Contrastul de cantitate

Acesta este strans legat de contrastul de calitate, asa cum am

mentionat si mai sus, putem folosi nuante de culori saturate pe
suprafete mici, pe care sa le combinam cu culori desaturate ce
pot acoperi suprafete mari.
Astfel ne referim la un raport cantitativ dintre doua sau mai
multe culori, si pentru a nu gresi proportiile, cel putin la inceput,
exista si liste cu valori care iti pot veni in ajutor. Pentru culorile
complementare poti sa mergi pe urmatoarele raporturi: galben
un sfert – violet trei sferturi; portocaliu o treime – albastru doua
treimi; rosu si verde in proportii egale.
Alte raporturi mai pot fi: galben cu portocaliu 3:4; galben violet
3:9; galben rosu albastru 3:6:8; portocaliu violet verde 4:9:6 etc.
Spre exemplu, ocru, culoare calda, pozitiva, ce se afla la granita
dintre galben, siena si verde, poate fi folosita pe suprafete mai
mari, pentru a scoate in evidenta anumite accente, ce pot fi pe
rosu sau violet.
-Contrastul de cantitate numit si contrast de suprafata, proportii
sau marimi, consta in raportul dintre intinderea in suprafata si
puterea de stralucire si luminozitate a culorilor.
-Le reamintesc elevilor ca galbenul si violetul se afla in cel mai
puternic contrast deschis-inchis si ca oranjul si albastrul sunt in
puternic contrast cald-rece. In aceste cazuri, cele doua culori nu
se juxtapun in cantitati apropiate ca intindere in suprafata
pentru a nu creea o stare de iritare, de neliniste.
-Pentru a creea o stare de armonie intre cele sase culori
principale Goethe a imaginat o scala a luminozitatii culorilor,
numita « Raport armonic al culorilor ». A impartit un cordon
circular in 36 de parti egale, pentru fiecare dintre cele trei
perechi de complementare rezervand cate 12 parti.
In functie de gradul de stralucire si luminozitate a culorilor a
repartizat pe cordonul circular :
-3 parti pt G, -9 parti pt Vi,
-4 parti pt O, -8 parti pt A,
-6 parti pt R, -6 parti pt Ve.
Observam ca o culoare cu cat e mai deschisa , cu atat ocupa un
loc mai mic pe cordonul circular si cu cat e mai inchisa, cu atat
ocupa un spatiu mai mare.
Pentru a crea un contrast de cantitate trebuie schimbate
cantitatile armonice.
Astfel intr-o compozitie in care se folosesc cele trei perechi de
complementare, una trebuie sa domine. Pentru echilibru,
culorile calde trebuie sa ocupe o suprafata mai mare decat
complentare-le lor reci.
7. contrastul de cantitate Contrastul de cantitate se refera la
raportul de marime a doua sau mai multe suprafete colorate.
Este contrastul „mult – putin” sau „mare – mic”. Caracterul activ
al unei culori este determinat de puterea ei de stralucire si
marimea petei colorate. Pentru a evalua puterea de stralucire
sau lumina, trebuie sa comparam culorile pure fata de un fond
gri - negru. Vom constata in acest sens ca valorile de lumina ale
fiecarei culori in parte nu sunt egale . Astfel Goethe a stabilit
raporturile numerice de luminozitate a culorilor spectrale:
galben =9, portocaliu = 8, rosu = 6, violet = 3, albastru = 4 si
verde = 6. Valorile perechilor de culori complementare sunt: G-
Vi=l/4:3/4 ; A-O=l/3:2/3 ; R-Ve=l/2:l/2 Raporturile de cantitate
mentionate sunt valabile numai in cazul cand culorile sunt
folosite la puterea lor de stralucire maxima.