Tehnici de terapie bazată pe curenţii electrici

Curentul electric se defineste ca miscare a particulelor încarcate electric, iar

mediul în care se produce aceasta miscare constituie un conductor electric. Organismul
uman, datorita componentelor sale, intra în categoria conductorilor de gradul II. În
compozitia sa, apa este prezenta în procent de 75-80 %. La trecerea curentului se produce
disocierea ei în H+ și OH-, prezenta ionilor de H+ imprimînd ţesutului respectiv gradul
de aciditate, iar prezenta OH- gradul de alcalinitate; numeroase reactii din organism
depind de ph-ul mediului. Sarurile minerale suntîn majoritate constituite din saruri de Na,
K, Mg, Ca. Ionii de sodiu și potașiu cresc excitabilitatea ţesuturilor, ionii de calciu și
magneziu o scad.

Răspândirea curentului în organism

Caracteristicile curentului electric terapeutic în organism, după modul de răspândire

a acestuia sunt:

 indiferent de locul unde suntamplasati electrozii, liniile de forța ale curentului se

răspândesc în tot corpul, cantitatea cea mai mare trecînd însa pe zonele ce opun
rezistenţă cea mai mica;
 pe regiunea cuprinsa între electrozi, intenșitatea curentului nu este egala, ci proportionala
cu conductibilitatea electrica a ţesuturilor;
 cu cît un segment este șituat mai departe de electrozi, intenșitatea curentului ajuns la el
este mai mica;
 un ţesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulară și spaţiile
intercelulare opun rezistenţe diferite trecerii curentului electric;
 conductibilitatea electrica a unui ţesut este direct proportionala cu continutul lui în
apa.
Din acest punct de vedere lichidul cefalorahidian, limfa, secretia biliara, sângele sunt
cele mai bune conducatoare de electricitate; rau conducatoare suntţesutul gras și cel osos.
Modul de penetrare al curenților în ţesuturi
Curenţii electrici penetrează în mod diferentiat ţesuturile în fuctie de tipul curentului:
- curentul galvanic și curentul alternativ de joasă frecvenţă se răspândesc exclușiv în spaţiul
intercelular, deoarece membrana celulară le opune rezistenţă;
- curentul alternativ de înalta frecvenţă nu întîmpina rezistenţă din partea membranelor
celulare.
CURENTUL GALVANIC
Este un curent continuu sau cu frecvenţă 0. Se poate propaga în ţesuturi sub
următoarele forme:
- electrolitic
- electroforetic
electroosmotic
 - conducere protonica (în mica masura)

APARATURA

Combină BTL-5620 Puls

Aparatele care furnizeaza curent continuu alaturi de alte forme de curent (curenţi
diadinamici) au următoarea alcatuire:
 sistem de alimentare cu curent electric de la retea (cordon, întrerupator)
 dispozitiv de redresare (tranzistori care transforma curent ul alternativ de
retea în curent continuu)
 dispozitiv de reglare a intenșitatii (potentiometru)
 instrument de masura (miliampermetru)
 sistem de racordare la pacient (borne, cabluri, electrozi)

MOD DE APLICARE

a) cu ajutorul unor electrozi din plumb sub forma de placi de diverse dimenșiuni
(galvanizare șimpla)

b) ca baie hidro-electrolitica

c) ionogalvanizare (metoda de introducere a unor substante medicamentoase prin

tegument cu ajutorul curentului electric)
EFECTELE CURENTULUI GALVANIC

a) crestere a metabolismului tisular local;

b) hiperemie, atît la nivelul tegumentului, cît și în ţesutul muscular subiacent;

c) crestere a difuziunii tisulare, ca efect al modificarii permeabilitatii membranelor;

d) reducere a edemelor locale și înlaturare a substantelor locale ce determina tendinta

la extravazare tisulara;
 e) efecte asupra excitabilitatii musculare: la stabilirea și la întreruperea brusca a
curentului continuu se produce contractie musculara datorita probabil
modificarilor bruste de concentratie ionica din jurul membranelor celulare;

f) efecte polare:

- crestere a excitabilitatii la catod (catelectrotonus)

- scadere a excitabilitatii la anod (anelectrotonus)

g) efect sedativ și hipotensor în cazul aplicarii descendente a electrozilor.

GALVANIZAREA SIMPLA

Electrozii utilizati pentru galvanizarea șimpla, confectionati din placi metalice

(plumb), au forme și dimenșiuni diferite în funcţie de regiunea pe care se aplica și
de efectele urmarite. Cel mai adesea se folosesc placi dreptunghiulare de marime egala sau
diferita între ele de 6/8, 8/10, 10/15 cm. Electrozii se aplică ferm pe tegument prin
intermediul unor învelisuri hidrofile îmbibate în solutii fiziologice sau apa simplă.

