SFATURILE UNUI DIAVOL B TRÂN

C TRE UNUL MAI TÂN R

 N scut în Irlanda în 1898, C.S. LEWIS este educat la Colegiul Malvern timp de un an, dup care
îşi continu studiile în particular. Ob inând cea mai mare distinc ie de absolvire acordat de Universitatea
Oxford (triple First), r mâne în cadrul universit ii ca Fellow al colegiului Magdalen, func ionând ca
tutore, în perioada 1925-l954. În 1954 devine profesor de literatur medieval şi renascentist la
Universitatea Cambridge. Cursurile inute de el, remarcabile şi populare, au influen at în mod profund şi
durabil genera ii de studen i.
Ateu pân la maturitate, C.S. Lewis îşi descrie convertirea în Surprised by Joy (Surprins de bu-
curie): “în 1929, pe la Rusalii, m-am dat b tut şi am admis c Dumnezeu este Dumnezeu... eram, poate, cel
mai descurajat şi mai nehot rât convertit din toat Anglia. “Aceast experien a fost cea care l-a f cut s
în eleag nu doar apatia, ci şi refuzul activ de a accepta religia; pornind de aici, în ipostaza de scriitor
creştin înzestrat cu o minte excep ional de ascu it şi de logic şi cu un stil lucid şi învior tor, C.S. Lewis a
fost f r egal. The Problem of Pain (Problema durerii), The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau
Sfaturile unui diavol b trân c tre unul mai tân r), Mere Christianity (Creştinism. Pur şi simplu), The Four
Loves (Cele patru iubiri), precum şi postuma Prayer: Letters to Malcolm (Rug ciune: Scrisori c tre
Malcolm) nu sunt decât o parte din operele sale cele mai vândute. A scris şi c r i pentru copii şi science-
fiction, în paralel cu multele sale lucr ri de critic literar . Operele sale sunt cunoscute de milioane de
oameni, pretutindeni în lume, prin traduceri. S-a stins din via în 22 noiembrie 1963, în locuin a sa din
Oxford.
 C.S. LEWIS

Sfaturile
unui diavol bătrân
către unul mai tânăr
unde spre sfârşit
SFREDELIN PROPUNE O ÎNCHINARE

Traducere din englez de

SORANA CORNEANU
Colec ie coordonat de
ANCA MANOLESCU

Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României

LEWIS, C.S.
Sfaturile unui diavol b trân c tre unul mai tân r / C.S. Lewis; trad.: Sorana
Corneanu - Bucureşti: Humanitas, 2007
ISBN 978-973-50-l497-l
I. Corneanu, Sorana (trad.)
821.111-31=135.1

C.S. LEWIS
THE SCREWTAPE LETTERS
Copyright © C.S. Lewis Pte Ltd 1942

© HUMANITAS, 2000, 2006, pentru prezenta versiune româneasc

EDITURA HUMANITAS
Pia a Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24
www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN POŞT : tel. 021/311 23 30,
fax 021/313 50 35, C.P.C.E. — CP 14, Bucureşti
e-mail: cpp@humanitas.ro
www. librariilehumanitas.ro
Lui J.R.R. Tolkien
 Un drac cel mai bine se alung , atunci când nu se las dus cu textele Scripturii, dac îl faci de râs
şi de batjocur , c ci nu îndur s -l iei peste picior.

LUTHER

Diavolului... spirit mândru... nu-i vine la socoteal s î i râzi de el.

THOMAS MORUS
 Prefaţă

Nu am de gând s l muresc cum anume mi-a picat în mân coresponden a pe care o ofer aici
publicului cititor.
În ce priveşte diavolii, rasa omeneasc poate face dou greşeli la fel de însemnate, dar opuse. Una
e s nu cread în existen a lor. A doua e s cread în ea şi s -şi bat capul cu diavolii în prea mare şi
d un toare m sur . Ei înşişi se bucur la fel de ambele erori şi-l vor saluta pe materialist, ca şi pe magician,
cu aceeaşi desf tare. Materialul folosit în aceast carte e la îndemâna oricui a apucat o dat s priceap ce şi
cum; îns ranchiunoşii şi exalta ii care i-ar da o rea folosin nu vor afla nimic de la mine.
Cititorii sunt sf tui i s nu uite c dracul e un mincinos. Nu toate vorbele lui Sfredelin trebuie
luate drept adev rate, nici m car din punctul lui de vedere. Nu am încercat nicicum s identific vreuna
dintre fiin ele umane despre care e vorba în scrisori; dar tare m îndoiesc c portretul Fratelui Spike sau al
mamei pacientului, de pild , ar fi pe de-a-ntregul fidele. Imagina ia lucreaz în Iad tot aşa cum lucreaz pe
P mânt.
În fine, trebuie s adaug c nu m-a preocupat deloc s pun în ordine cronologia scrisorilor.
Num rul 17 pare s fi fost compus înainte ca ra ionalizarea s devin o treab serioas ; în general, îns ,
diavoleasca metod a dat rii pare s nu aib nimic de-a face cu timpul terestru şi nici eu nu am încercat s -
i dau de cap. Istoria R zboiului European, în afar de cazul când se întâmpl s intersecteze condi ia
spiritual a vreunei fiin e umane, i-a fost lui Sfredelin, fireşte, perfect indiferent .

