EXAMEN ATESTAT

LICEUL TEHNOLOGIC „ NICOLAE BĂLCESCU”

OLTENIŢA

Nr. ______ din _________

PROIECT
pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A
COMPETENŢELOR PROFESIONALE
PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI
DE CALIFICARE PROFESIONALĂ
NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN MECANIC PENTRU ÎNTREŢINERE ŞI

REPARAŢII

Tema:
REPARAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
GHIDAJELOR

ÎNDRUMĂTOR:

Elev:
Clasa:

2013

1
 EXAMEN ATESTAT

2.CUPRINS
1. Tema proiectului 1

2. Cuprins 2

3. Argument 3

4. Ghidajele masinilor-unelte 6

4.1. Clasificarea ghidajelor 6

5. Tipuri constructive de ghidaje 9

6. Reglarea ghidajelor 12

7. Fenomene de uzura.Cauze 14

7.1. Tipuri caracteristice de uzuri 15

7.2. Calitatea lubrifiantilor utilizati 16

8. Procesul tehnologic de reparare si intretinere 16

8.1. Elementele procesului tehnologic 16

8.2. Documentatia necesara elaborarii procesului tehnologic de reparatii 17

9. Tehnologii generale aplicate 19

9.1. Sisteme de reparatii 19

9.2. Documentatia tehnologica 19

10. Tehnologii de reparare a ghidajelor 21

10.1. Prelucrari mecanice prin aschiere 21

10.2. Incarcarea prin sudare electrica 23

10.3. Incarcarea pieselor prin sudare cu plasma 24

11. Controlul ghidajelor 25

12. Norme de tehnica securitatii muncii la intretinerea si repararea ghidajelor 27

12.1. Norme de tehnica securitatii muncii la intretinere si reparare 27

13. Bibliografie 29

2
 EXAMEN ATESTAT

3.ARGUMENT
Absolvenţii noului sistem de formare profesională , dobâ ndesc abilită ţi, cu-
noştinţe, deprinderi dezvoltand si o serie de abilită ţi cheie transferabile, cu scopul de
a sprijini procesul de învă ţare continuă , prin posibilitatea unei reconversii
profesoinale flexibile catre meserii inrudite.
Fiecare dintre califică rile profesionale naţionale necesită unită ţi de
competenţă cheie şi unită ţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale
sunt grupate în unită ţi de competenţă generale şi specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formă rii profesionale la nivel european au
reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilită ţilor cheie în cadrul
Standardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere
posibilitatea de a dobâ ndi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa
muncii.
Curriculum-urile specifice nivelul 3 de calificare au fost concepute astfel
încâ t să dezvolte abilită ţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de
muncă , pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se
instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la
exigenţele societă ţii contemporane, au fost încorporate în abilită ţile cheie
Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobâ ndirea unor abilită ţi,
cunoştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să -şi continue
pregă tirea la un nivel superior.
Pregă tirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene
presupune desfă şurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi eval-
uare, centrate pe elev.
Noii angajaţi vor putea desfă şura sarcini non-rutiniere care implică
colaborarea în cadrul unei echipe.
Prin unită ţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului specific
nivelul 3 de calificare, elevul este solicitat în multe activită ţi practice care îi stimu-
lează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lă rgire semnificativă a ex-
perienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobâ ndite.

Lucrarea de atestat „REPARAREA ŞI ÎNTREŢINEREA GHIDAJELOR” implica

elevul in atingerea Standardelor de Pregatire Profesionala specifice pregatirii sale
in domeniul tehnic.
In timpul functionarii masinilor, utilajelor si instalatiilor are loc o uzare
neântrerupta a suprafetelor in frecare ale diferitelor organe de masini din componen-

3
 EXAMEN ATESTAT

ta acestora.Din aceasta cauza, se modifica jocurile initiale din asamblari, forma, di-
mensiunile, precum si starea suprafetelor. La o anumita valoare a acestor modificari
apare o inrautatire brusca a insusirilor de exploatare ale anumitor mecanisme sau ale
intregii masini-unelte, fapt care determina necesitatea raparatiei.
Repararea si intretinerea intre reparatii a masinilor, uitlajelor si instalatiilor
necesita cheltuieli importante. In plus, la lucrarile de reparatii participa un numeros
personal muncitor cu inalta calificare. Depistarea din timp si eliminarea cauzelor care
provoaca iesirea prematura din uz a organelor de masini au rezultate economice im-
portante:
 micsoreaza opririle neproductive ;
 maresc perioada dintre reparatii ;
 reduce cheltuielile pentru efectuarea acestora, eliberand in acelasi timp, pen-
tru alte lucrari, un mare numar de muncitori calificati.
Cauza principala a deteriorarii sau iesirii din uz a pieselor masinilor, utilajelor si
instalatiilor este uzarea suprafetelor aflate in frecare. Marimea uzarii in unitatea de
timp si caracterul acesteia depind de proprietatile fizico-mecanice si chimice ale stra-
turilor superficiale ale metalului din acre sunt confectionate piesele, de viteza relati-
va de deplasare a suprafetelor acestora, de presiunea de contact dintre ele, precum si
de unii factori externi, ca de pilda: lubrifierea, acoperirea cu impuritati si calitatea
prelucrarii suprafetelor respective.
Adeseori, distrugerea suprafetelor incepe in urma strivirii lor, care se produce
atit in procesul de frecare cit si in cazul lipsei unei miscari relative, precum si din ca-
uza asa-zisei oboseli a straturilor superficiale ale metalului, din cauza coroziunii sau
din alte cauze.
In cazul interactiunii suprafetelor in contact fara deplasare relative, suprafetele
se distrug de obicei ca urmare a strivirii.Acest fapt este caracteristic pentru
imbinarile cu pana , cu caneluri, cu filet, pentru stifturile cilindrice, reazeme etc.In
cazul miscarii de rotatie , sau rectilinii alternative , distrugerea suprafetelor are loc
mai ales datorita uzarii si strivirii.
In aceste conditii functioneaza majoritatea organelor de masini, utilaje si
instalatii: lagare cu alunecare ,bucsele, discurile cuplajelor de frictiune si ale franelor,
suruburile conducatoare, batiurile, mesele, carucioarele etc.
Organele masinilor ,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz atit
datorita cauzelor aratate mai sus,cit si in urma unor defecte constructive sau a
repararii defectuoase.
Asemenea defecte sunt:
 alegerea unor materiale si a unui tratament termic care nu
corespund conditiilor de exploatare a pieselor;
 alegerea incorecta a jocurilor si a ajustajelor la locurile de contact ale pieselor;
 utilizarea unei metode nerationale de imbinare a pieselor;
 datorita abaterii de la dimensiunile prescrise pe desen a pieselor in frecare;
 alegerea necorespunzatoare a metodei de aducere a uleiului de ungere pe
suprafete de frecare;

4
 EXAMEN ATESTAT

 rezistenta si rigiditatea insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea inco-

recta a masinii,utilajului sau instalatiei.
Exploatarea corecta a masinilor ,utilajelor si instalatiilor in bune conditii maresc
considerabil durata de serviciu.
Prevenirea ruperii diverselor piese depinde, in mare masura, de starea sistemelor de
siguranta , de blocare si a limitatoarelor. Cresterea duratei de serviciu a pieselor
masinilor, uilajelor si instalatiilor se realizeaza si prin perfectionarea metodelor de
reparare, marirea rezistentei la uzarea pieselor, controlul uzarii principalelor
imbinari, modernizarea subansamblurilor, mecanismelor etc..
Obtinerea unei productii de buna calitate este conditia obligatorie pentru stabi-
lirea marimii uzarii limita a organelor componente, ale masinilor ,utilajelor si
instalatiilor.Aceasta se refera in primul rind la piesele principale
ca:batiuri,mese,arbori principali, etc., de care depind precizia si calitatea executiei.
In cazul masinilor-unelte, precizia de functionare depinde de precizia pozitiei si
directiei deplasarii pieselor si a subansamblurilor in raport cu ghidajele batiuri-
lor.Reducerea preciziei geometrice a batiurilor, ca urmare a uzarii, inrautateste brusc
caracteristicile de exploatare ale masinilor-unelte.