Dacă se urmareste obtinerea unui efect analgetic, electrodul activ este cel pozitiv, iar
dacă se urmareste obtinerea unui efect excitant, electrodul activ este cel negativ.

Se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor:

- transversal, de oparte și de alta a regiunii afectate pe care o încadreaza astfel fata în

fata (umar, glezna, genunchi);

- longitudinal, cu electrozii plasati la distanta, la extremitatile segmentului tratat (brat,

gamba, membru inferior).

Intensitatea curentului aplicat se dozeaza de la potentiometru în funcţie de toleranta

individului și de toleranta la locul de aplicare, senzatia corecta fiind cea de furnicatura
placuta. Aceasta corespunde unei intenșitati a curentului de 0,1-0,2 mA pe cm2 de
electrod.
Durata tratamentului trebuie sa fie suficient de lunga, în general 20-30
minute.
Numarul sedintelor necesare este de 8-10 în formele acute și 12-15 sau mai mult în
cele cronice.
Pacientul trebuie avizat în prealabil asupra senzatiei pe care o va șimti. Va fi asezat
pe canapeaua de tratament în pozitiile cele mai antalgice în funcţie de zona de tratat.
Ca incidente poșibile mentionam arsurile tegumentare. Acestea se pot produce la pacienti cu
afectare a senșibilitatii cutanate. La trecerea curentului continuu, apa din învelisurile
hidrofile disociaza în H+ și OH-. Pe tegument se gasesc în mod obisnuit ioni paraziti
(Na, Cl, K) care se combina cu H+ și OH- rezultînd acidul sau baza respectiva, cu
producere de arsura tegumentara.
 BAILE GALVANICE

Se aplica pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului corp. Ele îmbina
efectul curentului galvanic cu efectul termic al apei, care devine un mijlocitor între electrozi și
tegument.

Baile galvanice patru-celulare folosesc patru vase în care se afla apa la 34-380 ,
vase care au înglobati electrozi în peretii lor prin care circula curentul continuu. Pacientul
poate introduce în aceste vase doua, trei sau toate patru membrele.

Se poate foloși fie sensul ascendent, fie descendent al curentului, în funcţie de

scopul urmarit. Procedura se aplica zilnic, avînd o durata de 20-30 minute.
Baia Stanger este o cada izolata cu material plastic în care se afla opt electrozi
fixati pe pereti. Curentul galvanic poate fi facut sa circule între acesti electrozi în multiple
variante: ascendent, descendent, transversal, în diagonala.
Apa are temperatura de 36-370 , iar intenșitatea curentului se regleaza în funcţie
de prescriptia medicului și de senzatia subiectiva a pacientului (400-600 mA). Durata
tratamentului este de 15-30 minute. Se fac 6-12 sedinte la doua-trei zile.
Contraindicatii

 leziuni trofice ale tegumentului;

 dermatoze;

 solutii de continuitate ale tegumentului.

IONOGALVANIZAREA

Definitie

Ionogalvanizarea este metoda de introducere în tegument cu ajutorul curentului

galvanic a diverse substante cu efect terapeutic.

Se folosesc solutii electrolitice în care se îmbiba unul din cei doi electrozi, solutii care
disociaza în cîmpul electric, patrunderea ionilor activi terapeutic facîndu-se la nivelul
foliculilor piloși și glandelor sudoripare.
 Profunzimea patrunderii are ca limita corionul, unde se realizeaza depozite de
substanta activa care se va resorbi în circulatie.

Exemplu de substante foloșite: CaCl2 , MgSO4 , xilina, acetilcolina.

Avantajele ionogalvanizarii

 se pot introduce doze relativ mari, folosind cantitati mici de medicament; în regiunea
tratata se realizeaza o repartitie egala a substantei introduse; poșibilitatea delimitarii precise a
suprafetei de tratat;
 sunt asigurate condițiile unei asepsii perfecte (nu pătrund bacteriile).

INDICAȚIILE CURENTULUI GALVANIC

1. nevralgii și nevrite;

2. afecțiuni reumatismale degenerative;

3. artrite;

4. tendinite, bursite, periartrite, epicondilite;

5. sechele posttraumatice;

6. boala Raynaud, acrocianoza, arteriopatii periferice;

7. pareze și paralizii;

8. sindroame de suprasolicitare;

9. distonii neuro- vegetative;

10. hipertensiunea arteriala stadiu I și II.

CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ

CURENTUL FARADIC
Curentul faradic este un curent alternativ de joasă frecvenţă de inductie
electromagnetica, foloșit la ritmul de 50 Hz.
Proprietati fiziologice

- stimulare a excitabilitatii neuromotorii;

- actiune trofica;

- actiune vasomotorie.

Indicatii

- hipotrofii musculare de inactivitate (în afectiuni posttraumatice)

 - stadii incipiente ale arteriopatiilor și venopatiilor periferice.

