andrada_joana

PILOTAREA MECANISMULUI DE AVERTIZARE TIMPURIE

PENTRU PREVENIREA PĂRĂSIRII TIMPURII A ȘCOLII ÎN ROMÂNIA

PROGRAM ONLINE FORMARE EDUCAȚIE REMEDIALĂ

Limba și literatura română

Sesiunea 1

Aplicație 1

Propunem următoarele exerciții spre exemplificare pentru formarea și evaluarea competenței

de inferare.

Timpul în tramvaiul care ne-a adus la o a treia gară din București, care se cheamă
„Progresul”, a durat la fel de mult cât drumul de acolo până la Giurgiu. Urcarea în tramvai,
după o nouă așteptare, de astă dată în mijlocul Pieței Unirii, plină de lume, a fost și mai
anevoioasă decât cea de ieri în troleibuz. Nici nu l-am luat pe „obzeșcinci”, ci pe „șapte”. Cu
cât numărul de pe el e mai mic, cu atât cei care urcă sunt mai mulți. Unul n-a reușit să urce cu
geanta lui mare plină cu zarzavaturi, câțiva alții au vrut grabnic să știe dacă tramvaiul circulă și
în cutare loc, un altul a strigat-o în gura mare pe Elvira, alții s-au certat. Cu toții au răsuflat
ușurați când tramvaiul s-a pus în cele din urmă în mișcare, lăsând în urmă Piața Unirii. Stațiile
multe și scurte până la Gara Progresul au decurs într-o vale în aparență nesfârșită, între șirurile
paralele de blocuri. Cu oameni mereu alții, care voiau să urce ori să coboare. [...]
În comparație cu drumul cu trenul de ieri, călătoria asta nu e atât de palpitantă. Fără
obstacole pe drum, fără urmăriri de zmeoaice, fără flăcări pe cer și munți care să ne-nghită.
Locomotiva diesel tucăie prin peisajul neted, pe calea ferată dreaptă ca ața, și oprește în gări
mici-mici de tot.
La jumătatea drumului ajungem la Călugăreni, unde Tatăl îmi povestește ceea ce știu de la
televizor, cum mai demult Mihai Viteazul i-a bătut aici pe turci. Cum de se tot spune că românii
ar fi câștigat bătălia, când victoria îi revine de fapt unui singur român, lui Mihai Viteazul? Care
de fapt se pare că a fost chiar el, Tatăl.
Dar nu ești tu Mihai Viteazul?
El zâmbește și zice că nu. Eu întreb cum așa, imaginea lui doar se află în camera din mijloc,
deasupra pianului, el zice că nu, că acolo n-a făcut decât să joace, eu întreb cum adică, doar să
joace, bătaia pe care turcii au primit-o aici a fost doar o joacă? El spune că nu, că aia a fost
bătaie serioasă, eu vreau să știu cum de poți în general juca pe cineva care se bate serios cu
turcii ăia răi, el spune că de atunci ar fi trecut aproape patru sute de ani și de aceea nu mai poți
decât să joci ce s-a întâmplat atunci, eu întreb de ce trebuie în general să joci ceva ce a fost tare
demult, el spune că nu trebuie, dar că așa e bine și așa se face, pentru a păstra amintirea a ceea
ce a fost odinioară important, eu întreb de ce, el spune pentru că amintirile, și ele, sunt
importante.
— Fără amintiri toate ar fi... ar trăi mai puțin – caută el să-mi explice. – Poveștile provin și ele
toate din amintiri. Fie i s-au întâmplat omului, fie le-a auzit cândva și acum le povestește mai
departe. Multe din cele pe care le povestesc bunicile și bunicii nu li s-au întâmplat chiar lor, ci le
au fost povestite demult, pe când erau și ei la fel de mici ca tine. De povestit poți povesti în multe
 Prof. dr. Ștefania Ciobanu, expert formare Banca Mondială
1

feluri: așa ca noi acum, când stai de vorbă. Sau când scrii ceva într-o carte. Sau, iată, când joci
într-o piesă de teatru sau într-un film. E și ăsta un fel de a povesti.
Când joci! Deci e totuși un joc. Imaginea Tatălui și a lui Mihai Viteazul se mișcă mereu între
seriozitate și joc. Dar bătălia cu turcii? Ea cum de e serioasă? Și pe urmă – joci sau te joci? Joci
pe altul, pe Mihai Viteazul, sau te joci pOke tine? Cum să te joci pe tine? Pentru prima oară nu
știu ce să fac cu un cuvânt pe care-l cunosc. Tocmai cuvântul cel mai simplu. Joc. Acum nu mai e
așa simplu.
Între timp trenul a lăsat în urmă locul bătăliei.
— De ce trebuie să... se joace... așa?
— Și tu te prefaci că ai fi tractorul sau indianul când te joci și când scoți sunete care
seamănă cu ale lor. La fel e și în teatru și în filme: te porți ca și cum ai fi cineva care în realitate
nu mai există de mult. Și te prefaci că spui și faci întocmai ceea ce a spus și a făcut acela în
vremea lui, cu mult timp în urmă. Ca să dea din nou viață acelor oameni de demult joacă
oamenii de acum. În felul ăsta pot povesti de fiecare dată aceeași poveste din nou, s-o mai știe și
alții. Pentru ca toți cei care privesc să-și amintească de cel pe care îl joci. Nu e joacă, e joc, e
altceva. Dar trebuie s o faci bine, ca oamenii să te creadă.
— Trebuie să crezi mereu tot ce povestesc oamenii?
— Cât ești mic, poți crede ce-ți place – e de părere Tatăl. Pe urmă, cu voce înăbușită,
adaugă: — Mai târziu n-o să-ți mai placă tot ceea ce ești nevoit să crezi.
În apropierea uneia din gările cele mici, în care trenul a oprit pentru a câta oară spre a
porni imediat mai departe, privirea mi-e atrasă pe o șină alăturată de o nămetenie neagră de
fier. Până să plece trenul nostru mai repejor, o văd cum se mișcă încet, în aceeași direcție cu noi.
De sub roțile mari țâșnesc nori iuți și deși de fum, ce se risipesc de îndată ce se ridică.
Claudiu M. Florian, Vârstele jocului. Strada Cetății

