitatea), interventiile in situatie de criza manageriala, realizarea de negocieri s.a. b) Paradigmele metodologice in studiul managementului clasei se refera la modalitatile si instrumentele de cunoastere a clasei, a evolutiei universului clasei, a perceptiilor elevilor asupra clasei si profesorului. Astfel s-au conturat scale de apreciere, pe diferite probleme ale temei: inventarul mediului de invatare (climatul clasei), scala mediului scolar individualizat s.a.

Aceste instrumente favorizeaza studiul intensiv al clasei, pentru imbunatatirea interventiilor in situatii manageriale normale sau de criza. Cap. 2.4. Definitia, locul si rolul profesorului manager A fi educator nu inseamna a exercita o meserie, inseamna a implini o meserie, a face un apostolat. Profesorul ocupa un loc important in activitatea educationala deoarece contribuie la formarea personalitatii elevilor, la conduita lor in societate, la formarea lor ca indivizi si cetateni etc. Roluri ale profesorului manager: Profesorul conduce in mod dominator, iar in clasa se instituie un climat de autoritate exclusiv in baza statutului sau; Profesorul se integreaza, coopereaza cu clasa, motiveaza, sprijina, atunci cand elevii dovedesc spontaneitate, initiativa si afirmare; Profesorul integrat accepta trairile, incurajeaza, pune intrebari, stimuleaza participarea, sprijina si foloseste ideile elevilor, ia decizii curente impreuna cu elevii, dar profesorul dominator se concentreaza si asupra propriilor idei, da indicatii, critica, asteapta ascultarea neconditionata; In timpul predarii invatarii evaluarii, profesorul ,, instruieste, conduce interactiunile in clasa, modul de intelegere si invatare prin indicatii, atentionari, demonstratii, asigurarea conditiilor, oferirea punctelor de sprijin aprobari si dezaprobari, stimulari, completari, reactualizari, exemplificari, explicatii, comentarii, etc. Impreuna cu elevii, profesorul poate imbina tipurile de decizii (prezentate la activitatea decizionala) daca dovedeste flexibilitatea necesara fata de proiectul initial si a format la elevi deprinderile, capacitatile necesare intr-un act decizional: Profesorul are rolul cel mai interactiv in clasa: creaza climat adecvat, initiaza, orienteaza, solicita, antreneaza, exemplifica, critica; Profesorul structureaza, organizeaza forma si continutul activitatii in clasa, modul de desfasurare a interactiunilor, dar poate si delega responsabilitati elevilor in rezolvarea unor decizii, sarcini; In interactiune, profesorul foloseste cel mai des operatia de solicitare a elevilor pentru a provoca dialoguri, comunicarea, raspunsuri pe care le comenteaza, stimuleaza, optimizeaza, dezvolta (in grup); Profesorul utilizeaza mai ales evaluarea pozitiva, raspunsurile negative fiind corectate in sens stimulativ, de cautare impreuna a solutiilor adecvate si cu antrenarea grupului; Profesorul nu numai ca provoaca interactiunea, dar o si structureaza, o orienteaza, mentine tonusul, intareste comportamentele pozitive, asigura climatul de comunicare, participare, cooperare; 7

Discursul profesorului influenteaza interactiunea, prin operatiile logice pe care le contine si le provoaca: definire, desemnare, clasificare, comparare, deductie, explicare, evaluare, afirmare de opinii, dirijarea intelegerii, gestionarea metodica a mijloacelor specifice, evitarea rutinei in modul de conducere si manifestarea atitudinii, sugerare si sprijinire a fluentei si originalitatii ideilor; In modul de planificare, proiectare a activitatii, profesorul insista, nu pe probleme de continut informational, ci pe proceduri de interactivitate, in realizarea obiectivelor propuse. D. Potolea gaseste urmatoarele roluri principale, dupa functiile asumate si implinite in plan didactic: de organizare si conducere a clasei ca grup social, de consiliere si orientare scolara si profesionala, de indrumare a activitatii extrascolare, de perfectionare profesionala si cercetare pedagogica, de activitate socioculturala. Formal, profesorului i se atribuie roluri, in raport cu activitatea sa instructiv educativa, cu ipostazele aferente rezolvarii diferitelor obiective sau functii pe care le ocupa si de care raspunde: el este privit ca profesor de o anumita specialitate, ca diriginte - consilier, ca metodist, director, responsabil de catedra metodica, cerc pedagogic, membru al consiliului profesoral sau de administratie, responsabil al unui cabinet de specialitate, lider al unui grup de lucru in scoala, sef membru al unui proiect de cercetare complexa, delegat de catre conducere in rezolvarea unei sarcini, inspector scolar, animator cultural, membru in asociatii stiintifice, cercetator practician, formator metodist. Roluri generale in indeplinirea oricarei activitati: De receptor al diferitelor mesaje; Emitator de mesaje variate; Participant in activitati specifice; Realizator, organizator, responsabil al unor actiuni; Proiectant de actiuni, strategii, programe, planuri; Initiator de idei, ipoteze, metode, relatii; Agent de solutii consilier, mediator de situatii, conflicte, cazuri;