CURENŢII DIADINAMICI

Curenţii diadinamici (CDD) sunt curenţi de joasă frecvenţă ce provin din

redresarea curentului sinusoidal de retea de 50 Hz.

Aceasta forma de curenţi a fost descrisa de Bernard în 1929.

În timpul aplicarii curenților diadinamici predomina una din următoarele proprietati ale lor:

a) inhibitie

b) dinamogenie

La frecventele joase (50 Hz) predomina dinamogenia, la cele înalte (100 Hz), efectul inhibitor.

În conditiile nemodificarii intenșitatii și frecventei în timpul unei sedinte, se manifesta și o

a treia proprietate și anume obisnuinta.
Aceste efecte ale curenților diadinamici se manifesta asupra senșibilitatii, motilitatii și
troficitatii.

Forme de curenţi diadinamici

1. Monofazat fix (MF) - curent pulsatil obtinut din curentul șinusoidal de 50 Hz prin
anularea semiundei negative. Are efect dinamogen; efectul analgetic apare tardiv.
Subiectiv, se produc vibratii care actioneaza ca un masaj profund.

2. Difazat fix (DF) - curent pulsatil obtinut din curentul șinusoidal de 50 Hz prin
redresare, adica prin transformarea semiundei negative în semiunda pozitiva. Rezulta
astfel un curent cu frecvenţă de 100 Hz. Efectul sau principal este acela inhibitor. Se
foloseste ca forma de introducere înainea aplicarii celorlalte forme.

3. Perioada lunga (PL) - se obtine prin alternarea lenta a formelor MF și DF într-un

interval de 12 secunde. Efectul dinamogen este diminuat, dominînd efectul inhibitor
(analgetic, miorelaxant).

4. Perioada scurta (PS) - se obtine prin alternarea brusca între MF și DF cu ritm de 1

secunda.
Efectul dominant este cel dinamogen (resorbtiv).

5. Ritm șincopat (RS) - se obtine prin întreruperea ritmica a formei MF cu

pauze de 1 secunda. Este forma de curent foloșita pentru electrostimulare
musculara.
0

curent de retea
(frecvenţă=50Hz)

curent diadinamic difazat fix (DF)

curent diadinamic monofazat fix (MF)

Modalitati de aplicare
  aplicatii pe puncte dureroase circumscrise. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi,
egali. Polul negativ se aplica direct pe zona dureroasa, iar pozitivul proximal la 2-3 cm
distanta;
 aplicatii transversale (transregionale), la nivelul articulatiilor mari, a zonelor
musculare mari ale trunchiului și membrelor. Se folosesc electrozi plati, suficient de mari,
asezati de o parte și de alta a zonei dureroase;
 aplicatii longitudinale, de-a lungul unui nerv sau al unei cai vasculare. Pentru nervi
electrodul pozitiv, mai mare, se aseaza proximal, iar cel negativ distal;
 aplicatii paravertebrale, pe regiunile radacinilor nervoase, cu electrozi adaptati ca
marime regiunii afectate, cu polul negativ pe regiunea dureroasa și pozitivul de cealalta
parte, sau electrozii de aceeași parte, pozitivul proximal;
 aplicatii ganglionare , pe ganglionii vegetativi. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi,
cu negativul pe ganglionul respectiv și pozitivul la 2-3 cm distanta.
Tehnica de aplicare

Pacientul se aseaza în funcţie de regiunea de tratat pe paturi sau scaune de lemn.

Electrozii se aplica prin intermediul unor învelisuri hidrofile, bine umezite.

Aparatul va avea la început potentiometrele la 0. Intenșitatea se creste progreșiv la un

nivel corespunzator efectului urmarit: analgetic sau dinamogen. Pe parcursul sedintei trebuie
crescuta intenstatea pentru mentinerea senzatiei de vibratie nedureroasa, senzatie care scade
prin acomodare. Durata tratamentului este scurta, de 4-8 minute sau chiar mai putin.
Ritmul sedintelor se stabileste în func tie de stadiul afectiunii. În stadiile acute se pot aplica
de doua ori pe zi sau cel putin o data pe zi, zilnic. În scop analgetic este inutil sa se aplice
mai mult de 6-8 sedinte. Acestea se pot relua dupa o pauza de 7 zile. În scop dinamogen și
hiperemiant se pot face peste 10 sedinte, în funcţie de caz.
Indicatiile curenților diadinamici

 stari posttraumatice:
- întinderi muscular
- - redori articulare artoze activate
 artite mialgii
 reumatism abarticular:
 PSH
 Epicondilite
 lumbago discogen și musculo- ligamentar boala Raynaud, acrocianoza, boala
varicoasa arteriopatii periferice obliterante
 aplicatii segmentare, vizând zone neuro-reflexe în suferintele de tip neuro-
vegetativ ale stomacului, colecistului, colonului, în astmul bronșic, migrene

CURENŢII CU IMPULSURI DE JOASĂ FRECVENŢĂ

(ELECTRODIAGNOSTICUL)

Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde, în

general, următoarele metode :
 testul galvanic al excitabilitatii;
 testul faradic al excitabilitatii
 metoda curbei I/t.

