Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 5
Traseul marcat este traseul minimal obligatoriu. Sistemul de încălzire este inclus numai
în cazul metodei active, mai frecvent întâlnită în domeniul controlului nedistructiv. Dispozitivul
de baleiere apare tot mai rar în construcţia echipamentelor moderne, nemaifiind necesar în cazul
detectoarelor matriceale care au capacitatea de a recepta în mod static radiaţia provenită de la o
întreagă scenă termică. De asemenea, la echipamentele moderne, sistemul de filtrare poate fi
parţial sau integral inclus în sistemul de detecţie.
Metodele de termografiere se împart în două mari categorii, denumite: pasive, când
sistemul de examinare nu include o sursă proprie de căldură şi active, când sistemul de
examinare include una sau mai multe surse proprii de căldură, asociate echipamentului de
termografiere. Sursele de căldură folosite în sistemele de examinare prin metoda activă sunt de o
mare diversitate: liniare, punctiforme, cu încălzire continuă în impulsuri etc.
Sistemele de încălzire în mişcare sunt, de obicei, ataşate sistemelor de detecţie, baleierea
suprafeţelor de examinare realizându-se simultan, cu aceeaşi viteză, pe aceeaşi suprafaţă.
In controlul nedistructiv modern sistemul de încălzire cel mai utilizat este cu elemente
radiante şi încălzire discontinuă sub formă de impulsuri de scurtă durată.
În vederea examinării unor piese sau produse şi pentru interpretarea rezultatelor obţinute,
în cadrul departamentului ICTI, s-a realizat un stand original de examinare, model ETI – 01 CD,
prezentat în figura 5.2, formată din:
- Masă de fixare şi poziţionare (fig. 5.3), cu posibilităţi de deplasare după trei axe de
coordonate. Mişcările sunt asigurate de două servomotoare acţionate prin comenzi din calculator,
prin intermediul softului VISOTHERM 99.
- Suport pentru camera IR ThermaCam PM 350 şi suport pentru probele de examinat;
suportul camerei asigură poziţionarea acesteia în raport cu proba examinată şi cu sistemul de
încălzire, iar suportul probei, fiind fixat pe partea mobilă a mesei, asigură, pe de o parte,
132
poziţionarea iniţială a probei şi, pe de altă parte, deplasarea fină a acesteia după cele trei axe de
coordonate, cu ajutorul a trei servomotoare electrice (fig. 5.4).
a b
Suportul probei
Suportul camerei
Fig. 5.4. Suporţi reglabili pentru poziţionarea camerei IR şi a probei examinate.
a a b b
Pentru majoritatea examinărilor prin termografiere activă, s-a folosit o cameră de luat
vederi în infraroşu, cu detector matriceal alcătuit din 256 x 256 elemente (FPA) din silicat de
platină, model ThermaCam P650, prezentată în figura 5.6.
Obiectiv Cursor/
Selector funcţii
Buton interval
de temperatură
Vizor
Tastatură
Întrerupător
Cablu de alimentare
Trepied
Cartelă
magnetică
deschideri unghiulare. Poate funcţiona atât aşezată pe un trepied, legată la o sursă de curent, cât
şi în varianta portabilă, cu baterii ataşate.
Manevrarea şi comanda camerei, care include un microprocesor, poate fi făcută direct de
la tastatura amplasată pe carcasa acesteia sau prin intermediul unui calculator. Principalele
caracteristici ale acestui radiometru sunt prezentate în tabelul 5.1.
134
- Tasta B&W − Color permite operatorului să aleagă între o imagine alb-negru şi una
color, utilizând cele nouă palete de culori. Paletele de culori se pot selecta din Thermacam
Configuration Menu 3, din cadrul Setup;
- Tasta RANGE determină intervalul de temperatură perceput de cameră. Această cameră
poate fi utilizată pentru măsurarea de temperaturi între -10 şi +450C (fără filtru), domeniu
împărţit în patru intervale parţial suprapuse În fiecare interval, camera distinge 32.768 niveluri.