Elaborarea lucrarii de atestat a permis atingerea unor unitati de competenta :

1. Comunicare si iteratie.
2. Asigurarea calitatii.
3. Igiena si securitatea muncii.
4. Lucrul in echipa.
5. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

5
 EXAMEN ATESTAT

4. GHIDAJELE MASINILOR-UNELTE
4.1. CLASIFICAREA GHIDAJELOR
Ghidajele maşinilor-unelte au rolul de a conduce în timpul funcţionă rii orga-
nele mo- bile, cum sunt: să niile, mesele, suporturile etc. şi de a susţine aceste organe.
In funcţie de traiectoria după care se de- plasează organul mobil, se disting trei
tipuri de ghidaje, şi anume :
 ghidaje rectilinii (plane);
 ghidaje cilindrice ;
 ghidaje circulare.
Ghidajele maşinilor-unelte se realizează prin combinarea a cel puţin două profile,
care pot fi :
 de acelaşi fel — numite ghidaje cu acelaşi profil;
 combinaţii de profile — numite ghidaje combinate.
Un cuplu de ghidare este format din mai multe suprafeţe active care in-
deplinesc diferite funcţii. Astfel se disting suprafeţele de conducere , care determină
traiectoria organului mobil, suprafeţele de susţinere , ce suportă greutatea organului
mobil şi suprafeţele de închidere care asigură poziţia în plan a acestuia.
In majoritatea cazurilor, suprafeţele de închidere se realizează priu intermediul
riglelor de închidere .
Ghidajele rectilinii (plane). Aceste ghidaje asigură deplasarea în ambele sen-
suri a organului mobil după o traiectorie rectilinie.

Fig.4.1.1.Ghidaje cu profil plan

In figura 4.1.1.sînt reprezentate două ghidaje cu profile plane folosite la

maşinile de frezat longitudinale (fig. 4.1.1., a) şi la maşinile de rectificat grele (fig.
4.1.1., b).
La aceste ghidaje, suprafeţele de conducere 1 sînt aşezate în plan vertical, iar
cele de susţinere 2 şi de închidere 4, în plan orizontal. Pentru reglarea jocului în plan
orizontal se folosesc penele de reglare 3.

6
 EXAMEN ATESTAT

Ghidajul din figura 4.1.1., b nu are suprafaţă de închidere. Deoarece aceste

ghidaje nu sînt autoreglabile, precizia maşinii-unelte este afectată de uzura lor, pro-
dusă în timp.
Susţinerea şi conducerea organului mobil se realizează , în acest caz, de că tre
cele două suprafeţe 1 şi 2 ale profilelor. Aceste ghidaje prezintă avantajul auto-
reglă rii. In schimb, folosirea combinaţiei de profile (A şi V) duce la complicaţii tehno-
logice deosebite. Acestea deoarece ajustarea prin ră zuire a suprafeţelor de ghidare
uzate, pentru a se obţine contactul pe ambele profile, reprezintă o operaţie extrem de
grea.
Ghidajele rectilinii, reprezentate în figura 4.1.2. , sunt formate din două profile
în coadă de rîndunică , fiind folosite în cazul maşinilor de frezat, la ghidajele supor-
tului portcuţit de la strunguri etc.

Fig.4.1.2.

In cazul acestui tip de ghidaj, suprafeţele 1 şi 3 îndeplinesc funcţiile de con-

ducere şi închidere, iar suprafeţele 2, funcţia de susţinere. Pentru reglarea jocului în
plan orizontal se foloseşte pana de reglare 4.
Ghidajele cilindrice. Aceste ghidaje asigură deplasarea organului mobil tot
după o traiectorie rectilinie, dar, în unele cazuri, permit şi realizarea unei mişcă ri os-
cilatorii, în jurul axei profilului cilindric.
In mod frecvent, aceste ghidaje se întîlnesc la maşinile-unelte de gă urit radiale ,
pentru realizarea ghidă rii braţului pe coloana. Construcţia coloanei este astfel con-
cepută îneît permite şi rotirea braţului în jurul axei geometrice a acesteia.

Fig.4.1.3.Masina de gaurit radiala

7
 EXAMEN ATESTAT

Ghidajele circulare. Ele asigură realizarea traiectoriei circulare după care se

deplasează organul mobil, şi sînt utilizate în cazul maşinilor-unelte la care organele
mobile efectuează o mişcare de rotaţie în jurul unei axe verticale, cum sînt platourile
strungurilor — carusel, capetele-revolver etc. ,
La proiectarea şi asamblarea acestor ghidaje trebuie să se ţină seama de faptul
că este necesar să se asigure o mişcare circulară precisă , fă ră joc axial.
Pentru aceasta se prevede posibilitatea de compensare a jocurilor rezultate din uz-
ură .

Fig.4.1.4.Ghidaje circulare

Profilele ghidajelor circulare (fig. 4.1.4) pot. fi : plane, plan-înclinate (numite şi

unghiulare) şi biunghiulare (în V).
Profilul plan (fig. 4.1.4, a) se utilizează la ghidajele circulare cu diametre mari
(platourile strungurilor-carusel cu diametrul peste 2 000 mm). Ele nu asigură decît
susţinerea organului mobil. Pentru conducere (ghidarea radială a organului mobil)
trebuie prevă zut un ghidaj radial.
Profilul unghiular (fig. 4.1.4, b) şi cel biunghiular (4.1.4, c) îndeplinesc ambele
funcţii (susţinere şi conducere), fiind utilizate la strungurile-carusel şi la mesele cir-
culare ale maşinilor de frezat, ale maşinilor de rectificat plan cu masă rotativă şi ale
maşinilor de mortezat.
In ceea ce priveşte execuţia, ghidajele circulare sînt mai simple decît celelalte
tipuri de ghidaje şi deci mai uşor de prelucrat şi întreţinut.

Fig.4.1.5.Strungul carusel

8
 EXAMEN ATESTAT

5. TIPURI CONSTRUCTIVE DE GHIDAJE

Natura frecă rii dintre suprafeţele în contact ale organelor cuplului de ghidare
(mobil şi fix) depinde de modul în caic se realizează acest contact.
Dacă contactul este direct, frecarea este cu alunecare, iar ghidajele se numesc
ghidaje fă ră elemente intermediare (de alunecare).
Dacă contactul este indirect, adică între suprafeţele de ghidare ale elementului
mobil şi cele ale organului fix se află elemente intermediare de tipul corpurilor de
rostogolire, atunci frecarea este cu rostogolire, şi ghidajele se vor numi ghidaje cu el-
emente intermediare (de rostogolire).
Ghidajele de alunecare. Aceste ghidaje sînt foarte mult utilizate în construcţia
de maşini-unelte. Ele pot fi de două feluri: ghidaje dintr-o bucată (cu organul fix sau
mobil) şi ghidaje aplicate (pe organul fix sau mobil).
Ghidajele dintr-o bucată (fig. 5.1) fac corp comun cu batiul maşinii- unelte sau
cu organul mobil, ceea ce presupune utilizarea unui singur material, comun, pentru
confecţionarea acestora.

Fig.5.1.Ghidaj dintr-o bucata

Ghidajele aplicate (pe organul fix sau mobil) se confecţionează obişnuit din oţel
sau fontă de calitate superioară .
Faţă de ghidajele dintr-o bucată , ghidajele aplicate prezintă urmă toarele avantaje :
 durabilitate ridicată , ca urmare a folosirii materialelor cu calită ţi superioare ;
 posibilitate de prelucrare şi înlocuire mai uşoară în caz de uzură .
Ca dezavantaj se subliniază necesitatea efectuă rii unor prelucră ri suplimentare
pentru fixarea acestora, scumpind în acest fel construcţia.
Ghidajele aplicate pe batiu se fixează cu şuruburi. Pentru a asigura centrarea, cit şi
descă rcarea şuruburilor de eforturile transversale, îmbinarea se face, de obicei, cu
canal şi pană (fig. 5.2., a).