În toate aceste metode se folosesc stimuli de joasă frecvenţă. Metoda curbei I/t
prezinta, fata de testul galvanic și testul faradic, aprecieri cantitative mai precise ale proceselor
de denervare și permite o apreciere cantitativa a procesului de reinervare. Pe de alta parte, cu
ajutorul curbei I/t, se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizate
pentru tratarea paraliziilor flasce, în vederea obtinerii unor rezultate cît mai bune.
Metoda
curbei I/t

O posibilitate relativ facila de ridicare a curbei I/t o ofera aparatul TUR RS

12, fabricat în
Ger
man
ia.

Determinarea curbei I/t se face, atunci cînd muschiul în cauza o permite în

tehnica bipolara, deoarece, spre deosebire de tehnica monopolara, curentul strabate mai multe
fascicule musculare.

Electrozii, de marime egala, se dispun la capetele muschiului. Marimea lor se adapteaza

la dimenșiunile acesteia. Catodul se dispune distal în toate cazurile cînd nu exista raspuns
paradoxal (IA>IC). În cazul raspunsului paradoxal, se inverseaza catodul cu anodul.
Datele obtinute în masuratorile facute pentru ridicarea curbei I/t se trec într- un
grafic cu scari logaritmice. Pe ordonata se reprezinta curentul I în miliamperi, iar pe abscisa,
timpul t, exprimat în milisecunde.

Masuratorile se fac cu 2 tipuri de curenţi : impulsuri dreptunghiulare, ce vor da

curba notata CID (curba cu impulsuri dreptunghiulare) și impulsuri triunghiulare, ce vor da
curba notata CIT.

Înainte de determinarile propriu-zise, se stabileste cu impulsuri dreptunghiulare

(avînd o durata de
1000 ms și pauza între ele de 2000 și 3000 ms) raspunsul la fiecare dintre polaritati în parte,
pentru a stabili raspunsul normal sau paradoxal. Dupa cunoasterea acestui raspuns, se
plaseaza electozii, conform indicatiilor de polaritate mentionate mai sus :

1. Se selecteaza forma de impuls dreptunghiular ca succeșiune de impulsuri.

Durata impulsurilor se fixeaza la 1000 ms, iar pauza între 2000 și 3000 ms. Cu
electrozii montati pe pacient, se creste treptat intenșitatea curentului, pîna se obtine
contractia minima. Valoarea intenșitatii (mA) cu care se obtine aceasta contractie minima se
numeste reobaza.

2. Se scurteaza apoi durata impulsului, de exemplu în succeșiunea 500, 400, 300, 200,
100, 50 ms, etc., masurîndu-se de fiecare data intenșitatea curentului ce produce contractia
minima. Valorile obtinute se trec în grafic. La scaderea duratei impulsului, valoarea
intenșitatii curentului care produce contractia minima, ramîne un timp egala cu reobaza,
ceea ce se traduce printr-o portiune orizontala a curbei CID (b). La o anumita durata a
impulsului, pentru obtinerea contractiei minime este necesara o intenșitate mai mare decît
reobaza. Din acest punct, curba I/t devine ascendenta, pe masura ce durata tinde spre 0. Timpul
(durata impulsului) de la care curba începe sa devina ascendenta este denumit timp util (în
figura - c). De mentionat ca valoarea timpului util variaza foarte mult, în funcţie de
pozitia electrozilor și de preșiunea lor pe tegument. Din acest motiv, timpul util nu este
conșiderat ca un parametru important pentru elecrtrodiagnostic.

3. Se determina cronaxia, definita ca durata impulsului de curent

dreptunghiular, cu amplitudinea egala cu dublul reobazei, care produce contractia
minima. Cronaxia poate fi determinata în doua moduri :

 pe graficul curbei I/t, determinata în fazele precedente, se traseaza o dreapta

paralela cu abscisa, la valoarea de curent reprezentînd dublul reobazei (în figura - e), iar
de la punctul de intersectie al acestei drepte cu curba I/t, se duce o perpendiculara pe axa
timpului, unde se obtine valoarea cronaxiei (f).

 prin determinarea directa pe pacient. În timpul ridicarii curbei I/t se fixeaza valoarea
de vîrf a curentului la o valoare egala cu dublul reobazei, durata impulsului fiind foarte redusa
și apoi se mareste treptat durata impulsului, pîna la obtinerea contractiei minime; durata
impulsului corespunzatoare contractiei minime este cronaxia.