C.S. LEWIS
MAGDALEN COLLEGE,
5 IULIE 1941
SFATURILE UNUI DIAVOL B TRÂN
C TRE UNUL MAI TÂN R
 Dragul meu Am rel,
Am re inut ce mi-ai spus despre felul cum îi îndrumi pacientului t u lecturile şi despre cum te
îngrijeşti s se vad cât mai mult cu prietenul lui materialist. Dar nu eşti oare ni eluş naiv? Credin a ta, îmi
pare, e c ra ionamentul ar fl în stare s -l fereasc de strânsoarea Duşmanului. Poate s fi fost aşa dac
individul tr ia acum câteva secole. Pe vremea aceea oamenii înc mai ştiau destul de bine când anume un
lucru era cu adev rat dovedit şi când nu; iar dac era dovedit, şi credin a lor era deplin . Înc mai puneau
cap la cap gândul şi fapta şi erau gata s -şi schimbe cursul vie ii ca urmare a unui lan de ra ionamente.
Dar acum c ne-a reuşit pasien a cu presa scris şi alte asemenea instrumente de atac, situa ia s-a schimbat
sim itor. Omul t u s-a obişnuit înc de pe când era copil s -i d n uiasc prin cap tot soiul de filozofii
incompatibile. Pentru el doctrinele nu sunt în primul rând “adev rate” sau “false”, ci “academice” sau
“practice”, “dep şite” sau “la zi”, “conven ionale” sau “radicale”. Jargonul, şi nu ra ionamentul, e cel mai
bun aliat al t u dac vrei s -l ii departe de Biseric . Nu- i pierde vremea încercând s -l faci s cread c
materialismul e adev ra i F -l s cread c e puternic, sau intransigent, sau curajos — c e filozofia
viitorului. De aşa ceva îi pas lui.
Problema cu ra ionamentul e c mut toat lupta pe teritoriul Duşmanului. Argumente are şi El;
pe când în tipul de propagand aplicat despre care vorbesc, e lucru bine-cunoscut c , de secole încoace,
Acela s-a dovedit mult inferior Tat lui Nostru din Adânc. Din chiar momentul când pui la b taie
argumente, îi şi trezeşti pacientului ra iunea; iar odat trezit , cine ştie la ce se poate ajunge? Chiar dac
un gând anume poate fi în aşa fel r sucit încât s ajung la rezultate favorabile nou , te vei trezi într-un
final c ai împuternicit în mintea pacientului obişnuin a fatal de a se preocupa de chestiuni universale şi
de a nu mai lua în seam şuvoiul experien elor imediate ale sim urilor. Sarcina ta e s -i fixezi aten ia
asupra acestui şuvoi. Deprinde-l s -l numeasc “via adev rat ” şi nu-l l sa s se întrebe ce vrea s zic
“adev rat ”.
Nu uita, el nu e, ca tine, spirit pur. Fiindc nu ai fost niciodat om (ah, abominabil avantaj al
Duşmanului!), nu- i dai seama cât de înrobi i sunt impulsurilor celor mai banale. Aveam odat un pacient,
ateist de prim mân , care obişnuia s citeasc la British Museum. Într-o zi, pe când citea, am v zut cum
un firicel de gând începuse s-o ia razna în capul lui. Duşmanul, fireşte, i s-a înfiin at imediat lâng ureche.
Într-o clipit am v zut cum munca mea de dou zeci de ani începe s se clatine. Dac din z p ceal m-aş fi
apucat s -mi ap r cauza cu argumente, aş fi fost pierdut. Dar n-am fost aşa prost. Am intervenit de îndat
acolo unde ştiu c sunt ascultat şi i-am sugerat omului c venise vremea prânzului. Duşmanul, presupun, i-
a sugerat contrariul (ştii bine c oricât ai trage cu urechea, nu po i nici de-al naibii s auzi ce le spune El!)
— cum c ce f cea el atunci era mai important ca prânzul. Cel pu in m gândesc c aşa ceva trebuie s -i fi
spus, fiindc atunci când eu am propus: “Ei da. De fapt, mult prea important ca s -i dai de cap la sfârşitul
studiului de diminea , pacientul s-a luminat la fa ; iar pe când ad ugam: “Mai bine te întorci cu for e
proaspete dup prânz”, era deja în drum spre uş . Odat ajuns în strad , b t lia era câştigat . I-am ar tat un
b iat cu ziare care anun a foaia de prânz, apoi autobuzul 73 care-i trecea prin fa , şi înainte s ajung la
sc ri, îi înşurubasem adânc în cap convingerea c , indiferent ce idei ciudate i-ar trece prin minte omului
când se afl singur cu c r ile sale, o doz s n toas de “via adev rat ” (prin care în elegea autobuzul şi
b iatul cu ziare) era de ajuns s -i arate c “astfel de lucruri” pur şi simplu nu se sus in.
Ştia c sc pase ca prin urechile acului, şi peste arii îi pl cea s vorbeasc despre “acel instinct
nedefinit al palpabilului care ne salveaz în ultimul moment de abera iile logicii abstracte”. Acum e bine
mersi în casa Tat lui Nostru.
Pricepi ce vreau s zic? Mul umit mecanismelor pe care le-am pus în func iune cu secole în
urm , le e acum imposibil s cread în neobişnuit, atunci când obişnuitul le st în fa a ochilor. Nu l sa s -i
scape niciodat banalul lucrurilor. Mai presus de toate, nu încerca s foloseşti ştiin a (vreau s zic ştiin ele
adev rate) ca instrument împotriva creştinismului. Îl va încuraja neîndoios s se gândeasc la realit i pe
care nu le poate pip i şi vedea. Am avut, din p cate, astfel de cazuri printre fizicienii moderni. Dac nu-i
po i lua din mâini juc ria cu ştiin a, m car s fie economie sau sociologie; nu-l l sa s se îndep rteze de
nepre uita lor “via adev rat ”. Dar cel mai bine e s -l fereşti complet de lecturi ştiin ifice şi s -l laşi cu
impresia general c pricepe tot şi c ce-a mai prins dup ureche sunt “rezultate ale investiga iilor
moderne”. Nu uita c rolul t u e s -l z p ceşti de cap. Dup cum vorbi i voi, tinerii mei prieteni, s-ar zice
c v-a i pus în gând s le ine i lec ii.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Amărel,
Observ cu mare nemul umire c pacientul t u a devenit creştin. S nu- i închipui c ai s scapi de
pedepsele cuvenite; sunt convins, de altfel, c în momentele tale mai bune nici nu i-ar trece prin cap s-o
faci. Între timp, trebuie s ne descurc m cum putem. Nu e cazul s disper m; s-a întâmplat ca sute de astfel
de converti i adul i s fie recupera i dup un scurt sejur în tab ra Duşmanului, iar acum sunt de partea
noastr . Toate obişnuin ele pacientului, mentale şi fizice, sunt înc în favoarea noastr .
Unul dintre marii noştri alia i în acest moment este Biserica îns şi. S nu m în elegi greşit. Nu
m refer la Biserica pe care o vedem cum se r spândeşte prin timp şi spa iu, crescând din eternitate,
teribil ca o armat cu flamuri. Acesta, recunosc, e un spectacol care-i pune în încurc tur pân şi pe cei
mai tenace ispititori pe care îi avem. Din fericire, îns , e ceva ce ochiul omenesc nu percepe. Pacientul t u
nu vede decât imita ia de gotic a fa adei neterminate care acoper cl direa cea nou a bisericii. În untru, îl
vede pe b canul din col care, cu priviri uleioase, se înghesuie s -i ofere o c r ulie argintat ce con ine o
liturghie pe care nici unul dintre ei nu o în elege, plus o culegere jerpelit de cânturi religioase adaptate, în
mare parte slabe şi tip rite cu litere foarte m runte. În timp ce se îndreapt spre locul lui din stran şi se
uit în jur, îi vede tocmai pe vecinii pe care pân acum a încercat s -i ocoleasc . Vecinii ştia trebuie
neap rat exploata i. F în aşa fel încât mintea s i se legene între expresii ca “trupul lui Christos” şi
priveliştea chipurilor reale de pe rândul din fa . Nu are nici o importan , fireşte, ce fel de oameni ocup
rândul din fa . S zicem c unul dintre ei e mare ap r tor al Duşmanului şi c tu ştii asta. Nu face nimic.
Pacientul t u, l udat fie Cel de Jos, e un prostovan. E suficient ca unul dintre vecini s cânte fals, sau s -i
scâr âie înc l rile, sau s aib guş , sau haine prost potrivite, şi pacientul va gândi, drept urmare, c e ceva
ridicol în religia asta a lor. Vezi tu, în aceast faz de început, în mintea lui “creştin” înseamn ceva ce el
numeşte spiritual, dar care are mai mult de-a face cu picturalul. Capul lui e plin de togi şi sandale şi armuri
şi picioare goale, iar simplul fapt c oamenii din biseric poart haine moderne îl pune într-o real — deşi
inconştient — dificultate. Nici s nu-l laşi s aduc totul la suprafa ; nu-i da voie s se întrebe cum
anume s-ar aştepta s arate oamenii aceia. Deocamdat las -l s r mân în nedumerirea lui, apoi vei avea la
dispozi ie veşnicia toat ca s te amuzi s dindu-i în minte acel soi special de luciditate pe care îl d Iadul.
Lucreaz , aşadar, cu mare aten ie la dezam girea sau nemul umirea pe care primele s pt mâni de
mers la biseric le vor produce cu siguran în pacient. Duşmanul acord El însuşi un r gaz de
descump nire la începutul oric rei încerc ri umane. I se întâmpl elevului care a sorbit cu încântare la
gr dini Poveştile Odiseii, iar acum se apuc s buchiseasc greaca veche. Li se întâmpl îndr gosti ilor
care s-au c s torit şi de-abia acum încep greul traiului împreun . În orice domeniu al vie ii, e încercarea
care marcheaz trecerea de la aspira ia vis toare la împlinirea dificil în fapt. Duşmanul îşi asum riscul
pentru c are curiosul capriciu de a-şi închipui c face din scârbavnicele creaturi ceea ce El numeşte
“liberi” iubitori şi slujitori — “fii” e cuvântul pe care îl foloseşte El, cu gustul Lui inveterat pentru leg turi
denaturate cu animalele pe dou picioare, spre def imarea întregii lumi spirituale. Dorindu-le libertatea,
aşadar, refuz s -i conduc , simplu, cu h urile afec iunilor şi obişnuin elor lor, c tre intele pe care li le
pune în fa : El îi las “s umble singuri pe cale”. Şi aici ni se ofer nou ocazia. Dar tot aici, s nu ui i, st
şi pericolul. Dac apuc s treac cu bine de usc ciunea de la început, devin mult mai pu in vulnerabili la
emo ii şi atunci vor fi mult mai greu de ispitit.
Ce am scris pân acum pleac de la presupunerea c vecinii din rândul întâi nu ofer nici un
motiv ra ional pentru ca omul t u s fie dezam git. Dac îns astfel de motive exist — dac , de pild ,
pacientul ştie c dama cu p l rie absurd e o fanatic juc toare de bridge, sau b rbatul cu pantofi scâlcia i
un coate-goale care stoarce oamenii de bani — atunci, fireşte, sarcina ta va fi mult mai uşoar . Tot ce ai de
f cut în cazul sta e s -l fereşti de întrebarea: “Dac eu, fiind ceea ce sunt, m pot considera totuşi într-un
anume fel creştin, de ce s -mi dovedeasc diversele sl biciuni ale acestor oameni din rândul întâi c religia
lor ar fi doar ipocrizie şi conven ie?” Ai putea întreba cum de e posibil ca pân şi o minte omeneasc s
r mân str in de o asemenea evident cugetare. Ei bine, Am rel, e foarte posibil! Numai s -l aduci unde-
i convine şi nici n-are s -i treac prin cap. Prea pu in a apucat s adaste prin preajma Duşmanului ca s
ştie deja ce e aceea smerenie. Ce spune el, chiar prosternat, despre p catele lui e maimu real curat . În
sinea lui, e înc încredin at c a marcat cu brio la balan a de credit din registrul Duşmanului doar pentru
c s-a convertit, şi socoate c d dovad de mare umilin şi respect ducându-se la biseric în compania
acelor pr p di i de vecini cu aere. Men ine-i starea asta de spirit cât mai mult posibil.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Sunt foarte mul umit s aflu ce-mi spui despre rela iile pacientului cu mama lui. Dar trebuie s
profi i de avantaj. Duşmanul va lucra dinspre centru spre exterior, adaptând treptat purtarea pacientului la
noul standard, şi poate oricând ajunge şi la comportamentul lui fa de b trâna doamn . Trebuie s ai grij
ca tu s fii cel ce d tonul. ine leg tura cu colegul nostru Ghibor care se ocup de mam şi lucra i
împreun pentru ca în cas s domneasc ar agul; în ep turile s curg zilnic. Urm toarele metode v vor
fi de folos.
Pune-l s se concentreze pe via a l untric . Pentru el, convertirea e ceva ce are loc înl untrul lui
şi astfel aten ia îi e de-acum îndreptat mai ales c tre propriile st ri de spirit — sau mai bine zis c tre
versiunea lor diluat care e, de altfel, tot ce trebuie l sat s perceap . Încurajeaz -l. Scoate-i din minte cele
mai elementare îndatoriri aplecându-l asupra celor mai avansate şi mai spirituale dintre ele. Apas pedala
acelei caracteristici umane care ne e mereu de mare ajutor, anume oroarea în fa a eviden elor şi neglijarea
lor. Trebuie s -l aduci în stare s practice scrutarea de sine timp de un ceas f r s descopere nici unul din
acele lucruri care sar în ochi oricui a tr it vreodat în aceeaşi cas cu el sau a lucrat în acelaşi birou.
E f r îndoial imposibil s -l împiedici s se roage pentru mama lui, dar avem şi noi mijloace prin
care rug ciunile pot deveni inofensive. Ai grij s fie întotdeauna foarte “spirituale”, iar el s se preocupe
mai ales de starea sufletului ei, şi niciodat de reumatismul care-o chinuie. Avantajul va fi dublu. În primul
rând, aten ia i se va concentra asupra a ceea ce el numeşte p catele ei, prin care, cu un pic de îndrumare
din partea ta, va ajunge s în eleag toate actele care îl deranjeaz şi-l enerveaz pe el. Vei putea astfel s
mai pui nişte sare pe r nile zilnice chiar atunci când omul e în genunchi; opera ia nu e deloc dificil şi o
vei g si chiar amuzant . În al doilea rând, de vreme ce ideile pe care şi le face despre sufletul ei vor fi
grosiere şi deseori eronate, se va ruga, în mare m sur , pentru o persoan imaginar , iar sarcina ta e s faci
astfel încât, cu fiecare zi, aceast persoan imaginar s semene din ce în ce mai pu in cu mama din
realitate — b trâna cu limba ascu it de la m su a cu cafele. Cu timpul, e posibil ca distan a dintre cele
dou s devin atât de mare încât nici m car un gând sau un sentiment ce-i înso esc rug ciunile pentru
mama imaginar s nu-şi mai g seasc loc în felul cum se poart cu cea real . Mie unul mi-a ieşit aşa de
bine tertipul cu unii pacien i de-ai mei încât îi puteam face s treac într-o secund şi f r pic de
remuşcare de la rug ciunea cea mai vie pentru “sufletul” so iei sau fiului la înverşunarea cea mai rea — cu
insulte şi lovituri — împotriva so iei şi fiului din realitate.
Regula la oameni e c , dup ani de trai împreun , fiecare ajunge s g seasc în cel lalt tonuri ale
vocii şi expresii ale fe ei care îi repugn cumplit. Foloseşte am nuntul. F - i pacientul conştient pân la
durere de felul acela caracteristic, care-l irita înc din gr dini , în care mama lui ridic din sprâncene, şi
pune-l s -şi alimenteze singur nepl cerea. Sugereaz -i c ea ştie cât de enervant e gestul şi îl face tocmai ca
s -l enerveze — dac te pricepi, nici nu va observa cât de neverosimil e presupunerea. Şi, fireşte, nu-l l sa
s se întrebe dac nu cumva are şi el tonuri ori expresii care o pot enerva pe ea. Cum nu se poate vedea sau
auzi pe sine, treaba nu e complicat .
In via a civilizat , ura domestic se exprim de obicei prin cuvinte care pe hârtie ar r mâne total
inofensive (nu cuvintele sup r ), dar care rostite pe un ton anume, sau la un moment anume, devin la fel
de violente ca un pumn în figur . Pentru ca jocul s nu piard din avânt, ave i grij , şi tu şi Ghibor , ca
fiecare dintre cei doi n t r i s aplice un standard dublu. Pacientul trebuie s pretind ca orice cuvânt de-
al lui s fie luat drept ceea ce e, dar s judece spusele mamei cu cea mai mare şi mai acut suspiciune,
descifrând inten ii ascunse în spatele fiec rei inflexiuni şi pe dedesubtul fiec rui context. Iar ea trebuie
încurajat s fac la fel. Aşa încât, dup fiecare ceart , şi unul şi altul s plece convinşi, sau aproape
convinşi, c sunt total nevinova i. Ştii la ce m refer — concluzii de genul: “Eu doar întreb la ce or e gata
masa, şi pe ea o apuc pandaliile.” Odat împ mântenit obiceiul, vei putea savura spectacolul celui care
rosteşte lucruri având inten ia clar de a jigni, dar se sup r când vede c cel lalt chiar se simte jignit.
În fine, aş vrea s ştiu câte ceva despre pozi iunea religioas a b trânei doamne. E cumva geloas
pe întors tura din via a fiului ei? O sup r în vreun fel faptul c a trebuit s afle de la al ii, şi atât de târziu,
ceea ce ea s-a chinuit s -l înve e înc din copil rie? Are cumva impresia c prea se “agit ” el cu toat
povestea asta — sau c se strecoar prea uşor? i-aduci aminte de fratele cel mare din povestea
Duşmanului?
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Amatorismul sugestiilor tale din ultima scrisoare îmi d s în eleg c l muriri mai detaliate în ce
priveşte delicatul subiect al rug ciunii nu mai sufer amânare. Ai fi putut l sa deoparte observa ia cum c
sfaturile mele privitoare la rug ciunile pentru mam “s-au dovedit de-a dreptul dezastruoase”. Nu e genul
de lucruri pe care un nepot e îndrept it s le scrie unchiului s u — şi nici un ispititor novice
subsecretarului de departament. V d aici şi o periculoas tendin de a sc pa de responsabilit i; trebuie s
înve i s pl teşti singur pentru propriile- i erori.
Strategia cea mai sigur e, dac se dovedeşte posibil, s -l ii pe pacient departe de orice inten ie
serioas de a se ruga. În caz c e un adult recent câştigat de partea Duşmanului, aşa cum e omul t u, ob ii
cel mai uşor lucrul sta încurajându-l s -şi aminteasc , sau s -şi închipuie c îşi aminteşte, cum papagalicea
rug ciunile în copil rie. Prin contrast, poate fi împins s încerce ceva cu des vârşire spontan, interior,
neconven ional şi în afara oric ror canoane; la un încep tor, o astfel de inten ie se traduce prin efortul de
a-şi produce o stare vag de devo iune în care adev rata concentrare a voin ei şi inteligen ei nu joac nici
un rol. Un poet de-al lor, Coleridge pe nume, scria undeva c nu cu “murmurul buzelor şi aplecarea
genunchilor” se ruga el, ci pur şi simplu îşi “aduna spiritul în matca iubirii” şi se l sa purtat de
“sim mântul ador rii”. Este exact genul de rug ciune de care avem nevoie; şi dat fiind c din afar arat
întocmai ca rug ciunea t cut , aşa cum o practic cei ce au înaintat considerabil pe terenul Duşmanului,
pacien ii descurc re i şi leneşi vor c dea în plas vreme îndelungat . De-ar fi numai şi faptul c astfel ajung
s socoteasc cu totul neimportant pozi ia corpului în vremea rug ciunii; c ci uit mereu un lucru, pe
care tu trebuie s i-l aminteşti necontenit, anume c ei sunt animale şi c tot ce se întâmpl corpului lor
are direct influen asupra sufletului. Ciudat cum în imagina ia muritorilor noi suntem cei care le b g m
în cap tot felul de lucruri: în realitate, noi cel mai bine lucr m ferindu-le mintea de prea multe idei.
Dac asta nu merge, vei avea de lucrat mai fin la proasta orientare a inten iilor lui. Ori de câte ori
oamenii se îndreapt c tre Duşmanul însuşi, cauza noastr e pierdut , dar ne-om pricepe şi noi s -i
împiedic m. Cel mai simplu e s le întorci privirile dinspre El c tre ei înşişi. Pune-i s se ocupe doar de
mintea lor şi s încerce s -şi induc sentimente prin ac iunea propriei voin e. Când inten ia ar fi fost s -i
cear Lui mil , pune-i s încerce s -şi croşeteze singuri milostivenia f r a-şi da seama c asta fac de fapt.
Când inten ia era s -L roage s le dea curaj, f -i s încerce din r sputeri s se simt ei singuri curajoşi.
Când îşi spun c se roag pentru îndurare, convinge-i s încerce s se simt deja ierta i. Înva -i s
aprecieze valoarea fiec rei rug ciuni dup reuşita ei de a produce sentimentul dorit; şi nu-i l sa nicicum s
se întrebe în ce m sur depinde reuşita sau nereuşita cu pricina de cât de s n toşi sau bolnavi, de cât de
proaspe i sau obosi i se simt la momentul respectiv.
Fireşte c între timp Duşmanul nu va sta deoparte. Orice rug ciune aduce dup sine pericolul
interven iei Lui directe. El nesocoteşte pân la cinism demnitatea de spirit pur, care e şi a Lui şi a noastr ;
e suficient s vad animalul uman c zut în genunchi c se şi apuc f r nici o jen s -i toarne în suflet
cunoaştere de sine. Dar chiar dac reuşeşte s - i z d rniceasc prima încercare de deriv , avem o arm şi
mai subtil . Oamenii nu pornesc de la acea percep ie clar a Lui pe care noi, din nefericire, nu o putem
evita. Ei nu au cunoscut niciodat acea terifiant luminozitate, acel pârjol de str lucire care ne afund
veşnic via a în durere. Priveşte în mintea pacientului în timp ce se roag şi vei vedea c aşa ceva n-ai s
g seşti. Examineaz obiectul aspira iei lui şi vei avea în fa a ochilor un amalgam hilar de tot felul de
ingrediente. Se vor afla acolo imagini preluate din reprezent ri ale Duşmanului aşa cum a ap rut El în
timpul nefericitului episod cunoscut sub numele de întrupare: vor fi şi imagini, mai vagi — poate chiar în
tonuri primitive, puerile — ale celorlalte dou Persoane. Vei g si chiar şi ceva din propria lui venera ie (şi
din senza iile corporale asociate ei) obiectivate şi atribuite obiectului venerat. Am avut de-a face cu cazuri
în care ceea ce pacientul numea “Dumnezeu” era în fapt localizat — în col ul din stânga sus al tavanului
din dormitor, sau în untrul propriului lui cap, sau într-un crucifix din perete. Oricare ar fi natura
amalgamului, nu-l l sa s se roage decât lui — obiectului pe care el l-a creat, şi nu Persoanei care l-a creat
pe el. Îl po i chiar încuraja s se ocupe cu devotament de corectarea şi îmbun t irea amalgamului şi s şi-l
fixeze solid în fa a ochilor min ii pe tot parcursul rug ciunii. Ia seama: dac ajunge vreun moment s fac
distinc ia, dac vreodat izbuteşte s -şi îndrepte rug ciunile “nu spre cel care cred eu c eşti, Doamne, ci
spre cel ce eşti Tu, aşa cum singur Te cunoşti”, situa ia pentru noi e, momentan, disperat . Odat ce toate
gândurile şi imaginile au fost înl turate sau, dac le mai p streaz , o face perfect conştient de natura lor
subiectiv , odat ce omul se încredin eaz pe deplin Prezen ei reale, externe, invizibile ce se afl cu el în
înc pere şi nu se poate niciodat da cunoaşterii lui aşa cum el e dat dintru început cunoaşterii Ei — ei
bine, atunci incalculabilul se poate produce. Ca s evi i situa ia — aceast despuiere deplin a sufletului în
rug ciune — ajutorul î i va veni tocmai de la faptul c oamenii înşişi o doresc mult mai pu in decât îşi
închipuie. Fiindc nu e vorb goal c deseori primesc mai din belşug decât s-au aşteptat.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
M dezam geşte întru câtva s primesc de la tine, în locul raportului am nun it pe care îl
aşteptam, o asemenea rapsodie diluat cum e cea din ultima ta scrisoare. Spui c “î i salt inima de bucurie”
v zând cum oamenii Europei s-au apucat de înc un r zboi. V d foarte bine ce i s-a întâmplat. Nu- i salt
nici o inim ; asta se numeşte be ie. Citind printre rânduri relatarea mult prea entuziast în care povesteşti
noaptea nedormit a pacientului t u, îmi e foarte uşor s reconstruiesc îndeaproape starea de spirit în care
ai scris-o. i s-a întâmplat, pentru prima dat în carier , s guşti din licoarea care ne r spl teşte eforturile
— angoasa şi perplexitatea care pun st pânire pe un suflet uman — şi i s-a urcat la cap. Dar nu te acuz.
Nici nu m aştept la minte coapt într-un bostan verde. Pacientul a reac ionat, nu-i aşa, la tuşele terifiante
în care i-ai prezentat viitorul? I-ai picurat, fireşte, şi câteva suspine nostalgice pentru trecutul fericit? Te
pomeneşti c l-o fi luat şi cu nervi la stomac, zic bine, nu? Maestrul violonist e mul umit, bag seam .
Foarte frumos, nici n-are cum s nu fie. Dar nu uita, Am rel, datoria mai presus de pl ceri. Dac acum
scapi h urile din mâini trimi ându- i bezele în oglind şi pierzi definitiv prada, vei r mâne pe vecie cu
buza ars dup o pic tur m car din licoarea pe care acum o sorbi întâia oar . Dac , îns , te aduni şi te
înt reşti aici şi acum, izbutind s pui mâna pe sufletul lui, atunci va fi al t u pentru totdeauna — o cup
proasp t , plin ochi de disperare şi de uluit groaz în care î i po i muia buzele ori de câte ori doreşti. Nu
te l sa, aşadar, purtat de vreo satisfac ie trec toare uitându- i de adev rata ta misiune: aceea de a-i s pa
credin a la r d cin şi de a împiedica formarea definitiv a virtu ilor. Scrie-mi negreşit o scrisoare
am nun it despre reac iile pacientului în fa a r zboiului, ca s ne hot râm dac e mai profitabil s facem
din el un mare patriot sau poate un pacifist militant. Posibilit ile sunt diverse. Pân atunci, îns , trebuie
s te avertizez s nu speri prea multe de la un r zboi.
Fireşte c un r zboi e un spectacol pl cut. Frica şi suferin a brut a oamenilor e o binemeritat şi
învigorant recompens pentru nenum ra ii noştri truditori. Dar la ce bun dac nu ne folosim de el ca s
trimitem Tat lui Nostru din Adânc înc mai multe suflete? Când mi-e dat s v d cum suferin a uman ne
scap dup o vreme, m simt ca şi cum mi-ar fi fost îng duit s gust, numai, din bucatele unui osp regesc,
dup care mi s-ar fi luat totul din fa . E mai r u decât s nu fi gustat deloc. Duşmanul, consecvent cu
metodele Lui barbare de lupt , ne îng duie s privim nefericirea de scurt durat a favori ilor Lui doar ca
s ne chinuie şi s ne a â e — s -şi râd de foamea nepotolit pe care îşi închipuie c ne-o trezeşte blocada
Lui în aceast etap a marelui conflict. S ne gândim aşadar mai curând cum s ne folosim de r zboiul sta
european decât cum s ne bucur m de el. Pentru c sunt în el tendin e ascunse care, în sine, nu ne
avantajeaz deloc. Putem spera, e drept, la mult cruzime şi necinste. Dar dac nu suntem aten i, îi vom
vedea alergând cu miile c tre Duşman, speria i de zbucium rile prezentului, în timp ce alte zeci de mii