Diseminator, transmitator de idei, solutii, continuturi, impreuna cu actiunile de intelegere a lor; Utilizator, practician in aplicarea ideilor, modelator; De decizie, in selectia obiectivelor, continuturilor, strategiilor, resurselor; Sursa de informare, model de comportament, purtator de valori; De consiliere, ghidare; De aparare, protectie. 8

Sociologii deduc rolurile profesorului din functiile primite si asumate, conform statutului profesional stabilit (de cadru didactic) si reglat din punct de vedere normativ: organizator al procesului de invatamant, educator, partener al educatiei, membru al consiliului profesoral. E. E. Geissler sintetizeaza contradictiile dinte rolul si indeplinirea lor de catre profesor: Ca informator, transmite, pastrand distanta rece impusa de stiinta, dar ofera in acelasi timp elevilor valori si este preocupat de formarea dezvoltarea personalitatii elevilor; Ca partener al elevului, sfatuieste, apeleaza, indruma, sanctioneaza, franeaza, in timp ce in calitate de examinator, se straduieste sa fie cat mai obiectiv; Ca model, ofera si stabileste cerinte morale, dar ca aspect se axeaza pe predare si instruire morala. Cap. 2.5. Profesorul manager ca profesionist O profesiune semnifica un sistem de trasaturi fizice, intelectuale, morale, tehnologice, formate special pentru rezolvarea sarcinii specifice, intr-un aspect al unui domeniu de activitate: genul de munca, forma de activitate definita, sistemul de solicitari specifice, drepturi si obligatii, statut si roluri, indicatii si contraindicatii, norme de activitate, evaluare si perfectionare, relatii si atitudini specifice. Managementul intruneste conditiile unei profesiuni pentru ca necesita o pregatire, urmareste obtinerea unor rezultate prin eforturi comune, solicita participarea continua, un complex de cunostinte teoretice si practice, de capacitati si competente. Profesia de manager are doua sensuri: Unul larg, de activitate prin care se castiga existenta, o ocupatie; Unul restrans, pentru a defini pregatirea personalului de specialitate.

Pregatirea manageriala asigura un nivel inalt al profesionalizarii ca educator rational, creativ, in conceperea, realizarea si optimizarea activitatii educative. Conform sensului economic, E. Mihuleac desemneaza meseria ca pe un anumit gen de activitate, un ansamblu de actiuni si operatiuni indeplinite pentru a obtine un produs, in mod de sine statator. Este o activitate specializata, bazata pe o pregatire care permite realizarea intregului lant de operatii specifice, un mestesug care necesita o anumita formare teoretica si mai ales practica, initiala si continua. Pentru a fi un manager eficient al educatiei prin predarea invatarea disciplinei sale, profesorul trebuie sa aiba o conceptie larga asupra educatiei si instruirii, abordarii interdisciplinare, o intelegere clara a functiei manageriale si a rolurilor derivate, a punerilor in aplicare pentru variatele situatii educationale. Profesorul manager poate deveni astfel profesionist in educatie, conducerea ei fiind o atributie intrinseca, o conditie fundamentala. Astfel se diferentiaza de alte domenii unde profesiunea de manager este complementara pentru un specialist. 9

,,Profesionalizarea manageriala inclusa a educatorului se manifesta apoi si ca un inalt nivel al conceptiei, al filozofiei muncii, al elaborarii problemelor umane, al activitatii, ca o problema de atitudine, pe langa formarea capacitatilor si competentelor pedagogice propriu zise, de specialitate.

10