9
 EXAMEN ATESTAT

Fig.5.2.Ghidaj cu canal si pana

Pentru a se evita gă urirea suprafeţei de ghidare, ghidajele cu profil în A ,se fixează

cu şuruburi cu cap cilindric crestat şi locaş hexagonal (fig. 5.2., b), iar pentru fixarea
ghidajelor cu profil plan se adoptă soluţiile din figura 5.3, a şi b. In figura 5.4 ,s-a ex-
emplificat cazul unui ghidaj aplicat la organul mobil (sania capului-revolver al unui
strung semiautomat).

Fig.5.3. Fig.5.4.
In cazul batiurilor din oţel executate prin sudare, ghidajele se fixează tot prin su-
dare (fig. 5.5, a, b, c şi d).

Fig.5.5.Ghidaje sudate

1
 EXAMEN ATESTAT

Ghidajele aplicate din materiale plastice asigură o deplasare uniformă , nesacadată ,

a să niilor maşinilor-unelte, îndeosebi în cazul vitezelor mici şi foarte mici de avans.
Ca rezultat al experienţelor efectuate, ghidajele aplicate din materiale plastice îşi
gă sesc utilizarea la maşinile-unelte grele, cum sînt: strungurile plane, strungurile-
carusel, maşinile de frezat longitudinale, maşinile de rabotat etc.

Fig.5.6.Strungul revolver

Ghidajele de rostogolire. Aceste ghidaje au că pă tat o ră spîndire foarte mare

în ultima perioadă , datorită frecă rii reduse a elementelor în contact şi a micşoră rii
efortului necesar pentru deplasarea organului mobil.
In funcţie de traiectoria după care se deplasează organul mobil, ghidajele de
rostogolire se clasifică în : ghidaje pentru mişcare rectilinie şi ghidaje pentru mişcare
circulară .
In general, un ghidaj de rostogolire se compune din urmă toarele elemente :
corpurile de rulare , care pot fi bile, role sau ace, că ile de rulare , care la ghidajele rec-
tilinii sînt formate din bare, iar la cele circulare din inele şi colivia .

Fig.5.7.Ghidaj de rostogolire

1
 EXAMEN ATESTAT

Din punctul de vedere al contactului dintre corpurile de rulare şi că ile de rula-

re, ghidajele de rostogolire se împart în :
 ghidaje fă ră strîngerea prealabilă a corpurilor de rulare, aceasta realizîndu-se
numai datorită greută ţii proprii a organului mobil;
 ghidaje cu strîngere prealabilă , cu posibilitatea de reglare a ei prin intermediul
unor dispozitive speciale.

6. REGLAREA GHIDAJELOR

Ajustarea ghidajelor şi a pieselor mobile conjugate este o operaţie care necesită

un volum mare de muncă . Pentru a simplifica operaţia de ajustare şi reglare a jocur-
ilor dintre suprafeţele în contact, atît la montare cît şi în timpul funcţionă rii maşinii
se prevă d pentru organul mobil dispozitive speciale de reglare (piesă de compen-
saţie).
Astfel, pentru reglarea ghidajelor rectilinii se utilizează , în general, penele de
reglare (cu profil dreptunghiular, trapezoidal sau de paralelogram).
Ghidajele cu profil în A sau în V, fiind autoreglabile, nu reclamă utilizarea dis-
pozitivelor de reglare. In schimb, pentru reglarea ghidajelor cu profil în coadă de
rîndunică se pot utiliza mai multe soluţii constructive. Cele mai simple din punct de
vedere tehnologic sînt penele cu profil de paralelogram (fig. 6.1).

Fig.6.1.Pana cu profil paralelogram Fig.6.2.Pana cu profil trapezoidal

Această variantă prezintă inconvenientul că uzura penelor nu este constantă în

lungul lor, ca rezultat al presiunii de contact mai mare în dreptul şuruburilor de re-
glare.
Reglarea jocurilor cu ajutorul penelor cu profil trapezoidal (fig. 6.2) este mai
bună , deoarece asigură o repartiţie mai uniformă a presiunii de contact şi deci o uz-
ură mai redusă .
In cazul variantei reprezentate în figura 6.2, a, jocul se reglează prin intermedi-
ul şurubului 1, după ce, în prealabil, s-a slă bit şurubul 2, iar în cazul variantei din fig-
ura 6.2, b, reglarea este determinată de mă rimea adaosului intermediar 1.

1
 EXAMEN ATESTAT

In figura 6.3 sînt reprezentate variantele folosite pentru reglarea ghidajelor cu

ajutorul penelor înclinate (1 :40 pînă la 1 : 100). Deplasarea longitudinală a penelor 1
se face prin intermediul şuruburilor de reglare 2 (fig. 6.3, a, b, c şi d), care au posibili-
tatea să deplaseze penele (cu că lcîi) în ambele sensuri.
Un exemplu de preluare a jocului cu ajutorul unei pene înclinate 1 şi şurubului
2, în cazul ghidajelor în coadă de rîndunică , s-a reprezentat în figura 6.3, e.
Dispozitivele de reglare cu pene au rigiditate scă zută , fapt ce influenţează negativ ri-
giditatea organului mobil, favorizînd apariţia vibraţiilor.
Ghidajele dintr-o bucată se execută , în general, din aceleaşi materiale ca şi cele
ale organului fix (batiu) sau ale celui mobil. In aceste cazuri, organul fix sau mobil al
maşinii-unelte se execută din fonte superioare sau speciale, prin turnare.
In cazul ghidajelor aplicate, organul fix sau mobil se execută dintr-un material
ieftin, iar ghidajele dintr-un material calitativ superior primului (fonte aliate, oţeluri
de calitate şi materiale plastice).
Asamblarea mecanismelor cu mişcare de translaţie începe, în primul rînd, prin
asigurarea preciziei necesare la asamblare, precum şi a poziţiilor reciproce ale
pieselor ce se află în mişcare de translaţie. Piesele cu ghidaje şi piesele conjugate se
aduc la locul de asamblare prelucrate definitiv sau necesitînd anumite operaţii de fin-
isare.
In cazul ghidajelor executate dintr-o bucată cu batiul, în cadrul secţiilor de
montare se execută numai lucră rile de finisare.
La ghidajele aplicate (demontabile), asamblarea începe cu fixarea pe batiu a
plă cilor ghidajelor. Plă cile lungi şi subţiri se fixează înainte de finisarea batiurilor,
prin canal şi pană dreaptă sau în coadă de rîndunică şi şuruburi . Plă cile se execută cu
un adaos de prelucrare, în vederea finisă rii.
In majoritatea cazurilor, pentru mă rirea rezistenţei la uzură , ghidajele din oţel
se cementează şi se că lesc sau se nitrurează .
Ghidajele tratate termic se finisează după fixarea lor pe batiu prin rectificare
sau prin rodare.

Fig.6.3.Variante de reglare a ghidajelor

1
 EXAMEN ATESTAT

Plă cile de ghidare, groase şi rigide, se finisează înainte de montare. Poziţia pre-
cisă a ghidajelor se obţine însă prin rectificarea sau prin ră zuirea suprafeţelor de fix-
are pe batiu . Acest procedeu se aplică , în special, în cazul plă cilor de ghidare nitru-
rate.