4. Se ridica curba CIT în axeleași conditii ca la curba CID. Durata frontului de

descrestere se alege practic zero. Valorile se trec în același grafic ca și curba CID.

5. Se determina coeficientul de acomodare , notat cu , ce se defineste ca raportul

dintre intenșitatea curentului triunghiular cu durata de 1000 ms și intenșitatea curentului
dreptunghiular cu aceeași durata, pentru valorile ce produc contractii minime. Prescurtat se
poate exprima :
I tr (1000 m s)
a
I dr(1000 la contractie minima
ms)
 Coeficientul de acomodare are la muschii sanatoși ai scheletului valori între 2,5 și
6. O scadere a valorii sub limita inferioara denota o denervare partiala a muschiului, iar o
scadere sub 1 arata o denervare totala. Determinarea coeficientului de acomodare este foarte
importanta, deoarece în valorea acestuia se reflecta chiar leziunea incipienta a nervului.

Forma curbei I/t discutata, este valabila numai pentru un șistem muschi - nerv intact.
Pentru muschii denervati, forma curbei se modifica mai mult sau mai putin și din alura ei se
pot trage concluzii privind gradul afectarii.

În aceasta figura se prezinta variatia curbei I/t (CID) în cursul regenerarii unui nerv.
Astfel, la muschiul total denervat, curba este deplasata în dreapta și în sus, ca urmare a
cronaxiei crescute a fibrelor musculare, care sunt excitate în locul fibrelor nervoase (a).

La un muschi partial denervat, curbele ocupa un loc intermediar între curba precedenta și
curba muschiului sanatos. Se observa ca pe
masura ce are loc reinervarea, curbele se deplaseaza de sus în jos și de la dreapta spre stînga.
Din variatia curbelor din aceasta figura se trage concluzia importanta pentru diagnostic ca
partea stînga a curbei I/t da în primul rînd informatii asupra starii nervului motor, iar partea
dreapta asupra starii fibrelor musculare. O deteriorare în functionalitatea nervului motor se
traduce prin ridicarea partii stîngi a curbei, adica prin neceșitatea utilizarii unor intenșitati mai
mari pentru excitatie.
Pentru optimizarea parametrilor aleși pentru electrostimularea terapeutica este utila
determinarea curbei CIT pentru muschiul corespunzator sanatos al nervului șimetric. Aceasta
din urma curba este denumita în literatura de specialitate și climaliza.
 Pe grafic se traseaza, începînd de la origine, o dreapta aproape tangenta la
curba climalizei. Suprafata triunghiului hasurat descris de curba CID și aceasta dreapta
reprezinta domeniul de intenșitati și durate, ce pot fi alese pentru excitarea muschiului
bolnav cu impulsuri triunghiulare. De obicei se alege un punct șituat pe dreapta tangenta,
caruia îi corespunde o intenșitate mai mare cu cîtiva miliamperi decît reobaza (punctul A pe
figura). Dreapta verticala ce tre ce prin acest punct determina la intersectia cu abscisa ( B )
durata frontului de crestere a impulsului, iar dreapta orizontala la intersectia cu ordonata
( C ) indica intenșitatea curentului. Durata frontului de descrestere a impulsului se alege
practic zero. Alegerea punctului pe tangenta cu cîtiva miliamperi mai mult decît reobaza are
în vedere nedepașirea unui anume nivel al intenșitatii curentului, care sa provoace oboseala
muschiului stimulat. Pauza dintre impuslurile triunghiulare se alege de cîteva ori mai mare
decît durata impulsului.

CURENŢII DE MEDIE FRECVENŢĂ

Sunt curenţi sinusoidali cu frecvente între 2000 și 50000 Hz. În terapeutica se folosesc
frecventele de 5000 și 10000 Hz.
Avantajul acestor curenţi terapeutici este acela ca pot determina contractia
muschiului, fara a influenta tegumentul. Mai au și actiune trofica și analgetica.
FORME DE CURENŢI DE MEDIE FRECVENŢĂ

a) medie frecvenţă pura de 5000 Hz, la care predomina efectul excitomotor;

b) medie frecvenţă pura de 10000 Hz, cu efect vasodilatator, analgezic;

c) medie frecvenţă modulata în lunga perioada, care determina contractie musculara

puternica aproape nedureroasa;

d) medie frecvenţă modulata în scurta perioada;

e) medie frecvenţă supramodulata scurta perioada în lunga perioada, cu important efect

asupra excitabilitatii neuro- musculare (contractie musculara indolora).
Mod de aplicare
 Se folosesc electrozi de plumb, aplicati prin intermediul unor învelisuri hidrofile.
Acesti curenţi nu au polaritate. Intenșitatea se prescrie în miliampermetri.
Indicatii

 stari posttraumatice
 arteriopatii periferice în stadii incipiente afectiuni reumatismale