care n-ar merge atât de departe se vor apleca totuşi asupra unor valori şi cauze pe care le consider mai
presus de ei înşişi. Uite aici trişeaz El. Îşi ofer deseori regalul unor indivizi ce-şi dau via a pentru cauze
pe care tot El le socoteşte rele; iar motivul, ce împinge sofistica pân la limita monstruosului, e c oamenii
le credeau bune şi se dedicau astfel binelui aşa cum îl în eleg ei. Gândeşte-te apoi şi cât de nepotrivit se
moare într-un r zboi. Oamenii simt ucişi în locuri unde se aşteapt s fie ucişi şi spre care se îndreapt ,
dac sunt cumva de partea Duşmanului, preg ti i. Cât de bine ne-ar fi nou dac to i oamenii ar muri în
spitale de lux, printre doctori care mint, asistente care mint, prieteni care mint, aşa cum i-am şi înv at,
promi ându-le via lung muribunzilor, încurajând credin a c boala scuz orice moft şi chiar, asta dac
angaja ii noştri îşi fac treaba cum trebuie, înl turând definitiv posibilitatea prezen ei unui preot, care n-ar
face decât s -i dezv luie bolnavului adev rata situa ie în care se afl ! Gândeşte-te cât de dezastruoas e
pentru noi prezen a mor ii în mintea fiec ruia pe timp de r zboi. Pierdem astfel una dintre cele mai bune
arme ale noastre: complicitatea mul umit cu via a. Într-un r zboi, nici m car un om nu mai poate crede
c are s tr iasc veşnic.
E adev rat, Coaj rea şi al ii v d în r zboi o mare ocazie pentru atacurile asupra credin ei, dar m
tem c opinia e exagerat . Duşmanul le-a explicat negru pe alb partizanilor lui umani c suferin a e parte
esen ial a ceea ce El numeşte “salvare”; aşa încât acea credin ce s-ar face nd ri din cauza unui r zboi
sau a unei nenorociri nici nu merit efortul. Vorbesc despre suferin a difuz şi de lung durat pe care o
produce de regul un r zboi. Desigur, po i profita de momentul precis în care teroarea, pierderea sau
durerea fizic suspend ra iunea. Dar chiar şi atunci, dac omul bate la uşa Duşmanului, experien a m-a
înv at c înspre partea noastr por ile sunt bine ferecate.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
M încânt s aud c vârsta şi profesia pacientului t u îl fac în principiu, dar nu neap rat, apt de
serviciul militar. Ne convine de minune s -l ştim încol it de cea mai mare nesiguran , aşa încât mintea lui
s se umple de imagini contradictorii ale viitorului, fiecare dintre ele izvor de speran sau team . Nimic
nu învârtoşeaz mai bine mintea omeneasc împotriva Duşmanului precum incertitudinea şi neliniştea.
Dorin a Lui e ca oamenii s se preocupe de ceea ce fac; sarcina noastr e s -i împingem s se gândeasc la
ce li se va întâmpla.
Pacientul nu e cu siguran str in de ideea c datoria lui e s se supun cu r bdare voin ei
Duşmanului. Ce în elege Duşmanul prin asta e, în primul rând, c omul trebuie s accepte cu r bdare
încercarea prin care îi e dat s treac — adic incertitudinea şi neliniştea din momentul de fa . Despre
aceste lucruri trebuie el s spun “Fac -se voia Ta” şi pentru îndurarea zilnic a acestor lucruri îşi va primi
el pâinea cea de toate zilele. Dar pacientul, şi aici intervii tu, nu trebuie s în eleag c frica de azi e crucea
pe care o are de purtat, el trebuie s se gândeasc doar la lucrurile de care îi e fric . Ele s -i fie lui crucea:
f -l s uite c , fiind incompatibile, nu i se pot întâmpla toate deodat , dar pune-l s încerce s -şi închipuie
dinainte cum le-ar îndura el cu destoinicie pe toate. Metoda e bun fiindc a te resemna cu adev rat în fa a
unui num r mare de variante diferite şi ipotetice de soart , luate împreun , e aproape imposibil, iar
Duşmanul nu prea sare în ajutorul celor care încearc aşa ceva: resemnarea în fa a unei suferin e reale şi
prezente, chiar atunci când suferin a vine din fric , e mai uşor de atins şi de obicei se bucur de asisten
direct .
E vorba aici de o important lege spiritual . i-am explicat deja c po i sl bi rug ciunile
pacientului deplasându-i aten ia dinspre Duşmanul însuşi c tre propriile lui st ri de spirit referitoare la
Duşman. Pe de alt parte, frica e mai uşor de st pânit atunci când mintea se ocup nu atât de obiectul fricii
cât de fiica îns şi, luat ca stare prezent şi inconfortabil a propriului spirit. Or, când va vedea în fric
crucea de purtat, se va gândi inevitabil la ea ca la o stare de spirit. Astfel încât se poate formula o lege
general : atunci când activit ile spiritului sunt în favoarea cauzei noastre, încurajeaz pacientul s -şi uite
de sine şi s se concentreze pe obiect, iar când activit ile sunt în favoarea Duşmanului, pune-i mintea s
se întoarc asupra ei înseşi. F astfel încât o insult sau trupul unei femei s -i fixeze în aşa m sur aten ia
spre exterior încât s nu mai apuce s gândeasc : “Acum alunec în starea numit «furie» — sau în starea
numit «dorin ».” Din contr , ai grij ca o reflec ie de genul “Sentimentele mele se încarc treptat de
devo iune, sau de milostenie” s -i concentreze atât de mult aten ia spre interior încât nici s nu mai fie în
stare s priveasc dincolo de sine, spre Duşman sau spre vecinii de pe strad .
În ce priveşte atitudinea lui mai general fa de r zboi, nu trebuie s te bazezi prea mult pe acele
sentimente de ur atât de aprins discutate de oameni în publica iile lor creştine sau anticreştine. În
momentele lui de furie, pacientul poate fi, desigur, încurajat s se r zbune pe generalii nem i punându-i
verbal la zid, şi toate-s bune atâta vreme cât asta ine. Dar de obicei e vorba de un soi de ur
melodramatic sau mitic împotriva unor api isp şitori imaginari. Nu i-a întâlnit niciodat pe oamenii
ştia în via a real — pentru el sunt personaje de balad pl m dite din ce-a mai prins şi el din ziare.
Rezultatele unei astfel de uri fanteziste sunt de cele mai multe ori o dezam gire, iar dintre to i indivizii
umani, englezii sunt în privin a asta cei mai jalnici pap -lapte. Creaturile astea sunt în stare s proclame
sus şi tare c tortura e prea blând pentru inamicii lor, pentru ca apoi s ofere ceai şi ig ri primului pilot
german r nit care le r sare la uşa de serviciu.
Orice-ai face, în sufletul pacientului t u vor sta amestecate şi ceva bun voin , şi ceva r utate.
Marea art e s -l faci s -şi verse r utatea în capul vecinilor cu care se întâlneşte în fiecare zi, iar
bun voin a s şi-o risipeasc aiurea, spre regiuni cât mai îndep rtate, în beneficiul unor indivizi pe care
nici nu-i cunoaşte. R utatea va deveni astfel cât se poate de real , pe când bun voin a se va dilua în
imaginar. Nu are nici un rost s -i inflamezi ura pentru nem i dac , în acelaşi timp, creşte în el proasta
tendin de a se purta cuviincios cu mama sau şeful lui, sau cu persoana întâlnit întâmpl tor în tren.
Gândeşte-te la omul t u ca la o serie de cercuri concentrice, unde cea mai aproape de centru e voin a, la
mijloc st intelectul şi spre exterior se afl fantezia. Sunt slabe speran e s po i exclude dintr-odat , din
toate cele trei cercuri, orice aduce a devotament pentru Duşman: efortul t u trebuie s urm reasc
m turarea tuturor virtu ilor c tre exterior, pân când, într-un final, se aşaz toate pe cercul fanteziei, în
vreme ce însuşirile care ne convin nou le vei împinge c tre interior, spre cercul voin ei. C ci doar atunci
când intr sub imperiul voin ei şi se materializeaz acolo în chip de obiceiuri, ne devin nou virtu ile cu
adev rat fatale. (Fireşte, nu m refer la ceea ce îşi închipuie pacientul c e voin a, acea agita ie a conştiin ei
care ia hot râri cu din ii încleşta i, ci la centrul real, ceea ce Duşmanul numeşte “inima”.) Soiul acela de
virtu i pe care le boieşte fantezia sau le aprob intelectul, ba chiar, în oarecare m sur , acelea care-şi atrag
iubirea şi admira ia, nu-l pot feri pe om de casa Tat lui Nostru: dimpotriv , îl vor face mai amuzant odat
ajuns acolo.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Tare m minunez de întrebarea ta, dac e neap rat nevoie ca pacientul s nu afle c exişti.
R spunsul, cel pu in pentru etapa actual a luptei, ne-a fost dat deja prin înalt porunc . Strategia,
deocamdat , e s r mânem sub acoperire. Sigur c nu a fost întotdeauna aşa. Ne afl m, într-adev r, în fa a
unei împov r toare dileme. Atunci când oamenii nu cred în existen a noastr , ni se refuz toat pl cerea
terorismului pe fa , şi nici nu mai putem şcoli magicieni. Pe de alt parte, atunci când cred în noi,
pierdem grupele de materialişti şi sceptici. Cel pu in deocamdat . Am mari speran e c vom înv a în timp
util cum s le aducem ştiin a pe panta emo ionalului şi a mitologicului, astfel încât ceea ce este, de fapt,
credin dedicat nou (deşi nu sub numele sta) s se insinueze în mintea uman r mas opac la credin a
în Duşman. “For a vital ”, pream rirea sexului şi câteva aspecte ale psihanalizei ne pot fi de mare folos.
Dac reuşim o dat s ducem la bun sfârşit lucrarea perfect — magicianul materialist, omul care nu
foloseşte, dar venereaz cu toat fiin a ceea ce el numeşte vag “for e”, asta în timp ce neag existen a
“spiritelor” — atunci sfârşitul r zboiului va fi aproape. Între timp, îns , trebuie s ascult m de ordine. Nu
cred s - i vin prea greu s -l ii pe pacient departe de adev r. Faptul c imagina ia modern face din
“draci” nişte figuri mai degrab comice te va ajuta. Dac se întâmpl s -i înmugureasc în minte cea mai
mic suspiciune c ai exista, sugereaz -i imaginea unei dr covenii cu i ari roşii şi d -i de în eles c , de
vreme ce nu poate crede în aşa ceva (metoda e consemnat şi în cele mai vechi manuale), urmeaz c nici
în tine nu are cum s cread .
Nu uit promisiunea de a cânt ri dac e mai profitabil s facem din pacient un mare patriot sau un
pacifist militant. Orice extrem , mai pu in devotamentul extrem pentru Duşman, trebuie încurajat . Nu
întotdeauna, fireşte, dar acum da. Când vremurile sunt c ldu e şi neangajate, misiunea noastr e s le
topim şi mai repede în moliciunea somnului. Când îns vremurile, aşa cum sunt cele de acum, se precipit
şi se destram , ne revine sarcina s punem gaz pe foc. Orice grupare restrâns adunat în jurul unui interes
pe care al ii ori îl resping, ori îl ignor va fi a â at în interior prin admira ie reciproc şi fortificat c tre
exterior printr-o nem surat mândrie şi-o ur feroce, sus inute f r jen în numele unei “cauze” presupus
impersonale. Chiar şi atunci când grupul se formeaz ini ial de dragul Duşmanului, lucrul r mâne
adev rat. Noi vrem ca Biserica s nu se extind , şi asta nu doar ca s r mân pu ini cei ce-L cunosc pe
Duşman, dar şi pentru ca în cei ce ajung acolo s se nasc sentimentul acelei pioşenii asediate şi al acelui
rigorism defensiv care face regula într-o societate secret sau o clic . Biserica îns şi e, desigur, ap rat cu
din ii, şi adev rul e c nu prea am reuşit pân acum s -i insufl m toate tr s turile unei fac iuni; îns
fac iunile subordonate din interiorul ei au produs deseori rezultate admirabile, de la partizanii lui Pavel şi
ai lui Apolos la Corint, pân la împ r irea în înalt şi Joas a Bisericii Anglicane.
Dac pacientul poate fi convins s protesteze consecvent împotriva r zboiului, va deveni automat
una dintre vocile unei mici organiza ii lipsite de popularitate, iar în cazul unui novice în ale
creştinismului, efectul va fi aproape sigur în favoarea noastr . Dar numai aproape sigur. S-a îndoit el oare
serios de juste ea particip rii la un r zboi drept înainte ca r zboiul de fa s înceap ? Este el un b rbat de
mare curaj fizic — atât de mare încât s nu-şi pun , mai mult sau mai pu in conştient, întreb ri despre
motivele reale ale pacifismului s u? E el în stare, atunci când face paşi spre sinceritate (c ci nici un om nu
bate tot drumul), s se conving definitiv c e mânat numai şi numai de dorin a de a-i da ascultare
Duşmanului? Dac e genul sta, probabil c pacifismul lui nu ne va fi de prea mare ajutor, iar Duşmanul îl
va ine, cred, la ad post de consecin ele obişnuite ale particip rii la o sect . Cel mai bine, în cazul sta, e s
încerci o criz emo ional neaşteptat şi Confuz , care s -l arunce, înc nesigur, în bra ele patriotismului.
S-au înregistrat deseori succese cu astfel de convertiri. Dar dac e genul care mi se pare mie c e, încearc
pacifismul.
C alege una sau alta, sarcina ta de baz r mâne aceeaşi. F -l s înceap prin a trata patriotismul
sau pacifismul ca parte a religiei sale. Apoi ajut -l, sub influen a spiritului partizan, s ajung s vad în el
partea cea mai important . În fine, întoarn -l treptat şi pe nesim ite c tre terenul unde religia devine ea
parte a “cauzei”, unde creştinismul r mâne valoros doar pentru excelentele argumente pe care le poate
oferi în sprijinul spiritului r zboinic, ori pacifismului, britanic. Ce nu trebuie el cu nici un chip s fac e s
priveasc cele lumeşti în primul rând drept material pentru supunere. Odat ce ai f cut din lume un scop
şi din credin un mijloc, e aproape sigur c l-ai câştigat de partea ta, şi prea pu in conteaz pentru ce
anume scop lumesc a optat. E suficient ca demonstra iile, pamfletele, planurile de b taie, mişc rile, cauzele
şi cruciadele s -i devin mai importante decât rug ciunile, slujbele şi milostenia, şi omul e al nostru — cu
cât mai “religios” (în termenii de care i-am vorbit), cu atât mai definitiv al nostru. Avem din ştia cu
cazanele pe aici, pe jos.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Aşadar, “ai mari speran e c pasa religioas a pacientului e pe duc ”, aşa zici tu. Mi se p rea mie c
înaltul Colegiu s-a cam dus de râp de când l-au pus decan pe b trânul Balelungi, dar acum nu mai am nici
o îndoial . Nu i-a pomenit nimeni niciodat de legea ondula iei?
Oamenii sunt amfibieni — jum tate spirit, jum tate animal. (A inut mor iş Duşmanul s produc
aşa hibrid revolt tor: ceea ce l-a determinat, printre altele, pe Tat l Nostru s -şi retrag asisten a.) Ca
spirite, ei iau parte la lumea etern , dar ca animale, locuiesc în timp. Asta înseamn c , în timp ce spiritul
lor poate fi orientat c tre un obiect etern, corpurile lor, pasiunile şi imagina ia le sunt în continu
schimbare, pentru c a fi în timp înseamn a fi supus schimb rilor. Aşa încât starea uman care tinde cel
mai puternic c tre constan poart numele de ondula ie — întoarcerea repetat la un nivel de unde cad
înapoi, în mod repetat, o serie de râpe şi de vârfuri. Dac i-ai fi urm rit pacientul cu aten ie, ai fi observat
aceast mişcare de ondula ie în fiecare latur a vie ii lui — interesul pentru munc , afec iunea pentru
prieteni, apetituri fizice, toate o iau când în sus, când în jos. Atâta vreme cât îşi duce traiul pe p mânt,
perioadele de bog ie şi vitalitate emo ional şi trupeasc vor alterna cu perioade de amor eal şi de
s r cire. Usc ciunea şi plictisul prin care trece acum pacientul t u nu sunt, cum te felici i tu, rezultatul
eforturilor tale; e doar un fenomen natural care nu ne va fi de nici un folos dac nu profi i de el cum
trebuie.
Ca s hot r şti cum anume trebuie profitat, trebuie s te întrebi ce gând are Duşmanul, şi apoi s
faci pe dos. Te-ar putea surprinde s afli c , în eforturile Lui de a se înst pâni permanent pe un suflet, mai
de folos îi sunt Lui râpele decât vârfurile; unii dintre favori ii Lui au avut de îndurat râpe mai lungi şi mai
adânci decât oricine altcineva. Am s - i explic de ce. Pentru noi un om e în primul rând surs de hran ; ce
urm rim noi e s -i absorbim voin a într-a noastr , şi prin digerarea sinelui lui s ni-l m rim pe al nostru.
Îns ascultarea pe care Duşmanul o cere de la oameni e cu totul altceva. Trebuie s ne fie clar c toat
povestea cu iubirea Lui pentru oameni şi cu perfecta libertate în care trebuie El slujit nu e (cum ne-ar
conveni s credem) vorb rie de parad , ci însp imânt torul adev r. El chiar vrea s umple universul cu
stârpiturile Lui nesuferite care s -I preia chipul şi asem narea — creaturi a c ror via va fl, p strând
propor iile, calitativ asem n toare cu a Lui, şi asta nu pentru c i-a absorbit pe to i, ci pentru c voin a lor
se conformeaz liber voin ei Lui. Noi c ut m vite care s ne devin hran ; El îşi doreşte slujitori care s -i
devin fii. Noi vrem s aspir m în untru; El vrea s d ruiasc în afar . Noi suntem ca nişte vase golite care
ar vrea s se umple; El e plin şi se revars . Obiectivul nostru de r zboi e o lume în care Tat l Nostru din
Adânc va fi asimilat toate fiin ele în sine; Duşmanul tinde c tre o lume plin de fiin e unite cu El, şi totuşi
distincte.
Ajungem astfel la rolul râpelor. Nu m îndoiesc c te-ai întrebat adesea de ce Duşmanul nu se
foloseşte mai mult de puterea Lui de a se ar ta sufletelor umane în orice moment şi oricât îi e pe plac.
În elegi acum c Irezistibilul şi Indubitabilul sunt arme pe care natura îns şi a planurilor Lui le exclude de
la bun început. Lui nu-i foloseşte la nimic s îngenuncheze o voin uman (ceea ce s-ar întâmpla cu
siguran dac ar alege s se arate fie şi sub forma unei abia ghicite p reri). El nu poate r pi. El poate doar
chema. Ignobil înc p ânare, s vrea s -şi ia por ia, dar bucatele s r mân întregi; creaturile trebuie s
fie una cu
El, şi totuşi ele însele; nu-i ajunge s le dea gata dintr-o sorbitur sau s le fac una cu p mântul.
Un pic tot se impune El, dar numai la început. Îi pune pe jar comunicându-şi prezen a prin înştiin ri care,
deşi vagi, lor le apar m re e, prin dulci beatitudini şi facil rezisten la ispite. Dar nu îng duie niciodat ca
lucrurile s r mân aşa. Mai devreme sau mai târziu îşi retrage, dac nu în adev r, cel pu in din experien a
lor conştient , toate acele ajutoare şi îndemnuri. D voie astfel creaturii s stea pe propriile-i picioare — s
îndeplineasc doar prin puterea voin ei sarcini care de-acum şi-au pierdut toat savoarea. Ei bine, tocmai
râpele astea, mult mai mult decât liniştea vârfurilor, pot face din om soiul de creatur pe care şi-o doreşte
El. Aşa încât rug ciunile în l ate în perioade de sec tuire îi sunt Lui cel mai pe plac. Noi ne permitem s
ne istovim pacien ii prin neab tut ispit pentru c ni-i dorim bine prepara i pentru masa de prânz, şi cu
cât le zgând rim mai mult voin a, cu atât mai bine. El nu-i poate face s “cad în ispita” virtu ii, aşa cum îi
atragem noi în ispita viciului. El vrea ca ei s înve e s umble singuri, de aceea îşi retrage El mâna; ba, e de
ajuns ca ei s vrea cu adev rat s umble, fiindc El se mul umeşte şi cu mersul împiedicat. Nu te am gi,
Am rel. Pericolul pentru noi nu e nicicând mai mare decât atunci când un om, deşi n-o mai doreşte cu
ardoare, se ine totuşi s îndeplineasc voia Duşmanului, şi f când ochii roat asupra unui univers din care
pare s fi disp rut orice urm a prezen ei Lui, se întreab pentru ce a fost uitat, dar d înc ascultare.
Totuşi, e la fel de adev rat c avem şi noi foloase de tras din mersul prin râpe. S pt mâna viitoare
am s - i dau câteva idei despre cum anume poate fi el exploatat.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Sper c te-ai convins din ultima mea scrisoare c râpa de am real sau “usc ciune” prin care trece
acum pacientul t u nu î i poate livra de una singur sufletul lui, ci c ea trebuie inteligent exploatat . Cum
şi-n ce fel, am s explic îndat .
În primul rând, experien a m-a înv at c perioadele de râp ale ondula iei umane se preteaz de
minime la tot felul de tenta ii senzuale, cu deosebire cele ale sexului. Î i vine, poate, greu s crezi, pentru
c , desigur, se adun mai mult energie fizic şi apetitul creşte în perioadele de vârf; dar gândeşte-te c
atunci şi puterea de rezisten se înverşuneaz mai tare. Energia şi tonusul pe care le-ai putea folosi ca s
a â i dorin a vor fi, din p cate, foarte uşor puse în slujba muncii, sau a jocului, sau a gândului, sau a veseliei
nevinovate. Atacul are mult mai multe şanse de reuşit atunci când omul e cu sufletul pustiit şi nu-i arde
de nimic. E de re inut şi c sexualitatea de râp difer subtil în calitate de cea de vârf — prea pu in poate
ea s deschid drum acelui fenomen edulcorat pe care oamenii îl numesc “dragoste”, şi mult mai uşor se
pr v leşte în perversiuni, fiind mai deloc contaminat de acele impulsuri generoase, imaginative şi chiar
spirituale care fac din sexualitatea uman o treab atât de anost . La fel şi cu celelalte dorin e ale c rnii. E
mult mai uşor s - i împingi omul în be iv nia cea mai crunt plimbându-i paharul pe la nas în chip de
calmant pentru neagra lui am r ciune, decât încurajându-l s ridice cupa de dragul veseliei pe care, fericit
şi cu inima uşoar , o împarte cu prietenii. Nu uita niciodat c atunci când avem de-a face cu o pl cere
oarecare în forma ei s n toas , normal şi aduc toare de bucurii, ne afl m, intr-un fel, pe terenul
Duşmanului. Ştiu c pl cerea ne-a câştigat o mul ime de suflete. Cu toate acestea, e inven ia Lui, nu a
noastr . El a inventat pl cerile: în ciuda cercet rilor noastre de pân acum, noi n-am reuşit s producem
nici una. Tot ce putem face e s -i încuraj m pe oameni s guste din pl cerile pe care le-a inventat
Duşmanul, dar în momente, sau în moduri, sau în m suri pe care El le-a interzis. Aşa c ce încerc m noi
mereu e s dezghioc m pl cerea din condi ia ei natural şi s-o tragem spre forme cât mai nenaturale, cât
mai urâte Creatorului ei şi cât mai pu in pl cute. O sete din ce în ce mai mare dup o pl cere din ce în ce
mai mic : iat formula. E mai sigur şi are şi stil. S -i iei omului sufletul şi s nu-i dai nimic în schimb —
mai mare bucurie nici c se poate pentru inima Tat lui Nostru. Iar râpele sunt tocmai momentele de unde
poate porni totul.
Exist îns un mod şi mai bun de a exploata o râp ; anume profitând chiar de felul cum pacientul
însuşi se gândeşte la ea. Ca întotdeauna, primul pas e s -l ii în neştiin . Nu-l l sa s -şi fac vreo idee
despre legea ondula iei. F -l s cread c ardoarea ini ial ce a urmat convertirii ar fi putut şi ar fi trebuit
s in la nesfârşit şi c usc ciunea în care s-a trezit acum s-a instalat şi ea definitiv. Odat ce i-ai înşurubat
bine în cap ideea asta, po i s continui în mai multe feluri. Asta depinde de ce fel de om e pacientul t u. E
tipul depresiv care poate fi atras în ispita disper rii, sau tipul încrez tor care poate fi convins c totul va fi
bine? Tipul dintâi devine din ce în ce mai rar printre oameni. Dar dac pacientul se întâmpl s fie de soiul
sta, sarcina e uşoar . Nu trebuie decât s -l ii departe de creştinii cu experien (ceea ce nu e prea greu în
zilele noastre), s -i îndrep i aten ia c tre pasajele adecvate din Scriptur şi apoi s -l înhami la sarcina
disperat de a-şi reg si vechea dispozi ie prin simpla lucrare a voin ei — şi partida e câştigat . Dac îns e
din categoria celor care sper , sarcina ta e s -l înve i cu temperaturile joase ale propriului Ivii spirit pân
ce, treptat, se va declara mul umit şi aşa, convingându-se c nici nu e foarte frig. Într-o s pt mân sau
dou îl vei putea face s se întrebe dac primele lui zile de creştin n-au fost cumva poate un pic exagerate.
Vorbeşte-i despre “modera ie în toate”. Dac reuşeşti s -l faci s -şi spun c “religia e bun şi ea, dar numai
pân la un punct”, po i s zici c te-ai procopsit cu un suflet. O religie moderat e la fel de bun pentru noi
ca nici un fel de religie — ba poate chiar mai amuzant .
O alt posibilitate este atacul direct asupra credin ei pacientului. Dac izbuteşti s -l faci s cread
c nu mai are ieşire din râp , nu-l po i convinge oare şi c “pasa lui religioas ” are s treac la fel de uşor ca
alte pase anterioare? Desigur c , în termeni ra ionali, e de neconceput trecerea de la propozi ia “Acest
lucru nu m mai intereseaz prea mult” la propozi ia “Acest lucru e fals”. Dar, aşa cum am mai pomenit,
nu ra iunea, ci jargonul trebuie s - i fie aliat. E mult de sperat de la simplul cuvânt pas . Presupun c
individul a trecut deja printr-un şir întreg — nici unul nu face excep ie — şi c trateaz cu dispre pasele
de care a sc pat deja, nu pentru c le-ar fi analizat lucid, ci pur şi simplu pentru c au r mas în trecut.
(Sper c nu neglijezi s -i torni pe gât braşoave despre progres-şi-dezvoltare şi punctul-de-vedere-istoric şi
s -i dai întruna de citit biografii moderne. În c r ile astea protagoniştii au mereu de dep şit tot felul de
pase, nu-i aşa?)
 În elegi care e ideea? în capul lui nu are ce c uta antiteza clar între adev rat şi fals. Expresiile
acelea dr gu e care nu spun nimic — “A fost doar o pas ” sau “Am trecut şi eu prin asta” — sunt mult mai
bune; şi nu uita cuvântul-cheie: “adolescent”.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
M-a încântat s aud de la Ciupelin ce prietenii convenabile a legat pacientul t u în ultimul timp şi
cât de bine ai ştiut s te foloseşti de împrejurare. În eleg c domnul şi doamna care l-au c utat la birou sunt
de vârst mijlocie şi, mai ales, exact genul de oameni pe care vrem s -l frecventeze — boga i, deştep i,
intelectuali la modul superficial şi anima i de un scepticism universal aplicabil. Mi se pare c sunt şi întru