7. FENOMENUL DE UZURA.CAUZE
In construcţia şi funcţionarea maşinilor şi utilajelor frecarea uscată nu este sin-
gurul producă tor de uzare, deoarece in anumite condiţii chiar in prezenţa lubrifiantu-
lui, poate avea loc contactul dintre micro-asperită ţile suprafeţelor in contact.
Uzura pieselor reprezintă un fenomen complex distructiv, care are ca efect
modificarea treptată a dimensiunilor in timpul exploată rii, ca urmare a frecă rii supra-
feţelor de contact.
In practică uzarea poate fi provocată in prezenţa lubrifiantului de urmă toarele
tipuri de frecare: limită (onctuoasă prin aderenţă sau semiuscată ); semifluidă (mix-
tă ); elasto-hidrodinamică ( HHD ) şi fluidă ( hidrodinamică , gazodinamică , magneto-
hidrodinamică ).
Frecarea limită este caracterizată prin interpunerea unuia sau mai multor stra-
turi subţiri moleculare de lubrifiant, care, de regulă , impiedică contactul direct. In
acest caz, stratul de lubrifiant, format pe suprafaţa in frecare, este legat prin aceasta
prin puternice forţe de adeziune moleculară ( de unde şi numele de frecare prin ade-
renţă ).
Frecarea limită are importanţă practică deoarece reduce considerabil uzarea
suprafeţelor in contact, reprezentand un fel de barieră impotriva uză rii. De aceea in
aceste condiţii se recomandă folosirea unor aditivi cu onctuozitate şi presiune extre-
mă , folosirea unor lubrifianţi solizi ( grafit, bisulfură de molibden ) sau acoperirea
cu un strat depus chimic ( oxid sau sulfură metalică ). Frecarea limită se intalneşte la
asamblă rile care funcţionează la temperaturi ridicate, asamblarea piston-bolţ, seg-
ment-cilindru.
Frecarea semifluidă (mixtă ) apare la limita frecă rii flaide, atunci cand supra-
feţele conjugate prezintă un anumit grad de rugozitate. In acest caz, deşi pelicula de
lubrifiant are o grosime corespunză toare, este intreruptă temporar, datorită
varfurilor proeminente ale microasperită ţilor, apă rand contactul direct dintre supra-
feţe.
Frecarea semifluidă nu poate fi evitată in regimurile tranzitorii ale maşinilor (
pornire - oprire ), cand pelicula de lubrifiant nu s-a format sau cand viteza scade
mult, schimbandu-se eventual şi sensul mişcă rii. In acest regim de frecare pot apă rea
simultan trei situaţii: contactul direct al varfurllor mai proeminente ale asperită ţilor
celor două suprafeţe, regimul onctuos, regimul de lubrifiere fluidă .

1
 EXAMEN ATESTAT

Se deduce că regimul de frecare semifluidă nu este un regim de funcţionare normal, ci

unul tranzitoriu, a că rui durată să fie cat mai redusă .
Frecarea fluidă in regim hidrodinamic şi hidrostatic, prin prezenţa lubrifian-
tului asigură o separare teoretic perfectă a suprafeţelor de contact, printr-o peliculă
continuă şi portantă de lubrifiant a că rui grosime minimă este mai mare decat suma
ină lţimilor maximale ale microasperită ţilor suprafeţelor. Dacă grosimea peliculei hm
= 10...100mm, sau chiar mai mult, lubrifierea se numeşte cu film gros, iar cand grosi-
mea peliculei aste hm = 1...10mm, lubrifierea este cu film subţire de lubrifiant.
In cazul frecă rii fluide hidrodinamice, realizarea filmului de lubrifiant se datoreşte
mişcă rii relative a suprafeţelor şi se intalneşte des la lagă rale cu alunecare.
In cazul frecă rii fluide hidrostatice, pelicula portantă se crează prin introduce-
rea lubrifiantului sub presiune, in funcţie de mă rimea presiunii medii din lagă r,
obţinandu-se şi o bună rotire, stabilitate, reglaj.

7.1. TIPURI CARACTERISTICE DE UZURI

A. Uzarea prin frecare
Este cauzată atat de frecarea exterioară şi de frecarea din structura pieselor.
Defectele generate de frecarea exterioară a pieselor fac parte din grupa defectelor de
uzare ce pot fi inlă turate. Frecarea care generează defectele structurale ce afectează
durabilitatea pieselor considerate defecte ce nu pot fi inlă turate.
B. Uzarea de adeziune
Este cauzată de acţiunea simultană a componentei de natură mecanică şi a celei
cauzată de forţele moleculare sau atomice.
O consecinţă a a uză rii prin adeziune este uneori griparea care apare la sarcini
mari in lipsa lubrifiantului sau la stră pungerea peliculei, in urma producerii unor
temperaturi locale ridicate. Adeziunile sau microjoncţiunile puternice ce se creează
nu mai pot fi forfecate şi deplasarea relativă incetează , cupla de frecare fiind astfel
blocată . Presiunea de gripaj variază in funcţie de viteza tangenţială şi de materialele
cuplei.
C.Uzarea de abraziune.
Cauza acestui proces pur mecanic este prezenţa particulelor dure abrazive in-
tre suprafeţele in contact sau de asperită ţile mai dure ale uneia dintre suprafeţele in
contact.
Este uşor de recunoscut după urmele orientate pe direcţia de mişcare. Caracte-
rul nu se schimbă , indiferent dacă particulele abrazive provin din afară sau sunt con-
ţinute intr-unul din corpurile de frecare, cum ar fi de exemplu, cazul pieselor recondi-
ţionate prin metalizare, cromare, oţelizare sau sudare.
D. Uzarea prin oboseală şi imbătranirea materialelor.
Oboseala materialelor pieselor apare la piesele solicitate la sarcini armonice
sau alternante, fă ră să se observe urme de deformaţii remanente.
Uzarea prin oboseală se produce la frecarea de rostogolire. Pe suprafeţele de lucru
ale rulmenţilor şi pe flancurile roţilor.
1
 EXAMEN ATESTAT

Oboseala materialelor produce şi degradarea pieselor, ele devin nerecondiţionabile,

deoarece se poate produce şi ruperea.
E. Uzarea prin coroziune
Coroziunea pieselor poate fi punctiformă şi intarcriatalină , care afectează rezis-
tenţa mecanică şi la oboseala a materialelor.
In cazul coroziunii mecanochimice şi tribochimice are loc acţiunea simultană a
mediului corosiv şi a solicită rilor mecanice statice ( coroziune de tensionare ) sau pe-
riodice ( de oboseală ).
La maşini procesul de uzare prin oxidare este caracteristic fusurilor de arbori
şi coroziunea de contact dintre suprafeţele metalice cu diferite potenţiale dar şi din-
tre metale şi piese nemetalice.

7.2. CALITATEA LUBRIFIANTILOR UTILIZATI

Lubrifianţii trabuie să aibă o bună stabilitate chimică , o vascozitate corespun-
ză toare, calită ţi de oncţuozitate, să nu conţină acizi sau impunită ţi mecanice.
Vascozitatea influenţează direct asupra grosimii şi vitezei de formare a pelicu-
lei, fiind influenţată mai mult de temperatură decat de presiune. Deci uzura este cu
atat mai mare cu cat viscozitatea este mai mică .
Lubrifiantul trebuie să adere, să fie adsorbit la suprafaţa pieselor pentru a asi-
gura o frecare semiuscată . Pentru aceasta este necesară o vascositate ridicată , o bună
onctuozitate. Pentru creşterea onctuozită ţii se adaugă cantită ţi mici de acizi graşi, ca-
re duc la micşorarea coeficientului de frecare. Aceştia insă duc la intensificarea rit-
mului de uzură chimică .
In vederea micşoră rii uzurii trebuie respectat jocul care asigură ungerea lichi-
dă , iar la alegerea lubrIfianţilor trebuie respectate cu stricteţe normele in vigoare.

8. PROCESUL TEHNOLOGIC DE REPARARE

SI INTRETINERE

8.1. ELEMENTELE PROCESULUI TEHNOLOGIC

In decursul procesului tehnologic de recondiţionare, utilajele supuse reparaţiei
parcurg mai multe etape, intr-o anumită ordine impusă de desfă şurarea logică a pro-
cesului tehnologic, cum ar fi: pregătirea utilajului pentru reparare, demontarea aces-
tuia în ansambluri, subansambluri şi piese componente, spălarea şi sortarea pieselor,
recondiţionarea pieselor reparabile şi înlocuirea celor nereparabile, asamblarea şi ro-
darea utilajului, recepţia şi vopsirea lui.
Prin proces tehnologic de reparaţie se inţelege partea din procesul de producţie
al unită ţii de reparaţii, care cuprinde totalitatea acţiunilor ce se intreprind pentru re-
1
 EXAMEN ATESTAT

stabilirea formelor şi dimensiunilor iniţiale ale pieselor ce se recondiţionează sau

