Global

izarea

A elaborat: Pavliuc Daria

Grupa FB-213, cilcul l , ASEM
Profesor:Raisa Arama
 I. Introducere
II. Definirea globalizarii
III. Dimensiunile globalizarii
IV. Motorul globalizarii
V. Principalele institutii
responsabile de procesul
globalizarii
VI. Efectele sociale ale
globalizarii
VII. Concluzie
 Definirea Globalizarii
Definirea globalizarii trebuie facuta privind mai multe dimensiuni, care totusi nu sunt niciodata
epuizabile sau absolut complete Oamenii de stiinta nu au cazut de acord asupra unei singure definitii a
globalizarii. Unele dintre cele mai cunoscute abordari ale globalizarii sunt urmatoarele: Anthony
Giddens: „... intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanţă unele
de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese
care au loc într-o dimensiune de la mulţi kilometri depărtare şi viceversa ...“ Schumann/Martin: „...
descătuşarea puterilor pieţii mondiale şi slăbirea puterii economice a statului ...“ Johannes Varwick : „...
un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domeniiproblemă...“ Elmar Altvater: „...
procesul de surmontare al graniţelor apărute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonimă cu eroziunea
(dar nu şi cu dispariţia) suveranităţii statelor naţionale şi se înfăţişează ca o ‚detaşare’ a economiei de
piaţă faţă de normele morale şi legăturile instituţionalizate dintre societăţi ...“

Totusi cand vorbim de globalizare trebuie sa tinem cont de faptul ca globalizarea nu exista ca fenomen
unic. Atunci când diferenţiem intre dimensiunile globalizarii este important să observăm că acestea nu
pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel - pentru a numi doar un exemplu – problemele
globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea “economica” şi nici de
dimensiunea “politică”. Această reţea globală nu numai la nivelul actorilor, ci şi la cel al domeniilor
tematice reprezintă una dintre particularităţile globalizării. Diferitele dimensiuni formează împreună cu
“globalizarea” mulţimi de intersecţie diferite. Este important de văzut ce anume poate fi subordonat
conceptului de globalizare, acesta neepuizându-se în nici un caz în procesele economice, chiar dacă
globalizarea economică poate fi un punct de start şi o forţă motrice semnificativă. La fel de important
este şi faptul că trebuie să înţelegem că nu totul face parte din procesul de globalizare şi că nu totul este
determinat în mod decisiv de acesta

Exista mai multe curente si in ceea ce priveste chiar existenta globalizarii:

1.curentul hiperglobalist : care considera ca globalizarea se afla intr-un stadiu foarte avansat si lumea e
deja aproape uniforma

2. curentul sceptic: considera ca globalizarea nu este un fenomen real ci doar un mit

3. curentul transformationalist: considera ca globalizarea este un fenomen de lunga durata ce a inceput

in secolul al XVI-lea, odata cu modernizarea societatii

Putem vorbi despre globalizare politica (ideea centrala este cea de geoguvernare, de crestere a rolului
organismelor internationale care preiau din atributele suveranitatii nationale), globalizare economica
(cresterea interdependentei economiilor nationale, cresterea importantei corporatiilor transnationale.
Lumea a devenit deja globala pe piata financiar-bancara deci se poate spune ca globalizarea, in plan
economic, este destul de avansata), globalizare culturala (exista 2 tendinte opuse: de omogenizare
–“McDonaldizarea”, si accentuarea identitatilor, respingerea omogenitatii), globalizarea militara (si a
industriei de aparare) si globalizarea problemelor de mediu.
 Globalizarea politică
Globalizarea politica se refera in primul rand la actorii globalizarii. In TRECUT, vorbeam de actori ca de :
actorii statali. In VIITORII/NOII ACTORI sunt: organismele guvernamentale/ interguvernamentale,
ONGurile, companiile multinationale (pe scena politica). Pur si simplu, modificarea conceptului de actor,
de la stat la noii actori, inseamna globalizare. Definirea actorilor internationali doar ca state nu mai este
de mult actuala. Pe scena au intrat actori cu totul noi. Acum, un actor international nu mai este doar
statul ci o entitate. Pentru a fi actor international, ar trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1.sa fie o entitate care sa indeplineasca o functie continua cu impact international

