Sunteți pe pagina 1din 3

Roluri ale profesorului ȋn şcoalǎ

Profesorul este figura centrala a reformei educationale contemporane. El trebuie sa


renunte la rolul sau traditional si sa se transforme, in conditiile in care scoala se restructureaza
in echipe de elevi si profesori, intr-un planificator al activitatilor de grup, intr-un facilitator al
interactiunii elevilor si intr-un consultant. El este cel care trebuie sa invete sa-si alieze
computerul in activitatea educativa, sa faca din acesta un puternic catalizator al interactiunii
dintre elevi. De el depinde prefacerea travaliului in clasa intr-o activitate agreabila,
desfasurata intr-un mediu afectiv, cald si securizat. Dupa cum de el depinde introducerea
perspectivei interdisciplinare si raspandirea practicii predarii in echipa (team-teaching).
Numai un profesor care a reflectat asupra rolului sau si care detine cunostinte
psihopedagogice poate deveni protagonistul acestei reforme.
În scoala, profesorul este conducatorul activitatii didactice pentru realizarea
obiectivelor prevazute in produsele curriculare. Informatiile din programele si manualele
scolare constituie doar premise latente din punct de vedere al formarii personalitatii umane,
ele prezinta valoare educativa ca urmare a prelucrarii si transmiterii lor de catre educator.
Educatorul are influenta pozitiva asupra elevului sau asupra colectivitatii de elevi, contribuind
la modelarea personalitatii acestora.
Profesorul este cel care prin personalitatea sa amplifica valentele educative ale cunostintelor.
Misiunea pe care o are de indeplinit educatorul se refera la: instruirea, educarea si formarea de
personalitati autonome integrabile social, capabile de invatare permanenta, cu capacitati de
gandire critica si creativa, cu o inalta profesionalitate si nu in ultimul rand cu un profil civico-
moral autentic (D. Cretu, 1999). “A fi educator nu inseamna a exercita o meserie, inseamna a
indeplini o misiune, a face un apostolat” – spune G. Mialaret.

Educatorul indeplineste roluri multiple. 

1. Profesorul ca model:
În toate timpurile, profesorul a constituit un exemplu pozitiv pentru elevi, prin activitatea
si comportamentul sau in cadrul procesului instructiv-educativ. În acelasi timp, se
promoveaza ideea difuziunii prin educatie a modelelor culturale secventiale, demne de a fi
incorporate, cunoscute, respectate de catre toti indivizii. Cu modelul, de obicei te identifici.
Indiferent daca este vorba despre modelele reale, despre cele ideale ori fictionale.
2. Profesorul ca manager:
În cadrul acestui rol se remarca si capacitatea profesorului de a adopta usor diferite
stiluri de conducere, capacitatea de a utiliza in mod adecvat autoritatea, capacitatea de a
comunica usor si eficient cu grupul sau cu elevii separat, capacitatea de a influenta usor
grupul de elevi, precum si elevii izolati (capacitati psihosociale sau factori psihosociali).
Aceasta calitate include aptitudinile organizatorice, care sunt prezente in intreaga activitate pe
care o desfasoara profesorul, incepand cu pregatirea si desfasurarea lectiilor, si continuand cu
indrumarea activitatii colectivului de elevi. Acest tip de aptitudini organizatorice se refera si
la activitatile desfasurate cu elevii in pauze, excursii, vizite, etc.
Un bun profesor are un fel de “simt al timpului” care-l va ajuta sa-si planifice activitatea
scolara si extrascolara, sa fie punctual, corect, ordonat in toate aceste activitati, cat si fata de
propria persoana (E. Bonchis, 2002).
3. Profesorul ca lider:
Educatorul influenteaza, actioneaza asupra personalitatii in devenire – individual si
in grup – prin activitatea didactica si extradidactica, cea extrascolara (vizite, excursii,
concursuri, olimpiade), prin activitatea culturala (propagator al stiintei, tehnicii, artei).
Îndrumarea activitatii colectivului de elevi, precum si planificarea propriei munci
constituie repere privind optimizarea activitatii didactice. In aceasta calitate aptitudinile
organizatorice sunt evidentiate, manifestandu-se in intreaga activitate pe care o desfasoara
profesorul
În sistemul nostru de invatamant profesorul lucreaza cu sociogrupuri (clase de elevi,
grupe, echipe, ateliere de educatie), dar si cu individualitati (cand se acorda asistenta
psihoeducationala speciala unor elevi, cand realizeaza pregatirea pentru inalta performanta,
etc.). Toate acestea presupun capacitatea profesorului si abilitatea de a fi un bun organizator al
activitatii sociogrupurilor.
4. Profesorul, ca expert al actului de predare - invatare
Profesorul poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se intampla in procesul de
invatamant. Dascalul trebuie sa fie patruns de adevarul ca o mare parte a valorii procesului
instructiv-educativ este data de valoarea celui care il realizeaza. Prin urmare, in cadrul acestui
rol, profesorul se identifica si cu ipostaza de “creator al situatilor de invatare”. Oricare ar fi
natura talentului creativ, profesorul poseda aceasta aptitudine intr-un grad mai ridicat.