Intervalul selectat trebuie să fie potrivit ţintei;
- Tasta ZOOM accesează funcţia electronică ZOOM (modificarea dimensiunilor unei
imagini fără redefinirea parametrilor acesteia), care oferă trei niveluri de mărire a imaginii.
Alegerea este vizibilă pe ecranul/vizor (afişaj), deasupra casetei temperaturii. Deoarece funcţia
electronică ZOOM multiplică pixelii, dar, în acelaşi timp se îngustează şi câmpul de vedere,
mărirea imaginii afectează rezoluţia;
- Tasta AUX selectează modul de lucru pe care utilizatorul l-a stabilit în Setup Menu 4:
None, Auto Range, Reticle, Pallete sau EXT NUC. Funcţia rămâne salvată în pauze şi începe
întotdeauna în modul de lucru în care a fost utilizată ultima oară, având semnificaţia:
- Funcţia Auto Range analizează ţinta şi alege automat domeniul de temperatură
potrivit (ex: RNG 2).
- Funcţia Reticle suprapune o reţea reticulară peste imaginea termică. Apăsând
tasta AUX, această reţea reticulară apare şi dispare.
- Funcţia Palette permite operatorului să schimbe paleta de culori în cadrul unui
mod de operare, fără a accesa modul B&W/COLOR.
- Funcţia EXT NUC (External Non-Uniformity Correction) este o funcţie de
corectare a neuniformităţii externe a imaginii.
În condiţii date de operare, se poate întâmpla ca imaginea oferită de Thermacam să nu fie
perfect uniformă.
Radiometrul conţine o bază de date, cuprinzând corecţii multiple ale neuniformităţii
pentru fiecare domeniu de operare, capabilă să furnizeze o uniformitate optim pentru o gamă
largă de temperaturi. Acest lucru este foarte util atunci când se lucrează în intervale de
temperatură foarte înguste sau atunci când ţintele au temperaturi reduse.
- Tasta EMISSIVITY permite operatorului reglarea camerei la emisivitatea ţintei.
Emisivitatea ia valori între 0,1 şi 1.
- Cursor/Selector are patru taste care permit operatorului să deplaseze cursorul de-a
lungul meniurilor din Setup, să schimbe paleta de culori, să poziţioneze indicatorul şi să
definească parametrii izotermi în funcţie de modul de operare al camerei.
- Buton - interval temperaturi.
Center Switch permite deplasarea domeniului de temperatură afişat, ca pe un
întreg, în sus sau în jos, de-a lungul intervalului curent de măsurători (RNG1, RNG2 etc.).
O temperatură maximă scăzută corespunde ţintelor reci, iar o temperatură ridicată
corespunde ţintelor calde.
Span Switch determină subdomeniul de măsurare a temperaturii din cadrul
intervalului mare (RANGE) ales şi afişat;
- Freeze (F) şi Store (S) sunt două butoane de comandă amplasate în spatele mânerului
camerei pentru a obţine un stop-cadru (F) sau pentru a stoca (S) imaginea dorită pe cartela
PCMCIA.
Sistemul de examinare folosit la termografierea activă conţine, pe lângă radiometrul mai
sus prezentat şi alte componente, precum:
- Calculator cu software specializat (Visotherm - Germania), asociat cu o placă de
achiziţie a imaginilor termice şi cu toate cablurile de legătură.
- Sursă de curent continuu pentru alimentarea servomotoarelor de pe masa de
poziţionare.
- Sursă de curent cu putere reglabilă pentru alimentarea blitzurilor de radiaţie infraroşie.
136
În figura 5.7 este prezentată imaginea globală a echipamentului în timpul examinării unei
probe. Cercetarea experimentală a avut următoarele obiective:
- stabilirea schemei optime de încălzire-examinare;
- optimizarea parametrilor de examinare: timp de încălzire, moment optim de înregistrare,
mărimea fluxului termic etc.;
- stabilirea criteriilor care stau la baza interpretării termogramelor;
- studiul influenţei modului de pregătire a suprafeţei şi a naturii materialului asupra
sensibilităţii metodei de examinare;
- stabilirea mărimii defectului minim detectabil pentru câteva cupluri de materiale.