2. entitatea sa fie considerata signifianta de catre decidentii politici ai statelor natiune si sa i se acorde
importanta in construirea politicilor externe ale respectivelor state

3. entitatea sa aiba un anumit grad de autonomie sau libertate in luarea deciziilor

Globalizarea economică
Dimensiunea economică a globalizarii este de obicei privita ca fiind cea mai importanta (creşterea
enormă a comerţului şi a investiţiilor directe, globalizarea pieţelor financiare, producţia integrată la nivel
trans-naţional, corporaţii trans-naţionale, competiţie la nivel local între state şi regiuni, sfârşitul
economiilor naţionale). Gigantii ca si companiile multinationale influenteaza lumea politica atat la nivel
national cat si global prin sfere de influenta ei fiind implicati chiar si in diplomatie si spionaj.

Cele de spionaj au fost atunci cind vanzarile unor astfel de companii sunt chiar mai mari decat PIB-ul
unei tari, iar acest lucru nu ar trebui sa ne mire. (In 1980 compania Exxon avea cifra de vanzari mai mare
decat PIB-il Elvetiei si tot in acelasi an General Motors fata de Koreea de Sud)

Globalizarea mediului
Unele probleme globale, cum ar fi încălzirea atmosferei, gaura din stratul de ozon sau tăierea pădurilor
tropicale ilustrează în modul cel mai impresionant fenomenul globalizării, pentru că, în acest caz este
vorba în mod cert despre probleme globale care necesită o abordare globală. Evident că şi în domeniul
mediului ambiant există probleme de ordin regional şi local, chiar dacă acestea au un caracter ce
depăşeşte uneori graniţele, cum ar fi poluarea râurilor.

Globalizarea socială
Lumea a devenit un „global village“, reţelele inovatoare de comunicare la mare distanţă (chat, e-mail)
adăugându-se comunităţilor tradiţionale precum familia sau vecinătatea. Totuşi ele nu pot înlocui aceste
sfere tradiţionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul dimensiunii sociale.

Globalizarea Culturală
Producţiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot în lume, iar „americanizarea“ culturii mondiale este
un fapt incontestabil. Culturile regionale şi locale nu dispar însă din această cauză. Din contră:
informarea cu privire la aceste culturi este unul din fenomenele secundare ale globalizării, de aceea am
şi adus în această discuţie termenul de „globalizare".
 Motorul Globalizării
Companiile multinationale sunt privite de multi ca fiind motorul globalizarii, pentru ca piata lor este una
globala. Datorita noilor tehnologii (timpul si spatiul se comprima) capitalul economic se misca extrem de
repede - incat este intotdeauna cu un pas inaintea oricarei tari, oricarui stat. Unii afirma chiar ca statele
nu au devenit decat un simplu serviciu de securitate pentru companiile multinationale.Statelor nu li se
mai permite sa interfereze in economia nationala sau doar ca sa asigure un spatiu favorabil extinderii
economiei. In aceste conditii puterea unor companii multinationale este chiar mai mare decat a unor
state.Globalizarea, a contribuit alaturi de alti factori la deteriorarea situatiei economice egalitare. De
multe ori fortele ce duc la globalizare sunt chiar cauze ale cresterii inegalitatii. Globalizarea a creat un
mediu economic cu multe fisuri, “scurgeri” care fac dificila conducerea unei politici economice eficiente.
Aceste “scurgeri pot fi grupatre in 3 categorii (fisuri ale sistemului economic- efecte ale globalizarii):

1.Fisuri macroeconomice, datorate cresterii comertului international- daca o tara isi creste acum nivelul
activitaii economice, atunci cresterea consumului se transforma in cresterea importurilor, creind o
balanta comerciala deficitara

2. Fisuri microeconomice, datorate noilor conditii de productie- activitatile economice se pot muta
foarte usor si cu acest fapt companiile santajeaza guvernele pentru a putea scadea taxele ce apoi se
maresc la nivel de gospodarie

3. Fisuri financiare datorate globalizarii pieteleor financiare- capitalul se muta in tarile cu rate mai
atractive ale capitalului financiar.

