Sunteți pe pagina 1din 3

Referat

Gheorghe Tomozei: “Fantana”, “Minuni fără jertfă, “Meșterul fântânar”,


și “Curtea de Argeș"

Introducere

Autor, între altele, al unei cărți cu titlul ce părea sugestiv pentru o asemenea
caracterizare - Suav anapoda, tipărită în 1969 -, Gheorghe Tomozei a putut face, prin unele
secvențe ale scrisului său, și figura de poet ludic.
Când și-a antologat versurile, poetul n-a reținut, totuși, decât câteva piese din acel
volum, anunțate de nu prea numeroase poeme sau urmate, de o jucăuș-fantasta, înrudită. “
Începând din 1969 și până în 1972 este redactor-șef al revistei piteștene Argeș, dar a fost
redactor și la celebra revistă Cinema, la Tânărul Scriitor, Almanahul Scriitorilor, colaborând
cu majoritatea revistelor literare de prestigiu - România literară, Luceafărul, Steaua,
Convorbiri literare, Tribuna, etc. “1
Puternic marcat de personalitatea lui Nicolae Labiș și mai ales de dispariția tragică a
acestuia, va publica doua cărți despre acesta, Moartea unui poet (1972) și Urmele poetului
Labiș (1985). Puţini scriitori români contemporani au fost atât de preocupaţi, de frământaţi de
gândul posterităţii, al imaginii publice, de statutul şi rolul lor în literatură precum Gheorghe
Tomozei.
El face parte dintr-o lume “scriitoricească formată odată cu ceea ce era «noua lume»
de după război, cu avânturile, utopiile, naivităţile, contradicţiile şi constrângerile ei, cu simţul
datoriei şi al responsbilităţii în «cetate», cu influenţa benefică şi respectată a înaintaşilor, o
lume ce cocheta uneori cu idei noi dar şi cu speranţa înlăturării unor oprelişti.” 2 Despre poetul
Gheorghe Tomozei s-a spus că a fost prolific, iar criticii literari au scris mult despre el, zeci de
cărţi ale sale au fost întâmpinate şi comentate în revistele vremii, dar şi ansamblul operei sale
poetice. Totuşi, se pare că Tomozei însuşi “nu a fost niciodată mulţumit de receptarea critică a

1
Articol, Maria Dumitrache, „Gheorghe Tomozei, poet şi scriitor român”, Jurnalul de Drajna, noiembrie 2019
2
Articol „Gândacul de Colorado, Ziarul Românilor de pretutindeni”, - „Ciudata viață a poetului Gheorghe
Tomozei”,aprilie 2020, (https://www.gandaculdecolorado.com/ciudata-viata-a-poetului-gheorghe-tomozei),
(accesat la 11.04.2022)
operei sale şi nici de laurii cu care i-a fost încununată opera, această nemulţumire lăuntrică
măcinându-l foarte.”3
“Fantana”, “Minuni fără jertfă”, “Meșterul fântânar”, și “Curtea de Argeș”
Dacă în primele încercări lirice putea fi vorba de influențe și ecouri în sens propriu,
împrumutul de mască stilistică e evident și, o dată cu veștmântul limbii, apare și purtătorul lui,
în poemele menționate în titlu4, care "vorbesc" de Meșterul Manole, în timp ce prin altele
trece, tot tragica, umbră decapitatului Brancoveanu.
Vorbirea meșterului de la Argeș nu preia tiparul strict baladesc-folcloric, dar se
înscrie, în linii mari, în grafia lexicală și în emblematica arhaic-populară, ca bază a unei
meditații cu accente aforistice, care e deopotrivă a poetului de azi: " Nu-i știe nimeni
numele, /s-a stins, s-a pierdut /dar i-au rămas întipărite urmele /în ape și-n lut, /îi caută veșnic
în ape / chipul știut/ cumpenele vechilor lui fântâni. / E bine să mori / cum a murit meșterul
fântânar,/ printre flori și printre arbori bătrâni."5
Temperament deloc exuberant și destul de puțin inventiv în latura fantezistă, de
înscenare propriu-zisă a poiesis-ului, el a simțit, totuși, nevoia unei anumite puneri la distanță
a subiectivității confesive, transferând-o în grafii restauratoare, de "copist" cu libertăți
personale față de modele, însă în spiritul lor, realizate cu o netăgăduită dexteritate și, în multe
cazuri, chiar cu finețe.
Activitatea poetică a lui Gheorghe Tomozei este prodigioasă. Aceasta și datorită
ușurinței exprimării lirice, care se revarsă într-un debit impresionant. Este remarcabil și vastul
registru lexical pe care îl manevrează, de la scânteierea post-simbolistă la „mașinăriile
romantice sau la savoarea lexicală de tip balcanic, barbian, din care poetul cultivă doar
elemente exterioare, de sunet ori culoare.
Decorativ, poetul este în același timp și un miniatural, cu filigranați de stampă
orientală, dar și un meșteșugit evocator al epocilor istorice revolute. Poetul lucrează parcă din
amuzament, este cucerit de „joc, dar uneori ludicul se convertește în stante de tip meditativ-
elegiac, cu fals parfum de romanță. Textul poetic, uneori grațios și burlesc, alteori ușor ironic
neascunzând sentimentalul, străbate și un proces lent (în timp) de sublimare, de esențializare,
adaptat substanței lirice. Un „scafandru din lacrimă înclinat și închinat orfevreriei artistice.

