Extrădare voluntară. Contestaţie.

Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- extrădare

                         

    Legea nr. 302/2004, art. 47

În  raport  cu  dispoziţiile  art.  47  alin.  (1)  din  Legea  nr.  302/2004,  dacă  persoana  extrădabilă  şi-a  dat  consimţământul
pentru  a  fi  extrădată  şi  predată  autorităţilor  competente  ale  statului  solicitant,  sentinţa  prin  care  instanţa  dispune
extrădarea şi predarea persoanei extrădabile este definitivă, iar calea de atac a contestaţiei exercitată împotriva acestei
sentinţe este inadmisibilă.  

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1768 din 30 decembrie 2015

Prin  sentinţa  nr.  201/PI  din  3  decembrie  2015,  Curtea  de  Apel  Timişoara,  Secţia  penală  şi  pentru  cauze  cu  minori,  în
baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 şi art. 22 din Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie
1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara,
având  ca  obiect  cererea  de  extrădare  a  autorităţilor  judiciare  din  Republica  Turcia,  privind  persoana  solicitată  A.  şi  a
dispus extrădarea acesteia, respectiv predarea către autorităţile judiciare din Republica Turcia.

A constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia şi nu a renunţat la
beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din
Republica Turcia până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei
închisorii din 28 ianuarie 2004, emis de Tribunalul Bucureşti, privind pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa
penală nr. 257 din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 337/2004 a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie sau până la executarea la termen a pedepsei.

În  baza  art.  47  din  Legea  nr.  302/2004  şi  art.  22  din  Convenţia  europeană  de  extrădare  încheiată  la  Paris  la  13
decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă
prin încheierea din 16 octombrie 2015 a acestei instanţe, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în libertate a
condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii  din 28 ianuarie 2004 emis de Tribunalul
Bucureşti, în vederea predării acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie în vedere extrădării devine efectiv de la
data la care persoana solicitată nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 28 ianuarie
2004 emis de Tribunalul Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana extrădabilă A.

Examinând actele dosarului şi hotărârea contestată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute
de  dispoziţiile  art.  4251 C.  proc.  pen.  şi  art.  47  din  Legea  nr.  302/2004,  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  constată
inadmisibilă contestaţia declarată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „persoana extrădabilă are dreptul să declare în faţa instanţei
că  renunţă  la  beneficiile  pe  care  i  le  poate  conferi  legea  de  a  se  apăra  împotriva  cererii  de  extrădare  şi  că  îşi  dă
consimţământul  să  fie  extrădată  şi  predată  autorităţilor  competente  ale  statului  solicitant”,  declaraţia  sa  fiind
„consemnată  într-un  proces-verbal,  semnat  de  preşedintele  completului  de  judecată,  grefier,  persoana  extrădabilă,

1/2 Detalii jurisprudență

 avocatul ei şi de interpret.”

Tezele finale ale aceluiaşi text din legea specială prevăd că, „dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă,
instanţa ia act despre aceasta prin sentinţă şi dispune totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la
predarea persoanei extrădabile. Sentinţa este definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie
legalizată, Ministerului Justiţiei, pentru a proceda conform legii.”

În  cauza  de  faţă,  persoana  extrădabilă  A.  a  consimţit  la  predarea  sa  organelor  judiciare  din  Republica  Turcia,  poziţie
consemnată  în  declaraţia  dată  în  faţa  instanţei  de  judecată  competente  şi  căreia  curtea  de  apel  i-a  dat,  de  altfel,
eficienţă deplină prin sentinţa pronunţată.

Prin urmare, hotărârea Curţii de Apel Timişoara era definitivă de la data pronunţării sale, în concordanţă cu dispoziţiile
art.  47  alin.  (1)  din  Legea  nr.  302/2004  anterior  enunţate,  calea  de  atac  a  contestaţiei  promovate  de  către  persoana
extrădabilă nefiind prevăzută de lege în cauze de natura celei de faţă şi, ca urmare, nici admisibilă.

Pentru  aceste  considerente,  în  baza  art.  4251 alin.  (7)  pct.  1  lit.  a)  C.  proc.  pen.,  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  a
respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei nr. 201/PI din 3 decembrie
2015 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

2/2 Detalii jurisprudență