Principalele institutii responsabile de procesul globalizari

Trei institutii principale sunt raspunzatoare de procesul globalizarii : FMI, Banca Mondiala si OMC.15 Si
alte institutii joaca un anumit rol in sistemul economic international – cateva banci regionale, surori mai
mici ale Bancii Mondiale si un numar mare de organizatii aflate sub tutela ONU, cum ar fi Programul
ONU pentru Dezvoltare sau Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD). Dar totusi FMI si
Banca Mondiala s-au aflat in centrul problemelor economice majore ale ultimelor doua decenii,
amintind aici inclusiv crizele financiare si tranzitia fostelor state comuniste la economia de piata. FMI si
Banca Mondiala isi au originea in cel de-al Doilea Razboi Mondial fiind rezultatul Conferintei Monetare si
Finaciare a ONU de la Bretton Woods, statul New Hampshire, din iulie 1994, parte a efortului concentrat
de finantare a reconstructiei Europei dupa distrugerile provocate de razboi si de prevenire in viitor a
crizelor economice mondiale. Denumirea oficiala a Bancii Mondiale – Banca Internationala pentru
Reconstructie si Dezvoltare - reflecta misiunea initiala a aceseia ; ultimul cuvant, “dezvoltare”, a fost
adaugat aproape ca o completare.

Efectele sociale ale globalizarii

Globalizarea in sine nu este nici buna, nici rea. Ea poate face foarte mult bine, iar pentru tarile din Asia
de Est, care au imbratisat globalizarea in conditiile impuse de ele, in ritmul impus de ele, aceasta a fos
extrem de folositoare, in ciuda pasului inapoi reprezentat de criza din 1997. Dar in multe parti ale lumii,
ea nu a adus foloase comparabile. Pentru multi, globalizarea seamana mai mult cu un dezastru total. De
ce a devenit globalizarea – care a facut atat bine – un lucru atat de controversat ? Eliminarea
obstacolelor din calea comertului international a ajutat multe tari sa se dezvolte intrun ritm mult mai
rapid decat ar fi putut-o face altfel. Comertul international contribuie la dezvoltare atunci cand cresterea
economica a unei tari este impulsionata de exporturile sale. Cresterea determinata de exporturi a
constituit componenta centrala a politicii industriale care a contribuit la dezvoltarea multor natiuni din
Asia si la imbunatatirea substantiala a nivelului de trai a milioane de oameni din acea zona. Datorita
globalizarii, multi oameni din intreaga lume traiesc astazi mai mult ca inainte si se bucura de un nivel de
trai mult mai inalt. Daca pentru occidentali munca prost platita de la Adidas poate insemna exploatare,
pentru multi oameni din tarile in curs de dezvoltare a munci in fabrica este mult mai bine decat a cultiva
orezul stand aplecat asupra pamantului.