câtva pacifişti, nu din considera iuni morale, ci din obiceiul bine înr d cinat de a trivializa orice are de-a
face cu rasa uman , dar şi din capriciul de a cocheta cu un comunism pur literar şi monden. Mai bine nici
c se putea. Iar tu ai profitat de minune de tot acest orgoliu social, sexual şi intelectual. Spune-mi mai
multe. S-a angajat el cu toat fiin a? Nu m refer la cuvinte. E de observat acel joc subtil de priviri, tonuri
şi zâmbete prin care un muritor poate da de în eles c face parte din aceeaşi partid cu cei c rora le
vorbeşte. O astfel de tr dare ai tu de încurajat, pentru c individul nu e pe deplin conştient de ce face; iar
când va ajunge s -şi dea seama, îi va fi deja greu, cu ajutorul t u, s mai dea înapoi.
F r îndoial c îşi va da curând seama de discrepan a dintre credin a lui şi presupozi iile pe care
se bazeaz dialogul cu noii lui prieteni. Dar nu v d aici un impediment, asta dac ai grij s -l fereşti de
conştientizarea lucid a chestiunii; şi fii sigur c , punând la lucru ruşinea, mândria, modestia şi orgoliul,
sarcina nu e grea. Atâta vreme cât nu-şi d seama, se va afla într-o pozi ie fals . Atunci când va trebui s
vorbeasc , va t cea, şi-l va apuca râsul atunci când va trebui s fie sobru. Se va împ una, mai întâi doar
prin gesturi, dar curând şi prin cuvinte, cu tot felul de cinisme şi scepticisme care, de fapt, nu-i apar in.
Dar dac -l joci cum trebuie, vor deveni ale lui de drept. Nu e muritor care s nu încerce s se transforme
în ceea ce îşi închipuie despre sine. E un lucru elementar. Întrebarea care se pune e cum s ne preg tim
pentru contraatacul Duşmanului.
Prima mişcare e s amâni cât de mult posibil momentul când noua lui pl cere se va ar ta drept o
ispit . Dar pentru c de vreo dou mii de ani încoace slujitorii Duşmanului nu înceteaz s condamne acea
ispit de vârf care se numeşte “lume”, sarcina poate p rea dificil . Din fericire, îns , prea pu in s-a mai spus
pe tema asta în ultimii ani. Scrierile creştine modeme vorbesc mult (chiar mult mai mult decât mi-ar fi mie
pe plac) despre Mamona, dar uit aproape cu totul de vechile înv turi despre deşert ciunile lumeşti,
alegerea prietenilor şi valoarea timpului. Toate acestea, pacientul t u le-ar eticheta, cred, drept
“puritanism” — d -mi voie s remarc în treac t c sensul pe care l-am imprimat noi cuvântului este unul
dintre succesele de mare r sunet ale ultimului veac. Pe seama lui reuşim an de an s vindec m mii de
oameni de modera ie, castitate şi cump tare a vie ii.
Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu va deschide ochii şi va vedea adev rata fa a noilor
lui prieteni, iar atunci î i vei alege tactica în func ie de inteligen a pacientului. Dac e suficient de n t r u,
îl po i face s deosebeasc bobul de neghin doar atunci când prietenii nu sunt de fa ; în prezen a lor, nu
va crâcni. Dac - i merge asta, îl po i convinge s tr iasc , şi cazuri sunt multe, dou vie i paralele, pe
perioade lungi de timp; nu doar c va p rea, ci chiar va fi alt om în fiecare dintre cercurile frecventate. În
caz c nu ine, exist şi o metod mai subtil , iar spectacolul e mai amuzant. Se poate aranja ca omul s se
declare de-a dreptul încântat de incongruen a celor dou fe e ale vie ii lui. Sentimentul de exploatat este
orgoliul. Cu pu in instruc ie, va ajunge s -i fac pl cere s îngenuncheze duminica odat cu b canul doar
pentru c îşi va aminti c b canul n-ar pricepe o iot din subtilit ile de bon ton ale lumii în care s-a
învârtit el cu o sear în urm ; şi invers, va gusta înc mai mult dezm ul şi blasfemia conversa iei de salon
fiindc îşi rezerv pentru sine acea lume mai “adânc ” şi mai “spiritual ” de care ceilal i nu au habar.
În elegi scenariul: prietenii mondeni îi vorbesc o limb , b canul alt limb , iar el este omul complet,
echilibrat şi complex care acoper tot peisajul. Aşa încât, departe de a se ruşina vreun pic c -i înşal
neîncetat şi pe unii şi pe al ii, îşi va g si nenum rate motive s se felicite în secret. În fine, dac nici aşa nu
merge, îl vei convinge, ca o sfidare a conştiin ei, s continue s se vad cu noile cunoştin e pe motiv c ,
intr-un mod nu prea clar, le face oamenilor stora “un bine” doar acceptând s le soarb cocteilurile şi s se
amuze la glumele lor, iar dac ar hot rî s înceteze, s-ar face vinovat de “scrobeal ”, “intoleran ” şi
(fireşte) “puritanism”.
Între timp, desigur, î i vei lua precau iile necesare şi te vei îngriji ca noul curs al lucrurilor s -l
oblige s cheltuiasc mai mult decât îşi permite, s -şi lase balt munca şi s -şi neglijeze mama. Gelozia şi
neliniştea ei, împreun cu eschiva sau b d r nia lui vor lucra cu succes la agravarea tensiunii domestice.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
E clar c lucrurile se petrec cum nu se poate mai bine. M bucur în mod special s aud c noii s i
prieteni l-au prezentat deja întregului grup. Din informa iile mele reiese c sunt cu to ii personaje de
încredere: oameni de lume cu o neostoit poft pentru deriziune, care, f r s fi comis vreun p cat
spectaculos, se îndreapt senini şi-n pas de promenad spre casa Tat lui Nostru. Zici c in la mare pre
partidele de râs. S-ar putea în elege de aici c pentru tine râsul ne e în orice condi ii favorabil. Sper c nu
crezi aşa ceva. Chestiunea merit o privire mai atent .
Disting mai multe specii de râs uman, dup cum urmeaz : exist bucuria, distrac ia, gluma
propriu-zis şi zeflemeaua. Pe prima ai s-o vezi reunind prieteni şi îndr gosti i în ajunul unei s rb tori.
Adul ii obişnuiesc s se veseleasc la auzul a tot felul de cuvinte de duh, dar uşurin a cu care cel mai mic
caraghioslâc provoac râsul în astfel de ocazii arat c nu aceasta e cauza adev rat . Care s fie motivul
real, nu cunoaştem. E ceva ce se exprim , de pild , în acea detestabil art pe care oamenii o numesc
muzic , şi e ceva care se întâmpl şi în Rai — o accelerare f r rost a ritmului experien ei celeste, care
nou ne r mâne totalmente opac . Soiul sta de râs nu ne aranjeaz deloc şi trebuie descurajat cu orice
pre . Şi-apoi, fenomenul e în sine o ruşine şi o insult direct la adresa realismului, demnit ii şi
austerit ii Iadului.
Distrac ia e îndeaproape înrudit cu bucuria — un soi de şpri emo ional agitat de instinctul ludic.
Nu ne foloseşte la nimic. Sigur, se întâmpl câteodat s ne ajute pentru a le distrage oamenilor aten ia de
la ce ar trebui s simt sau s fac , dac ar fi dup vrerea Duşmanului: dar, în sine, conduce de regul la
efecte dintre cele mai proaste; încurajeaz simpatia, curajul, mul umirea şi multe alte rele.
Gluma propriu-zis , care se bazeaz pe o neaşteptat percep ie a incongruen ei, are mult mai mult
poten ial. Nu m gândesc în primul rând la umorul indecent sau licen ios, care, deşi la îndemâna
ispititorilor de mâna a doua, nu rezolv mare lucru. Adev rul e c , în zona asta, oamenii se împart destul
de clar în dou categorii. Sunt unii pentru care “nu e pasiune mai serioas ca dorin a carnal ”: în ochii lor,
o istorie indecent va înceta s secrete lascivitate exact în m sura în care devine amuzant . Sunt al ii la
care dorin a şi hazul se a â deodat şi din aceleaşi motive. Prima categorie glumeşte pe seama sexului
pentru c sexul produce incongruen e; a doua categorie cultiv incongruen ele pentru c astfel are ocazia
s vorbeasc despre sex. Dac omul t u face parte din primul grup, umorul licen ios nu- i va fi de nici un
folos — n-am s uit niciodat câte ceasuri am irosit cu unul dintre primii mei pacien i prin baruri şi
fumoare (ceasuri, pentru mine, de un insuportabil plictis), pân s înv regula asta. Afl c rui grup
apar ine pacientul t u — şi ai grij ca el s nu afle.
Adev ratul folos al glumelor şi umorului ne vine dintr-o cu totul alt parte, şi e mai ales de
exploatat printre englezi, pentru care “sim ul umorului” e o chestiune atât de serioas încât orice
nepricepere în acest sens este aproape singurul defect de care sunt în stare s se ruşineze. Pentru ei umorul
este o binecuvântare a vie ii care uşureaz totul şi (ascult aici) scuz totul. Aşa c e de nepre uit în
dizolvarea ruşinii. Dac cineva nu face decât s -i lase pe al ii s pl teasc pentru el, e “meschin”; dar dac
se bate cu pumnii în piept şi face haz pe seama fraierilor pl titori, nu mai e “meschin”, ci un tip haios.
Simpla laşitate e ruşinoas ; laşitatea împ nat cu exager ri umoristice şi gesturi groteşti poate trece drept
hazoas . Cruzimea e ruşinoas — doar dac autorul cruzimii nu-i d aerul de glum nevinovat . O mie de
glume desfrânate sau chiar blasfematoare nu fac cât dou cepe degerate pe lâng descoperirea faptului c
omul poate face aproape orice-i trece prin cap f r s se team de oprobriul celorlal i, ba chiar mizând pe
admira ia lor, numai s ştie cum s dea totul pe glum . Şi pentru ca pacientul t u s nu b nuiasc ispita în
spatele acestor lucruri, nu ai decât s joci cartea manierei englezeşti de a lua umorul în serios. Nu- i va fi
greu s faci în aşa fel ca în orice voce care ar sugera excesul de umor pacientul s aud tonuri “puritane”
sau o deplorabil “lips a umorului”.
Dar zeflemeaua le bate pe toate. În primul rând, e foarte economic . Numai un om deştept poate
face o glum adev rat pe seama virtu ii sau a orice altceva; în schimb, orice nes rat poate fi instruit s
vorbeasc ca şi cum virtutea ar fi de râs. Printre zeflemitori, e întotdeauna de la sine în eles c totul e de
luat în glum . Dar nimeni nu face de fapt glume; doar c orice discu ie în jurul unui subiect serios îi va
inventa o latur ridicol , pe care cu to ii pretind c au sesizat-o de mult. Sus inut, obiceiul zeflemelei are
capacitatea de a îmbr ca individul în cea mai eficace armur împotriva Duşmanului pe care mi-a fost dat s-
o v d, şi aici chiar nu avem a ne teme de pericolele inerente celorlalte surse ale râsului. E la polul opus fa
de bucurie: în loc s ascut intelectul, îl usuc ; şi nu stârneşte nici un fel de afec iune între cei care-l
practic .
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Este evident c faci progrese notabile. De un singur lucru m tem: ca nu cumva, încercând s -l
gr beşti pe pacientul t u, s -i dai ocazia s deschid ochii asupra adev ratei lui pozi ii. Pentru c tu şi cu
mine, care ştim foarte bine în ce ape se scald , nu avem voie s uit m c el trebuie s vad cu totul altceva.
Noi ştim c schimbarea de direc ie pe care i-am imprimat-o l-a scos deja de pe orbita din jurul
Duşmanului: ce trebuie el s cread e c toate schimb rile care i-au afectat traseul sunt, f r îndoial ,
neînsemnate şi uşor recuperabile. Nu trebuie l sat s priceap c a alunecat deja, deşi pe nesim ite, din
câmpul de gravita ie solar , c tre h urile de întuneric şi ghea ale marginilor spa iului.
Iat de ce aproape c m bucur s aud c înc merge la biseric şi se împ rt şeşte. Ştiu c
pericolele pândesc; dar orice e mai bine decât s -şi dea seama de ruptura intervenit dup primele luni de
via întru creştin tate. Atâta vreme cât p streaz la modul exterior obişnuin ele unui creştin, înc poate fi
convins s considere c cele câteva noi prietenii şi distrac ii pe care şi le-a permis nu-i modific substan ial
starea spiritual de care era aşa de mândru în urm cu şase s pt mâni. Gândind el astfel, nu va trebui s ne
batem capul cu remuşc ri explicite pentru un p cat bine definit şi în întregime recunoscut, ci doar cu
aceast vag , deşi nepl cut senza ie c în ultimul timp nu prea s-a purtat cum ar fi trebuit.
Starea aceasta nel murit de disconfort trebuie exploatat cu mare grij . Dac devine prea
puternic , îl poate trezi la realitate şi ne încurc toate i ele. Pe de alt parte, dac i-o dezactivezi cu totul
— ceea ce, în treac t fie spus, Duşmanul n-are s îng duie, presupun — pierdem un atu de care ne-am
putea folosi cu succes. Atâta vreme cât sentimentul cu pricina e alimentat atât cât s nu se coac definitiv
pân la fructul poc in ei, r mâne de nepre uit prin poten ialul pe care-l are: pacientul se va codi cu atât
mai mult s se gândeasc la Duşman. De prea mare entuziasm în privin a asta nu dau dovad oamenii
nicicând; îns atunci când gândul la El aduce dup sine confruntarea cu o întreag nebuloas de vin pe
jum tate m rturisit , rezisten a creşte înzecit. Ajung s urasc orice le aduce aminte de El, tot aşa cum
problemele financiare îi fac s nu suporte vederea c r ii de credit. În aceast stare fiind, pacientul nu-şi va
neglija îndatoririle religioase, dar le va îndeplini cu din ce în ce mai mare nepl cere. Înainte s le fac , le
va da o aten ie la limita decen ei, şi le va uita de îndat apoi, odat terminate. Cu câteva s pt mâni în
urm , trebuia s -l atragi în ispita falsului şi neaten iei când se ruga: acum, îns , vei vedea cum îşi deschide
larg bra ele în întâmpinare, şi cum aproape c te roag s -i încurci min ile şi s -i amor eşti inima. Singur
va c uta falsul în rug ciune, c ci nimic nu-l va însp imânta mai tare ca un contact efectiv cu Duşmanul.
Nu-şi va dori decât s lase totul balt .
Pe m sur ce starea aceasta va deveni stabil , te vei elibera treptat de ingrata sarcin de a oferi
pl ceri în chip de ispite. Disconfortul despre care vorbeam şi refuzul pacientului de a-i face fa îl vor
priva din ce în ce mai mult de adev rata fericire, iar obişnuin a îi va toci gustul pentru vanit i, exalt ri şi
zeflemeli, dar îi vor înt ri n ravul (c ci acesta este, din fericire, efectul obişnuin ei asupra oric rei pl ceri)
— şi astfel vei vedea c cel mai slab impuls e de ajuns s -i distrag aten ia, c ci mintea îi h l duieşte
oricum aiurea. Nici nu mai e nevoie s -l câştigi cu o carte bun care îl pasioneaz pentru a-l fura de la
rug ciune, de la munc sau odihn ; o pagin de reclame din ziarul de ieri e de-acum la fel de eficient , îl
po i face s piard timpul nu doar în conversa ii care îi fac pl cere, cu persoane pe care le apreciaz , ci
chiar în discu ii cu indivizi de care nu-i pas câtuşi de pu in, despre lucruri care-l plictisesc de moarte. Îl
po i convinge s nu ridice un deget cât e ziua de lung . Po i s -l ii treaz pân târziu în noapte, şi nu în
c utare de bairamuri, ci cu ochii pironi i în t ciunii stinşi din vatr . Orice activitate s n toas care l-ar
însufle i în vreun fel poate fi inhibat f r s -i oferim ceva în schimb, aşa încât s ajung s spun , aşa cum
zicea unul dintre pacien ii mei când l-am primit aici jos, “Acum îmi dau seama c mi-am irosit via a f r s
apuc s fac nici ce ar fi trebuit, nici ce mi-ar fi pl cut.” Creştinii spun c Duşmanul este acela “f r de care
nimic nu are t rie”. Iar nimicul e foarte tare: îndeajuns de tare încât s dea pe apa sâmbetei anii cei mai
buni din via a unui om, nu din pricina vreunor dulci p cate, ci doar de dragul acelor nevrednice pâlpâiri
ale min ii, preocupat nici ea nu ştie de ce şi pentru ce, al satisfacerii unor curiozit i atât de sleite c omul
e doar pe jum tate conştient c le are, al orelor de b tut darabana şi bâ âit picioarele şi fredonat melodii
care nici nu-i plac, sau al încâlcitului labirint de reverii blege şi monotone care, îns , odat lansate de vreo
asociere întâmpl toare, pot prinde în mreje creatura, prea slab şi confuz ca s le reziste.
Vei spune c toate acestea sunt p cate minore; şi, nu m îndoiesc c , precum to i ispititorii tineri,
eşti ner bd tor s po i raporta r ut i spectaculoase. Dar nu uita, te rog, c singurul lucru care conteaz
este cât de mult reuşeşti s -l îndep rtezi pe individ de Duşman. Nu are nici o importan cât de mici sunt
p catele, cu condi ia ca efectul lor cumulat s determine virajul pacientului dinspre lumin c tre
nimicnicie. Nu e mai bun crima decât sunt c r ile de joc, dac sufletul se d pe o şeptic . Cu adev rat, cel
mai sigur drum spre Iad este cel treptat — panta uşoar , moale la c lcat, f r curbe bruşte, f r kilometraj,
f r indicatoare.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Îmi pare c i-ai tocit pana mult prea mult pentru a povesti o istorie cât se poate de simpl . În
dou cuvinte, ai l sat s - i scape omul printre degete. Situa ia este foarte grav şi nu v d de ce aş încerca s
te ap r de consecin ele inabilit ii tale. O poc in şi o reînc rcare atât de spectaculoas cu ceea ce partea
advers numeşte “har” este o înfrângere de prim m rime. Vorbim aici de o a doua convertire — şi una
probabil mai profund decât prima.
Aşa cum ar fi trebuit s ştii deja, norul sufocant care te-a împiedicat s -l ataci pe pacient în timp
ce se întorcea de la vechea moar e un fenomen binecunoscut. Este cea mai barbar arm a Duşmanului,
care în genere se manifest atunci când El îi este imediat prezent pacientului, în moduri neclasificate înc
pe de-a-ntregul. Unii oameni sunt în permanen înv lui i şi astfel definitiv inaccesibili nou .
Şi acum câteva lucruri în leg tur cu gafele dumitale. Dup cum singur recu-
noşti, mai întâi de toate ai permis pacientului s citeasc o carte care-i place, tocmai pentru c îi
place, şi nu pentru a cita doct din ea în fa a noilor s i prieteni, în al doilea rând, i-ai dat voie s fac o
plimbare pân la vechea moar şi s serveasc acolo ceaiul — o plimbare prin natur care îi face mare
pl cere, şi de care s-a putut bucura singur-singurel. Cu alte cuvinte, i-ai îng duit dou pl ceri cât se poate
de reale. Mare netot mai eşti dac nu- i dai seama ce pericole se ascund aici. Durerile şi pl cerile au
însuşirea c sunt incontestabil reale; prin urmare, atât timp cât se afl sub imperiul lor, omul are la
îndemân un reper al realit ii. Dac pentru a- i damna pacientul ai fi apelat la metoda romantic —
f când din el un fel de Harold Infantele sau un Werther care s -şi plâng de mil la nesfârşit pentru
nefericiri imaginare — atunci ar fi trebuit neap rat s -l fereşti de orice durere real ; c ci, fireşte, cinci
minute de veritabile dureri de din i ar fi dezvelit am r ciunile romantice de poleial , le-ar fi revelat
stupizenia, iar ie i-ar fi demascat stratagema. Dar tu ai încercat s -l afuriseşti conducându-l pe calea
lumii, adic oferindu-i vanitatea, agita ia, ironia şi plictisul costisitor îmbrobodite în chip de pl ceri. Cum
a fost posibil s nu vezi c o pl cere real era ultimul lucru din care ar fi trebuit s -l laşi s guste? Nu i-ai
dat seama c are s distrug pur şi simplu, prin contrast, toat butaforia pe care te-ai chinuit atât s-o
pre uiasc ? Şi c soiul de pl cere pe care i-au oferit-o cartea şi plimbarea era cel mai periculos dintre toate?
C are s -i cure e sensibilitatea de crusta cu care i-o acopereai şi c are s -l fac s -şi vin în fire, s se
vindece? Ca s -i preg teşti desp r irea de Duşman, ai încercat s -l despar i mai întâi de sine, şi f ceai deja
progrese. Acum, totul s-a dus de râp .
Ştiu foarte bine c şi Duşmanul urm reşte s -i despart pe oameni de ei înşişi, doar c El altfel
procedeaz . Nu uita c Lui chiar îi sunt pe plac târâtoarele astea, şi c , în mod absurd, pune mare pre pe
statura lor de indivizi. Atunci când, în ce-i priveşte pe oameni, vorbeşte de lep darea de sine, El în elege
pur şi simplu ca ei s renun e la striden ele unei voin e egocentrice. Dac ei îi fac vrerea, El chiar le d
înapoi personalitatea întreag şi se mândreşte (în mod sincer, mi-e team ) c atunci când vor fi ai Lui pe
deplin, se vor descoperi mai ei înşişi decât au fost vreodat . Aşa încât, dac se bucur s -i vad
sacrificându-şi pân şi cea mai simpl voie de dragul Lui, nu vrea în ruptul capului s -i ştie dezb ra i de
natura lor proprie din vreun alt motiv. Pe când noi exact asta urm rim. Cele mai profunde preferin e şi
impulsuri ale unei creaturi umane sunt materialul brut, arsenalul minim, cu care a d ruit-o
Duşmanul. E întotdeauna un punct câştigat s o putem desp r i de ele; chiar şi în chestiunile cele
mai lipsite de importan , e oricum de dorit s înlocuim preferin ele reale ale unui om cu standarde ale
lumii, ale conven iei sau modei. Eu imul aş merge aici cât mai departe cu putin . Mi-aş face o regul din a
stârpi în pacientul meu orice înclina ie personal bine format care nu e propriu-zis un p cat, chiar dac e
vorba de fleacuri precum gustul pentru jocul de cricket, colec ionarea de timbre sau ciocolata cu lapte.
Astfel de lucruri, te asigur, nu au nimic de-a face cu virtutea; doar c eman o aur de inocen , smerenie
şi uitare de sine în care nu prea am încredere. Simplul fapt c cineva se bucur cu adev rat şi dezinteresat
de vreun lucru al lumii numai de dragul acelui lucru şi f r s -i pese vreun pic de ce zic al ii îl înarmeaz
automat împotriva unora dintre cele mai subtile strategii de atac pe care le putem noi aplica. Ai face bine
s cau i mereu mijloace prin care pacientul s abandoneze persoanele, mânc rurile sau c r ile care îi plac
cu adev rat în favoarea persoanelor “bine”, a mânc rurilor “potrivite”, a c r ilor “importante”. Am avut un
caz unde s-a putut vedea cum mari eforturi de atragere în ispita ambi iilor sociale au p lit în fa a gustului
înc şi mai puternic al individului pentru ciorba de burt cu o et.
R mâne s vedem ce putem face pentru a repara dezastrul. Esen ial este s -l împiedic m s fac
efectiv ceva. Atâta vreme cât nu converteşte gestul poc in ei în ac iune, nu conteaz cât de mult se
gândeşte la noutatea descoperirii. N-are decât s se b l ceasc în ea ca purceaua în n mol. Ar fi chiar o
idee, dac are mân , s -l pui s scrie o carte; e deseori un mod excelent de a usca s mân a pe care
Duşmanul o planteaz în sufletul muritorilor. Las -l s fac orice, numai s nu ac ioneze. Oricât i s-ar
umple de pioşenie imagina ia şi sentimentele, nu avem a ne teme de nimic dac inem pioşenia asta
departe de sfera voin ei. Aşa cum unul dintre ai lor zicea odat , obiceiurile active se înt resc prin repeti ie,
pe când cele pasive sl besc. S simt cât mai des şi s nu fac nimic — aşa îi va trece cheful de ac iune pe
vecie şi, într-un final, nici s simt nu va mai fi în stare.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Ceea ce m îngrijoreaz cel mai tare în ultimul t u raport e c pacientul a renun at la genul de
hot râri entuziaste care îi marcau primii paşi pe calea convertirii. S-a zis, v d, cu pletora de promisiuni,
cum c va alege virtutea pe vecie; a murit pân şi speran a unei rente de “har” pe via , şi tot ce mai are
curaj s cear e m run işul cotidian de t rie pentru înfruntarea ispitelor de fiecare zi! St m foarte prost.
Deocamdat v d o singur solu ie. Pacientul t u a devenit umil; i-ai atras aten ia asupra faptului?
Orice virtute îşi pierde din str lucire odat ce omul devine conştient c o are, iar smerenia mai abitir decât
toate. Prinde-l într-un moment când chiar se simte s rman cu spiritul şi picur -i în gânduri mul umirea de
sine: “Mare-i Domnul! C umil mai sunt!” Mândria — mândria pentru propria-i smerenie — va ap rea
aproape imediat. Dac simte pericolul şi încearc s -şi în buşe aceast nou form de mândrie, f -l s fie
mândru c o face — şi aşa mai departe, de câte ori te amuz . Dar nu întinde coarda prea mult, c ci i-ai
putea trezi sim ul umorului şi al propor iilor, caz în care n-ar face decât s râd de tine şi s se duc la
culcare.
Exist îns şi moduri mai profitabile de a-i fixa aten ia asupra virtu ii smereniei. Prin ea, ca şi prin
celelalte virtu i, Duşmanul nostru urm reşte s abat omului aten ia dinspre sine c tre El şi c tre semeni.
Tot dezgustul şi ura de sine sunt concepute, pân la urm , exclusiv în acest scop; dac scopul nu este atins,
ele nu ne pot face nici un r u; ba ne convin chiar de minune dac datorit lor individul r mâne preocupat
de sine şi mai ales dac , dispre uindu-se, se va naşte în el tendin a de a-i dispre ui pe ceilal i, şi astfel va
prinde gust pentru am r ciune, cinism şi cruzime.
Trebuie, aşadar, s ai grij ca pacientului s -i r mân str in adev rata natur a smereniei. Nu
uitare de sine s vad în ea, ci un soi de opinie (mai precis, o opinie proast ) despre capacit ile şi
caracterul lui. În eleg c ceva capacit i tot are. Fixeaz -i în cap ideea c prin smerenie s-ar în elege
str dania de a crede c toate aceste capacit i sunt mai pu in valoroase decât ar fi tentat s cread . Nu
încape îndoial c şi sunt mai pu in valoroase decât crede, dar nu despre asta este vorba. Important e ca, în
evaluarea unei opinii, s aleag orice criteriu în afar de adev r, şi astfel s se poat strecura nesinceritatea
şi falsul în miezul a ceea ce altfel amenin s devin o virtute. Mii de oameni au fost convinşi, mul umit
acestei metode, s vad modele de smerenie în femeia frumoas care încearc s cread c e urât sau în
b rbatul deştept care încearc s se cread un idiot. Şi fiindc , de multe ori, ceea ce încearc ei s cread e
o prostie cât casa, nici şanse s se conving nu prea au, ceea ce pentru noi e o ocazie s le a inem gândurile
la nesfârşit în preajma propriului eu, în încercarea de a reuşi imposibilul. Pentru a anticipa strategia
