Geografie

Articol principal: Geografia Republicii Moldova.

Harta fizică a Republicii Moldova

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei, în apropiere de centrul geografic al
acestui continent, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la nord, est și sud. Lungimea totală
a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România care se întinde aproape integral pe râul Prut,
pâna la gura de vărsare a acestuia în fluviul Dunărea, și 939 km cu Ucraina. Ea se desfășoară
predominant pe uscat și doar un sector mic-pe fluviul Nistru. Se răspândește între 45º28'01'' și
48º29'31'' N latitudine nordica (diferența de latitudine de 336,7 km în linie dreaptă) și între 26º40' și
30º6' E longitudine estica (aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de 33.843 km2, din care
472 km² sunt ape. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii Moldova, cele destinate
culturii cerealiere — 14%, pășunile — 13%, pădurile — 9%. Alte zone, incluzând terenuri
neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al statului. Deși Republica Moldova nu are drept
ieșire la mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură transportul maritim.

Relief
Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și
câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate
regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300–400 m), în partea de sud altitudinile fiind
mai reduse (100–200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul
Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului.
Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o
înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se
evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia
Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini
absolute de 220–250 m.
Peisaj tipic centrului țării

În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă de 349 m (d.

Rădoaia). Podișul este fragmentat de văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este situat Podișul
Nistrului având aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați, altitudinea maximă
– 350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul Nistrului, s-au format văi adânci în formă de
canioane săpate de afluenții fluviului.
În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite,
care alternează cu văi adânci și hârtoape de 150–250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase
cu versanți priporoși și abrupți.
În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de
ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă
Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele
Tigheciului – regiune deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în partea de sud-vest a
republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d. Lărguța).
La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale Podișului
Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de canioane. La sud de
orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab fragmentată, cu
altitudini absolute până la 175 m.

Geologie și tectonică
Articol principal: Platforma Moldovenească.

O stâncă calcaroasă din lanțul stâncos numit Toltrele Prutului, în preajma satul Fetești, Edineț.

Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-
vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața
fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei
Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc).
Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de sud-vest al
teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu
intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre,
Predobrogeană și Precarpatică.
Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în principal de
cutremurele de adâncime intermediară Vrancea.[60] În funcție de îndepărtarea de focarul Vrancea,
seismicitatea variază între 7 și 9 grade pe scara de 12 grade MSK. Cel mai distrugător cutremur a
avut loc la 30 august 1986, care nu a atins o intensitate maximală posibilă, dar provocat mari
pierderi materiale.[61]
Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine vulcanilor noroioși.[62][63] Cel mai
dens situați vulcani noroioși au fost observați în lunca râulețului Delia.[63] Aici pe o suprafață de
aproximativ 2 ha se află 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni și stadii de activitate. Alt vulcan
noroios s-a format în valea râului Camenca lângă satul Mălăiești, Rîșcani, argilă căruia e utilizată de
localnici.[63] Vulcani noroioși au mai fost semnalați în valea Răutului în amonte de Bălți, în
valea râului Larga (comuna Constantinești), pe terasa inferioară a Prutului (Bărboieni) și în
valea râului Nârnova.[62]

Substanțe minerale utile

Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru industria
materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de zăcăminte de substanțe
minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă,
tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc.[64]
În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni), gaz
natural (Victorovca) și cărbune brun (Etulia). Potrivit estimărilor efectuate conform datelor din
perioada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1 milioane de tone și de gaze naturale – 960 de
milioane m3. Totodată, se prognoza existența altor zăcăminte la adâncimi mai mari. [65]

Sol

Cernoziom cultivat cu ceapă în nordul țării.

Solul constituie principala bogăție naturală a Republicii Moldovei. Fondul funciar al Republicii

Moldova la 1 ianuarie 2010 constituie 3,384 mln ha. Terenurile agricole ocupă circa 2 mln ha (59,0 la
sută)[66], inclusiv: terenuri arabile – 1820,5 mii ha (72,7 la sută), plantații pomiviticole – 303,0 mii ha
(12,1 la sută), pajiști – 356,1 mii ha (14,2 la sută) [67].
Învelișul de sol include trei tipuri zonale: solurile brune, care predomină pe Podișul Moldovei
Centrale (în zona Codrilor), solurile cenușii răspândite în regiunile deluroase,
și cernoziomurile formate în condiții de stepă pe terenurile cu altitudini mai joase. [68] Aceste tipuri de
sol sunt reprezentate de 11 subtipuri care constituie spectrul zonal al solurilor. În cadrul solurilor
zonale sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale, formarea cărora este condiționată de
particularitățile specifice ale rocilor (soluri litomorfe), influența apelor freatice (hidromorfe) sau a
sărurilor solubile (halomorfe). În văi și lunci pe sedimentele recente se forează solurile deluviale și
aluviale (dinamomorfe).
Cele mai fertile sunt cernoziomurile caracterizate prin culoare închisă și o grosime mare a stratului
de humus, având o structură bine pronunțată, ce conțin 3-7% de humus în funcție de subtip.

Climă
Articol principal: Clima Republicii Moldova.
Distribuirea radiației solare în țară

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, influențat de apropierea de

Marea Neagră și de interferența aerului cald-umed din zona mediteraneană, cu umiditate
insuficientă, ceea ce determină o frecvență mare a secetelor. De exemplu, doar în perioada 1990-
2007, în țară au fost înregistrate nouă secete.[69] Cele patru anotimpuri sunt bine
evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara caldă. Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei de
cele mai multe ori este din partea Atlanticului de Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie anuală
a aerului din nord spre sud variază între 8,0 °C (Briceni) și 10,0 °C (Cahul) semnalându-se o
încălzire a climei,[70] iar a solului între 10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–
2.360 de ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile pe an,
precipitațiile variază între 370–560 mm/an și aproape 10% din ele cad sub formă de zăpadă, care se
topește de câteva ori pe iarnă.
Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele
zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arctic chiar până
la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se mărește numărul zilelor cu soare și
temperatura medie a aerului este în creștere. În mai temperatura se stabilește în jurul gradației
15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii. Vara este călduroasă și de lungă durată, cu perioade mari
lipsite de precipitații. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, deseori depasind aceasta
medie iar in unele zile temperaturile pot atinge 32 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt scurte și
abundente, provocând uneori inundații locale. Toamna este și ea caldă și lungă. În noiembrie
temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și pot începe primele ninsori și înghețuri.