Ajutorul strain, un alt aspect legat de globalizare, in ciuda tuturor neajunsurilor, pe care le presupune, a
fost totusi benefic pentru milioane de oameni, adesea intr-un mod aproape imperceptibil : gherilelor din
Filipine li s-a dat de lucru in cadrul unui proiect finantat de Banca Mondiala in momentul cand au depus
armele ; proiectele de irigatii au facut sa sporeasca de peste doua ori veniturile agricultorilor destul de
norocosi sa aiba apa ; proiectele din domeniul educatiei au adus stiinta de carte in mediul rural ; in
cateva tari, proiectele anti – SIDA au contribuit la limitarea raspandirii acestei boli
ucigatoare.Globalizarea si introducerea economiei de piata nu au dat rezultatele scontate in Rusia si in
majoritatea celorlalte tari implicate in trecerea de la comunism la piata. Acestor tari, Occientul le-a spus
ca noul sistem economic le va aduce o prosperitate fara precedent. In loc de aceasta, el a adus o stare
de saracie fara precedent. Ca o comparatie, in timp ce Rusia a fost martora unei cresteri fara precedent
a saraciei, China a fost martora unei scaderi fara precedent a acesteia. Daca in mult prea multe situatii
beneficiile globalizarii au fost mai mici decat afirma partizanii acesteia, pretul platit a fost mult mai
mare, caci mediul inconjurator a fost distrus,viata politica viciata, iar ritmul rapid al schimbarilor nu a
permis tarilor sa se adapteze la noul sistem de valori. Crizele care au adus cu ele o crestere semnificativa
a somajului au fost urmate la randu-le de problemele cu actiune pe termen mai lung ale faramitarii
sociale.

Concluzie

Este adevarat ca societatea actuala este una flexibila, dar acest lucru are un cost: se bazeaza pe uitare si
comunicare ieftina. Este o lume in care esti dezradacinat si singur. Faptul ca “timpul si spatiul se
comprima” dupa formula lui David Harvey nu omogenizeaza, ci dimpotriva polarizeaza lumea. Pentru ca
pentru a fi avantajat de acest fenomen trebuie sa ai resursele tehnologice, deci cei bogati sunt
avantajati. Trebuie sa ai resursele pentru a-ti dobandi ultima tehnologie si pentru a putea calatori. Desi
vizele au disparut, deci putem fi mai mobili totusi s-a intarit mai mult controlul la frontiere. Astfel se
vede clar ca mobilitatea a crescut foarte tare, dar lasandu-i in spate pe cei ce nu si-o pot permite si deci
adancind prapastia dintre saraci si bogati – astfel mobilitatea a devenit un factor stratificator social
foarte important.

Desi forta de munca a devenit mai mobila si deci poti parasi anumite regiuni pentru unele care te-ar
avantaja mai tare aceasta deplasare este plina de constrangeri. Oare ce este mai rau: faptul ca nu-ti
puteai parasi tara pentru o lume mai buna sau faptul ca acum o poti parasi dar nu ai resursele? Care
disconfort este mai mare? . Dar acest lucru unora le poate da speranta iar pe altii ii poate adanci si mai
tare in certitudinea ca viata lor e deja pecetluita. Locul de munca a devenit intr-adevar mai flexibil, dar
ce inseamna asta? Inseamna mai multa insecuritate si mai dureroasa.Este clar ca cei avantajati de
globalizare sunt cei bogati. Unele obiecte se misca mai repede decat altele ca urmare a dezvoltarilor
actuale. Capitalul economic se misca mai repede decat orice forma de organizare statala. Si deci cei ce
detin capitalul economic global sunt mai puternici decat orice stat. In timp ce orice ordine este locala,
acestia sunt deasupra a orice, ei ascultand doar de legile pietei libere care sunt translocale, astfel elita
globala avand un avantaj enorm. Este clar astfel ca globalizarea adanceste prapastia dintre bogati si
saraci: globalizarea a facut sa ai mai multe ocaziii de a face bani si mai rapid si apoi de a-i transporta
oriunde pentru a-i specula mai eficient. Astfel globalizarea este un proces “extrem de avantajos pentru
cei putini, marginalizand sau excluzand doua treimi din populatia lumii
 Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Globalizare
 https://www.ecb.europa.eu/home/search/
review/html/globalisation.ro.html
 https://koaha.org/wiki/Globalizzazione
 https://www.academia.edu/search?
q=gobalizarea
 http://store.ectap.ro/articole/779_ro.pdf
 https://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/
123456789/1612/Dodu-Gugea
%20Larisa_autoreferat.pdf?
sequence=1&isAllowed=y