CURENŢII INTERFERENT IALI

Definitie
Curenţii interferentiali rezulta din suprapunerea a doi curenţi de medie frecvenţă decalati
cu 100 Hz. În acest mod apare un curent de medie frecvenţă (interferential) a carui modulatie
în amplitudine se produce cu o frecvenţă de la 0 la 100 Hz.
EFECTE FIZIOLOGICE

1. Efect excitomotor pe musculatura striata, care se produce la frecvente ale

modulatiei în amplitudine mici de la 0 la 10 Hz. Acest efect se exercita numai asupra
musculaturii cu inervatie pastrata, motiv pentru care acesti curenţi pot fi foloșiti și în
scop diagnostic. Dacă muschiul nu raspunde la curenţi interferentiali prin contractie,
înseamna ca inervatia sa este afectata.

2. Efect decontracturant, obtinut la frecventele medii de 12-35 Hz, dar mai ales la
frecventele variabile între 0 și 100 Hz.

3. Efect vasculotrofic, hiperemiant și resorbtiv, realizat prin actiunea directa pe vase

și prin gimnastica musculara.

4. Efect analgetic, produs prin diminuarea excitabilitatii dureroase. Apare la frecventele

rapide între 80 și 100 Hz.

5.
Efect excitomotor pe musculatura neteda, realizat de orice forma de curent
interferential, mai ales de frecventele între 12 și 35 Hz.
MODALITATI DE APLICARE

Interferenta plana

Se folosesc patru electrozi, cîte doi asezati în cruce pentru fiecare din cei doi curenţi
care realizeaza interferenta. În mijlocul patratului format de cei patru electrozi se afla zona de
tratat. Efectul se produce numai în planul în care se afla electrozii.
Interferenta spatiala

Permite prin adaugarea unui al treilea circuit ca efectul sa se produca în mai

multe planuri. Electrozii foloșiti poarta numele de electrozi stelati.
Vectorul interferential

Pentru a nu exista directii preferentiale de exercitare a efectului s-a inventat un

dispozitiv care realizeaza o rotatie periodica cu 450 a vectorului principal de actiune. În acest
fel toate directiile din spatiu suntexcitate succeșiv cu aceeași intenșitate.
Interferenta dinamica
 Este o modalitate de rotire a vectorului de actiune cu 3600 la fiecare
ciclu, ca un radar.

Corectia distantei

Exista cazuri în care electrozii nu pot fi plasati la distanta egala între ei. Unele aparate
suntprevazute cu un ”egalizor de distanta“, care permite foloșirea intenșitatii optime necesare
în conditii de buna toleranta.
TEHNICA DE APLICARE

În practica se folosesc doua tehnici de aplicare: statica și dinamica.

În tehnica statica, electrozii se mentin în timpul procedurii în același loc și asupra lor se
exercita o preșiune constanta. Electrozii clașici suntde tip placa, introduși într-o textura
umeda. Ei se fixeaza cu benzi elastice sau cu saculeti de nișip. Se mai folosesc și electrozi
tip ”pernita“ și electrozi tip ”vacuum“.

În tehnica dinamica sau cinetica se utilizeaza doi electrozi de tip ”manusa“, care se
aplica pe mînile asistentului. Ceilalti doi electrozi sunt ficși.

ALEGEREA FRECVENTEI

Frecvenţă constanta

Aceasta modalitate mai poarta numele de ”manual“ și permite alegerea unei frecvente fixe
între 0 și
100 Hz, în funcţie de efectul dorit.

Frecvenţă variabila

Mai poarta și numele de ”spectru“ și permite o modulatie a curentului de interferenta

crescatoare și descrescatoare în 15 secunde între anumite limite:

- spectru 0-10 Hz

- spectru 90-100 Hz

- spectru 0-100 Hz

DURATA SEDINTELOR

În general se indica durate de 15-20 de minute, în prima parte facîndu-se o aplicatie de tip
manual, iar în cea de a doua de tip spectru.
NUMARUL SEDINTELOR
 Este variabil dupa reactia pacientului. Suntcazuri în care suntsuficiente 6-8 sedinte și altele
în care se ajunge la 14-16. Aplicatiile se pot face zilnic sau la doua zile.
INDICATIILE CURENȚILOR INTERFERENTIALI

 stari posttraumatice
 artrite
 periartrite
 artroze
 spondiloze,
 discopatii
 nevrite,
 nevralgii
 arteriopatii obliterante în stadiul I și II
 anexite,
 metroanexite
 dischinezii biliare
 atonii intestinale postoperatorii incontineta vezicala

CURENŢII DE ÎNALTA FRECVENŢĂ

Sunt curenţi alternativi șinusoidali a caror frecvenţă depaseste 300000 de Hz.