Modalitatea de efectuare a experienţelor este prezentată în continuare:
- S-au analizat succesiv diverse posibilităţi de încălzire şi s-a ajuns la concluzia că
încălzirea în impulsuri cu lămpi de radiaţii infraroşii este cea care dă rezultatele cele mai bune.
Examinarea optimă este pe aceeaşi suprafaţă cu încălzirea.
- Înregistrarea imaginilor s-a făcut în timpul răcirii la intervale de timp diferite: după 1s,
2s, 3s, 4s, 6s şi 10 secunde de la încetarea încălzirii.
- Întrucât în orice examinare nedistructivă sunt necesare informaţii de referinţă, înainte de
examinarea probei încălzite, s-au preluat imagini ale unor probe din acelaşi cuplu de materiale,
fără defecte.
- S-au înregistrat imagini de referinţă în mai multe variante de pregătire a suprafeţei:
liberă, unsă cu ulei şi brunată sau vopsită.
- S-au construit blocuri de calibrare şi etaloane cu defecte artificiale.
3
Fig. 5.7. Imaginea echipamentului de
termografiere în funcţiune:
1- camera ThermaCam PM350; 2 - masă-
1 suport cu deplasare după trei axe de
2
coordonate;
3 - sistem de încălzire cu blitzuri; 4 - suport
cameră; 5 - sursă de curent continuu pentru
4 alimentarea motoarelor mesei-suport.
5
În figura 5.8. sunt prezentate două imagini ale aceleiaşi probe, înregistrate la intervale de
timp diferite: cea de sus (fig. 5.8, a), după 10 secunde din momentul încetării încălzirii, şi cea de
jos (fig. 5.8, b), după 3 secunde.
Cuplul de materiale examinat este format dintr-un suport - oţel (10 mm, grosime) +
înveliş - oţel (1 mm, grosime). În suport sunt practicate trei canale cu dimensiunile: lăţimea, a1 =
6 mm, a2 = 4 mm şi a3 = 8 mm şi adâncimea, b = 2 mm, pentru toate cele trei canale.
Pe termograme se pot observa următoarele aspecte:
- indicaţiile de defect din figura 5.8, a, obţinute printr-o înregistrare după 10 secunde din
momentul încetării încălzirii, sunt neconcludente, adică nu permit interpretarea corectă;
- indicaţiile D1, D2 şi D3 din figura 5.8, b, obţinute după 3 secunde, sunt corecte,
semnalând cele trei defecte de tip canal practicate în suportul structurii.
Rezultă că momentul optim de înregistrare este de maximum o secundă după încetarea
încălzirii, când se obţine un contrast maxim.
Pentru reglajul iniţial şi pentru etalonare s-au folosit blocurile de calibrare din figura 5.8,
c şi d (imagine în domeniul vizibil).
- Blocul de calibrare - pieptene este confecţionat din OL 37 şi prezintă mai multe canale
cu adâncime şi lăţime diferite. Acest bloc a fost folosit pentru analiza modului de propagare a
Capitolul 5 137
Suprafaţa de încălzire
a c şi de examinare
D1
Suport
D2
Bandă
neagră
D3
Bandă adezivă
Termograma
etalonului
Fig. 5.9. Vizualizarea defectelor artificiale ale etalonului prin termografiere activă.
138
- defectele artificiale sunt situate la adâncimi diferite: primul, D1, sub un singur
strat de bandă, al doilea, D2, sub două straturi şi aşa mai departe.
Acest etalon poate fi folosit atât pentru verificarea capacităţii sistemului de a evidenţia
defecte situate la adâncimi diferite, cât şi pentru a măsura grosimi de straturi subţiri prin
comparaţie.
În termograma etalonului, defectele apar ca mici domenii mai calde decât zonele fără
defect, întrucât examinarea s-a făcut în varianta cu încălzirea şi examinarea pe aceeaşi parte.
Defectele reprezentă în acest caz o barieră în calea propagării fluxului de căldură. Din acest
motiv, pe imaginea termică indicaţia de defect semnifică un câmp termic cu temperaturi mai
mari.