prin realizarea unor dimensiuni noi, de reparaţie, pentru realizarea calită ţii suprafe-
ţelor, precum şi realizarea caracterului iniţial al ajustajelor asamblă rilor uzate.
Astfel, in procesul de producţie al unită ţilor de reparaţie se intalneşte tehnolo-
gia demontării utilajului, tehnologia recondiţionării pieselor reparabile, tehnologia de
reparaţie a unor piese de mare uzură (bucşe, axe simple, roţi dinţate etc.) şi tehnologia
asamblării.
Procesele tehnologice de reparaţie se elaborează in mai multe situaţii şi anume:
 cu ocazia recondiţionă rii unor piese pentru care nu sunt elaborate procese
tehnologice tip, sau atunci cand deşi acestea există , posibilită ţile unită ţii de re-
parat nu permit aplicarea lor. In acest caz se intocmesc procese tehnologice de
recondiţionare prin metode existente care insă trebuie să asigure aceleaşi con-
diţii tehnice;
 atunci cand pentru imbună tă ţirea condiţiilor de funcţionare se face modifica-
rea constructivă a unor ansambluri sau piese la utilaje aflate in exploatare cu-
rentă ;
 in cazul cand se schimbă natura materialului (mai ales in cazul inlocuirii
materialelor metalice cu materiale nemetalice – de obicei materiale plastice sau
compozite;
 atunci cand se pune in aplicare o propunere de inovaţie sau raţionalizare pri-
vind natura materialului, forma constructivă , sau modificarea a insă şi
tehnolo- giei de recondiţionare.
Procesele tehnologice de recondiţionare se intocmesc in scopul de a stabili me-
toda de reparaţie privind demontarea, recondiţionarea şi asamblarea, care să asigure
condiţiile tehnice impuse, iar pe de altă parte să fie şi cea mai productivă (dintre me-
todele posibile de aplicare), să permită stabilirea normelor de timp pe baza că rora să
se poată face calculul pentru necesarul de materiale, piese de schimb, scule şi dispozi-
tive şi in final, să permită calcularea preţului de cost al repară rii.

8.2. DOCUMENTATIA NECESARA

ELEBORARII PROCESULUI TEHNOLOGIC
DE REPARARE
In momentul introducerii in reparaţie a utilajului se intocmeşte foaia de consta-
tare generală , iar după spă lare şi demontare foaia de constatare detaliată . Această
documentaţie este necesară nu atat pentru intocmirea tehnologiei de recondiţionare,
cat mai ales pentru stabilirea pieselor uzate, distruse complet, sau lipsă , care vor fi
recondiţionate sau inlocuite.
1. Foaia de constatare generală se intocmeşte in momentul primirii in
repara- ţie şi cuprinde date care se referă la:
· aspectul exterior al maşinii, menţionandu-se starea in care se gă seşte, dacă
1
 EXAMEN ATESTAT

anumite organe sau subansamble sunt distruse sau lipsesc etc.;

· pe cat posibil precizia stă rii tehnice a motorului, transmisiei etc.;

1
 EXAMEN ATESTAT

· precizarea felului in care au fost executate ingrijirile tehnice şi volumul de lu-

cră ri executat de la darea in exploatare sau de la ultima reparaţie;
· felul reparaţiei ce urmează a se efectua;
· alte indicaţii.
2. Foaia de constatare detaliată, in baza că reia se face şi antecalculaţia repa-
raţiei, trebuie să conţină date referitoare la lucră rile de efectuat, precum şi date asu-
pra necesarului de materiale şi piese pentru efectuarea reparaţiei.
Pentru inlocuirea documentaţiei tehnologice sub formă de file tehnologice sau
plane de operaţii, in care se precizează metodele de recondiţionare şi succesiunea
lor, sunt necesare ca date iniţiale, urmă toarele:
· desenele de execuţie ale pieselor ce se recondiţionează ;
· desenele sau cotele suprafeţele de uzură ale pieselor cu toleranţe şi abateri;
· desenele complete a subansamblului sau ansamblului din care fac parte piesa
cu ajustajele recomandate;
· caracteristicile tehnice ale utilajului existent in unitatea de reparaţie care exe-
cută recondiţionarea;
· normele tehnice de control şi recepţie;
· volumul producţiei (dat de tipul unită ţii de reparat).
a. Desenul de execuţie a piesei ce se recondiţionează reprezintă una din datele
iniţiale cele mai importante pentru intocmirea procesului tehnologic de recon-
diţionare.
b. Cu ajutorul desenelor sau a cotelor suprafeţelor de uzură se stabileşte meto-
da şi traseul tehnologic de recondiţionare, cu ajutorul că ruia se intocmeşte fişa tehno-
logică sau planul de operaţii.
c. Desenele de ansamblu şi subansamblu din care face parte piesa, sunt necesa-
re pentru stabilirea tehnologiei de demontare şi montare a acesteia. Desenele conţin
date referitoare la dimensiunile de gabarit, caracterul ajustajelor şi precizia elemen-
tului de inchidere a lanţului de dimensiuni. Caracterul ajustajului de multe ori este
dat in desenul de execuţie.
d. Pentru intocmirea unui proces tehnologic optim este necesar să se cunoască
caracteristicile tehnice ale utilajelor existente, privind posibilită ţile de prelucrare din
punct de vedere al dimensiunilor pieselor, a preciziei pe care o poate asigura, a echi-
pamentului tehnologic de care dispune etc. In baza listei utilajului existent in unitatea
de reparat şi a caracteristicilor acestora, se intocmeşte traseul tehnologic de prelu-
crare, cu alte cuvinte se nominalizează metodele de prelucrare.
e. Punctul de control din unitatea de reparat trebuie să fie inzestrat cu norme
de control şi recepţie. Normele de control sunt necesare pentru trierea pieselor şi
constatarea defectelor pe care le prezintă după demontare, stabilindu-se piesele bu-
ne, piesele pentru recondiţionat şi piesele rebut. De asemenea, aceste norme stau la
baza controlului interoperaţional şi final al produselor prelucrate. Pe langă preciza-
rea condiţiilor tehnice pe care trebuie să le indeplinească piesele, se stabilesc metode
şi aparatul sau instrumentul de control. Normele de recepţie stabilesc de asemenea
condiţiile tehnice privind ansamblul, subansamblul sau produsul finit, piesele ce se

1
 EXAMEN ATESTAT

recondiţionează , precum şi aparatura indicată in aşa fel incat produsul să -şi recapete,
pe cat posibil, parametrii de funcţionare iniţiali.
f. Volumul producţiei reprezintă de asemenea o dată iniţială importantă pen-
tru că , funcţie de mă rimea acestuia, se vor stabili tehnologia de recondiţionare prin
fişe tehnologice (in cazul unui volum mic de producţie, in cazul producţiei individuale
sau de serie mică la care nomenclatura producţiei este foarte variată ), sau se
intocmesc plane de operaţii (in cazul unei producţii de serie mijlocie sau mare, cu o
nomenclatură ceva mai redusă , la un volum de producţie mare).

9. TEHNOLOGII GENERALE APLICATE

9.1. SISTEME DE REPARATII
Repararea masinilor,utilajelor si instalatiilor se poate realiza prin mai multe
sisteme , principalele fiind urmatoarele :
 Sistemul de reparatii executate dupa necesitate –dupa acest sistem ,masina se
repara atunci cand nu mai poate fi mentinuta in expoatare,deci neplanificat si
numai din cauza uzarii avansate a pieselor.
 Sistemul de reparatii pe baza de constatari-este sistemul prin care cu ocazia
unei revizii executate la un utilaj se stabileste si termenul la care se face
revizia
urmatoare ,precum si volumul reparatiei,pregatindu-se piesele de schimb si materi-
alele necesare.Volumul si termenele reparatiei depind de starea masinii.
 Sistemul de reparatii cu planificare rigida-prevede scoaterea obligatorie a mas-
inii din functiune,pentru executarea reparatiilor,la anumite perioade sta-
bilite,independent de starea tehnica a lor,precum si repararea sau inlocuirea
pieselor si organelor componente la termenele stabilite.
 Sistemul preventiv de reparatii periodice planificate-se bazeaza pe determina-
rea cat mai exacta a variatiei uzarilor in timp,la toate organele,piesele si ele-
mentele masinilor.
Pe baza acestor uzari in raport cu limitele admise pentru fiecare organ,piesa sau
element in parte se determina duratele de functionare corespunzatoare intre doua
reparatii,exprimate in numar de ore de functionare.acestedurate de functionare sunt
folosite pentru stabilirea termenelor la care masina va fi scoasa din serviciu pentru
reparatii (structura ciclurilor de reparatii) .
Avantajele principale ale acestui sistem constau in evitarea iesirii neprevazute a
masinii din functiune si in posibilitatea unei mai bune organizari si pregatiri a
reparatiei si a planificarii lucrarilor de reparatie pentru orice termen.
Acest sistem prevede lucrari de intretinere si reparatii