Acești curenţi determină producerea locala de caldura deoarece străbat medii cu

densități diferite ale organismului uman.

Fata de celelalte proceduri de termoterapie, procedurile care folosesc curenţi

de înalta frecvenţă pot fi definite ca fiind proceduri de termoterapie de profunzime.

FRECVENŢĂ DENUMIREA GAMEI PROCEDURA

300 kHz-3 MHz
Unde hectometrice -ultrasunet 800 kHz
(100-1000 m) sau unde medii
-diatermie (nu se foloseste)

3 MHz- 30 MHz Unde decametrice

sau unde scurte -tratament cu unde scurte
(10-100 m)
(11,06 m)
Unde metrice sau
30 MHz-300 ultrascurte
MHz -nu se folosesc în
terapeutica
(1-10 m)
PROPRIETATI FIZIOLOGICE

Detremina încalzirea ţesuturilor profunde, fenomen denumit endotermie.

Permeabilitatea și încalzirea ţesuturilor profunde este cu atît mai buna cu cît frecvenţă
curentului este mai mare și lungimea de unda este mai mica;

Nu influenteaza excitabilitatea neuro- musculara; Determina cresterea metabolismului

local; Accelereaza procesele de diviziune celulară;
Au actiune antialgica și miorelaxanta.

UNDELE SCURTE

Din gama frecventelor înalte, în practica se folosesc cel mai mult undele scurte, în
aplicatii ”în cîmp condensator“, fie foloșind electrozi izolati în sticla (Schliephake), fie
electrozi flexibili, izolati în cauciuc.
Indicatii

 afectiuni reumatismale degenerative

 afectiuni cronice inflamatorii ale cailor aeriene superioare otite, mastoidite
cornice
 anexite cronice periviscerite
Contraindicatii

 afectiuni cronice inflamatorii tumori maligne

 tumori benigne cu potential de malignizare
 regiuni cu corpi straini metalici (tije, brose, etc.)

MICROUNDELE

Undele centimetrice sau microundele au unele caracteristici aparte fata de undele scurte:

- penetrabilitate inegala datorita capacitatii diferentiate de absorbtie în ţesuturi;

- efect termic maxim la profunzimea de 2-2,5 cm;

- încalzire minima a pielii și ţesutului gras;

- încalzire selectiva a ţesutului bogat vascularizat și în mod special a musculaturii.

ULTRASUNETUL

Definitie

Ultrasunetele suntvib ratii mecanice care rezulta din tranformarea variatiilor de potential
electric ale unui curent de înalta frecvenţă prin intermediul efectului piezoelectric.
 Efectul piezoelectric se refera la proprietatea unor cristale taiate într-un anumit ax de
a se dilata și contracta cînd suntsupuse variatiilor de potential electric ale unui curent electric
de înalta frecvenţă.
Forme de ultrasunet
Ultrasunetul în câmp continuu

Este forma de unda ultrasonora longitudinala neîntrerupta cu actiune continua asupra

mediului în care se propaga și care produce asa-numitul ”micromasaj tisular intern“.
Ultrasunetul în câmp discontinuu

Este forma de ultrasunet care în timpul aplicarii este întrerupt ritmic, cu o anumita
frecvenţă.

Efecte fizico-chimice ale ultrasunetelor

1. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia care se produce și care se transmite din
aproape în aproape, fiecare molecula fiind pusa în miscare cu o frecvenţă egala cu cea a
sursei.

2. Efectul termic apare prin transformarea unei parti din energia ultrasonora în energie
termica.
Acest efect este mai pregnant în mediile neomogene, cum este corpul omenesc.

3. Efectul de cavitatie consta în producerea de goluri în interiorul lichidului traversat,

fenomen vizibil în apa prin formarea de bule. În acest moment se elibereaza mari cantitati
de energie cu efecte distructive locale.

4. Efectul de difuziune se refera la cresterea permeabilitatii membranelor.

5. Efecte chimice, de tipul oxidare, reducere, depolarizare și alterarea structurii chimice a

substantelor.
Efecte biologice

 cresterea permeabilitatii membranelor; hiperemie tegumentara și musculara;

actiune fibrolitica;
 pe os dozele mici produc osteoporoza, dozele mari osteonecroza;
 actiune termica de profunzime.

Efecte terapeutice

 efect analgetic produs prin intermediul șistemului nervos central, printr-

un mecanism asemanator ca și la curenţii de joasă frecvenţă;
 efect miorelaxant, explicat prin actiunea vibratorie a ultrasunetului
asupra receptorilor nervoși din muschi și tendoane;
 efect hipe remiant, prin vasodilatatia arteriolelor și capilarelor, cu
activarea corespunzatoare a circulatiei;
 efect reflex, la distanta, prin aplicarea:
 - pe zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare ale
membrelor;

- pe zonele cutanate corespunzatoare organelor interne;

- pe ganglionii șimpatici (ganglionul stelat).