Duşmanului, trebuie s avem în vedere scopurile Lui. Duşmanul vrea s aduc omul în starea de spirit în
care s poat proiecta cea mai frumoas catedral din lume, ştiind foarte bine c este cea mai frumoas , şi
mândrindu-se de reuşit , f r s -i pese câtuşi de pu in c el a fost proiectantul şi nu un altul. Vrerea
Duşmanului e ca omul s fie atât de lipsit de orgoliu încât s se simt la fel de sincer bucuros şi
recunosc tor pentru talentul lui ca şi pentru al semenului — ori pentru un r s rit de soare, un elefant ori o
cascad . El vrea ca, într-un final, fiecare om s fie în stare s laude gloria şi des vârşirea oric rei creaturi (şi
chiar a lui însuşi). Vrea s le distrug animalica iubire de sine cât mai repede cu putin ; m tem îns c
planul Lui pe termen lung e s le restituie o nou form de iubire de sine — iubirea şi recunoştin a pentru
toate creaturile (inclusiv ei înşişi); atunci când vor fi înv at cu adev rat s -şi iubeasc semenii ca pe ei
înşişi, li se va îng dui s se iubeasc pe ei înşişi ca pe semenii lor. E vorba aici, nu trebuie s uit m, despre
cea mai resping toare şi mai inexplicabil tr s tur a Duşmanului nostru: El chiar le are la inim pe
bipedele astea f r p r ce i-au ieşit din mâini, c rora le d întotdeauna înapoi cu dreapta ce le-a luat cu
stânga.
Întregul Lui efort, aşadar, va fi s -i ştearg cu totul din minte omului preocuparea pentru propria-
i valoare. Prefer de o mie de ori ca omul s se cread un mare arhitect sau un mare poet şi-apoi s -şi
scoat ideea asta din cap, decât s încerce în mod repetat şi cu mare chin s se considere un ratat. Aşa încât
încerc rile tale de a-i insufla pacientului fie sentimentul orgoliului, fie pe cel al falsei modestii vor fi
contracarate dinspre tab ra Duşmanului cu reamintirea faptului evident c , de regul , omul nu are a se
pronun a asupra propriilor talente, de vreme ce poate foarte bine s continue s şi le îmbun t easc pe cât
îi st în putin , f r s -şi bat capul cu locul exact ce-i este rezervat în templul gloriei. Eviden pe care va
trebui s-o înl turi din conştiin a pacientului cu orice pre . Duşmanul va încerca pe deasupra s dea
consisten în mintea pacientului unei doctrine pe care cu to ii o propov duiesc, dar la care, emo ional,
ader cu mare greutate — doctrina care spune c nu s-au creat singuri, iar talentele le-au fost d ruite, aşa
încât la fel de bine s-ar putea l uda cu culoarea p rului. Doar c , pururea şi prin orice mijloace, Duşmanul
va încerca s le abat mintea de la asemenea chestiuni, pe când tu de ele va trebui s -i faci s se preocupe
mai ales. El nici la p cate nu vrea s -i lase s se gândeasc prea tare: odat m rturisite, omul va ieşi curând
din el însuşi, iar Duşmanul va încuviin a mul umit.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Am observat şi eu, fireşte, c r zboiul european — pe care cu naivitate oamenii îl numesc “marele
r zboi” — trece printr-o faz de acalmie şi nu m surprinde faptul c îngrijor rile pacientului s-au mai
potolit şi ele, prin reflex. Întrebarea e dac vrem s -l încuraj m pe linia asta sau dac e cazul s -i nutrim în
continuare temerile. Frica obsedant şi încrederea oabl sunt, amândou , st ri de spirit profitabile.
Alegerea pe care o avem noi de f cut aici ridic un num r de chestiuni importante.
Oamenii tr iesc în timp, dar Duşmanul îi sorteşte eternit ii. Ceea ce înseamn , cred, c dorin a
Lui e ca ei s se concentreze cu prec dere asupra a dou lucruri: eternitatea ca atare şi acel moment al
timpului pe care ei îl numesc prezent. Asta pentru c prezentul este punctul anume în care timpul
întâlneşte eternitatea. Experien a uman a momentului prezent, şi numai ea, este analog modului în care
Duşmanul îmbr işeaz realitatea în întregul ei; ea singur le ofer libertate şi manifestare în act. Gândul
Lui, aşadar, e s -i in permanent preocupa i ori de eternitate (adic de El însuşi), ori de prezent — fie
meditând la unirea etern cu El sau la perpetua desp r ire de El, fie ascultând de vocea prezent a
conştiin ei, purtându-şi crucea din momentul prezent, primind în prezent harul, în l ând laude pentru
mul umirea prezent .
Sarcina noastr e s le lu m de sub ochi şi eternul şi prezentul. În acest scop, alegem uneori s
împingem pe unul sau pe altul (cum ar fi o v duv ori un savant) s tr iasc în trecut. Doar c aici
resursele simt limitate, fiindc un dram de cunoaştere adev rat a trecutului tot au, iar el fiind încheiat şi
împlinit, se aseam n cu eternitatea. E mult mai bine s -i îndemni s tr iasc în viitor. Necesitatea
biologic face ca toate pasiunile lor s inteasc deja în acea direc ie, aşa încât gândul la viitor le hr neşte
speran a şi frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut şi, prin urmare, determinându-i s gândeasc
spre înainte, îi facem s -şi umple mintea cu iluzii. Într-un cuvânt, dintre toate lucrurile, viitorul este cel
mai pu in asemenea eternit ii. Este cea mai integral temporal parte a timpului — pentru c trecutul a
înghe at şi nu mai curge, iar prezentul e str luminat tot de raze eterne. De aici încuraj rile şi sprijinul
nostru pentru şcoli de gândire
precum evolu ionismul, umanismul ştiin ific sau comunismul, care orienteaz afectele umane
c tre viitor şi le îmbib astfel cu esen de temporalitate. Prin urmare, aproape toate viciile oamenilor îşi
trag seva din viitor. Recunoştin a priveşte înspre trecut, iar iubirea c tre prezent; frica, avari ia, dorin a
carnal şi ambi ia privesc înainte. S nu crezi c dorin a carnal face excep ie. În momentul în care
pl cerea se produce, p catul (singurul care ne intereseaz ) s-a consumat deja. Pl cerea este doar acea parte
a procesului pe care noi, unii, o regret m şi pe care am elimina-o dac prin asta nu am pierde cu totul şi
p catul; ea este, de altfel, contribu ia Duşmanului şi deci o experien a prezentului. P catul, care este
contribu ia noastr , se naşte în aşteptarea a ce va s vin .
Cu siguran c şi Duşmanul vrea ca oamenii s se gândeasc la viitor — îns doar atât cât e
nevoie pentru a planifica acum actele de dreptate sau de binefacere care le sunt, probabil, datoria de a
doua zi. Datoria de a planifica lucrarea zilei de mâine este o datorie a zilei de azi Deşi materialul de baz e
împrumutat din viitor, datoria, ca toate datoriile, exist în prezent. Dar prea despic m firul în patru. Ce nu
vrea El e ca oamenii s mizeze sufleteşte pe viitor, s tind c tre el şi s i se d ruie. Iar noi exact asta vrem.
Ideal, pentru El, este omul care, dup ce a muncit o zi întreag pentru binele posterit ii (dac asta îi e
voca ia), îşi înl tur din minte orice gând legat de faptele lui, încredin eaz totul cerului şi se întoarce pe
dat la r bdarea sau recunoştin a cuvenite momentului de fa . Dimpotriv , exemplar pentru noi este
individul h r uit de viitor — bântuit de viziuni ale unui rai sau iad iminente pe p mânt — gata oricând s
încalce în prezent poruncile Duşmanului dac , astfel f când, îi d m a-n elege c mai uşor va p şi în primul
sau se va feri de al doilea; un individ care depinde în credin a lui de reuşita sau eşecul unor proiecte al
c ror final îi va r mâne pe veci necunoscut. Visul nostru e o na ie întreag care s goneasc neîncetat dup
cap tul curcubeului, niciodat onest , bun sau fericit acum, ci gr m dind tot darul real c p tat în
prezent la funda ia pentru altarul viitorului.
Cum contraargumente specifice nu exist , rezult c , în general, e mai bine pentru pacient s se
umple de temeri sau speran e (nu prea conteaz care anume) legate de chestiunea r zboiului, decât s
tr iasc în prezent. Dar sintagma “a tr i în prezent” e ambigu . Ea poate numi un proces care e de fapt la
fel de tributar viitorului precum teama îns şi. E posibil ca omul s nu aib grija viitorului nu pentru c îl
preocup prezentul, ci pentru c şi-a b gat în cap c viitorul e roz. Atâta vreme cât de-aici i se trage
calmul, nu ne doare capul, pentru c nu face decât s adune motive de dezam gire, şi astfel de nelinişte,
pentru momentul în care îşi va vedea speran ele spulberate. Dac , pe de alt parte, e conştient c s-ar
putea ca viitorul s -i rezerve orori şi de aceea se roag s fie înt rit în virtu i pentru a-i face fa , şi astfel se
apleac asupra prezentului pentru c acolo şi numai acolo s l şluiesc toat îndatorirea, tot harul, toat
cunoaşterea şi toate mul umirile, atunci nu-i a bun deloc: atacul trebuie lansat imediat. E o situa ie în
care, iar şi, arma filologic face îndeobşte treab bun : încearc s vezi ce impact are asupra lui no iunea
de “suficien ”. Dar, fireşte, e mult mai probabil c “tr ieşte în prezent” nu pentru motivele înşirate mai
sus, ci pur şi simplu pentru c st bine cu s n tatea şi nu-i displace munca pe care o face. În cazul sta,
fenomenul e pur natural. Dar, chiar şi aşa, în locul t u i-aş strica ni eluş apele. De fenomene naturale
trebuie în general s ne ferim. Şi-apoi, de ce s apuce creatura s fie fericit ?
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
În ultima ta scrisoare men ionai în treac t c , de când s-a convertit, pacientul frecventeaz o
anumit biseric , una singur , de care nu se simte pe de-a-ntregul mul umit. Pot s întreb la ce- i st
mintea? De ce nu mi-au fost aduse la cunoştin cauzele leg turii sale cu biserica parohial ? Nu pricepi c ,
doar dac nu cumva e vorba de un act de indiferen , fidelitatea lui nu e bun deloc? Ştii şi tu foarte bine,
sper, c , dac un om nu poate fi vindecat de mersul la biseric , cel mai bine e s -l facem s bat tot
cartierul în c utarea bisericii care “i se potriveşte”, pân când ne alegem cu un bun degust tor ori
cunosc tor de biserici.
Motivele sunt evidente. Una la mân , organiza ia parohial nu trebuie pierdut din ochi nici un
moment, de vreme ce, fiind o unitate de loc şi nu de preferin e, aduce laolalt oameni de diferite clase şi
mentalit i într-un soi de uniune care-i e pe plac Duşmanului. Pe de alt parte, îns , principiul
congrega ional face din fiecare biseric un fel de club şi, în cele din urm , dac totul merge bine, o coterie
sau fac iune. Doi la mân , tot c utând biserica “potrivit ”, omul nostru va deveni un critic în loc s r mân
un înv cel, cum şi l-ar dori Duşmanul. Ce aşteapt El de la orice laic din biseric este o atitudine care se
poate, într-adev r, numi critic în m sura în care respinge orice e fals sau pernicios, dar care r mâne
radical necritic în ce priveşte formularea unor criterii estimative — un laic care nu-şi pierde vremea
gândindu-se la ce anume respinge, ci se ded , deschis, umil şi necercet tor, hranei oferite. (Vezi bine cât
de josnic, cât de nespiritual, cât de iremediabil vulgar este El!) Efectul acestei atitudini, mai ales în timpul
predicilor, este s creeze acea stare (suprem ostil planurilor noastre) în care sufletul omenesc devine acut
sensibil la orice platitudine. Aproape c nu exist predic sau carte de care s nu ajungem s ne temem
dac omul le primeşte în aceast stare. Aşa c , rogu-te, nu mai pierde vremea şi trimite- i negreşit n t r ul
s fac turul bisericilor din cartier. C ci, dup cum se vede din rapoarte, pân acum mare brânz n-ai f cut.
Pentru cele dou biserici din apropierea lui, am cercetat cataloagele. Poten ial au şi una şi alta. În
prima dintre ele, preotul e un tip care se chinuie de atâta vreme s îndoaie credin a cu ap chioar ca s-o
dea pe gât unei congrega ii, zice el, necredincioase şi cam grele de cap, încât acum a ajuns s -şi uimeasc el
enoriaşii cu propria-i necredin , şi nu invers. Multe suflete s-au cl tinat în religia lor datorit individului.
Admirabil e şi felul în care oficiaz slujba. Grijuliu s -şi scuteasc turma de orice “dificult i”, s-a dezis şi
de colec ia de predici şi de culegerea oficial de psalmi, iar acum, f r s -şi mai dea seama, meli eaz la
nesfârşit cei cincisprezece psalmi şi cele dou zeci de înv turi pl cute inimii lui. Afar de adev rurile pe
care el şi ale lui oi e le ştiu deja pe dinafar , nimic altceva nu le poate ajunge vreodat sub ochi prin
mijlocirea Scripturii: e limpede c aici nu ne paşte nici un pericol. Dar poate pacientul t u nu e îndeajuns
de nerod pentru biserica asta — sau nu înc ?
La cealalt biseric îl avem pe Fratele Spike. Oamenii se întreab adesea cum face el s jongleze cu
tot soiul de opiniuni — de ce azi e aproape comunist, iar mâine o d pe un fel de fascism teocratic — azi
un scolastic, mâine denun tor al ra iunii umane — azi afundat în politic , mâine în stare s declare c
toate ale lumii se afl în mod egal “sub judecat ”. Pentru noi, desigur, elementul de leg tur nu e un
mister, şi el se numeşte ur . Omul nu se poate ab ine s nu predice lucruri care s nu fie în mod voit
şocante, întrist toare, de neîn eles sau umilitoare pentru p rin ii lui şi genera ia lor. O predic pe care
oamenii ştia ar putea-o încuviin a ar fi pentru el la fel de insipid ca un poem ce nu le-ar pune dificult i
de lectur . Individul promite şi prin gr untele de nesinceritate care s-a aciuat în el; îl înv m s spun
„Aceasta este înv tura Bisericii” atunci când ce vrea s zic de fapt e “Sunt aproape sigur c am citit asta
de curând în Maritain sau altcineva de genul sta”. Trebuie s te avertizez, îns , c are un defect fatal:
crede cu adev rat. Iar asta e înc de ajuns ca s strice totul.
Cele dou biserici au totuşi în comun un punct favorabil: sunt amândou biserici partizane. Mi se
pare c asta te-am mai înv at: dac pacientul nu poate fi inut departe de Biseric , m car s se ataşeze cu
putere de vreo partid din untrul ei. Nu m refer la chestiuni de natur pur doctrinal ; în privin a asta, cu
cât e mai c ldu în opinii, cu atât mai bine. Şi nu în doctrine ne punem noi speran a pentru a isca r ut i
respectabile. Toat distrac ia st în a produce ur între cei care zic “împ rt şanie” şi cei care zic “sfânta
cuminec tur ”, f r ca vreuna dintre partide s poat ar ta diferen a dintre, s zicem, doctrina lui Hooker
şi cea a lui Thoma din Aquino şi s-o sus in coerent mai mult de cinci minute. În schimb, toate acele
obiecte complet nesemnificative, precum lumân rile, patrafirele şi mai ştiu eu ce, sunt un excelent teren
de lucru pentru noi. Am reuşit s ştergem aproape în întregime din min ile oamenilor ceea ce spurcatul la
de Pavel îi înv a odinioar despre hran şi alte fleacuri — anume c omul îng duitor trebuie s cedeze
mereu în fa a rigoristului. Ai crede c n-aveau cum s nu vad folosul pildei. Te-ai aştepta s -l g seşti pe
omul Bisericii Joase îngenunchind şi facându-şi cruci pentru ca neînt rita conştiin a fratelui lui, adept al
Bisericii înalte, s nu se-nve e la sfidare, iar pe cel din partea “înalt ” ab inându-se de la astfel de gesturi
pentru a-l feri pe fratele lui din comunitatea “joas ” de p catul idolatriei. Şi aşa s-ar fi întâmplat dac nu
ne-am fi ocupat noi îndeaproape de problem . F r eforturile noastre varietatea practicilor din sânul
Bisericii Angliei ar fi putut deveni ogor m nos de caritate şi smerenie.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Dispre ul cu care, în ultima ta scrisoare, respingi ideea c l comia poate pierde un suflet omenesc
nu face decât s -mi arate cât de ignorant eşti. Una dintre marile noastre reuşite din ultimul secol a fost s
extirp m din conştiin a oamenilor interesul pentru acest subiect, care de-abia dac mai e amintit în predici
şi doar arareori mai tulbur vreo conştiin , de-a lungul şi de-a latul întregii Europe. Lucrul a fost posibil
în primul rând pentru c am mizat serios pe l comia moftului, şi nu pe l comia excesului. Mama
pacientului t u, aşa cum am aflat din dosarul înaintat şi cum ai fi putut afla şi tu de la Ghibor , este un bun
exemplu în acest sens. Femeia ar fi uluit — şi sper c într-o zi chiar va fi — s afle c întreaga ei via e
înrobit acestui soi de satisfacere a sim urilor, pe care nu-l sesizeaz doar pentru c e vorba de cantit i
mici. Dar ce conteaz cantit ile, atâta vreme cât ne putem folosi de stomacul şi papilele unui om pentru a-
i trezi cheful de ceart , ner bdarea, lipsa de îng duin şi grija exagerat fa de sine? Ghibor a lucrat
foarte bine cu b trâna doamn . Cucoana a ajuns spaima chelneri elor şi a servitoarelor. Cu un suspin şi-un
zâmbet fals, refuz invariabil orice i se pune în fa : “Dar v rog, v rog frumos... nu vreau decât o ceaşc
de ceai slab, dar nu foarte slab, şi o buc ic , cea mai mic , de pâine bine pr jit .” în elegi? Pentru c ce
vrea ea nu e mult şi oricum mai pu in costisitor decât ce i se ofer , nu va numi niciodat l comie
înc p ânarea ei de a primi exact ce vrea, oricât de mare b taie de cap ar produce altora. Dimpotriv , în
vreme ce ine neap rat s i se fac pe plac, are impresia c depune eforturi pe calea modera iei. Într-un
restaurant aglomerat, de pild , îi va sc pa un mic ip t la vederea farfuriei pe care chelneri a extenuat i-o
aşaz în fa şi va spune: “Vai, dar asta-i mult, mult prea mult! Ia-o de-aici şi adu-mi farfuria pe sfert.” în
caz c cealalt riposteaz , va spune c o face doar pentru a evita risipa; în realitate, o face pentru c a ajuns
într-atât sclava mofturilor c nu mai poate suporta s vad în fa a ochilor mai mult mâncare decât se
întâmpl s -şi doreasc în acel moment.
Adev rata valoare a tenacit ii cu care Ghibor a lucrat în t cere atâ ia ani de zile asupra b trânei
doamne se vede mai ales din felul cum stomacul a ajuns s -i domine întreaga via . Femeia se afl acum în
ceea ce se poate numi starea de spirit a lui “nu-vreau-decât”. Nu vrea decât o ceaşc de ceai preparat cum
trebuie, un ou fiert cum trebuie, sau o felie de pâine pr jit cum trebuie. Doar c nu g seşte niciodat
vreun servitor sau prieten care s fac aceste lucruri atât de simple cum trebuie — pentru c sub acest
“cum trebuie” al ei se ascunde o devorant nostalgie pentru m sura exact , aproape imposibil de reg sit, a
acelor pl ceri palatale pe care îşi închipuie c le-a gustat în trecut; un trecut în care ea regret “zilele când
se mai g seau servitori decen i”, dar care pentru noi echivaleaz cu zilele în care sim urile îi erau mai uşor
de satisf cut, iar pl cerile mesei nu erau vitale, asta pentru c nu erau singurele. În starea actual ,
dezam girile zilnice produc o permanent proast dispozi ie: buc tarii îşi dau demisia, iar prieteniile se
r cesc. Dac se întâmpl ca Duşmanul s -i trezeasc în minte vaga b nuial c ar putea fi mult prea
preocupat de mâncare, Ghibor pareaz imediat sugerându-i c de fapt nu-i pas prea mult ce m nânc
ea, dar c “ ine s -i fac pe plac b iatului”. În fapt, desigur, l comia ei îi face via a un chin de mult vreme.
Fireşte, pacientul t u e fiul mamei lui. Aşa c , în vreme ce î i concentrezi for ele, şi bine faci, în
alte direc ii, n-ar fi r u s umbli un pic, f r mare tam-tam, şi la roti a l comiei. Mascul fiind el, nu prea
cred s -şi pun pe ochi p l ria lui “nu-vreau-decât”. Masculii cad cel mai bine în plasa l comiei cu ajutor
din partea orgoliului. Trebuie s -şi ia aerul de fini cunosc tori, s se fandoseasc savant c au g sit singurul
restaurant din oraş unde muşchiul de vit se prepar “cum trebuie”. Iar orgoliul d repede în obişnuin .
Dar, oricum ai proceda, important e s -l aduci în stare s -şi “ias din s rite” ori de câte ori se vede obligat
s -şi refuze vreun capriciu — fie el şampanie sau ceai, sole colbert sau igarete, nu conteaz — pentru c
atunci s-a terminat cu orice urm de bun voin , spirit de dreptate sau echitate.
Simplul exces culinar e mult mai pu in valoros decât moftul. Ne e, acesta, mai ales util ca un fel de
preg tire a muni iei pentru atacurile asupra castit ii. Şi aici, ca şi în alte privin e, ine- i omul pe linia
falsei spiritualit i. Nu-i da în vreun fel ocazia s observe aspectul fiziologic al problemei. Las -l s se
întrebe ce gest de mândrie sau lips de credin l-a împins în bra ele tale, când simpla cercetare a ce
anume a mâncat sau b ut în ultimele dou zeci şi patru de ore i-ar ar ta de unde vine stocul de muni ie şi,
printr-un mic efort de abstinen , i-ar da posibilitatea s - i bruieze c ile de comunica ie. Dac totuşi se
gândeşte la aspectele fiziologice ale castit ii, serveşte-i minciuna cu mo pe care o înghit to i englezii,
aceea c exerci iul fizic excesiv şi oboseala aferent sunt în mod special favorabile virtu ii cu pricina. Cum
au reuşit s cread aşa ceva, când destr b larea marinarilor şi a solda ilor e notorie, e într-adev r lucru de
mirare. Dar am avut noi grij s r spândim legenda, cu ajutorul înv torilor — oameni cu adev rat
interesa i de castitate doar ca scuz pentru sporturi şi astfel gata s recomande sporturile drept sprijin
pentru castitate. Dar chestiunea e prea complex ca s-o discut m aici în dou rânduri.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Chiar şi sub direc iunea lui Balelungi, nu se poate s nu fi înv at în şcoal tehnica obişnuit a
ispitirii sexuale, şi fiindc pentru noi, spiritele, întreaga chestiune e total lipsit de interes (deşi necesar ca
parte a instruirii), o voi l sa deoparte. În ce priveşte, îns , corolarele cu b taie mai larg , m gândesc c ai
multe de înv at.
Cerin a Duşmanului ia, pentru oameni, forma unei dileme: ori abstinen total , ori monogamie
necondi ionat . Înc de pe timpul primei mari victorii a Tat lui Nostru, am reuşit s facem din prima
posibilitate o alegere extrem de dificil pentru ei. Iar de câteva secole încoace, porti a de sc pare a celei de-
a doua op iuni a devenit, mul umit nou , din ce în ce mai îngust . Ne-am ajutat aici cu produc iile
poe ilor şi romancierilor care i-au convins pe oameni c acea experien curioas şi în genere de scurt
durat pe care ei o numesc “dragoste” este singura ra iune respectabil a c s toriei; c acest avânt ini ial
poate şi trebuie s se perpetueze de-a lungul mariajului; şi c acel mariaj care pierde emo ia pe drum
devine nul şi neavenit. Ideea aceasta este versiunea parodic pe care am dat-o noi unei idei de-a
Duşmanului.
Întreaga filozofie a Iadului porneşte de la recunoaşterea axiomei care spune c un lucru este acel
lucru şi nu un altul şi, mai ales, c un individ este acel individ şi nu altul. Binele meu este al meu şi binele
t u e al t u. Ce câştig unul altul pierde. Pân şi un obiect este ceea ce este prin excluderea oric rui alt
obiect din spa iul pe care îl ocup ; dac se extinde, o face dând la o parte alte obiecte sau absorbindu-le.
Un sine se comport la fel. La animale, absorb ia ia forma devor rii; pentru noi, ea echivaleaz cu
transferul voin ei şi libert ii dintr-un sine slab într-unul mai puternic. “A fi” înseamn “a fi în
competi ie”.
Filozofia Duşmanului, pe de alt parte, nu e nimic altceva decât o încercare neobosit de a ocoli
acest adev r foarte evident. El caut contradic ia. Dup El, lucrurile trebuie s fie multe, şi totuşi, cumva,
în acelaşi timp unu. Binele unuia trebuie s fie şi binele altuia. Aceast imposibilitate se cheam în
limbajul Lui iubire, iar formula se aplic universal şi monoton la tot ce face El şi chiar la tot ce este El —
sau ce pretinde El c este. Aşa c nu se mul umeşte, nici m car El însuşi, s fie o simpl unitate aritmetic ;
sus ine c e în acelaşi timp trei şi unul, pentru ca absurdit ile despre Iubire s -şi g seasc fundament în
propria Lui natur . La cel lalt cap t al lan ului, introduce în materie obscena inven ie care se numeşte
organism, în care p r ile nu mai ascult de înclina ia lor natural spre competi ie, ci sunt f cute s
coopereze.
Motivul real pentru care s-a oprit la sex ca metod de reproducere printre oameni reiese cu
claritate din întrebuin area pe care i-a dat-o. Din punctul nostru de vedere, sexul ar fi putut fi cu totul
inocent. Ar fi putut fi doar o modalitate în plus prin care un sine mai puternic se înfrupt dintr-unul mai
slab — aşa cum şi este, într-adev r, printre p ianjeni, la care ceremonialul nup ial se încheie prin
devorarea mirelui de c tre mireas . Dar la oameni, Duşmanului i-a pl cut s pun împreun afec iunea
dintre p r i şi dorin a sexual . A mai f cut şi ca progenitura s depind de p rin i, iar p rin ilor le-a dat
impulsul de a-şi sus ine odraslele — şi astfel a creat familia, care e un fel de organism, doar c mai r u de-
atât; asta pentru c membrii simt aici mai distinc i, şi totuşi uni i într-un mod mai conştient şi mai
responsabil. E, pân la urm , pur şi simplu vorba de înc un mecanism de captare a iubirii.
Şi acum vine distrac ia. Duşmanul a spus despre cuplul c s torit c este ca “un singur trup”. N-a
spus nici “cuplu fericit
În c s torie”, nici “cuplu de indivizi care s-au c s torit pentru c se iubesc”, dar oamenii pot fl
convinşi s ignore detaliul, îi putem chiar face s uite c omul c ruia îi zic ei Pavel nu s-a referit strict la
cuplurile c s torite. Simpla împreunare duce, dup el, la “un singur trup”. Nu e greu s -i faci pe oameni s
accepte drept od în l at “dragostei” ceea ce în fapt descria la modul prozaic adev rata semnifica ie a
