Urgențe toxicologice

Intoxicațiile acute la copil apar de obicei la domiciliu și sunt determinate, de o singură

substanță.Cea mai frecventă cale de pătrundere a toxicului în organism este ingestia. “Toxic”
înseamnă orice substanță sau compus chimic exogen care, pătruns în organism provoacă alterări
funcționale și structural la nivel celular, pe plan clinic, exprimându-se printr-o stare patologică.
Doza este cel mai important factor care determină toxicitatea unei substanțe.În cazul ingestiei de
substanțe toxice, trebuie să se facă deosebirea între doza ingerată și doza absorbită.
Intoxicația la copil diferă de cea a adultului: are caracter accidental, depistarea este precoce,
toxicitatea aceleiași substanțe este mai mare la copil, dar răspunde favorabil la tratament în
proporție mai mare față de adult, mortalitatea fiind mai mică.
În ceea ce privește conduita în cazul unei intoxicații, există două”reguli de aur”: orice suspiciune
de intoxicație trebuie considerată ca intoxicație adevărată, acționânând în consecință; trebuie
câștigat timp, fiecare minut pierdut reprezentând o cantitate în plus de toxic absorbit.
Etiologia intoxicațiilor acute la copil este dominată de intoxicațiile cu medicamente:
benzodiazepine, intoxicații plurimedicamentoase.Alți agenți etiologici care completează lista
sunt: substanțe caustice, alcool, pesticide, ciuperci otrăvitoare, droguri de abuz.
Examenul fizic este un element cheie în cazul prezentării pacientului intoxicat, întrucât poate fi
identificat un sindrom toxic specific. Funcțiile vitale ale aparatului cardiovascular și respirator,
ce vor fi monitorizate pe tot parcursul supravegherii și tratamentului și starea sistemului nervos
reprezintă aspectele pe care trebuie să ne concentrăm. Convulsiile sunt determinate de agenți
care stimulează SNC(amfetamine, antidepresive triciclice, substanțe organo-fosforate);coma
însoțește intoxicațiile cu deprimante ale SNC(alcool, barbiturice, opiacee, anestezice,
clorhidrat);dilatarea pupilară sugerează intoxicația cu atropină, efedrină; pupile punctiforme
apar în intoxicația cu opiacee, nicotină, substanțe cu efecte muscarinice.Substanțele caustice
provoacă leziuni ulcerate ale mucoasei bucale, buzelor, limbii. Colorație cioanotică, care nu se
ameliorează la administrarea de oxigen, însoțită de dispnee, apare în intoxicația cu substanțe
methemoglobinizante. Hipersalivația și hipersecreția bronșică cu inundarea căilor respiratorii
sunt produse de isecticide organofosforate, iar uscăciunea mucoasei bucale este efectul
intoxicației cu atropină, derivați ai acesteia și substanțe antihistaminice.
Brutalitatea debutului comei la un copil în plină stare de sănătate, absența febrei sau a oricărui
alt semn de boală în orele precedente sau debutul prin vărsături sau convulsii reprezintă
argumente pentru o posibilă intoxicație acută.
Trebuie prelevate probe de urină, sânge, lichid gastric și trimise la laboratorul de
toxicologie.Analiza toxicologică a sângelui trebuie să fie cantitativă, pentru a stabili nivelul seric
al unui anumit toxic.
Tratamentul intoxicațiilor acute reprezintă o urgență întotdeauna. Scopul primar îl reprezintă
îndepărtarea toxicului, prin evacuarea conținutului gastric și intestinal și prin administrarea de
antidoturi nespecifice(locale), înainte de apariția simptomatologiei. Evacuarea conținutului
gastric poate fi făcută prin provocarea vărsăturii sau spălătură gastrică. Administrarea de
antidoturi nespecifice (locale) inactivează substanțele toxice sau previne absorbția lor prin
modificarea stării fizice a acestora. Cărbunele activat acționează prin absorbția pe suprafața sa a
toxicului cu care formează complexe stabile, prevenindu-i absorbția. Trebuie administrat înainte
de provocarea vărsăturii sau splălăturii gastrice, în cantitate de 10 ori mai mare decât cantitatea
de substanță toxică ingerată.Trebuie folosit împotriva toxicelor asupra cărora eficiența sa este
cunoscută: analgezice și antiinflamatoare, anticonvulsivante, sedative, hipnotice.
Grăbirea eliminării toxicelor din organism, ce are drept scop eliminarea din organism a toxicelor
care au fost absorbite, se relizează prin sporirea diurezei, dializă extrarenală(hemodializă,
dializă liposolubilă, dializă peritoneală, hemoperfuzia, plasmafereza),
exsanguinotransfuzia.
Antidoturile specifice sunt compuși chimici care neutralizează acțiunea toxică a anumitor
substanțe asupra organismului, acționânând prin competiție, chelare, oxidare, reducere,
substituție.

Toxic Antidot
alcool metilic alcool etilic 100%
anticolinergice fizostigmină
benzodiazepine flumazenil
betablocante glucagon
colinergice, fizostigmină, pesticide atropină sulfat sol.1‰
etilenglicol alcool etilic(etanol) 100%
fier desferoxamină
methemoglobinizante:nitrați, anilină, nitriți albastru de metilen 1%
monoxid de carbon oxigen
organofosforate atropină sulfat sol.1‰
paracetamol N-acetilcisteină

Bibliografie: Esentialul in pediatrie-Carmen Ciofu, Eugen Ciofu