Aparatura pentru ultrasunete terapeutice

- generator de înalta frecvenţă;

- cablu de racord;

- traductorul cu cristalul piezoelectric. Pe panoul frontal de comanda se gasesc:

- comutator de pornire;

- potentiometru pentru reglarea intenșitatii;

- ceas pentru marcarea timpului;

- borna pentru traductor;

- instrument de masura.

Tehnica de aplicare

Traductorul (emitatorul) se aplica pe tegument prin intermediul unui strat

uleios, deoarece ultrasunetele nu se propaga prin aer.
Se regleaza intenșitatea între 0,05 și 2 W/cm2 .

Durata sedintelor este în general de 2-5 minute pentru o zona. Pentru articulatiile
mari se poate ajunge la 6-10 min.

Ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile, efectuîndu-se în general un numar de
6 pîna la 15 sedinte.
Recomandari

► aplicatia de ultrasunet sa nu fie urmata imediat de alta procedura;

► nu se recomanda succeșiunea masaj- ultrasunet sau ultrasunet- masaj; nu se
aplica ultrasunet și roentgenterapie pe aceeași regiune; ultrasunetul poate
precede kinetoterapia;
► uneori se recomanda terapia combinata ultrasunet-curenţi diadinamici.

Indicatiile ultrasonoterapiei
► artroze,
► spondiloze
► spondilite,
► artrite
► tendinite,
 ► mialgii
► algoneurodistrofie
► fracturi recente
► contuzii,
► entorse,
► luxatii
► hematoame
► cicatrici patologice
► nevralgii,
► nevrite
► arteriopatii obliterante stadiul I și II
► maladia Raynaud

Magnetodiaflux
Definitie
Magnetodiafluxul este o procedura care foloseste cîmpuri electromagnetice generate
de curenţi de joasă frecvenţă (50 sau 100 Hz).
ACTIUNE

Actiunea cîmpului magnetic asupra organismului uman este diferita în funcţie

de modul de administrare:
a) efect sedativ, cînd suntadministrate în cîmp continuu, cu actiune șimpaticolitica și
trofotropa;
b) efect excitant, cu actiune șimpaticotona și ergotropa, în administrarile întrerupte ritmic
sau aritmic.
MOD DE APLICARE

Undele electromagnetice se aplica prin intermediul a doua bobine circulare, care

se plaseaza cervical și lombar. Pacientul se pozitioneaza în asa fel încît nordul magnetic
sa se suprapuna nordului terestru.

Durata sedintelor este de 4-6-10 minute.

RADIATIILE INFRAROȘII
DEFINITIE
Sunt radiatii șituate în spectrul electromagnetic imediat deasupra radiatiei roșii a
spectrului vizibil, cuprinse între 760 m și 50 m . Toate corpurile încalzite emit infraroșii.
EFECTELE INFRAROȘIILOR
► determina hiperemie locala;
► cresc activitatea fagocitara;
► cresc metabolismul local;
► determina aparitia eritemului caloric, care dispare dupa 30 de minute;
► influenteaza pe cale reflexa circulatia viscerala;
► activeaza secretia glandelor sudoripare;
► au actiune antialgica, decontracturanta.

MOD DE APLICARE
 Undele infraroșii se aplica prin intermediul lampii Solux cu puteri între 500 și 2000
W, sau sub forma bailor de lumina partiale, care folosesc un numar variabil de becuri de 40
W.
INDICATII

► afectiuni reumatismale degenerative;

► reumatism abarticular;
► sechele algice posttraumatice.
►

RAZELE ULTRAVIOLETE
DEFINITIE
Sunt raze luminoase șituate în spectrul solar dincolo de violet, cuprinse între limita spectrului
vizibil de 0,39 și 0,144 . În terapeutica se folosesc ultraviolete pîna la limita inferioara de
0,20 .
PROPRIETATI
► determina aparitia eritemului actinic dupa o perioada de latenta de 6-8 ore;
► determina vasodilatatie prin eliberarea de histamina;
► influenteaza metabolismul calciului prin transformarea ergosterolului în
vitamina D2 ;
► cresc metabolismul proteic;
► determina aparitia pigmentatiei tegumentare prin mobilizarea melaninei;
► scad glicemia;
► au efect bactericid.

INDICATII
► profilaxia și tratamentul rahitismului;
► afectiuni reumatismale inflamatorii și degenerative;
► afectiuni posttraumatice;
► TBC osos și genital;
► psoriazis.
CONTRAINDICATII
► TBC pulmonar;
► casexie;
► stari nevrotice;
► tumori maligne;
► tumori benigne cu potential de malignizare;
► hipertiroidie;
► lupus eritematos diseminat;
► insuficienta hepatica sau renala;