9.2. DOCUMENTATIA TEHNOLOGICA

După stabilirea traseului tehnologic cu operaţiile necesare recondiţionă rii, cal-
culul regimurilor de lucru şi a normelor de timp, se elaborează fişa tehnologică sau
2
 EXAMEN ATESTAT

planul de operaţii. Se elaborează fişa tehnologică in ateliere mecanice de reparaţii,

adică acolo unde nomenclatura producţiei este foarte variată iar seria de fabricare
redusă .
Fişa tehnologică, pentru a fi utilă atelierelor, trebuie să cuprindă :
1. desenul de execuţie a piesei;
2. denumirea piesei;
3. materialul din care este executată şi eventual tratamentul termic recomandat;
4. denumirea defectului, metoda de stabilire a acestuia şi aparatul sau instrumentul
folosit;
5. precizarea dimensiunilor iniţiale, jocul sau strângerea cu piesa conjugată,
dimensiuni admise până la reparaţie, jocul sau strângerea maximă admisă, cota
de reparaţie;
6. denumirea operaţiei de recondiţionare;
7. tehnologia sumară;
8. condiţii tehnice;
9. utilajul, dispozitivele, sculele şi verificatoarele necesare, cu stabilirea metodei de
control.
Planul de operaţii se intocmeşte acolo unde organizarea producţiei, volumul
şi nomenclatorul producţiei, precum şi dotarea unită ţii, permite defalcarea tehnolo-
giei de reparaţii pe operaţii şi faze cu respectarea strictă a regimului de lucru,
normă rii tehnice şi a altor prescripţii.
Planul de operaţii trebuie să cuprindă :
1. denumirea piesei;
2. utilajul pe care se execută operaţia de recondiţionare;
3. denumirea operaţiei;
4. schiţa piesei, cu indicarea dimensiunilor strict necesare executării operaţiei, în
care se precizează toleranţele, abaterile de formă maximă admisibile,
abaterile de la poziţia reciprocă a suprafeţelor, calitatea de suprafaţă etc.;
5. instrucţiuni suplimentare care se referă la condiţiile concrete de lucru;
6. dispozitivele, sculele, verificatoarele necesare;
7. regimul de lucru şi norma de timp.
Dacă operaţia se execută din mai multe faze, acestea sunt menţionate pe foaia de
operaţie, precizandu-se de asemenea sculele, verificatoarele, regimul şi norma de
timp.
Planul de operaţii (care cuprinde atatea foi cate operaţii sunt stabilite in traseul
tehnologic), serveşte executantului in atelierul de prelucrare.

2
 EXAMEN ATESTAT

10. TEHNOLOGII DE REPARARE A GHIDAJELOR

10.1. PRELUCRARI MECANICE PRIN ASCHIERE
Suprafeţele de alunecare ale ghidajelor se pot finisa prin : rabotare de
netezire, frezare de netezire, broşare, ră zuire, rectificare şi rodare.

Rabotarea de netezire a ghidajelor, cu cuţite late, se foloseşte, în special, în ca-

zul maşinilor-unelte grele, la care, datorită lungimii mari a acestora, nu este posibilă
rectificarea. Metoda este utilizată la ghidajele netratate termic şi pentru orice fel de
producţie.
Rabotarea de netezire este un procedeu productiv şi ieftin, în comparaţie cu ce-
lelalte metode de finisare a ghidajelor.

Prelucrarea finală a ghidajelor prin frezare este un procedeu foarte produc-

tiv, în special cînd se lucrează cu o freză cu mai mulţi dinţi.
Calitatea şi precizia suprafeţelor obţinute prin acest procedeu sînt superioare,
şi anume se poate obţine clasa a 8-a de calitate, iar abaterea de la planitatea su-
prafeţelor prelucrate poate 0,01—0,015 mm/1000 mm.

Broşarea. Această metodă de finisare a suprafeţelor de ghidare se află încă în

stadiul experimental. Procedeul se recomandă numai în cazul producţiei în serie
mare, din cauza costului ridicat al sculei.

Finisarea prin răzuire este foarte ră spîndită , deoarece permite să se obţină

suprafeţe precise ale ghidajelor de orice lungime şi construcţie.
Ră zuirea urmează de multe ori prelucră rii de finisare prin rabotare sau frezare,
operaţia realizîndu-se, în acest caz, mult mai uşor şi cu rezultate mai bune.
Prin ră zuire se urmă reşte să se realizeze :
 prelucrarea definitivă a suprafeţelor de ghidare ale maşinilor-unelte şi me-
canismelor foarte precise, pentru obţinerea unui numă r de 18...25 pete (de
vopsea sau luminoase) pe o suprafaţă de 25 X 25 mm2 ;
 prelucrarea ghidajelor maşinilor-unelte foarte mari în lipsa unor maşini-unelte
corespunză toare ;
 prelucrarea definitivă a ghidajelor ale că ror particularită ţi constructive
exclud folosirea altor metode.

Operaţia de ră zuire se începe mai întîi cu prelucrarea ghidajului de referinţă

(de bază ) faţă de care se execută ră zuirea celorlalte ghidaje. In acest scop, ghidajul de
referinţă se prelucrează cît mai precis.
Drept ghidaj de referinţă se alege ghidajul care este mai puţin solicitat.

2
 EXAMEN ATESTAT

Locul de ră zuire se indică cu ajutorul plă cii de tuşat (fig. 10.24) sau al riglei de tuşat
(fig. 10.25) şi prin intermediul unei vopsele de control.
Ră zuirea de degroşare se face cu scopul de a se îndepă rta urmele ră mase de la
prelucrarea anterioară şi a se asigura planitatea suprafeţei.
Operaţia se execută prin aplicarea pe placă sau pe rigla de tuşat a unui strat
subţire de vopsea şi determinarea suprafeţelor portante (se admit 12 .. 18 pete, pe un
pă trat de 25 X 25 mm2).
La finisare, suprafaţa portantă se determină după numă rul petelor luminoase
(20...25 pete, pe un pă trat de 25 X 25 mm2).

Rectificarea este metoda cea mai productivă de prelucrare finală a su-

prafeţelor de ghidare şi, în acelaşi timp, cea mai ră spîndită , ca urmare a multiplelor
dezavantaje ale ră zuirii : cost ridicat, imposibilitatea prelucră rii suprafeţelor că lite
etc.
Dezavantajele rectifică rii sînt:
 necesitatea utiliză rii unei maşini-unelte speciale ;
 limitarea lungimii ghidajelor care se rectifică , datorită lipsei unei maşini de rec-
tificat corespunză toare.