Principalele rezultate obţinute experimental în examinarea materialelor lipite au fost
următoarele:
- detectarea defectelor tip lipsă de legătură în structuri lipite: suport din oţel cu grosimea
de 10 mm, îmbinat cu un înveliş din oţel aliat cu grosimea de 1 mm, prin lipire cu un adeziv pe
bază de răşină epoxidică. Experimental s-a constatat că detectarea depinde în mare măsură de
starea suprafeţei structurii;
- dimensiunea minimă a defectelor detectabile în această structură a fost de 4...6 mm,
dependentă de starea suprafeţei materialului;
- cu cât grosimea învelişului a fost mai mică, s-au putut detecta defecte cu dimensiuni
mai mici. Astfel, la o grosime a învelişului de 0,5 mm, în aceeaşi structură, s-au detectat defecte
cu dimensiunea caracteristică de 2 mm;
- suprafaţa tablei laminate din oţel fiind lucioasă reflectă o cantitate însemnată din
fasciculul de radiaţii, ceea ce poate conduce la apariţia indicaţiilor false;
- simpla ungere a acesteia cu ulei sau vaselină îmbunătăţeşte cu circa 20% calitatea
imaginii termice;
- brunarea oţelului sau vopsirea cu o vopsea antireflex conduce la îmbunătăţirea calităţii
imaginii termice cu până la 80 %;
- examinarea materialelor cu conductivitatea termică foarte mică (lemn, plastic, sticlă
etc.) şi cu conductivitate termică foarte mare (cupru, aluminiu etc.) este dificilă. Conductivitatea
termică pentru care examinarea se face în condiţii normale variază între 10 şi 200 W/(m.K);
- conductivitatea termică variază cu temperatura, dar la variaţii mici de temperatură aceste
variaţii pot fi neglijate.
O parte din aceste rezultate sunt prezentate sintetic în tabelul 5.2 pentru cazul în care
examinarea s-a făcut pe aceeaşi parte cu încălzirea şi anume pe înveliş.
Pentru acest tip de examinare s-a folosit o cameră de luat vederi în infraroşu, care este un
radiometru cu detector matriceal alcatuit dintr-o reţea de microbolometre, de data aceasta, fără
sistem de răcire separat, model ThermaCam SC640, prezentată în figura 5.10.
3 ’’Buton’’ pentru deschiderea capacului de protecţie a panoului de conexiuni pentru diverse dispozitive
externe: cablu pentru conexiune USB, conexiune pentru legarea la un PC pentru transferul imaginilor sau
fişierelor din cameră în PC şi invers, conectarea la un PC pentru înregistrarea secvenţelor de imagini în
infraroşu cu o viteză înaltă utilizând un cablu « firewire » , conectarea unui monitor video la cameră.
4 ’’Capacul’’ panoului de conexiuni.
5 ’’Capacul’’ pentru ultimul port de pe panoul de conexiuni, care permite conectarea unui monitor video
(conector CVBS – composite video connector).
6 ’’Led’’ care indică starea de încărcare a bateriei:
- când led-ul verde pulsează de două ori pe secundă, bateria se încarcă;
- când led-ul verde este aprins permanent, bateria este încărcată;
- când led-ul este stins – sursa de energie-încărcătorul bateriei este decuplat.
7 ’’Conexiunea’’ la sursa de curent (dispozitivele externe care se pot conecta la camera sunt: sursă de
curent, monitor video, un PC pentru înregistrarea cu viteză foarte mare a secvenţelor de imagini în
infraroşu, un PC pe care se pot transfera sua salva fişiere sau imagini din sau in cameră, un alt dispozitiv
extern accesibil prin USB, scanner, hard disk, GPS etc., un dispozitiv pentru înregistrarea vocală a
comentariilor, unul sau două carduri de memorie, card multifuncţional etc.).
8 ’’Baterie’’
Montarea se face prin alinierea bateriei cu ghidajul acesteia de pe partea inferioară a camerei urmată de
împingerea bateriei până la fixarea acesteia în locaşul dedicat.