3
Idem
4
Gheorghe Tomozei in poeziile “Fantana”, “Minuni fara jertfa”, “Mesterul fantanar”, si “Curtea de Arges”;
5
Gheorghe Tomozei, , “Meşterul fîntînar, în vol. Altair”, E.P.L., 1964.
Concluzie
Se poate conchide, așadar, că jocul se află la Gheorghe Tomozei mereu în cumpănă cu
meșteșugul, iar ipostazele corespondente ale eului liric își împart locurile alternativ.
Ca “jucător", poetul poate fi privit în sensul interpretului aproape al unui singur "rol",
acela al "gramaticului" - cum se definește, metaforic, el însuși, adică al unui scriitor de
secretariat domnesc ori boieresc, dupa articolul de dicționar. Evoluția, sub acest semn, “are
loc de la imitarea, ca și inevitabilă la debuturi, a unor precursori reputați, cu care are afinități
(s-a menționat mai ales "pillatismul" acelor prime experiențe), către numitul mimetism
stilistic conștient, exercitat în preluarea de măști ale unor discursuri poetice arhaizant-
traditionaliste, cu o anumită plăcere a practicării acestui soi de "mimesis", însă fără a face
prea mult caz de libertățile manipulării convențiilor preluate.”6
Critici literari apreciază că Gheorghe Tomozei este cel mai prolific poet al generaţiei
sale, că reprezintă prestigiul poetului tradiţional, dar cu un stil modern, caracterizat de imagini
poetice inefabile. Nichita Stănescu i-a făcut un portret prietenesc, considerându-l “o întrupare
a spiritualităţii bizantine unite cu aceea ce vine din vechile balade păstoreşti carpatine:
„Tradiţional până la mit şi în acelaşi timp modern până la ultima inflexiune subtilă a limbii”.
Dacă prieteni din generaţia sa îl numeau Tom, Nichita Stănescu îi spunea „Prinţul Tom”.”7

Bibliografie
1. Gheorghe Tomozei, “Fîntîna, în vol. Steaua Polară”, E.S.P.L.A., 1960.
2. Gheorghe Tomozei, “Minuni fără jertfă, în vol. Noapte de Echinocţiu”, E.P.L., 1964.
3. Gheorghe Tomozei, “Meşterul fîntînar, în vol. Altair”, E.P.L., 1964.
4. Gheorghe Tomozei, “Curtea de Argeş, în vol. Argeş. Carte de versuri”, Casa regională
a creaţiei populare, Argeş, f.a.
5. Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei- „Carte de citire, Carte de iubire”, Editura Ifacla
Timișoara 1980, volum ilustrat de Janos Bencsik
6. Articol, Maria Dumitrache, „Gheorghe Tomozei, poet şi scriitor român”, Jurnalul de
Drajna, noiembrie 2019
7. Articol „Gandacul de Colorado, Ziarul Românilor de pretutindeni”, - „Ciudata viață a
poetului Gheorghe Tomozei”, aprilie 2020,
(https://www.gandaculdecolorado.com/ciudata-viata-a-poetului-gheorghe-tomozei),
(accesat la 11.04.2022)

6
Articol „Gandacul de Colorado, Ziarul Românilor de pretutindeni”, - „Ciudata viaţă a poetului Gheorghe
Tomozei”, aprilie 2020 (https://www.gandaculdecolorado.com/ciudata-viata-a-poetului-gheorghe-tomozei);
7
Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei- „Carte de citire, Carte de iubire”, Editura Ifacla Timişoara 1980, volum
ilustrat de Janos Bencsik