Rodarea se foloseşte, în special, la prelucrarea foarte fină a suprafeţelor de

ghidare ale maşinilor-unelte de înaltă precizie (de exemplu, de rectificat).
Prin rodare se obţine o creştere a preciziei dimensionale şi de formă , o foarte
bună etanşare a două piese conjugate, cum sunt cepul unui robinet cu corpul să u,
supapa cu scaunul să u etc. Cînd se urmă reşte etanşarea perfectă a două piese con-
jugate, ele se rodează împreună , iar cînd se urmă reşte obţinerea unei forme geo-
metrice câ t mai perfecte sau a unei înalte precizii dimensionale, piesa respectivă se
rodează cu ajutorul unei scule de formă şi dimensiuni corespunză toare pe care se de-
pune pulberea sau pasta abrazivă .
Condiţia care trebuie îndeplinită în asemenea cazuri, în afară de formă şi di-
mensiuni, este ca scula să fie executată dintr-un metal mai moale decît piesa de
prelucrat (fontă moale, oţel moale, cupru, alamă , etc.).
În primul caz rodarea se face prin deplasarea reciprocă a pieselor între ele, iar
al doilea caz prin deplasarea relativă a piesei şi sculei cu care se prelucrează . În urma
acestei deplasă ri, are loc o acţiune mecanică de mă cinare a proeminenţelor su-
prafeţelor respective de că tre particulele abrazive şi în felul acesta se obţin su-
prafeţe cu un aspect mai uniform sau cu un aspect uniform lucios.
Rodarea se poate executa numai după prelucră ri care asigură o oarecare
precizie şi deci adaosuri de prelucrare foarte mici (0,01—0,02 mm) cum sunt :strun
jirea cu diamant, alezarea, rectificarea etc.
La rodare, mişcarea poate fi combinată (rotaţie şi translaţie) sau simplă , numai
rotaţie sau numai translaţie.
Suprafeţele supuse rodă rii pot avea diferite forme: plane,cilindrice, conice, pro-
filate.Rodarea se aplică la finisarea de:robinete,supape,injectoare,batiuri .
2
 EXAMEN ATESTAT

Tehnologia rodării. Dacă rodarea se execută după o prelucrare îngrijită în

urma că reia adaosul de prelucrare nu este mai mare de 0,02 mm, ea se poate efectua
într-o singură fază .
În caz contrar, ea trebuie executată în două faze şi anume : o rodare prealabilă
şi o rodare definitivă . La rodarea prealabilă , se folosesc pulberi abrazive cu granulaţie
mai mare sau paste grosolane care au drept scop îndepă rtarea celei mai mari pă rţi
din adaosul de prelucrare. La rodarea definitivă , se folosesc pulberi mai fine (micro-
pulberi) sau paste fine, această fază avînd drept scop îndepă rtarea restului adaosului
de prelucrare şi obţinerea unor suprafeţe cu calită ţi corespunză toare.
În vederea rodă rii, abrazivul se amestecă cu lubrifiant corespunză tor şi se de-
pune într-un strat subţire pe una din piese.
În cazul rodă rii cu paste, acestea se diluează cu un solvent într-un vas de sticlă
sau porţelan şi se amestecă bine pînă ce se obţine un fluid consistent. Pasta sau pul-
berea pregă tită se depune pe piesă după ce aceasta a fost umezită cu petrol pentru a
avea o bună aderenţă .
Astfel pregă tită , piesa se suprapune cu perechea ei care este fixă şi se mişcă
într-un anumit mod, exercitîndu-se totodată asupra ei o uşoară presiune.
În general, se execută mişcă ri de rotaţie combinate cu translaţie, astfel că tra-
iectoria fiecă rei granule abrazive la mişcarea urmă toare să nu coincidă cu cea an-
terioară .
Abrazivul care după un numă r de mişcă ri îşi pierde calită ţile aşchietoare se înde-
pă rtează cu o câ rpă curată şi se depune un strat nou de abraziv.
Operaţia se repetă pâ nă ce se obţin rezultatele prescrise. Verificarea se face
trasâ nd cu creta sau cu creionul linii longitudinale pe suprafaţa uneia din piese şi de-
plasarea reciprocă de 2-3 ori a pieselor între ele.
Calitatea se apreciază după mă rimea porţiunilor de linie care au dispă rut în urma
frecă rii pieselor. O suprafaţă corect rodată nu trebuie să prezinte zgâ rieturi sau pete
lucioase.
Operaţia de rodare se termină atunci câ nd, pe o suprafaţă de 25x25 mm2 se obţin 4-5
pete mare.Anterior, suprafaţa se poate prelucra prin ră zuire.
După fiecare succesiune de mişcă ri, se demontează suprafeţele, se spală cu petrol, se
şterg şi se continuă operaţia de rodare cu pastă proaspă tă .
La terminarea operaţiei de rodare,suprafeţele se spală cu petrol pentru a elim-
ina orice urma de impuritate.

10.2. INCARCAREA PRIN SUDARE ELECTRICA

Recondiţionarea pieselor uzate prin sudare electrică este un procedeu aplicat
larg şi pe scară industrială in intreprinderile, secţiile şi atelierele de reparaţii. Acest
procedeu de recondiţionare are o mare productivitate, iar zona de influenţă termică
este mult mai mică (cu grosimea de numai 2-6 mm), ceea ce face ca atat materialul de
adaos, cat şi piesa să aibă proprietă ţi mecanice superioare.
2
 EXAMEN ATESTAT

Inainte de recondiţionare, piesa se cură ţă prin spă lare-degresare, i se

indepă rtează oxizii sau vopseaua de pe suprafaţa care urmează a fi incă rcată .
Sudarea electrică se poate efectua la rece sau la cald. Dacă sudarea se face la
cald atunci piesa se preincă lzeşte la temperaturi diferite, in funcţie de materialul din
care a fost fabricată (tabelul 2.1).

La executarea acestei operaţii se folosesc electrozi care au un inveliş special de

flux, pentru a putea proteja metalul topit impotriva acţiunii oxigenului şi a azotului
din aer.
Electrozii cu inveliş subţire (0,15-0,55 mm) se utilizează pentru sudarea piese-
lor mai puţin solicitate, supuse la sarcini statice. Cel cu inveliş gros (care reprezintă
25-30% din diametrul total al electrodului) se intrebuinţează la sudarea pieselor im-
portante din oţel carbon şi oţeluri aliate care sunt supuse unor regimuri grele de lu-
cru, la sarcini dinamice, la frecă ri intense etc. Invelişul conţine substanţe care for-
mează gaze (amidon, fă ină comestibilă , rumeguş de lemn, celuloză etc.), zgură (feld-
spat, nisip cuarţos, marmură etc.) cu proprietă ţi dezoxidante (feromangan, ferosiliciu
etc.), toate legate printr-un liant (sticlă solubilă , clei organic, dextrină etc.).
Substanţele din prima categorie realizează un strat gazos care protejează meta-
lul topit contra acţiunii aerului, iar stratul de zgură incetineşte ră cirea şi permite
compactizarea sudurii. Pentru sudarea oţelurilor aliate, in stratul de flux se introduc
elemente de aliere (crom, molibden, mangan etc.).

10.3. INCARCAREA PIESELOR PRIN SUDARE CU PLASMA

Sub formă de plasmă , materia se caracterizează nu numai prin temperaturile
inalte dar şi printr-o mare densitate de energie, putand fi folosită , cu succes, in proce-
sul de prelucrare a aliajelor metalice care, fie că se prelucrează greu, fie că nu pot fi
prelucrate prin alte procedee.
1. cu ajutorul arcului electric, avand temperaturi de 6000-15000 0K şi presiuni de
ordinul celei atmosferice; arcul electric se poate obţine in curent continuu (pentru
puteri pană la 100 kW) sau in curent alternativ (pentru puteri mai mari de 100 kW ;
2. cu ajutorul curentului de inaltă frecvenţă , la temperaturi de 6000 0K şi presiuni
inferioare celei atmosferice; acest procedeu este mai economic, puterea maximă a
generatorului fiind pană la caţiva kilowaţi.
Există unele deosebiri intre procedeul de recondiţionare prin sudare cu arc
electric şi cel de recondiţionare cu jet de plasmă . Astfel, la arcul electric mediul ioni-
zat il constituie aerul, pe cand plasma se dezvoltă intr-un format dintr-un gaz (numit
plasmogen) care se injectează din spatele electrodului. Aerul ionizat, precum şi gaze-
le dezvoltate ale arcului electric de sudură se gă sesc la presiunea atmosferică , in
timp
2
 EXAMEN ATESTAT

ce la plasmă gazul plasmogen se introduce sub presiune, ceea ce determină viteze

mari de curgere.
Coloana arcului electric de sudură se dezvoltă liber, pe cată vreme jetul de
plasmă este puternic ştrangulat atat mecanic – prin existenţa unei diuze la ajutaj – cat
şi termic – din cauza unei mari diferenţe de temperaturi intre plasmă şi pereţii diuzei
ajutajului care sunt ră ciţi cu apă , dar şi electromagnetic, ca urmare a atracţiei dintre
curenţii electrici paraleli. Avand in vedere forma coloanei, la arcul electric de sudare
aceasta este tronconică iar la jetul de plasmă este cilindrică . In sfarşit, temperatura
arcului electric de sudare este considerabil mai mică decat cea a plasmei.
Atat cercetă rile cat şi practica au demonstrat că electrozii trebuie fabricaţi din
wolfram aliat, pentru a asigura o ardere stabilă a plasmei, precum şi pentru o intensi-
ficare a emisiunii termolectrice.
De asemenea, tot in practică se demonstrează că uzura electrodului pentru
generarea plasmei depinde nu numai de materialul din care este confecţionat ci şi de:
gazul plasmogen folosit, temperatura electrodului, regimul de lucru etc.