Competențe evaluate:
1.1. Identificarea informațiilor importante, a temei, a ideilor principale/secundare din texte
literare şi nonliterare, continue, discontinue şi multimodale
1.2. Corelarea informațiilor explicite şi implicite din texte literare şi nonliterare, continue,
discontinue şi multimodale

Conținuturi asociate: Idee principală, idee secundară; Strategii de comprehensiune: inferențe

simple (relații cauză-efect, problemă-soluție etc.); Textul literar.

Itemul:
Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din text.
Enunț Corect Incorect

a. Copilul ajunge la concluzia că troleibuzele care

sunt denumite cu numere mici sunt foarte
aglomerate.
 b. Tatăl și fiu merg pentru prima dată împreună cu trenul.

c. În timpul călătoriei spre Giurgiu, Tatăl îi

povestește despre zmeoaice.

d. Teatrul este un amestec de seriozitate și joc.

e. Istoria se regăsește în povești.

Prof. dr. Ștefania Ciobanu, expert formare Banca Mondială

2

Schema de notare (barem de evaluare și de notare):

Enunț Corect Incorect

a. Copilul ajunge la concluzia că tramvaiele care x

sunt denumite cu numere mici sunt foarte
aglomerate.

b. Tatăl și fiu merg pentru prima dată împreună cu trenul. x

c. În timpul călătoriei spre Giurgiu, Tatăl îi povestește x

despre zmeoaice.

d. Teatrul este un amestec de seriozitate și joc. x

e. Istoria se regăsește în povești. x

Se acordă câte 1 punct pentru stabilirea corectitudinii/incorectitudinii fiecăreia dintre afirmații: •

5 x 1 punct = 5 puncte.

Pentru primul enunț, elevul poate identifica valoarea de adevăr din primul paragraf, din
faptul că personajele au urcat cu greu în tramvaiul cu numărul „șapte”. Urcarea în tramvai, după
o nouă așteptare, de astă dată în mijlocul Pieței Unirii, plină de lume, a fost și mai anevoioasă
decât cea de ieri în troleibuz. Nici nu l-am luat pe „obzeșcinci”, ci pe „șapte”. Cu cât numărul
de pe el e mai mic, cu atât cei care urcă sunt mai mulți. Astfel, din pasajul dat, elevul poate
deduce că: în București, călătoria cu mijloacele de transport în comun se desfășoară cu
dificultate, că acestea sunt aglomerate, că în stația de la Piața Unirii se aflau cel puțin două
tramvaie („obzeșcinci” și „șapte”), că tramvaiul „șapte” era foarte aglomerat și că fiul ajunge la
concluzia că numărul tramvaiului este invers proporțional cu numărul călătorilor. Deci, că
afirmația este corectă.
Pentru al doilea enunț, naratorul menționează că au mai fost cu trenul cu o zi înainte „în
comparație cu drumul cu trenul de ieri”, așadar enunțul este incorect. Pentru stabilirea
corectitudinii sau a incorectitudinii enunțului „În timpul călătoriei spre Giurgiu, Tatăl îi povestește
despre zmeoaice.”, elevul trebuie să coreleze informațiile din primul paragraf, unde se precizează
că cei doi merg la Giurgiu, cu cele din paragraful următor, În comparație cu drumul cu trenul de
ieri, călătoria asta nu e atât de palpitantă. Fără obstacole pe drum, fără urmăriri de zmeoaice,
fără flăcări pe cer și munți care să ne-nghită., când călătoria spre Giurgiu este comparată cu cea
din ziua anterioară, spre munte. Deci, enunțul este incorect, deoarece poveștile cu zmeoaice
fuseseră rostite în călătoria din ziua precedentă.

Itemul
Cel mai probabil, Tatăl are meseria de
a) actor.
b) domnitor.
c) pianist.
d) scriitor.

Schema de notare (barem de evaluare și de notare):

Răspuns corect: a.

Confuzia pe care o face fiul cu imaginea tatălui ca Mihai Viteazul duce la o primă inferență
legată de meseria tatălui: o meserie în care acesta se poate deghiza, poate juca un rol, deci – actor.

Prof. dr. Ștefania Ciobanu, expert formare Banca Mondială

3

Ulterior, familiaritatea cu care face Tatăl referire la teatru și film, la a juca un rol, fundamentează
alegerea variantei a). Varianta b) arată o lectură superficială, elevul oprindu-se la confuzia fiului
(Dar nu ești tu Mihai Viteazul?), varianta c), o inferență greșită, prezența pianului nu duce spre o
profesie în acest domeniu, iar varianta d) rezultă din asocierea greșită a persoanei a II-a din „când
scrii o carte”.

1. Pornind de textul dat, realizați un item mai ușor și unul mai dificil.
2. Pornind de la sarcinile de lucru date, propuneți:
a. o activitate remedială;
b. o activitate pentru dezvoltarea competenței.
Prof. dr. Ștefania Ciobanu, expert formare Banca Mondială
4