Anul XVII. F A M 1 L T A.
155
R e d e a n 11.
Fii soQi’a mea . . . vrei ? . . . Spune da . . . acum
îndata? N’oiu pute crede în fericirea mea, pana n’oiu
sei că nimic nu ne mai póte desparţi. Vrei să fii a
mea ? .. . Spune!
L e o n o r a (se arunca la pepiül lui.)
A ta ? . . . Suni; a ta, decând te-am vedut cu ochii.
(Bidănd prinlre lacrimi.) Când eram la pension şi ve-
niai sé me védi . . . în diu'a ceea . . . îmi daruiam töte
jucăriile . . . f'aceam lecţiile pentru Iota clas’a. ca sé fia
toţi mulţamiţi . . . numai pe-ale mele nu le scieam . . .
eram atât de fericita!
R e d e a n u (cu amor.)
lubit’a mea . . . iubit’a m ea!
D o m e s cu.
Acuma v’aţi înţeles cu toţii cum ved . . . şi din
toţi am remas numai eu şi Buzduganu cu tóté
minţile.
Leonora.
Iérta-me Buzdugane . . . ţi-am greşit . . . am se fiu
tare buna de-acum . . . me ierţi ? (îi întinde mân’a.)
B u z d u g a n (forte mişcat, sărută mân'a.)
Déca, aşa e omul câte odata amarît. Sé me baţi
Mata . . . iá aşa, sé me baţi . . . numai sé me laşi sé
port mititeii cuconaşi în braţe . . . atâta cer şi eu.
R e d e a n u.
Da, betrâne. . . sé-i porţi cum m’ai purta şi pe
mine.
D o r n e s c u (cu nerăbdare.)
Lasaţi vorb’a . . . Sé ve ved puşi la cale. Aide
Buzdugane, deschide uş’a ’n lături!
Seen'a III.
(Buzdugan deschide uş’a, în cealalta odaia se vede o mésa cu
luminări, pregătită pentru cununia. Ţerani, ţerance, fete şi baeţi
de féra. Corul începe un cântec bisericesc, scurt.)
L e o n o r a , R a r i ţ a.
Ce este asta ? . . . Ce însemneza ?
Redeanu.
Asta va fi cununi’a . . . începutul fericirii mele. (Că-
tra ţerani.) Intraţi omeni buni! (Cătra fetele de ţeran.)
Veniţi copilelor cu petél’a, şi-o aşedaţi pe capul mire-
selor. (Fetele vin cu petél’a.) Iéta drujbele tale Leo­
nora . . . Nu sünt în haine de metasa . .. înse sünt co­
pile care te iubesc . . . sünt fete de român. (Până când
aséda fetele petél’a, cânta corul de baeţi şi fete.)
Dornescu.
La cununia !. . . La cununia!
J o n i t a (plin de bucuria.)
Rariţa . . . Rariţa . . . bine că n’ai murit!
R a r i ţ a.
Dar n’ai să m a i. . . ?
Joniţa.
Ia las, nici nu mai vorbi!
Redeanu.
Preotul astépta!
Dornescu.
Slava domnului.. . mi-am făcut datorí’a. Ve dau
blagosloveni’a mea . . . nu-i Vr’un lucru . . . dar, fiind
că n’am ceva mai bun . .. (Când se pregătesc de-a
plecă pe uş’a din mijloc, începe iăraşi corul şi mu-
sic’a.)
(Perdéu’a cade. Fine.)
Matilda Poni.
<»bservaţiune la articolul dlui Iul. T. Mera
„D espre electricita tea a tm osferica “.
în nii 18 şi 20 ai diuarului social-beletristic „Fa­
milia* am cetit cu multa plăcere tractatul dlui Iul. T.