11. CONTROLUL GHIDAJELOR

Suprafeţele ghidajelor batiului trebuie să îndeplinească condiţii severe în ceea ce

priveşte formelor geometrice care formează bazele principale ale batiului .

 exactitatea poziţiei lor reciproce (paralelismul, perpendicularitatea etc.);

 precizia dimensiunilor geometrice care leagă suprafeţele ;
 calitatea suprafeţelor.

Verificarea rectilinităţii. Se execută cu ajutorul nivelei cu bulă de aer . Nivela se

deplasează succesiv de-a lungul suprafeţei de ghidare, înregistrînd pentru fiecare
porţiune abaterea de la rectilinitate.

Pentru verificarea rectilinită ţii ghidajelor cu lungimi mai mari de 1 600 mm, se
recomandă utilizarea aparatelor optice.
Metodele optice de verificare a rectilinită ţii sînt numeroase, cele mai ră spîndite fi-
ind metoda viză rii directe şi metoda autocolimaţiei.

Verificarea prin metoda vizării directe (colimatiei) se face aşezînd pe ghidajul

1, luneta 2 şi colimatorul 3 (fig. 11.1).

2
 EXAMEN ATESTAT

Fig.11.1.

Colimatorul este format din obiectivul 4, în focarul că ruia se află două fire reticu-
lare luminate de sursa 5. Fasciculul de raze de lumină paralele care ies din colimator,
intrînd în lunetă , proiectează în planul ei focal imaginea firelor reticulare. Această
imagine, împreună cu imaginea celor două fire reticulare ale lunetei, se examinează
prin ocularul 6.
Abaterile de la rectilinitate se mă soară în felul urmă tor : luneta şi colimatorul se
aşază la capetele ghidajului, astfel încît imaginea ambelor perechi de fire reticulare,
care se văd în ocular, să coincidă ; apoi se deplasează colimatorul de-a lungul ghida-
jelor, citindu-se abaterile unghiulare, care se exprimă prin deplasarea perechilor
de fire reticulare ale colimatorului şi lunetei.
Procedeul permite verificarea rectilinită ţii atît în plai: orizontal cît şi în plan verti-
cal.

Verificarea prin metoda autocolimaţiei (fig. 11.2.). Pe ghidajul maşinii- unelte 1

se aşază luneta autocolimatoare 2 şi oglinda plană 3. Luneta autocolimatoare 2 este
prevă zută cu o sursă de lumină 4, care luminează placa de sticlă cu fire reticulare 5,
aşezată înclinat faţă de axa optică a lunetei.

Fig.11.2.
Obiectivul lunetei 6 proiectează , pe oglinda 3, firele reticulare ale plă cii 5, iar
aceasta le reflectă înapoi în lunetă , vizarea lor fă cîndu-se cu ajutorul micrometrului
ocular 7. Dacă poziţia oglinzii 3 este strict perpendiculară pe axa optică a lunetei 2,

2
 EXAMEN ATESTAT

firele reticulare ale plă cii 5 coincid cu cele reflectate, ceea ce indică absenţa abaterii
de la rectilinitate. Orice abatere de la această poziţie determină deplasarea firelor re-
ticulare reflectate.
După îndepă rtarea plă cii de pe suprafaţa de ghidare, se examinează repartiţia pe-
telor rezultate în urma contactului, pe unitatea de suprafaţă , repartiţie care trebuie să
fie uniformă şi de o anumită valoare dată .
Verificarea poziţiei reciproce a suprafeţelor de ghidare. Această verificare se re-
zumă , de obicei, la controlul paralelismului sau al perpendicularită ţii suprafeţelor.
Cea mai simplă metodă pentru verificarea paralelismului suprafeţelor de ghidare
constă în deplasarea pe cele două suprafeţe ale ghidajelor a unei plă ci de control.
Paralelismul se apreciază prin observarea petelor de vopsea rezultate în urma de-
plasă rii plă cii de control.
In figura 11.3 sînt reprezentate dispozitivele folosite pentru verificarea parale-
lismului şi a perpendicularită ţii suprafeţelor de ghidare.

Fig.11.3.

Pentru controlul ghidajelor se folosesc, destul de des, metode combinate, prin care
se verifică concomitent, cu aceleaşi mijloace de verificare, mai mulţi parametri, cum
ar fi : precizia formelor geometrice, poziţia lor reciprocă şi chiar precizia dimensiuni-
lor, care poziţionează diferitele suprafeţe.

12. NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

LA INTRETINEREA SI REPARAREA GHIDAJELOR

12.1.NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII LA IN-

TRETINERE SI REPARARE

In atelierele de reparare a utilajelor se desfasoara o activitate complexa datori-

ta carui fapt si normele de tehnica a securitatii munci sunt diverse in functie de locur-
ile de munca .

2
 EXAMEN ATESTAT

Se vor respecta normele de tehnica a securitatii muncii si normele de prevenire

si stingere a incendiilor specifice lucrarilor de: lacatuserie, prelucrare a metalelor la
rece cu ajutorul masinilor-unelte, sudare si taiere cu gaze si arc electric precum si
urmatoarele norme specifice reparatiilor:
 la demontarea, repararea si montarea utilajelor, echipa va lucra sub conduc-
erea unui maistru sau sef de echipa;
 uneltele si dispozitivele de ridicat (vinciuri, macarale, poduri rulante
etc.)utilizate de echipa de reparatii trebuie sa fie in buna stare;
 inainte de inceperea lucrarilor de intretinere sau reparatii la un utilaj, maistrul
sau seful de echipa se va asigura ca masina respectiva sa nu poata fi pusa acci-
dental in miscare, iar pentru orice eventualitate pe intrerupatorul electric prin-
cipal se va pune o tabla indicatoare cu inscriptia: ”NU CUPLATI SE LUCREAZA”
 la masinile prevazute cu anumite ansambluri care pot aluneca pe ghidaje verti-
cale trebuie luate masuri de sprijinire a acestora;
 dupa terminarea reparatiilor, masina nu va fi pusa in stare de functiune inainte
de montarea tuturor dispozitivelor de protectie;
 inainte de punerea in functiune se va controla daca sculele folosite la reparatie
au fost inlaturate de pe masina;
 darea masinii in functiune nu se va face decat dupa executarea receptiei;
 in incaperile in care se spala si degreseaza piesele cu lichide inflamabile este
interzis fumatul sau accesul cu foc deschis;
 la degresarea pieselor cu solventi organici, care sunt toxici si inflamabili, se vor
folosi bai cu capace de inchidere si se vor lua masuri de prevenire si stingere a
incendiilor;
 soda caustica se va introduce in baile de degresare cu cosuri de sita;
 piesele se vor introduce si scoate in baile de degresare electronica numai dupa
intreruperea curentului electric care alimenteaza baia;
 la acoperiri galvanice muncitorii isi vor unge mainile si narile cu o alifie protec-
toare pentru a prevenii actiunea vatamatoare a vaporilor diferitilor compusi
chimici si vor purta tot echipamentul prevazut de normele de protectia muncii;
 nu este permis lucrul in pozitie aplecata deasupra baii
 cand nu se lucreaza , baile vor fi acoperite cu un capac , pentru a impiedica
evaporarea electrolitului;
 in incinta atelierelor de galvanizare se interzice introducerea si consumarea al-
imentelor precum si fumatului;

2
 EXAMEN ATESTAT

13. BIBLIOGRAFIE

1. Imagini
http://www.google.com

2. Reconditionarea arborilor

http://www.scribd.com
3. Tehnologia asamblarii si montajului Gheorghe Ion s.a.
Editura Didactica si Pedagogica 1978