Scoaterea bateriei se face rotind mânerul camerei în sens invers acelor de ceasornic, pentru eliberarea
butonului care permite deblocarea mecanismului de fixare a bateriei.
9 ’’Butonul’’ de deblocare a mecanismului care fixează bateria.
10 ’’Led-ul indicator de putere’’:
Când led–ul este stins – camera este închisă, când led-ul este portocaliu – camera este în modul stand-by
şi când led-ul este verde camera este pornită.
11 ’’Butonul de pornire/oprire’’ a camerei, cu următoarele funcţii:
- când camera nu este în funcţiune (off), se apasă şi se eliberează butonul de pornire a camerei;
- când camera este în funcţiune (on), se apasă acest buton şi se menţine apăsat mai mult de o secundă
pentru scoaterea camerei din funcţiune;
- când camera este în funcţiune (on), se apasă şi se eliberează butonul pentru a intra în modul power
save.
12 ’’Joystick – ul’’ are următoarele funcţii:
- pentru baleierea meniurilor şi ferestrelor de dialog - se mişcă joystick-ul stânga/dreapta sau jos/sus;
- pentru schimbarea valorilor - se mişcă joystick-ul stânga/dreapta sau jos/sus;
- pentru selectarea sau confirmarea alegerilor se apasă joystick-ul.
13 ’’Butonul mode’’ are următoarele funcţii:
- - pentru a afişa selectorul mode pe ecranul camerei – se apasă butonul;
- - pentru a confirma sau a părăsi fereastra de dialog – se apasă butonul.
Camera se poate programa pentru a salva imagini utilizând două metode diferite :
- Metoda 1 – programarea camerei pentru a salva imagini periodic ;
- Metoda 2 – programarea camerei pentru a salva imagini atunci când anumite condiţii sunt
îndeplinite.
Metoda 1 – pentru programare camerei în varianta cu salvare periodică a imaginilor este necesar
să se aplice următoarea procedură:
1. În modul selector se selectează programul ceas şi se apasă joystick-ul.
2. Pentru a selecta în fereasta de dialog Setup se mişcă joystick-ul în sus/jos.
3. Pentru a afişa fereastra de dialog Setup, se selectează Setup şi se apasă joystick-ul.
4. Pentru a specifica acţiunea care va fi utilizată se parcurg următorii paşi:
Capitolul 5 141
1 Camerele IR prezentate pot fi folosite pentru aplicaţii în ambele variante, atât cea
activă, cât şi cea pasivă;
2 În urma cercetărilor experimentale, s-a constatat că echipamentul care include camera
ThermaCam PM350 este mai adecvat studiului de laborator (termografiere activă) datorită
următoarelor aspecte:
- banda spectrală adecvată pentru examinări de interior este fereastra atmosferică II,
unde = 3,5 – 5 m;
- răcirea cu motor Stirling asigură o eliminare a ”zgomotului” termic din detector şi o
sensibilitate termică ridicată;
- prin intermediul unui software, camera, dispozitivul de poziţionare a probelor şi
sistemul de încălzire pot fi comandate din computer (remote control) într-o corelare suficient de
precisă, care permite înregistrarea imaginilor termice în momentele de contrast maxim (în regim
tranzitoriu)
- software-ul Visotherm, achiziţionat din Germania (Institutul Fraunhofer din
Saarbruken), precum şi manualul de utilizare a acestuia au fost îmbunătăţite şi completate de
echipa IRT a catedrei TMS din care face parte şi subsemnatul.
3 Echipamentul care include camera ThermaCam SC640 este mai adecvat pt
examinarea pasivă, în principal datorită următoarelor particularităţi:
- banda spectrală adecvată pentru examinări la exterior (sau de la distanţă mare), este
fereastra atmosferică III, unde = 7,5 – 13 m;
- răcirea bazată pe caracteristicile de funcţionare ale microbolometrelor, fără sistem
separta, cu elemente în mişcare, elimină vibraţiile;
- posibilităţile de stocare a imaginilor termice sunt mult mai variate, facilitând lucrul pe
teren
- manevrabilitatea mai comodă recomandă acest echipament pentru exterior.