Mera despre electricitatea atmosferica scris într’un lim-
bagîu şi stil uşor, frumos şi curat românesc, care ar
face onőre manualelor nőslre scolastice atât de defec-
tuóse în acésta privinţa; cu deosebi înse mi-a escitat.
atenţiunea şi curiositatea unicul, dar fára îndoiăla de o
forte mare importanţa pasagiu intercalat de dl Mera în
scrierea dsale cu un cinism admirabil şi fără de cea
mai mica reserva, care-1 reproduc aicea pentru a uşoră
cercarea lor în numerii am intiţi: „Fnsu.şirea electrica
a norilor eră cunoscuta în evul vechiu. Preoţii jidovi­
lor faceau întrebuinţare de fenomenele electricităţii at­
mosferice, pentru ca să arate mulţimii nepricepute pu­
terea şi misiunea lor deésca. Sicriul legii, în care se
pastrau cele mai scumpe şi mai sacre tesaure ale po­
porului israelitan : cele dóue table de pótra, bastonul
lui Aron ş. a., eră o mare bateria electrica* care se
umplea cu electricitatea norilor şi statea la disposiţi’a
preoţilor, cari faceau minuni naintea poporului .. .* Cât
e de important şi ce cuprinde acest pasagiu, las se ju­
dece raţi’a sânetosa a on. public şi petrundénd la sen­
sul aceluia, cred că nu voiu fi judecat, de om scrupu­
los pe care-l nlleréza ori ce minuţia, când îmi ţinui de
sânta datorinţa a face o mica observaţiune la aserţi’a
forte cutezatóre a dlui Mera.
Din capul locului înse dechiar, că nu am inten-
ţiunea a face critica serierei dlui Mera, ci numai o sim­
pla observaţiune; de acea şi aventur’a dsale, de un
miros raţional istic, în care ataca misiunea şi puterea
(|eésca a preoţilor din testamentul nou o las afara de
consideraţiune. Observaţiunea mea se referesce numai
la acésta aserţia a dlui Mera : „Sicriul legii. . . eră o
mare bateria electrica şcl.* Acésta die Mera e o absur­
ditate formala! Se vedem pentru ce? Iéta;
Tecstul s. scripturi, acelui mai antic şi autentic do­
cument, care face amintire per longum et latum despre
sicriul legii, enaréza toto coelo diverse de cele ce ase-
réza dl Mera. Déca vre se se convingă despre acea,
deschidă s. scriptura la Erod. part. 37 v. 1—9 in­
clusive.
Să vedem înse alte isvóre, cari póte vor avé mai
mare autoritate naintea dlui Mera; d. e. istoricul Iosef
Flaviu, contemporanul Mântuitoriului, cive roman, mai
pe urma pensionat de senat pentru meritele câştigate
pe teren sciintific şi politic; acesta scrie urmatórele
despre sicriul legii: »Aü făcut Domnului şi un sicriu
din lemnele cele mai tari, cari nu putredesc uşor, nu­
mite de jidovi ; heron. Construcţiunea sicriului era ur-
matórea : lungimea de cinci, laţimea iéra de trei pălmi,
din aurul cel mai curat. Obdus atât pe din launtru.
cât şi pe din afara aşa ca să nu se vétla lemnul, avénd
un coperiş întărit cu cardini (ţiţini) de aur, mirabil
forte . . . Pe ambele lături a lungimei avea torţi în cari
erau aplicaţi drugi auriţi . . . Asupra coperişului erau
dóue figuri cari se numiau la jidovi Cherubim . . . în
acest sicriu aű depus deci dóue table în cari aü fost
înscrise dtece precepte*.* Filone din Alesandria anca
amintesce adeseori sicriul legii şi <)ice '• »Sicriul l’aü de­
pus între veluri în sanctuariu, întărit şi pe din launtru
(intrinsec) şi pe din afara (estrinsec) cu lamine crase
de aur, purtând un acoperemént numit s. script, pro-
piţiatoriu* **; construcţiunea sicriului o descrie ca şi lo-
sef Flav. Póte observă deci dl Mera, că nici Iosef Flav.
nici Filone nu îşi aduc aminte de sicriul legii ca despre
o bateria electrica şi de sigur nu din ignoranţa, căci
erau bărbaţii cei mai înveţaţi şi renumiţi a se-
clului lor.
(Va urmă.)
Vasiliu Dumbrava.
* Antiquitatum Judaicarum Lib. III cap. VIII pag. 71. Edit,
din an. 1524.
** Op. Filon. Edit. Francfort. 1691. Lib. III. De vita Mosis.
pag. 668.
25