Acest rol se refera la cresterea si valorificarea potentelor educative ale instructiei care
duc la cresterea randamentului invatarii, prin dezvoltarea abilitatilor intelectuale si practice.
Una din orientarile, respectiv directiile de studiu si actiune ale didacticii este intensificarea
procesului de invatare, astfel incat intr-un timp scurt procesul de asimilare de cunostinte si
formare de abilitati sa fie realizat.
“Creativitatea este forma superioara de manifestare comportamentala a
personalitatii creatoare, prin care se produce, in etape, un bun cultural original, cu
valoare predictiva pentru progresul social” (A. Stoica, 1983).
Nu trebuie sa uitam ca relatia dintre educator-educat este unul dintre factorii esentiali ce
concura la bunul mers al procesului instructiv – educativ.
Una din orientarile, respectiv directiile de studiu si actiune ale didacticii este intensificarea
procesului de invatare, astfel incat intr-un timp scurt procesul de asimilare de cunostinte si
formare de abilitati sa fie realizat.
5. Profesorul, ca agent motivator:
Una dintre principalele responsabilitati ale profesorului este si cea referitoare la
dezvoltarea capacitatii de autoeducatie a elevilor. Daca este puternic motivata duce la
perfectionarea abilitatilor. Stimuleaza si intretine curiozitatea, interesul si dorinta elevilor in
procesul instructiv-educativ.
Teoria si practica pedagogica confirma faptul ca un elev mediocru puternic motivat da
rezultate deosebite. Profesorul trebuie sa demonstreze ca stie nu numai sa-i invete pe elevi,
dar si sa-i aprecieze in mod obiectiv, sa-i stimuleze in munca, sa le creeze o motivatie
corespunzatoare
6. Profesorul evaluator
Cercetarile pedagogice recente evidentiaza caracterul polivalent al calitatilor si rolurilor
profesorilor.
Evaluarea reprezinta totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si
interpreteaza datele obtinute in urma aplicarii unor instrumente de masurare in scopul emiterii
unor judecati de valoare, pe care se bazeaza o anumita decizie pe plan educational.
Raspunsurile elevilor pot fi asteptate cu rabdare, cu tact, intarite daca este nevoie. Sa amintim,
in trecere, iarasi despre calitatile empatice ale educatorului, avand permanent in vedere relatia
intrebari empaticeraspunsuri empatice.
Instructia este transmiterea de cunostinte “punerea elevilor in posesiunea unei intregi
serii de simboluri prin care se pot fixa datele fluctuante ale lumii empirice” (Dictionar de
pedagogie, 1979). Educatia presupune un ansamblu de actiuni desfasurat deliberat de
societate in vederea transmiterii si formarii la tinerele generatii a unei experiente de viasa si
de munca, a unor deprinderi si priceperi (Dictionar de pedagogie, 1979).
“Creativitatea este un proces de proces de asociere si de combinare, in ansambluri
noi a unor elemente preexistente”  (H. Jaoui, 1975)
Bibliografie:
1.Cucoş C., ,,Pedagogie”, Editura Polirom, Bucureşti, 2002;
2.Iosifescu Ș., ,,Management educaţional pentru instituţiile de ȋnvǎţǎmȃnt’’, Institutul de
Știinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001;
3.Nicola I., ,,Tratat de pedagogie şcolarǎ’’, Editura Aramis;
4.Tȋrcovnicu V., ,,Pedagogie generalǎ’’, Editura Facla.

S-ar putea să vă placă și