actului sexual. Adev rul este c ori de câte ori un b rbat se culc cu o femeie, de vor sau nu, se leag între
ei o punte transcendent de care trebuie fie s se bucure etern, fie s le fie etern povar . Pornind de la
propozi ia adev rat c aceast punte transcendent a fost conceput pentru a crea (şi dac cei doi i se
supun cuminte, ea chiar va crea) afec iunea şi familia, oamenii pot fi convinşi s infereze credin a fals c
amestecul de afec iune, fric şi dorin pe care îl numesc ei “dragoste” este singurul lucru care poate face
c s toria şi fericit şi sfânt . Eroarea e uşor de produs, de vreme ce “dragostea” precede adeseori, în Europa
occidental , c s torii încheiate în ascultare fa de scopurile Duşmanului, adic de dragul fidelit ii, al
fertilit ii şi bun voin ei; aşa cum fervoarea religioas înso eşte deseori, deşi nu mereu, convertirea. Cu
alte cuvinte, oamenii trebuie încuraja i s considere ca baz a c s toriei o versiune retoric şi deformat a
ceva ce Duşmanul promite cu adev rat ca rezultat al ei. Rezult dou avantaje, în primul rând, oamenii
nededa i continen ei pot fi împiedica i s g seasc în mariaj o solu ie pe motiv c nu se simt destul de
“îndr gosti i”. Şi, mul umit nou , ideea c se pot c s tori şi din alte motive le pare josnic şi suspect de
cinism. Da, da, chiar aşa gândesc ei. Au ajuns s priveasc inten ia de a fi loial unui partener în scopul
întrajutor rii, al p str rii castit ii şi transmiterii vie ii ca mult mai pu in important decât un simplu val
de pasiune. (în ce-l priveşte pe omul t u, nu neglija s -i faci efectiv odioas orice agen ie matrimonial .) în
al doilea rând, simpla excitare sexual , atâta vreme cât inteşte c tre matrimoniu, va fi luat drept
“dragoste”, iar “dragostea” va putea, în ochii lor, s absolve persoana de toat vina şi de toate consecin ele
atunci când va descoperi în cel lalt barbarie, prostie sau gust pentru destr b lare. Dar mai multe despre
toate acestea în viitoarea mea epistol .
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
M-am gândit foarte serios la întrebarea ta din ultima scrisoare. Dac , aşa cum am ar tat foarte
clar, toate sufletele se afl , prin natura lor, în competi ie, şi prin urmare ideea Duşmanului despre iubire
este o contradic ie în termeni, se mai poate atunci afirma, cum am f cut-o în repetate rânduri, c El chiar
le iubeşte pe stârpituri şi cu adev rat le doreşte libertatea şi existen a neînghi it de moarte? Sper, dragule,
c nu i-a trecut prin cap s ar i scrisorile mele şi altora. Nu c asta ar fî o tragedie, fireşte. Oricine şi-ar da
seama c ceea ce poate p rea gând eretic e doar rodul accidentului. Apropo, sper c i-a fost clar, de
asemenea, c cele câteva referin e aparent neelegante la persoana lui Balelungi au fost f cute numai şi
numai din spirit de glum . În realitate, am pentru el cea mai înalt considera ie. Şi, evident, atunci când
spuneam c nu v d de ce te-aş proteja eu de autorit i, nu f ceam decât s te tachinez. Fireşte c po i conta
oricând pe mine. Dar, te rog, p streaz totul sub t cere.
Adev rul e c m-a luat pur şi simplu valul atunci când am spus c Duşmanul îi iubeşte pe oameni.
Aceasta este, desigur, o imposibilitate. El este o fiin unic , iar ei sunt separa i de El. Binele lor nu poate fi
şi al Lui. Toat vorb ria Lui pe tema iubirii este cu siguran un paravan pentru altceva — nu se poate s
nu aib un motiv real pentru care i-a creat şi le tot poart de grij . Iar dac am ajuns s vorbim ca şi cum
într-adev r ar nutri o astfel de iubire imposibil , asta e pentru c ne e peste poate s în elegem care este
motivul real. Ce are de gând şi la ce-i folosesc ei? Asta-i întrebarea cea mare. Nu cred s - i fac vreun r u
dac - i spun c tocmai problema asta a fost una dintre principalele cauze pentru care Tat l Nostru s-a r cit
cu Duşmanul. Atunci când pentru prima dat a venit vorba s fie creat omul şi când, deja la vremea
respectiv , Duşmanul m rturisea c întrez reşte istoria cu crucea, Tat l Nostru a cerut imediat o
întrevedere şi, fireşte, a pretins o explica ie. Numai c în loc de l muriri, a primit gargara cu iubirea
dezinteresat pe care Duşmanul o tot vântur de atunci încoace. Evident c aşa ceva Tat l Nostru nu a
putut accepta. L-a implorat pe Duşman s dea c r ile pe fa şi s-a ar tat cât se poate de dispus s asculte. A
recunoscut c îl rodea nespus s afle secretul; Duşmanul a replicat: “Sper din toat inima s te road .”
B nuiesc c aici s-a rupt coarda: dezgustat de asemenea gratuit lips de încredere, Tat l Nostru a
hot rât s pun între el şi Prezen o distan infinit , iar mişcarea a fost atât de brusc încât s-a putut
vehicula, la ordinele Duşmanului, istoria ridicol cum c a fost alungat şi îmbrâncit afar din Rai. De
atunci încoace, am început s în elegem de ce umbl tiranul cu asemenea ascunzişuri. Tronul Lui depinde
de secret. Membri ai partidei Lui au recunoscut deseori c dac ar fi vreodat s ajungem s afl m ce
în elege El prin iubire, r zboiul s-ar sfârşi şi nou ni s-ar deschide iar por ile Raiului. Şi asta e lupta noastr
cea mare. Ştim foarte bine c nu are cum s iubeasc : nimeni nu o poate face: nu are nici un sens. Numai
de-am putea s afl m ce are cu adev rat de gând! S-au încercat ipoteze peste ipoteze, şi tot n-am aflat
nimic. Dar nu trebuie s ne pierdem speran a: teorii din ce în ce mai complicate, baze de date din ce în ce
mai complete, recompense din ce în ce mai substan iale pentru cercet torii care fac progrese, pedepse din
ce în ce mai teribile pentru cei care stagneaz — nu se poate ca toate acestea, aplicate cu sârg şi înte ite
pân ce vremurile se vor sfârşi, s nu dea vreun rezultat.
Eşti nemul umit c din ultima mea scrisoare nu se în elege prea clar dac eu unul consider c
starea de îndr gostire este de dorit sau nu în cazul unei fiin e umane. Z u aşa, Am rel, sta e genul de
întrebare care de la ei trebuie s vin ! Las -i pe ei s discute dac “dragostea”, sau patriotismul, sau
celibatul, sau lumân rile pe altar, sau abstinen a de la alcool, sau educa ia sunt “bune” sau “rele”. Nu
pricepi c nu exist r spuns? Nu conteaz nimic altceva decât tendin a unei st ri de spirit date, în situa ii
date, de a înclina balan a unui pacient anume, într-un moment anume, mai curând spre talerul
Duşmanului sau spre al nostru. Aşa c e foarte bine-venit s -l faci pe pacient s decid c “dragostea” e fie
bun , fie rea. Dac e un tip arogant pe care trupul îl îngre oşeaz din simpl pudibonderie, pe care el o ia
drept puritate — şi c ruia îi place s desfiin eze ceea ce majoritatea celorlal i aprob — f -l neap rat s
voteze împotriva dragostei. Îmbib -l pân la refuz cu preten ii de ascetism şi apoi, dup ce-i vei fi separat
sexualitatea de tot ce ar mai putea s-o umanizeze, împresoar -l cu ea în forme mult mai brutale şi mai
cinice. Dac , dimpotriv , e genul fraierului sentimental, hr neşte-l cu poe i minori şi romane de mâna a
şaptea pân ce-l faci s cread , f r s ştie prea bine de ce, c “dragostea” nici nu are stavile şi nici nu mai
are nevoie de altceva pentru a-l înnobila pe om. Credin a asta nu e de prea mare folos, î i spun de-acum,
pentru infidelit i de ocazie; e îns re eta ideal pentru adultere prelungite, “nobile”, romantice şi tragice
ce sfârşesc, dac totul merge bine, cu crime şi sinucideri. Dac nu, tot e bun la ceva dac -i pune
pacientului pirostriile pe cap. Pentru c mariajul, deşi e inven ia Duşmanului, ne poate fi şi nou de folos.
Trebuie s fie câteva domnişoare în cercul pacientului care s reuşeasc s pun be e-n roata vie ii lui de
creştin, numai s -l po i convinge s se însoare cu una dintre ele. ine-m , te rog, la curent cu chestiunea
asta. Iar tu l mureşte-te odat pentru totdeauna c starea de îndr gostire nu e neap rat favorabil în sine
nici nou , nici p r ii adverse. E pur şi simplu o situa ie din care şi noi şi Duşmanul încerc m s tragem
folos. Precum aproape toate cele care-i agit pe oameni, cum ar fi s n tatea şi boala, b trâne ea şi
tinere ea, sau r zboiul şi pacea, e şi ea, din punctul de vedere al vie ii spirituale, simpl materie brut .
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
M nemul umeşte grozav s v d c , pentru moment, Duşmanul a pus cap t în modul cel mai
brutal atacurilor tale directe asupra castit ii pacientului. Ar fi trebuit s ştii c în cele din urm aşa
procedeaz El, şi ar fi fost bine s te opreşti înainte de a atinge punctul critic. N-ai f cut-o, şi acum omul
t u a descoperit, spre frustrarea noastr , adev rul c astfel de atacuri nu dureaz o veşnicie; prin urmare,
nu vei mai putea pune la b taie ceea ce, pân la urm , este una dintre cele mai bune arme ale noastre —
credin a ignoran ilor c n-au cum s scape de noi decât f cându-ne pe plac. Ai încercat, presupun, s -l
convingi c abstinen a e nes n toas ?
Nu mi-ai spus înc nimic despre eventuale domnişoare prin preajma pacientului. Aş dori imediat
un raport, pentru c , dac nu-i putem împinge sexualitatea c tre necur enie, cel pu in s -l duc la
solicitarea unui mariaj dezirabil. Între timp, aş vrea s - i dau o idee despre tipul de femeie — vreau s spun
tipul fizic — de care ar fi bine s se îndr gosteasc , asta dac schema cu “îndr gostitul” e cea mai bun care
ne-a r mas.
Desigur, asupra chestiunii au c derea s se pronun e, în linii generale, spirite mult mai adânc
plasate pe Scara Infernal decât suntem noi. E de competen a acestor mari maeştri s dea, în fiecare epoc ,
direc ia proastei orient ri în ce priveşte “gustul” sexual. Atelier de lucru propice le este, în genere, micul
cerc de artişti populari, croitori, actri e şi directori de imagine care lanseaz tipul la mod . Scopul urm rit
este de a ine cât mai departe unii de al ii posibilii parteneri de ambele sexe care şi-ar putea uni vie ile spre
propria lor prop şire spiritual , fericire şi înmul ire. Aşa am reuşit noi de secole bune încoace s d m peste
nas naturii, încât, de pild , caracteristici cu totul neînsemnate ale masculului (cum ar fi barba) au putut
deveni dezagreabile aproape tuturor femeilor — nici nu- i închipui cât de importante sunt astfel de
m run işuri. Cât priveşte gustul masculin, varia ii au fost mai multe. La un moment dat, am dat întâietate
tipului statuar şi aristocratic de frumuse e, pentru care dorin a masculin se aprinde odat cu orgoliul,
astfel încât s mân a rasei a prins rod în pântece dintre cele mai arogante şi mai cheltuitoare. Alt dat , am
selectat tipul de o feminitate exagerat , anemic şi limfatic, care merge mân în mân cu nerozia şi laşitatea
şi, în general, cu falsitatea şi micimea spiritului. În momentul de fa , suntem pe versantul opus. Vremea
valsului a trecut, şi acum, odat cu voga jazzului, form m ochiul b rb tesc pentru trupuri de efeb. Fiind
acesta un soi de frumuse e care mai curând piere decât oricare altul, reuşim s împingem pân la limit
oroarea cronic de îmb trânire a femelei (cu rezultate excelente) şi s reducem din ce în ce mai mult
dorin a ei de a avea copii. Am ob inut şi ca societatea s accepte mult mai relaxat reprezentarea nudit ii
aparente (şi nu a celei reale) în art şi expunerea ei pe scen şi la plaj . Totul e o minciun , fireşte; în arta
de consum siluetele sunt aduse din creion, iar femeile în carne şi oase îşi strâng şi-şi co openesc toate cele
în costumele lor de baie ca s arate mai suple şi mai sportive şi mai a b ie ei decât permite natura unei
femei în toat puterea vârstei. În acelaşi timp, instruim lumea modern s cread c se comport “onest” şi
“s n tos” şi c se întoarce la natur . In consecin , îndrept m din ce în ce mai mult aspira iile b rba ilor
c tre ceva care nu exist , asta pentru c ochi ii cap t un rol din ce în ce mai important în evaluarea
sexualit ii şi tinde din ce în ce mai mult s pretind imposibilul. Urmarea nu e greu de prev zut!
Aceasta este strategia general pentru momentul de fa . Ai totuşi libertatea ca, În untrul schemei
de baz , s alegi una din dou posibilit i pentru orientarea dorin elor pacientului. Vei descoperi, dac
priveşti cu aten ie în inima oric rui mascul uman, c imagina ia îi e bântuit de cel pu in dou tipuri de
femei — o Venus terestr şi una infernal — şi c dorin a lui difer calitativ în func ie de obiectul ales.
Una îi trezeşte genul de dorin care îl conduce în mod natural spre terenul Duşmanului — genul care se
amestec uşor cu afec iunea cald , se supune cuminte ideii de c s torie şi se imprim imediat cu acea
str lucire a curtoaziei şi naturale ei care ne e nou atât de urât . Pe cealalt o doreşte cu brutalitate, şi cu
brutalitate îşi hr neşte dorin a: tipul acesta de femeie ori îl vindec definitiv de însur toare — şi o poate
face foarte uşor — ori, dac nu, va juca în ochii lui rolul de soa -sclav , idol sau complice. Dragostea lui
pentru primul tip poate aduce dup sine ceea ce Duşmanul numeşte r ul, dar numai în mod accidental; îşi
va dori ca ea s nu fie nevasta altuia şi va regreta c nu o poate iubi în mod legitim. In cazul celui de-al
doilea tip, îns , r ul gustat este exact ce-şi doreşte; este izul acid pe care-l caut . Pe chip îl vor încânta
semnele de animalitate, sau bosumflarea, sau perfidia, sau cruzimea, iar la trup va aprecia lucruri care
difer flagrant de ceea ce numeşte în mod obişnuit frumuse e, lucruri pe care, cu mintea mai pu in
înfierbântat , le poate chiar califica drept urâte, dar care, mul umit artei tale, pot fi puse s ciupeasc la
sânge coarda obsesiilor lui personale.
 E foarte clar c Venus infernal e perfect în rolul de prostituat sau amant . Dar dac omul t u e
creştin şi dac i s-au b gat bine în cap prostii despre “dragostea” nest vilit şi atoatecompensatoare, e de
multe ori posibil s -l faci s-o ia de nevast . Şi te asigur c merit efortul. Va trebui s ştergi de pe list ,
într-adev r, promiscuitatea şi viciul solitar; dar exist şi alte metode, mai pu in directe, de a întoarce
sexualitatea împotriva unui individ. De altfel, ele nu sunt numai eficiente, dar şi de-a dreptul încânt toare;
nefericirea astfel ob inut e de soiul cel mai ales, şi îşi p streaz foarte mult timp buchetul.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Într-adev r. Perioada în care î i supui pacientul la ispite sexuale e nemaipomenit de propice
pentru a lansa şi o ofensiv de gradul doi asupra irascibilit ii lui. Poate deveni chiar opera iunea
principal , atâta vreme cât el o crede secundar . Dar şi aici, precum în tot ce faci, cel mai bine î i vei
preg ti ambuscada moral dac mai întâi ai grij s -i întuneci mintea.
S ştii c nu ghinionul pur şi simplu îi înfurie pe oameni, ci ghinionul în care ei v d un ultragiu.
Iar sentimentul ultragiului se naşte odat cu senza ia c o preten ie legitim le-a fost refuzat . Prin urmare,
cu cât pacientul va avea, la sugestia ta, mai multe preten ii de la via , cu atât mai des se va sim i r nit şi, în
consecin , cu atât mai mult îi va creşte nemul umirea. Vei fi observat c nimic nu-l enerveaz mai tare
decât s vad c i se r peşte pe nepus mas timpul care îi p rea în întregime la dispozi ia lui. E suficient s
primeasc o vizit neanun at (atunci când se preg tea pentru o sear liniştit ) sau s se trezeasc pe cap cu
vorb rea a de so ie a prietenului (atunci când aştepta un tete-à-tete cu prietenul) ca s fie scos din s rite. E
adev rat c înc nu s-a înveninat şi nici nu s-a lenevit într-atât încât astfel de solicit ri minore s i se par
în sine insuportabile. Îl înfurie doar pentru c simte c îi este furat timpul, care, zice el, îi apar ine. Nu
pregeta aşadar s -i ii vie în minte propozi ia, altfel curioas , c “timpul meu este al meu şi al nim nui
altcuiva”. Cultiv -i sentimentul c începe fiecare zi ca posesor de drept al celor dou zeci şi patru de ore.
F -l s priveasc fiecare por iune din aceast proprietate fie ca pe un soi de impozit exagerat, atunci când o
datoreaz serviciului, fie ca pe o dona ie generoas , atunci când o acord îndatoririlor religioase. Dar ce nu
va trebui nicicum s pun la îndoial e c suma total din care se scad astfel de pl i este, într-un sens
misterios, dreptul lui din n scare.
Te aşteapt o sarcin delicat . Premisa de la care nu vrem s se abat el este atât de absurd încât,
dac numai o dat ajunge s-o pun sub semnul întreb rii, nici noi nu suntem în stare s aducem m car o
umbr de argument în favoarea ei. Omul nu poate nici s creeze, nici s in pe loc o singur clip ; timpul
îi este în întregime d ruit; la fel de bine ar putea s socoat soarele şi luna drept acareturi personale. În
plus, omul este, teoretic vorbind, pe de-a-ntregul în slujba Duşmanului; iar dac Duşmanul i s-ar înf işa
în trup şi i-ar cere s i se dedice Lui în totalitate pentru o singur zi, omul nu ar zice nu. I-ar fi o mare
uşurare dac în acea zi n-ar avea altceva de f cut decât s îndure conversa ia unei femei z rghite; şi cu atât
mai uşurat, aproape descump nit, ar fi dac pentru o jum tate de or din acea zi, Duşmanul i-ar spune:
“Acum du-te şi distreaz -te. “ Ei bine, dac apuc s gândeasc m car o secund la premisa cu pricina, pân
şi el va în elege c la fel stau lucrurile, de fapt, cu flecare zi. Aşa c atunci când zic c e bine s nu se abat
de la premis , nu înseamn în nici un caz c m aştept s -i procuri argumente în ap rarea ei. Aşa ceva nu
exist . Sarcina ta e în întregime negativ . Nu-l l sa s se gândeasc o clip la ea. Înveleşte totul în bezn ,
aşa încât sim ul lui de proprietar al timpului s lucreze t cut şi neştiut din chiar inima negurii.
De altfel, sim ul propriet ii merit întotdeauna încurajat. Oamenii ridic în general tot felul de
preten ii în sensul sta, spre uimirea egal a cerurilor şi a genunii, iar noi nu avem decât s -i încuraj m.
Mare parte din asaltul timpurilor moderne împotriva castit ii se trage din credin a oamenilor c au drept
de proprietate asupra trupurilor lor — acele vaste şi periculoase domenii, pulsând de energia care a creat
lumile, în care şi-au g sit s laş f r voia lor şi de unde vor fi expulza i când şi cum îi place Celuilalt! E ca şi
cum un prunc de os regesc c ruia, din iubire, tat l lui i-ar fi încredin at st pânirea cu numele a vreunei
provincii însemnate, aflat sub guvernarea efectiv a unor consilieri în elep i, ar ajunge s -şi închipuie c
cet ile, p durile şi holdele simt ale lui de drept, aşa cum ale lui sunt şi cuburile de construit din camera de
joac .
Sim ul propriet ii se hr neşte nu doar cu mândrie, dar şi cu proasta judecat . Aşa c îi instruim s
nu dea aten ie diferitelor nuan e ale particulei posesive — acele fine degradeuri de sens care merg de la
“ghetele mele”, prin “câinele meu”, “servitorul meu”, “nevasta mea”, “tat l meu”, “st pânul meu” şi “ ara
mea” pân la “Dumnezeul meu”. Nu-i greu s -i înve i s reduc toate varia iile la semnifica ia din “ghetele
mele”: acel “al meu” al propriet ii. Înc din gr dini poate înv a copilul s în eleag prin “ursule ul
meu” nu obiectul imaginat al afec iunii sale, cu care se afl într-o rela ie special (c ci Duşmanul asta îi
înva dac nu suntem aten i), ci “ursule ul pe care pot s -l rup în buc i dac vreau”. Iar la cel lalt cap t al
ierarhiei, i-am înv at pe oameni s spun “Dumnezeul meu” aproape cum ar zice “ghetele mele”,
În elegând prin asta “Dumnezeul de la care am preten ii în schimbul str lucitelor mele servicii şi
care poate fi exploatat de la amvon — Dumnezeul investi iilor mele”.
 Dincolo de toate acestea, frumuse ea e c , în fond, nici o fiin uman nu poate spune despre ceva
c e “al s u” în sensul deplin posesiv al cuvântului. Într-un final, fie Tat l Nostru, fie Duşmanul vor spune
“al meu” despre toate câte exist , şi în special despre fiecare om. Creaturile vor afla pân la urm , n-ai
team , cui apar in timpul lor, sufletele lor şi trupurile lor — cu siguran nu lor, orice s-ar întâmpla.
Deocamdat Duşmanul spune, pedant, c totul este “al s u”, pe baza argumentului avoc esc c El a creat
totul. Tat l Nostru sper ca la sfârşit s spun c “ale sale” sunt toate într-un sens mult mai realist şi mai
dinamic: ca prad de r zboi.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Şi zici aşa! Omul t u s-a îndr gostit — şi de dragoste mai p c toas nici c avea cum s dea — iar
f tuca nu apare deloc în raportul pe care mi l-ai trimis. Poate te-ar interesa s afli c mica neîn elegere cu
poli ia secret , legat de unele exprim ri mai libere dintr-o scrisoare de-a mea, pe care ai încercat tu s-o
l mureşti, s-a sfârşit cu bine. Dac sperai ca astfel s -mi câştigi bun voin a, te-ai înşelat amarnic. Vei pl ti
pentru gafa asta, aşa cum vei pl ti pentru toate celelalte. Deocamdat anexez aici o broşur proasp t editat
despre noua Cas de Corec ie pentru Ispititorii Incompeten i. Ilustra iile abund şi n-ai s g seşti un rând
plictisitor în ea.
Am cercetat dosarul fetei şi m-a apucat groaza de ce-am aflat. Nu c -i creştin , dar ce fel de
creştin — o viperuşc cu ochi lunecoşi şi zâmbet tâmp, care când scoate un cuvânt te minte-n fa , o
sp l cit şi-o anost cu mutr de şoarece, virgin pân -n m duva oaselor. Scârboşenia! Mi se face sil . Se-
mpute şi se op reşte pân şi dosarul de ea. M-apuc furia când v d cum s-a nemernicit lumea asta. Pe
vremuri am fi aruncat-o imediat în aren . Pentru asta simt f cute cele ca ea. Nu c-ar fi de prea mare folos
şi-acolo. O mironosi cu dou fe e (cunosc soiul) care ai zice c e gata s leşine doar la vederea unei
pic turi de sânge, dar nu se codeşte s moar cu zâmbetul pe buze. O ipocrit cu brevet. Ai zice c nu-i în
stare s omoare o musc , dar te pune imediat la col dac o-nt râ i. Genul care mi-ar trage şi MIE o
s puneal ! O sec tur de domnişoric de pension — care îns a c zut imediat în bra ele fantelui stuia de
mucava ca orice animal care amuşin vremea împerecherii. Şi dac Duşmanul atâta se d în vânt dup
virginitate, de ce n-o tr sneşte pentru restul — în loc s priveasc liniştit şi c-un rânjet pe fa ?
Pentru c în sufletul Lui e un hedonist. Toate posturile şi veghea şi rugurile şi crucile sunt doar
butaforie. Sau un fel de spuma m rii la mal. Pe când în larg, în largul m rii Lui, acolo sunt valuri şi valuri
de pl cere. Nici nu face un secret din asta: la dreapta Lui stau “pl cerile veşnice”. Groaznic! Cred c nu are
nici cea mai vag idee despre înaltul şi austerul mister c tre care ne ridic m noi prin Viziunea Mizerifîc .
E vulgar, Am rel. E un burghez din cap pân -n picioare. Şi-a umplut lumea de pl ceri. Oamenii au ceva de
f cut cât e ziua de lung , f r ca El s trebuiasc s -i supravegheze — dorm, se spal , m nânc , beau, fac
amor, se joac , se roag , muncesc. Noi nu ne putem folosi de nimic din toate astea pân nu le sucim în
vreun fel. Lupt m în condi ii extrem de dezavantajoase. Nimic nu este în mod natural de partea noastr .
(Nu c asta te-ar absolvi pe tine de vin . Am s m ocup şi de tine curând. Întotdeauna m-ai urât şi te-ai
obr znicit de câte ori ai avut îndr zneala.)
Aşa c , fireşte, pacientul t u va ajunge s cunoasc familia şi pe apropia ii acestei femei. Aşa de
greu i-o fi fost s vezi c pân şi casa în care tr ieşte e un loc unde el nu ar fi trebuit niciodat s intre?
Fiecare col işor tr sneşte de duhoarea aia ucig toare. Pân şi gr dinarul, care e cu ei de numai cinci ani, a
început s se îmbibe. Oaspe ii chiar, dup o vizit de sfârşit de s pt mân , duc cu ei ceva din miros când
pleac . S-a prins de câine, s-a prins şi de pisic . Iar casa întreag e plin de acest mister de nep truns.
Suntem siguri (e o chestiune de principii prime) c fiecare membru al familiei urm reşte în vreun fel s
profite de ceilal i — dar nu putem afla cum anume. P streaz cu o gelozie demn de Duşmanul însuşi
secretul a ceea ce se ascunde de fapt în spatele acelei preten ii de iubire dezinteresat . Casa şi gr dina toat
sunt un mare t râm al obscenit ii. E îngrozitor cum seam n cu felul în care un scriitor uman descria
Raiul: “t râmurile unde doar via este şi care, atunci când nu r sun a cânt, respir linişte. “
Cântul şi liniştea — cât le detest pe amândou ! S fim recunosc tori c înc de când Tat l Nostru
a intrat în Iad — deşi asta a fost în urm cu un timp pe care oamenii, chiar m surând în ani lumin , nu l-ar
putea exprima — nici un milimetru p trat de spa iu infernal şi nici o clip din timpul infernal n-au fost
încredin ate vreuneia dintre aceste for e abominabile, ci peste tot a domnit zgomotul — zgomotul, marele
dinamism, expresia audibil a tot ce este exuberant, intransigent şi viril — zgomot care, singur, ne ap r
de abera iile conştiin ei, de îndoieli disperate şi imposibile dorin e. Într-un final, vom transforma
universul tot într-un mare zgomot. Deja am f cut paşi mari în direc ia asta pe p mânt. Praful se va alege de
muzicile şi t cerile Raiului, nd ri le facem. Recunosc, totuşi, c înc nu am atins striden a necesar ,
suntem înc departe de aşa ceva. Cercet rile continu . Iar acum ajung şi la tine, nenorocit de —

