Andrieș Alexandru_AQCI_„Poor Man, Rich man, Big-Man, Chief”_Marshall D.

Sahlins

1. Central quotation:
„Perhaps we have been too long accustomed to perceive rank and rule from the standpoint of
the individuals involved, rather than from the perspective of the total society, as if the secret to the
subordination of man to man lay in the personal satisfactions of power. And then, the breakdowns
too, or the evolutionary limits have been searched out in men, in „weak” kings or megalomanical
dictators – always, <<who is the matter?>>” (pg.300)
2. Argument:
Autorul compară două societăți cu rădăcini comune dar care s-au dezvoltat diferit pe plan
politic și nu numai. El analizează diferențele dintre ce înseamnă să fii „Big-Man” în Melanezia
respectiv „Chief” în Polinezia. El expune care sunt concepțiile de bază ale politicilor celor două
culturi, eficiența acestora, superioritatea uneia față de cealaltă dar și limitele lor, sugerând faptul
că niciuna nu este de succes pe termen lung din cauza suprasolicitării relațiilor dintre lideri și
populație.
3. Question:
Sahlins explică faptul că titlul de „Big-Man” se câștigă prin competențe și printr-un soi de
superioritate față de alți oameni. Aceștia devin lideri peste un anumit grup deși nu se poate referi
la ei ca la o figură politică. Ei sunt respectați și urmați de către alții dar titlul lor poate fi luat prin
competiție sau după moartea lor de oricine altcineva cu un set asemănător de calități. Însă ce se
întâmplă cu copiii „Big-Men”-ilor? Cum sunt ei văzuți și tratați de societate? Nu se bucură de un
anumit statut de pe urma căruia să poată profita după moartea tatălui lor?

4. Experimental Connection:
În text aflăm că organizarea politică Polineziană este de tip piramidal. Asta presupune o
ierarhie a căpeteniilor, unde există conducători peste zone mai mici și alții peste zone mai mari
care înglobează și zonele mai mici și, în final, un conducător peste toate zonele. Sistemul ierarhic
nu este o noutate și se regăsește și în societatea noastră în diverse organizații precum diverse
companii, armata, religie și, la un anumit nivel, chiar și în politică.
5. Textual Connection:
În Polinezia, de căpetenii era strâns legat un aspect religios. Se consideră că ei au o putere
supranaturală numită „mana” prin care se justifică, în mod simbolic, legătura lor cu divinul. Prin
această simbolistică și prin alte forme ritualice diverse, căpeteniile sunt capabili să își țină
oamenii uniți, încrezători și supuși. Același lucru este ilustrat în studiul lui David Israel Kertzer
„Ritual, politică și putere”, în care ne spune că omul este mult mai susceptibil la simboluri și
practici ritualice, ele având un impact atât psihic cât și emoțional asupra individului și a
colectivului. Unul dintre exemplele date în studiul său se referă chiar la politica societății
Polineziene.
6. Implications:
Prin înțelegerea diverselor forme de organizare politică în societățile de tip „preistoric” putem
reflecta asupra propriilor practici politice pentru a împrumuta, adapta sau conecta diverse aspecte
în scopul îmbunătățirii acestora. Mai mult, Melanezia și Polinezia au rădăcini comune dar politici
diferite. Acest lucru este un bun reminder al faptului că ideile și principiile sunt pe cât de fragile pe
atât de relative și că, oricând se pot schimba la 180° în raport cu un anumit eveniment catalizator.