[Aici manuscrisul se întrerupe şi continu cu un alt scris.]

Luat cu fierbin eala scrisului, se pare c m-am preschimbat f r s ştiu într-un miriapod. Aşa încât
am s dictez restul secretarului meu. Acum c transformarea e complet , v d bine c e vorba despre un
fenomen periodic. Ceva zvonuri au ajuns şi la urechile omeneşti, iar poetul pe nume Milton a dat o
versiune distorsionat , înso it de comentariul ridicol cum c astfel de metamorfoze sunt o “pedeaps ”
impus nou de c tre Duşman. Un scriitor mai modern — c ruia îi zice Pshaw sau aşa ceva — a sesizat,
totuşi, adev rul. Transformarea porneşte din interior şi este manifestarea glorioas a for ei vitale pe care
Tat l Nostru ar adora-o dac s-ar întâmpla s adore şi altceva în afar de sine. În forma pe care o am acum,
sunt şi mai ner bd tor s te v d şi s te aduc la pieptul meu, de unde s nu te mai dezlipeşti niciodat .

(Semnat) BROSCONEA

În numele Sublimit ii Sale Abisale, Subsecretarul Sfredelin.

 Dragul meu Am rel,
Aceast domnişoar şi dezgust toarea ei familie vor da de-acum posibilitatea pacientului s
cunoasc zilnic şi mai mul i creştini — creştini foarte inteligen i pe deasupra. Mult timp de-acum înainte
va fi aproape imposibil s -i lipsim via a de spiritualitate. Nu-i nimic; în cazul sta, va trebui s i-o
corupem. Nu m îndoiesc c ai exersat deseori transformarea în înger de lumin pe poligonul de
antrenamente. A venit vremea s-o faci în fa a Duşmanului. Lumea şi Trupul nu ne-au ajutat prea mult;
r mâne o a treia putere. Iar o reuşit aici aduce mai mult glorie decât toate celelalte. Un sfânt corupt, un
fariseu, un inchizitor sau un magician simt mai pe plac Iadului decât un simplu tiran sau un dezm at.
Cercetându-i pe noii prieteni ai pacientului t u, m-am gândit c cea mai bun zon de atac e
grani a dintre teologie şi politic . Câ iva dintre ei pun mare pre pe implica iile sociale ale religiei lor. În
sine, preocuparea ne e potrivnic ; dar o putem întoarce în favoarea noastr .
Vei vedea c , dup p rerea multor scriitori politici de orientare creştin , creştinismul a început s
mearg pe c i greşite şi s se dep rteze de doctrina fondatorului înc de la începuturi. Ideea ne poate ajuta
dac încuraj m, o dat în plus, concep ia unui “Iisus istoric”, de recuperat prin îndep rtarea
“excrescen elor şi pervertirilor” târzii, pentru ca astfel s poat fi corectat întreaga tradi ie creştin .
Printre membrii ultimei genera ii am încurajat construirea unui astfel de “Iisus istoric” pe linii liberale şi
umaniste; acum promov m un nou “Iisus istoric”, în termeni marxişti, catastrofici şi revolu ionari.
Avantajele unor astfel de proiecte, pe care avem inten ia s le actualiz m la fiecare treizeci de ani,
aproximativ, sunt multiple. În primul rând, oricare dintre ele are poten ialul de a canaliza devo iunea
uman spre ceva ce nu exist , pentru c fiecare “Iisus istoric” este foarte pu in istoric. Documentele spun
ce spun şi nu pot fi ad ugite; prin urmare, pentru fiece nou “Iisus istoric”, m rturiile trebuie ajustate,
suprimând unele lucruri, exagerând altele şi punând la lucru acel soi de ipoteze (str lucite, cum i-am
înv at pe oameni s le numeasc ) pe care nimeni n-ar da doi bani în via a obişnuit , dar care sunt prea de
ajuns ca s adune o recolt întreag de noi Napoleoni, noi Shakespeari şi noi Swif i în cataloagele de
toamn ale oric rui editor. În al doilea rând, tipul sta de reconstruc ie deduce importan a propriului ei
“Iisus istoric” din cine ştie ce teorie particular c reia El i-ar fi fost, chipurile, ini iator. Iisus trebuie s fie
un “mare om” în sensul modem al termenului — aflat la originea vreunei linii de gândire fantaste, excesive
— un tip ciudat, colportor de panacee. Distragem astfel min ile omeneşti de la ceea ce în adev r este şi a
f cut El. Mai întâi îl transform m într-un simplu înv tor, apoi camufl m leg tura de substan dintre
înv turile Lui şi cele ale celorlal i mari educatori morali. Oamenii nu trebuie s observe c to i marii
moralişti sunt trimişi de Duşman nu pentru a le spune lucruri noi, ci pentru a le împrosp ta memoria,
pentru a reafirma platitudinile morale originare, împotriva eforturilor noastre de a le ine sub t cere. Noi îi
facem pe sofişti: Duşmanul vine cu un Socrate s le r spund . Un al treilea scop pe care îl urm rim prin
astfel de reconstruc ii este s distrugem via a devo ional . În locul prezen ei reale a Duşmanului, pe care
omul o experimenteaz prin rug ciune şi slujb , aducem o p rere, o figur ce oas şi îndep rtat care
vorbea o limb ciudat şi care a murit cu mult timp în urm . O asemenea bizarerie nu poate fi obiect de
venera ie. În locul creatorului adorat de creatur , vom avea curând un simplu lider aclamat de câte un
partizan, şi, într-un final, un personaj de marc aprobat de vreun istoric scrupulos, în al patrulea rând,
religia astfel practicat nu doar c distorsioneaz adev rul istoric prin imaginea pe care o d lui Iisus, dar
tr deaz istoria şi intr-un alt sens. Nici o na iune, şi prea pu ini indivizi, sunt primi i cu adev rat în
rândurile Duşmanului datorit studiului istoric al biografiei lui Iisus luat doar ca biografie. Asta pentru c ,
într-adev r, oamenii nu au acces la toate materialele necesare pentru o biografie complet . Primele
convertiri s-au datorat unui singur fapt istoric (învierea) şi unei singure doctrine teologice (Mântuirea)
care r spundeau unei no iuni a p catului pe care oamenii o aveau deja — e vorba de p cat, şi nu de vreo
nou lege fantezist aruncat pe pia de c tre vreun “mare om”, ci vechea, plata şi universala lege moral
despre care le vorbiser deja mamele şi doicile lor. “Scripturile” vin mai târziu, şi ele au fost scrise nu
pentru a forma creştini, ci pentru ari edifica pe creştinii deja forma i.
Aşa c orice “Iisus istoric”, oricât de periculos ne-ar putea p rea El la un moment sau altul, este
oricând de încurajat. În ce priveşte conexiunea general dintre creştinism şi politic , pozi ia noastr e ceva
mai delicat . Nu ne dorim în nici un caz ca oamenii s -şi conduc via a politic dup principii creştine,
fiindc o societate care se poate numi cu adev rat dreapt ar fi pentru noi un dezastru de propor ii. În
acelaşi timp, ne dorim foarte tare ca oamenii s trateze creştinismul ca pe un mijloc; e de preferat, fireşte,
s -l foloseasc drept mijloc pentru propriile lor avantaje personale, dar, dac asta nu se poate, merge şi ca
mijloc pentru orice altceva — chiar şi pentru dreptatea social . Ce urm rim e ca omul s înceap prin a
pre ui dreptatea social fiindc aşa-i cere Duşmanul, pentru ca apoi s -l aducem în situa ia de a cultiva
creştinismul în vederea drept ii sociale. Nu uita c Duşmanul nu permite s fie folosit ca simplu
instrument. Oamenii sau na iunile care îşi fac un scop din a reînvia credin a pentru asigurarea unei
societ i drepte s-ar putea chinui la fel de bine s foloseasc scara Raiului drept scurt tur spre cea mai
apropiat farmacie. Din fericire, în privin a asta oamenii se las foarte uşor duşi cu z h relul. Chiar
r sfoiam mai devreme un autor creştin şi am dat peste un pasaj unde recomanda propria sa versiune de
creştinism zicând c “doar o astfel de credin poate supravie ui ruinei vechilor culturi şi naşterii de noi
civiliza ii”. Vezi alunecarea de accent? “Crede i asta, nu pentru c e adev rat, ci pentru alte motive.” sta-i
jocul.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Din coresponden a cu Pişc mâl, care se ocup de tân ra pacientului t u, am început s în eleg
care este punctul ei slab. E vorba de un mic viciu ca o zgârietur discret , ce se poate observa la aproape
toate femeile care au crescut într-un cerc de oameni inteligen i, reuni i printr-o convingere bine definit ;
const în siguran a de neclintit c neini ia ii care nu împ rt şesc aceeaşi convingere sunt indivizi
incredibil de stupizi şi de ridicoli. B rba ii, care au în mod obişnuit contacte cu aceşti neini ia i, nu
gândesc astfel; siguran a lor, dac se poate vorbi de aşa ceva, e de alt natur . Pe când neclintirea ei, care,
zice ea, se datoreaz credin ei, nu e altceva decât aerul compact împrumutat de la mediul în care tr ieşte.
Nu difer , în fapt, prea mult de siguran a cu care ar fi afirmat, la vârsta de zece ani, c tipul de cu ite
pentru peşte folosit în casa tat lui ei este tipul potrivit, sau normal, sau “adev rat”, pe când ce se g seşte în
casele vecinilor “nici nu simt cu ite pentru peşte”. Re ine, totuşi, c elementul de ignoran şi naivitate
este aici atât de pronun at, iar elementul de mândrie spiritual atât de minuscul, încât cu fata nu prea ne
facem mari speran e. Te-ai gândit îns cum ar putea fi pacientul adus sub influen a ei?
Novicele e întotdeauna predispus la exager ri. Cel care s-a impus deja în societate e ultrarafinat,
pe când tân rul înv cel e pedant. In acest nou cerc, pacientul t u e un novice. În fiecare zi d cu nasul
acolo de o via creştin de asemenea calitate cum nici nu visa pân deun zi, şi, în plus, priveşte totul ca
printr-o lentil magic , pentru c este îndr gostit. E ner bd tor (iar Duşmanul îl preseaz ) s imite şi el
calitatea. Ai putea oare s -l faci s imite, în loc, defectul iubitei lui şi s se str duiasc cu atâta sârg încât
ceea ce la ea se poate trece cu vederea, la el s devin cel mai puternic şi mai impresionant dintre vicii —
mândria spiritual ?
Situa ia ne este întru totul favorabil . Dup câte v d, e tentat s se mândreasc cu tot felul de
lucruri pe care le g seşte în noul cerc, între care nu figureaz neap rat şi voca ia lui creştin . E o societate
mai bine educat , mai inteligent şi mai pl cut decât oricare alta pe care a frecventat-o pân acum. Îl şi
bate gândul c i-ar apar ine de drept. Sub influen a “dragostei”, se poate s se mai simt înc nedemn de
fat , dar e deja pe cale s renun e la ideea c ar fi nedemn de ceilal i. Nici nu-i trece prin cap c i se iart
stâng ciile doar din bun voin şi c lumea se poart frumos cu el pentru c e de-acum membru al familiei.
Nici nu viseaz cât de evident e pentru ceilal i c mare parte din ce spune şi gândeşte e simplu ecou a ce
aude de la ei. Înc şi mai pu in b nuieşte cât de mult din încântarea lui de a fi printre ei se datoreaz aurei
erotice cu care fata înv luie pentru el tot ce o înconjoar . Îşi închipuie c le apreciaz felul de a vorbi şi
stilul de via mul umit vreunei armonii spirituale împ rt şite, când, în realitate, distan a ce-i separ de el
e atât de mare încât, dac n-ar fi îndr gostit, n-ar putea decât s resping , perplex, tot ce admir acum,
entuziast. E ca un h itaş c ruia i-ar trece prin minte c în elege armele de foc doar pentru c instinctul
vân torii şi iubirea pentru st pânul s u îl in aproape de împuşc turi!
Aici ai tu şansa s intervii. În timp ce Duşmanul pune în joc atrac ia sexual şi societatea unor
persoane foarte pl cute, superior devotate Lui, pentru a-l trage pe barbar în sus, c tre paliere la care altfel
nu ar fi ajuns niciodat , sarcina ta e s -l faci s simt c şi-a g sit astfel palierul lui — c aceşti oameni sunt
“genul lui” şi c , învârtindu-se printre ei, se învârte de fapt în propria b t tur . Orice alt societate îi va
p rea teribil de anost ; asta, în parte, pentru c aproape orice grup la care ar putea avea acces este, într-
adev r, mult mai pu in amuzant, dar în şi mai mare m sur pentru c ar trebui astfel s se lipseasc de
farmecele tinerei femei. Înva -l s ia acest contrast dintre cercul care îl încânt şi cercul care îl plictiseşte
drept diferen între creştini şi necredincioşi. Trebuie s aib sentimentul (care ar fi bine s r mân
neformulat) c “noi, creştinii, suntem atât de speciali”; iar prin “noi, creştinii” trebuie s în eleag , f r s -
şi dea seama, “noi şi-ai noştri”; iar prin “noi şi-ai noştri” trebuie s în eleag nu “oamenii care, prin
bun voin a şi generozitatea lor, m-au acceptat şi pe mine”, ci “oamenii cu care am tot dreptul s m
înso esc”.
Succesul t u depinde de cât de tulbure îi va r mâne lui situa ia. Dac încerci s -l faci s se
mândreasc explicit şi articulat c e creştin, probabil c -l vei pierde; avertismentele Duşmanului le
cunoaşte oricine. Dac , dimpotriv , îl faci s renun e cu totul la ideea cu “noi, creştinii” şi s se complac
în intimitatea lui “noi şi-ai noştri”, ai s ob ii nu vrednic mândrie spiritual , ci simpl vanitate social ,
care, prin compara ie, e o biat tinichea, un p cat cât o furnic . Cel mai bine e s -i strecori în orice gând
adierea şireat a mul umirii de sine şi s nu-l laşi nici un moment s se întrebe: “Pentru ce anume sunt aşa
de mul umit?” Ideea c e în miezul lucrurilor, c ia parte la un secret, îi surâde foarte tare. Un punct
sensibil care trebuie zgând rit. Foloseşte influen a fetei în momentele când se prosteşte ea mai tare şi
înva -l s -şi ia un aer amuzat ori de câte ori aude ce spun necredincioşii. Unele teorii de care e posibil s
dea prin cercurile creştine moderne ne pot fi aici de folos; vreau s zic, acele teorii care v d venind
speran a pentru societate de la un cerc privilegiat de “clerici” — o minoritate instruit de teocra i. N-are a
face dac astfel de teorii sunt adev rate sau false; important e c dau religiei creştine o aur de mister în
care el se va sim i ini iat.
Te-aş ruga s nu- i mai umpli scrisorile cu tot felul de prostii despre r zboiul sta european.
Deznod mântul lui e, fireşte, important, dar toat chestiunea e de competen a înaltului Comandament. Nu
m intereseaz câtuşi de pu in s aflu câ i oameni au fost omorâ i de bombe în Anglia. În ce stare de spirit
erau când au murit, pot afla şi de aici, de la birou. Iar c aveau s moar odat şi-odat , ştiam deja. Vezi- i,
te rog, de treaba ta.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Problema cea mare cu grupul în care se învârte pacientul t u e c este creştin şi atât. Au cu to ii
interesele lor personale, e adev rat, dar ce-i uneşte r mâne creştinismul şi nimic mai mult. Ce ne trebuie
nou , dac nu se poate altfel şi oamenii se fac creştini, e s nu treac de starea pe care o numesc
“creştinismul şi”. Ştii la ce m refer — Creştinismul şi Criza, Creştinismul şi Noua Psihologie, Creştinismul
şi Noua Ordine, Creştinismul şi Vindecarea prin Credin , Creştinismul şi Cercetarea Psihic , Creştinismul
şi Vegetarianismul, Creştinismul şi Reforma Scrisului. Dac trebuie s fie creştini, m car s mai fie şi
altceva pe deasupra. S îmbr işeze, în locul credin ei în sine, vreo mod cu nuan creştin . Trebuie lucrat
asupra ororii pe care Unul şi Acelaşi Lucru o provoac oamenilor.
Oroarea fa de unul şi acelaşi lucru se num r printre cele mai valoroase pasiuni pe care le-am
insuflat inimii omeneşti — surs nesecat de erezie în religie, de nechibzuin în sfaturi, de infidelitate
În mariaj şi inconstan în prietenie. Oamenii tr iesc în timp şi experimenteaz realitatea bucat
cu bucat . Prin urmare, pentru a cunoaşte mai mult din ea, trebuie s cunoasc multe lucruri diferite; cu
alte cuvinte, trebuie s treac prin schimb ri. Şi de vreme ce au nevoie de schimbare, Duşmanul (un
hedonist în sinea Lui) le-a f cut schimbarea pl cut , aşa cum pl cut le-a f cut şi mâncatul. Dar pentru c
nu vrea nici ca ei s fac din schimbare un scop (aşa cum nici mâncatul nu trebuie s devin unul), le-a pus
în balan înclina ia c tre schimbare cu înclina ia c tre permanen . A f cut în aşa fel încât s le
mul umeasc ambele apetituri, împreun , chiar în untrul lumii create, prin acea înl n uire de schimbare şi
permanen pe care o numim ritm. Le-a dat anotimpurile, fiecare anotimp p rând s fie altfel şi totuşi
acelaşi în fiecare an, aşa încât prim vara, de pild , e mereu primit ca o noutate şi totuşi mereu resim it ca
revenire a unui timp imemorial, în Biseric le-a dat anul liturgic: trec de la post la s rb toare, dar e aceeaşi
s rb toare ca în anul de dinainte.
Noi, pe de alt parte, aşa cum din pl cerea mâncatului ob inem, prin exagerare, l comia, tot astfel
putem transforma gustul schimb rii în sete pentru noutatea absolut . Doar c aici e nevoie de interven ie
permanent . Un moment de neaten ie şi oamenii vor fi nu doar mul umi i, dar entuziasma i de-a dreptul
s simt amestecul de nou şi familiar din fulgii de z pad ce cad iama asta, din soarele care r sare în
diminea a asta, din pl cinta cu prune preg tit pentru Cr ciunul de anul sta Şi copiii trebuie instrui i, c ci
altfel, mai mult de jocul şi anotimpul n-au s -şi doreasc , ferici i s adune castane toamna şi vara s joace
şotron. Or, nu putem alimenta setea aceasta pentru infinita, altfel zis, aritmica schimbare decât prin
eforturi neîncetate.
Goana dup nou aduce dup sine mai multe avantaje. În primul rând, scade pl cerea şi creşte
dorin a. Pl cerea noului este, prin chiar natura sa, mai predispus decât oricare alta la diminuarea prin
repeti ie. În plus, noutatea mereu împrosp tat cost bani, aşa încât dorin a de a o avea se bizuie fie pe
avari ie, fie pe nefericire, fie pe amândou . Şi apoi, cu cât e mai vorace dorin a, cu atât va epuiza ea mai
curând toate sursele inocente de pl cere şi va trece la cele pe care Duşmanul le interzice. Astfel,
alimentând oroarea fa de unul şi acelaşi lucru, am ob inut de curând ca artele, de pild , s ne fie mai
pu in potrivnice decât, aş zice, în orice alt epoc , dat fiind c acum artiştii de tot felul, cu preten ii de art
înalt sau f r , experimenteaz în fiecare zi noi şi noi forme ce mizeaz pe excesul de lascivitate, de
nebunie, cruzime sau arogan . În sfârşit, de pofta noului nu ne putem lipsi dac e s sus inem diversele
curente şi mode.
Modele în gândire sunt bune ca s distrag oamenilor aten ia de la pericolele reale care le stau în
fa . Noi d m tonul patosului de moment cu care fiecare genera ie se ridic împotriva acelor vicii de care
are cel mai pu in a se teme şi aplaud virtutea din imediata apropiere a viciului pe care vrem s -l
r spândim, închipuieşte- i-i alergând de colo colo încercând s in piept potopului cu sting toarele de
incendiu şi îngr m dindu-se pe partea b rcii care e deja cu marginea sub ap . Îi facem, de pild , s înceap
s se agite împotriva entuziasmului religios şi s -i expun pericolele în chiar momentul când lumea se
destinde şi prefer s se bucure, c ldu , de cele lumeşti. Un secol mai târziu, bântui i de patimi byroniene
şi be i de emo ii, îi facem s peroreze împotriva nenorocirilor pe care le aduce “ra iunea” seac . Vremile
dedate cruzimii îşi iau m suri împotriva sentimentalismului, cele leneşe şi debile împotriva
respectabilit ii, iar cele lascive împotriva puritanismului; iar atunci când cu mic cu mare se iau la
întrecere care s fie sclav, care tiran, în l m în mijlocul pie ei marea sperietoare a liberalismului.
Dar performan a suprem e s ridic m aceast oroare fa de unul şi acelaşi lucru la rangul de
filozofie, aşa încât smintirea min ii s duc la coruperea voin ei. De mare ajutor ne e aici preocuparea
general a gândirii europene moderne (unde am avut şi noi un cuvânt de spus) pentru evolu ie şi istorie.
Duşmanul iubeşte platitudinile. Din câte v d eu, se aşteapt ca, puşi în fa a unei posibile op iuni, oamenii
s întrebe lucruri elementare: E dreapt ? E prudent ? E posibil ? Dar dac noi reuşim s -i facem s se
întrebe: “E oare în ton cu mişcarea general a timpului? E progresiv sau reac ionar ? E pe direc ia în care
merge istoria?”, atunci vor rata întreb rile cu adev rat importante. În vreme ce la întreb rile pe care şi le
pun ei nu exist , fireşte, r spuns. Asta pentru c ei nu cunosc viitorul, iar felul cum va ar ta viitorul
depinde în mare m sur tocmai de acele alegeri pe care încearc s le rezolve invocând viitorul. Aşa încât,
în timp ce ei se perpelesc cu min ile bâzâind în vid, ne vine nou mult mai uşor s ne strecur m coada şi
s -i îmbrâncim pe calea pe care noi am ales-o pentru ei. Deja avem rezultate importante. Era o vreme când
ştiau foarte bine c unele schimb ri sunt spre mai bine, altele spre mai r u şi altele indiferente. Judecat pe
care am eliminat-o în mare parte. Pentru adjectivul descriptiv “neschimbat” am pus în loc adjectivul
emo ional “stagnant”. I-am înv at s vad viitorul ca pe un t râm al f g duin elor la care doar eroii aleşi
de soart au acces — şi nu ceva c tre care fiecare se îndreapt în ritmul de şaizeci de minute pe or ,
indiferent ce face şi indiferent cine e.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Ai dreptate; cât timp pacientul o curteaz pe fat , nimic nu te împiedic s arunci s mân a din
care, peste zece ani, va r s ri o frumuse e de ur conjugal . Vraja dat de dorin a amânat produce
rezultate pe care oamenii le pot uşor lua drept semne ale iubirii. Profit de ambiguitatea cuvântului
“dragoste”: las -i s cread c dragostea le-a rezolvat probleme pe care, vr ji i cum sunt, n-au f cut decât s
le amâne sau s le treac cu vederea. Atâta vreme cât r mân cu cea a pe ochi, ai toate şansele s preg teşti
r sadul pentru nemul umiri care, în timp, vor deveni cronice.
Marea problem vine cu “lipsa de egoism”. Te rog s observi, o dat în plus, admirabila lucrare a
armei noastre filologice care a ştiut s impun lipsa de egoism, no iune negativ , în locul generozit ii
pozitive a Duşmanului. Mul umit ei vei putea, de la bun început, s înve i omul s ajute pe al ii nu pentru
a-i ferici pe ei, ci ca s simt c , dând de la el, e lipsit de egoism. Avem aici un important punct câştigat. De
mare ajutor, atunci când p r ile implicate sunt de sexe opuse, ne este şi felul diferit cum fiecare priveşte
chestiunea, precum i-am înv at. In genere, prin lips de egoism femeia în elege s se ocupe de problemele
altora, iar b rbatul, s nu fac probleme altora. Urmeaz c o femeie care şi-a dedicat deja mare parte din
via Duşmanului va sta pe capul altora cu mult mai mult sârg decât o poate face un b rbat, în afar de cei
pe care Tat l Nostru şi i-a luat cu totul sub arip . Şi invers, un b rbat va trebui s petreac mult timp în
tab ra Duşmanului pân când îl va apuca din senin dorin a s le fac altora pe plac, aşa cum ar face-o
oricând o femeie dintre cele mai simple. Astfel, pe când femeia caut s se fac util , iar b rbatul s
respecte drepturile celorlal i, şi unul şi altul ajung, f r vreun motiv aparent, s -l considere pe cel lalt un
monstru de egoism.
Pe lâng asemenea confuzii mai e loc şi pentru altele. Vraja erotic creeaz un fel de nego al
m rinimiei în care fiecare se simte cu adev rat fericit s cedeze în fa a dorin elor celuilalt. Ce mai ştiu ei e
şi c Duşmanul le cere s fie iubitori imul cu altul, ceea ce, în principiu, ar da rezultate similare. Ce trebuie
s -i convingi tu e s -şi fac o lege pentru întreaga lor via conjugal din acest sacrificiu de sine reciproc;
deocamdat el vine de la sine, sub puterea vr jii, dar nu vor mai avea puterea s -l fac atunci când vraja se
va destr ma şi, odat cu ea, şi orice urm de m rinimie. N-au s vad capcana, pentru c pe ochii lor st un
v l dublu, prin care dorin a sexual le apare drept dragoste şi care în plus îi face s cread c dorin a va
dura.
Odat ce lipsa de egoism va fi fost stabilit drept regul oficial , public sau personal — regul
pentru care resurse emo ionale nu vor mai avea, iar resurse spirituale nu vor fi c p tat înc — se vor
observa consecin e dintre cele mai pl cute. În orice discu ie asupra vreunei chestiuni care-i implic pe
amândoi, va deveni obligatoriu pentru A s sus in presupusele dorin e ale lui B împotriva propriilor
preferin e, în timp ce B va face acelaşi lucru în sens invers. Numai c dorin ele reale ale unuia şi altuia
sunt cel mai adesea imposibil de aflat; cu pu in noroc, vor sfârşi prin a face lucrul care nici unuia nu-i
convine, asta în timp ce fiecare va trage aer în piept spunându-şi c el şi-a f cut datoria şi c ar fi frumos
din partea celuilalt s -i recunoasc meritele şi s mai lase de la el, deşi nu-i prea vine a crede, c uite ce
repede i-a fost acceptat sacrificiul. Mai târziu ai putea s - i încerci puterile cu ceea ce îmi place s numesc
“iluzia conflictului generos”. Jocul se joac cel mai bine cu mai mult de doi parteneri, cum ar fi într-o
familie cu copii mari. Se propune mai întâi un lucru total neînsemnat, ca de exemplu ceaiul servit în
gr din . Unul dintre participan i are grij s dea celorlal i de în eles (deşi nu în mod explicit) c el unul nu
prea are chef, dar c , desigur, e gata s accepte, din pur “lips de egoism”. Ceilal i îşi retrag imediat
propunerea, aparent pentru a da şi ei dovad de “lips de egoism”, dar în realitate pentru c n-au de gând
s fie folosi i drept marionete pe care primul juc tor s -şi practice altruismele de doi bani. Dar nici el nu se
las mai prejos şi-i d înainte cu “lipsa de egoism”. Insist s se supun “dorin ei celorlal i”. Ei insist s se
supun dorin elor lui. Tensiunea creşte. Curând, cineva va spune: “Ia mai l sa i-m , eu nu mai beau nici
un ceai!” şi aşa se isc o ceart în toat regula, fiecare v rsându-şi nervii în capul celuilalt. În elegi cum se
face? Dac fiecare şi-ar fi m rturisit preferin a real , s-ar fi p strat cu to ii în limitele ra iunii şi ale bunei-
cuviin e. Dar pentru c rolurile sunt inversate şi fiecare sus ine cauza celuilalt, veninul care îi n p deşte
atunci când in cu tot dinadinsul s fie ca ei şi cineva se pune de-a curmezişul (r ut i care se tot adun de
zece ani încoace, de altfel) — toat am reala asta devine neimportant , sau cel pu in scuzabil , în numele
“lipsei de egoism” oficiale sau personale de care dau dovad în ceea ce fac. Fiecare îşi d foarte bine seama
cât de ieftin e “lipsa de egoism” a adversarului şi cât de fals e situa ia în care încearc s -i aduc pe to i;
dar fiecare reuşeşte s se simt el însuşi f r pat şi totodat prost tratat, dând astfel m sura necinstei de
care e în stare orice creatur uman .
Unul dintre ei a dat cândva dovad de bun-sim zicând: “Dac oamenii ar şti cât vrajb naşte
lipsa de egoism, nu ne-ar mai fi atât de des recomandat de la amvon”; şi apoi: “E genul de femeie care
tr ieşte pentru al ii — cine sunt aceia se vede dup c ut tura lor h ituit .” Şi totul poate începe înc de la
primele întâlniri amoroase. Un gr unte de egoism real e deseori mai pu in valoros, pe termen lung, pentru
pierderea sufletului unui pacient decât primele semne de lips de egoism conştient şi elaborat , care la un
moment dat vor duce la soiul de h r uire de care am vorbit. Po i pres ra înc de pe acum ceva fire de
falsitate de ambele p r i, vreo umbr de ciud c fata nu observ întotdeauna cât de m rinimos poate fi el.
Aşa ceva e de cultivat cu mare grij ; dar mai presus de toate nu-i l sa pe ei s bage de seam ce se întâmpl .
Dac în prostia lor tinereasc le d totuşi prin cap ce-i aşteapt , mult nu mai au pân s descopere c
“dragostea” nu-i de ajuns, c de darul blânde ii e într-adev r nevoie şi ei înc nu îl au, şi c nici o lege
exterioar nu-i poate lua locul. Tare aş vrea ca Pişc mâl s poat inventa ceva s mai taie din sim ul
ridicolului cu care e înzestrat fata.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Deocamdat te descurci foarte prost. C “dragostea” e bun s -i fure min ile şi s -l fac s uite de
Duşman ştim cu to ii, dar din ce spui se vede cât de r u te foloseşti de ea, acum c în rug ciunile lui şi-a
f cut loc tocmai îngrijorarea pentru aceast nestatornicie şi uşur tate a gândului. Asta înseamn c ai cam
sc pat h urile din mâini. Când îşi d seama c -i fuge mintea la cele amoroase sau la orice altceva, tu
trebuie s -l îndemni s nu-şi bat capul, ci s dea pur şi simplu chestiunea la o parte prin puterea voin ei,
iar apoi s -şi continue rug ciunea ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Fiindc , odat ce îşi accept
neaten ia ca pe o problem real şi cu ea vine în fa a Duşmanului şi din ea face tema principal a
rug ciunilor şi silin elor sale, atunci, departe de a fi ob inut ceva, nu faci decât s strici totul. Orice lucru
— chiar şi un p cat — care în cele din urm îl aduce mai aproape de Duşman nu poate s ne fac decât
r u.
Iat ce ai putea s -ncerci. Acum c e îndr gostit, i s-a n z rit ideea fericirii p mânteşti de unde şi
o nou urgen în rug ciunile lui peti ionare — în leg tur cu r zboiul şi altele asemenea. E timpul s -i pui
în fa soiul de dificult i intelectuale pe care le stârneşte rug ciunea de acest tip. Falsa spiritualitate
trebuie oricând încurajat . Seduşi, în pioşenia lor de suprafa , de propozi ia care spune c “lauda adus
Domnului şi unirea cu El simt adev rata rug ciune”, oamenii pot deseori c dea în grav neascultare fa de
Duşman, care (în felul Lui plat, banal şi neinteresant cu care ne-am obişnuit) le-a spus foarte clar s se
roage pentru pâinea cea de toate zilele şi pentru îns n toşirea celor bolnavi. Le vei ascunde negreşit faptul
c rug ciunea pentru pâinea cea de toate zilele, interpretat într-un sens oricât de “spiritual”, nu e decât o
jalb dintre cele mai directe, aşa cum şi este, de altfel, în orice alt sens ai lua-o.
Dar fiindc pacientul t u s-a molipsit de groaznicul obicei al ascult rii, se va ine, probabil, de
rug ciunile lui “directe” orice-ai face tu. Po i, totuşi, s -i faci zile negre strecurându-i b nuiala c practica
e absurd şi c nu poate ajunge la nici un rezultat obiectiv. Nu uita s foloseşti argumentul de tipul “cap,
câştig eu, pajur , pierzi tu”. Dac lucrul pentru care se roag nu se întâmpl , asta-i va fi o dovad în plus c
rug ciunile peti ionare nu func ioneaz ; dac lucrul se întâmpl , îi va descoperi f r îndoial vreo cauz
material şi va hot rî c “prin urmare, s-ar fi întâmplat oricum” — aşa încât o rug împlinit va dovedi la
fel de bine ca una refuzat c rug ciunile nu au nici un efect.
ie unul, spirit fiind, î i va fi greu s în elegi cum de ajunge omul la asemenea confuzii. Dar nu
uita c el ia timpul drept realitate ultim . Îşi închipuie c Duşmanul vede, ca şi el, lucruri în prezent, c îşi
aduce aminte de lucruri din trecut şi c anticipeaz lucruri în viitor; sau chiar dac pacientul pricepe c nu
astfel vede El lucrurile, totuşi, în adâncul inimii lui, îşi spune c asta nu-i decât o ciud enie a modului Lui
de percep ie — în realitate nu crede (deşi ar sus ine contrariul) c lucrurile cu adev rat sunt aşa cum le
vede Duşmanul! Dac ai încerca s -i explici c rug ciunile omeneşti de azi îi folosesc Duşmanului, printre
nenum rate alte elemente, ca s ajusteze starea vremii de mâine, i-ar r spunde c Duşmanul ştia
dintotdeauna pentru ce au s se roage oamenii şi c , prin urmare, rug ciunea lor nu din libertate a pornit,
ci din predestinare. Ar ad uga c starea vremii dintr-o zi anume poate fi legat , printr-un şir de cauze, de
crea ia originar a materiei înseşi — c totul porneşte, şi de partea uman şi de cea material , de la primul
“Motor!” Ceea ce ar trebui s spun ne este nou , desigur, mult mai clar.
Unu, problema adapt rii unei st ri anumite a vremii la anumite rug ciuni oglindeşte pur şi simplu
— în dou puncte ale percep iei lui temporale — marea problem a adapt rii întregului univers spiritual la
întregul univers corporal. Doi, crea ia, în totalitatea ei, opereaz în orice punct din spa iu şi timp; altfel
spus, cunoaşterea limitat de care au parte oamenii îi oblig s perceap actul creator, unic şi autosuficient,
ca pe o serie de evenimente succesive. De ce acest act creator las loc pentru liberul lor arbitru este
problema problemelor, secretul din spatele absurdit ilor Duşmanului în leg tur cu “iubirea”. Cum se
întâmpl asta nu e îns deloc problematic; pentru c Duşmanul nu prevede felul cum omul va contribui
liber la facerea viitorului, ci vede asta în prezentul Lui ne rmurit. Şi, evident, a-l privi pe om f când ceva
nu înseamn s -l determini s fac acel lucru.
S-ar putea argumenta c indivizi c rora le-a pl cut s -şi bage nasul peste tot, cum ar fi, mai ales,
Boe iu, au adus secretul la lumin . Dar în climatul intelectual pe care am reuşit în sfârşit s -l impunem în
întreaga Europ apusean , lucrul nu ne încurc prea tare. Doar studioşii mai citesc c r i vechi, dar şi pe ei
i-am pus la respect, încât acum, dintre to i oamenii, de la un studios te aştep i cel mai pu in s câştige
în elepciune din lecturile sale. Am reuşit asta inculcându-le punctul de vedere istoric. Pe scurt, prin
punctul de vedere istoric în elegem c , atunci când un înv at întâlneşte vreo afirma ie într-un autor
vechi, singura întrebare pe care nu şi-o pune este dac afirma ia este sau nu adev rat . Ce întreab el este
cine l-a influen at pe autorul respectiv, în ce m sur este afirma ia cu pricina coerent cu ce spune autorul
în alte c r i, ce faz anume din dezvoltarea autorului, sau din istoria general a gândirii, ilustreaz ea, cât
de des a fost greşit interpretat (în special de c tre colegii înv atului în cauz ), care a fost percep ia critic
în ultimii zece ani şi care este “dezbaterea actual asupra chestiunii”. Încercarea de a-l privi pe autorul cel
vechi ca pe o posibil surs de cunoaştere — adic de a admite c ceea ce a spus el i-ar putea transforma
gândurile şi comportamentul — i-ar p rea de o naivitate vecin cu prostia. Şi de vreme ce nu putem înşela
întreaga ras uman în orice moment, e foarte important s inem fiecare genera ie la distan de toate
celelalte; pentru c acolo unde studiul invit dialogul între epoci, exist întotdeauna pericolul ca erorile
caracteristice uneia s fie corectate prin adev rurile caracteristice celeilalte. Dar, l udat fie Tat l Nostru şi
punctul de vedere istoric, marii înv a i îşi trag acum la fel de pu in inspira ia din trecut precum cel mai
neşcolit mecanic pentru care “istoria e o cioac ”.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Când i-am spus s nu- i umpli scrisorile cu prostii despre r zboi, ce voiam s zic era, fireşte, c n-
am trebuin de rapsodiile tale infantile despre moartea oamenilor şi distrugerea oraşelor. Dar în m sura în
care r zboiul influen eaz cu adev rat starea de spirit a pacientului, bineîn eles c vreau s aflu cât mai
multe. Iar în privin a asta dai dovad de nemaipomenit obtuzitate. M anun i cu mare bucurie c se
aşteapt raiduri masive deasupra oraşului în care tr ieşte creatura. Din astea ai mai f cut eu i-am atras
aten ia, dar tu continui ca un netot ce eşti — ui i de la mân pân la gur ce e important fiindc orice
suferin uman i se urc , imediat la cap. N-ai mai auzit pân acum c bombele omoar oameni? Şi n-ai
priceput c dac pacientul moare în momentul sta nu ne alegem cu nimic? Pân acum a reuşit s scape de
prieteniile lumeşti cu care l-ai momit; s-a “îndr gostit” de o creştin înveterat şi e deocamdat imun la
atacurile asupra castit ii; iar diversele metode prin care am încercat s -i corupem via a spiritual au dat
greş. În momentul de fa , când r zboiul amenin s loveasc dintr-un moment în altul şi, drept urmare,
numai la speran e lumeşti nu-i st mintea, concentrat ba pe salvare, ba pe fat , când se vede obligat s
poarte grija vecinilor mai mult decât a facut-o vreodat şi descoper c -i place mai mult decât se aştepta,
când îşi e “ieşit din fire”, cum zic oamenii, şi cu fiecare zi devine mai conştient c soarta îi st în mâinile
Duşmanului, va fi cu siguran pierdut pentru noi dac se întâmpl s fie ucis la noapte. Lucrul e atât de
evident c mi-e şi ruşine s -l pun pe hârtie. M întreb câteodat dac voi, necura ii tineri, nu petrece i
oare cam multe zile la rând în misiunile de ispitire — dac nu v paşte cumva pericolul s v molipsi i de
sentimentele şi valorile oamenilor printre care lucra i. La ei se explic de ce v d în moarte cel mai mare
r u şi în supravie uire binele suprem. Pentru c aşa i-am înv at. Dar noi, hai s nu ne l s m ame i i de
propriile noastre slogane. Ştiu c sun ciudat s - i spun c principalul t u scop în momentul de fa este
exact lucrul pentru care se roag mama şi iubita lui — adic siguran a lui trupeasc . Dar aşa e; trebuie s ai
grij de el ca de ochii din cap. Dac moare acum, îl pierzi. Dac iese cu via din r zboi, mai sunt speran e.
Duşmanul l-a p zit pân acum de tine şi l-a scos teaf r din primul val de ispite. Dar de-acum înainte aliat
i-e timpul însuşi, numai s aib zile. Anii lungi şi monotoni ce-i vor pres ra vârsta de mijloc şi cu
împliniri şi cu necazuri sunt un excelent teren de campanie. Vezi tu, creaturilor le vine aşa de greu s
persevereze. Rutina înfrunt rii cu necazurile, m cinarea treptat a iubirilor şi speran elor de tinere e,
disperarea surd (de-abia resim it ca durere) de a trebui s reziste mereu şi mereu ispitelor cronice, cu
care i-am învins de flecare dat , usc ciunea cu care le împov r m vie ile şi fonf iala resentimentar cu
care îi înv m s îi r spund — toate acestea sunt admirabile ocazii pentru stoarcerea şi sec tuirea
sufletului uman. Dac , dimpotriv , anii vârstei de mijloc îi aduc împliniri, suntem într-o pozi ie şi mai
bun . Prosperitatea leag omul de lume. Simte c “îşi g seşte locul în ea”, când, în realitate, lumea îşi
g seşte locul în el. Reputa ia din ce în ce mai bun , cercul din ce în ce mai mare de cunoştin e,
sentimentul propriei importan e, presiunea crescând a unei munci care îl absoarbe şi-l mul umeşte îi dau,
împreun , senza ia c e acas printre cele p mânteşti, şi exact asta ne şi dorim. Vei observa c în genere
tinerii sunt mult meii pu in speria i de moarte decât maturii şi b trânii.
Adev rul e c Duşmanul, pentru c a avut fantezia s sorteasc nişte biete animale vie ii în lumea
Lui etern , le-a şi p zit cât mai bine de pericolul de a se sim i acas oriunde altundeva. Motiv pentru care
noi ne vedem deseori nevoi i s dorim via lung pacien ilor noştri; la şaptezeci de ani omul nu e deloc
prea b trân pentru a-i smulge sufletul din ceruri şi a-l lega puternic de p mânt. Cât sunt tineri, ne trezim
de multe ori c o iau razna într-o clip . Chiar dac reuşim s le inem ascuns formula explicit a religiei,
imprevizibilele zboruri ale fanteziei, muzicii şi poeziei — e de ajuns doar chipul unei fete, cântecul unei
p s ri sau priveliştea orizontului — ne dau totdeauna schel ria peste cap. Nici prin gând nu le trece s
urm reasc sus inut vreo carier , s cultive rela ii sau s in seama de propria siguran . Atât de nesecat le
e apetitul pentru ceruri încât, pân una alta, cel mai sigur îi putem lega de p mânt f cându-i s cread c
p mântul se poate preschimba în cer într-un viitor anume prin intermediul politicii, al eugeniei, “ştiin ei”,
psihologiei, sau mai ştiu eu ce. Adev rata dependen de lume se construieşte în timp — asistat , fireşte,
de morbul mândriei, pentru c îi înv m s cread c în elepciunea, maturitatea şi experien a se cap t
doar atunci când începe s miroas a moarte. Experien a, de altfel, în sensul anume în care îi înv m s
foloseasc termenul, este un cuvânt foarte folositor. Un mare filozof de-al lor aproape c ne-a tr dat
secretul atunci când spunea c , în ce priveşte virtutea, “experien a este mama înşel ciunii”; dar mul umit
noilor mode şi, desigur, punctului de vedere istoric, cartea cu pricina nu mai intereseaz aproape pe
nimeni.
 Cât de valoros e timpul pentru noi se vede din faptul c Duşmanul ne acord atât de pu in din el.
Majoritatea rasei umane moare la o vârst fraged ; dintre cei care supravie uiesc, mul i mor la anii
tinere ii. Este evident c , pentru El, naşterea omeneasc e important mai ales ca preg tire pentru moartea
omeneasc , iar moartea conteaz numai ca deschiz toare de por i c tre via a cealalt . Nou ni se permite s
lucr m doar asupra unei por iuni minoritare a rasei, c ci ceea ce oamenii numesc “via normal ” e doar o
excep ie. Planul Lui, se pare, este ca un num r — altfel, foarte mic — dintre animalele umane cu care îşi
populeaz cerurile s treac mai întâi prin experien a confrunt rii cu noi, din care s ias victorioşi la
cap tul a şaizeci sau şaptezeci de ani. Foarte bine, înseamn c sta e spa iul nostru de manevr . Cu cât e
mai restrâns, cu atât mai bine trebuie s ne folosim de el. În orice caz, f ce-oi face, dar ai grij ca pacientul
s nu p easc nimic.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
Nu mai încape îndoial c specia german are s bombardeze oraşul pacientului t u şi putem fi
siguri c datoria îl va ine aproape de inima pericolului: e timpul s ne gândim cum s proced m mai bine.
Ne intereseaz mai mult laşitatea — ori curajul, cu mândria aferent — sau ura împotriva nem ilor?
Mi-e team c nu are nici un rost s încerc m s facem din el un curajos. Departamentul nostru de
cercetare nu a descoperit înc (deşi ne aştept m curând la rezultate) cum se pot ob ine virtu ile, oricare ar
fi ele. E un grav handicap. Marile tic loşii se sus in şi printr-un dram de virtute. Ce-ar fi fost Atila f r
curajul lui, sau Shylock f r refuzul de a se l sa prad c rnii? Dar pentru c nu putem furniza noi înşine
asemenea calit i, nu avem decât s ne folosim de cele furnizate de Duşman — ceea ce înseamn s nu i-i
lu m cu totul de sub obl duire pe aceia care ne sunt nou devota i. Aranjamentul e foarte nesatisf c tor,
dar sper ca într-o zi s ne putem descurca mai bine.
Cu ura nu avem probleme. Tensiunea la care zgomotul, pericolul şi oboseala supun nervii
omeneşti îi face sensibili la orice emo ie violent : tot ce avem de f cut este s d m acestei sensibilit i
orientarea care ne convine. Dac vocea conştiin ei se ridic împotriv , serveşte-i ra ionamente confuze.
Îndeamn -l s -şi spun c se umple de ur nu pentru sine, ci în numele femeilor şi al copiilor care sufer ,
c datoria creştinului e s -şi ierte propriii duşmani, nu pe ai altora. Cu alte cuvinte, f -l s se considere
suficient de implicat în via a femeilor şi a copiilor pentru a sim i ur în numele lor, dar nu suficient de
implicat pentru a-i privi pe duşmanii lor ca pe ai lui însuşi şi astfel pentru a-i putea ierta.
Ura cel mai bine se combin cu frica. Dintre toate viciile, singur laşitatea provoac suferin
neamestecat — oribil când o anticipezi, oribil când o sim i, oribil când î i aduci aminte de ea; ura are
pl cerile ei. Astfel încât ea este deseori compensa ia pe care un om însp imântat şi-o ofer în schimbul
mizeriilor fricii. Cu cât se teme mai tare, cu atât mai înverşunat va urî. Ura este, de asemenea, un excelent
antidot pentru ruşine. Iar dragostea pentru semen foarte tare-i va sl bi dac mai întâi îl faci s -şi piard
curajul.
Aici trebuie lucrat cu mare fine e. De aproape toate viciile i-am f cut pe oameni s se mândreasc ,
dar nu de laşitate. Ori de câte ori eram foarte aproape, Duşmanul a îng duit câte un r zboi, un cutremur
de p mânt sau alt asemenea calamitate, încât deodat curajul devenea atât de iubit şi l udat pân şi în
ochii creaturilor încât toat munca noastr se ducea de râp — şi iat cum a mai r mas m car un viciu de
care s le fie cu adev rat ruşine. Cu laşitatea trebuie s avem aşadar grij s nu le induc tocmai ea
conştiin a adev rat a propriei nimicnicii şi astfel s -i arunce în bra ele c in ei şi smereniei. De altfel, în
ultimul r zboi, mii de oameni şi-au privit în fa laşitatea şi astfel au putut descoperi pentru întâia dat
anvergura moral a lumii. Pe timp de pace le putem ascunde multora dintre ei chestiunea binelui şi a
r ului; dar sub amenin area pericolului, problema li se pune atât de violent încât nici m car noi nu le mai
putem abate privirile. Avem în fa o dilem de propor ii. Dac încuraj m dragostea şi dreptatea printre
oameni, juc m f r ocoliş cartea Duşmanului; iar dac îi sf tuim contrariul, mai devreme sau mai târziu se
va ajunge (pentru c El permite s se ajung ) la r zboi sau la revolu ie, iar atunci întrebarea de neocolit
privitoare la laşitate şi curaj îi poate trezi cu miile din lâncezeala moral .
Acesta trebuie s fie, intr-adev r, unul dintre motivele pentru care Duşmanul a creat o lume
primejdioas — o lume în care alegerile morale in capul de afiş. Pacientul vede la fel de bine ca tine c ,
departe de a fi pur şi simplu o virtute printre altele, curajul este forma pe care fiecare virtute o ia în
momentul încerc rii, ceea ce echivaleaz cu momentul celui mai înalt grad de realitate. Castitatea,
sinceritatea ori mila care dau înapoi în fa a pericolului se pot numi astfel doar în anumite condi ii. Pilat s-a
ar tat milos atât cât n-a fost riscant s-o fac .
Prin urmare, dac miz m pe laşitate, ceva câştig m, dar Ia fel de mult pierdem; e posibil ca
pacientul s afle prea multe despre sine însuşi! Nu neg, putem încerca foarte bine nu s cloroformiz m
ruşinea, ci s o adâncim şi astfel s ob inem disperarea. sta ar fi un mare triumf. Ar ar ta c omul crezuse
şi acceptase ca Duşmanul s -i ierte p catele doar pentru c el nu le sim ea întreaga înc rc tur de p cat —
c , în ce priveşte singurul viciu pe care îl în elege cu adev rat în toat nemernicia lui, nu poate c uta Mila
şi nici nu-i poate recunoaşte lucrarea. M tem îns c l-ai l sat s absoarb deja prea mult din şcoala
Duşmanului şi acum ştie c disperarea e un p cat mai mare decât oricare dintre p catele care o provoac .
Cât despre detaliile tehnice ale ispitei laşit ii, nu cred c e nevoie s spun prea multe. Important
de ştiut e c , în general, teama creşte odat cu precau iile. Totuşi, când precau iile sunt stabilite în mod
oficial, curând devin o chestiune de rutin şi efectul fricii dispare. Ce trebuie tu s faci e s -i infiltrezi în
minte (pe lâng inten ia conştient de a-şi face datoria) o vag idee despre tot felul de lucruri pe care are şi
nu are voie s le fac , în interiorul zonei delimitate de datorie — şi asta îi va da un mai mare sentiment de
siguran . Şterge-i din minte regula simpl (“Trebuie s stau aici şi s fac asta şi asta”) şi propune-i
alternative imaginare (“Dac A se întâmpl — deşi sper din toat inima s nu — atunci aş putea face B, şi
dac lucrurile merg chiar prost, îmi r mâne oricum C”). Îi pot fi trezite şi supersti iile, asta dac nu le
recunoaşte ca atare. Ideea e s -l faci s tr iasc cu impresia c îi r mâne oricum, în afara Duşmanului şi a
curajului pe care îl poate inspira El, un punct de sprijin, aşa încât, în presupusul angajament necondi ionat
pentru îndeplinirea datoriei, s se deschid nenum ratele breşe ale micilor lui reticen e inconştiente. Prin
nara iunea expedientelor imaginare care ar împiedica lucrurile s “mearg chiar prost”, îi po i inculca, la
acel nivel al voin ei de care nu e conştient, convingerea c lucrurile n-au cum s mearg chiar prost. Apoi,
în momentul când spaima îl ia în st pânire şi-i invadeaz nervii şi muşchii, po i ob ine actul fatal, la care
consimte înainte s -şi dea seama ce urm reşti. C ci, nu uita, actul laşit ii conteaz mai presus de toate;
sentimentul fricii nu e în sine un p cat şi, deşi e o încântare pentru noi, prea mult nu ne ajut .
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel,
M întreb câteodat dac tu chiar crezi c ai fost trimis pe p mânt în croazier de pl cere. În eleg,
şi nu din jalnicul raport pe care l-ai scris f r pic de r spundere, ci din înştiin rile Poli iei Infernale, c în
timpul primului raid pacientul s-a purtat cum nu se poate mai nesatisf c tor. I-a fost foarte fric şi acum se
acuz de laşitate, prin urmare nici vorb de mândrie; în schimb a f cut tot ce-i cerea datoria şi chiar mai
mult decât atât. În fa a unui asemenea dezastru, tot ce po i s mai ob ii de la el (ca s nu te faci de tot de
ruşine) e s se înfurie pe vreun câine care-i taie calea, s se apuce din greu de fumat sau s -şi uite de vreo
rug ciune. Ce crezi c rezolvi dac te miorl i cu greut ile tale? Dac mergi pe ideea de “dreptate” a
Duşmanului şi spui c şansele şi inten iile tale ar trebui luate şi ele în calcul, mi-e team c te expui f r
probleme la acuza de erezie. În orice caz, î i va fi curând foarte clar c dreptatea Iadului se bazeaz pe
considera ii pur realiste şi c se intereseaz numai şi numai de rezultate. Ori aduci halca pe mas , ori treci
tu la mezat.
Singurul pasaj demn de aten ie din scrisoarea ta e acela în care spui c înc ar fi de aşteptat
rezultate de la oboseala pacientului. Asta nu-i r u. Dar n-are s - i cad în bra e f r s mişti vreun deget.
Nu-i exclus ca oboseala s aduc dup sine o mare blânde e, liniştea min ii şi poate chiar dispozi ii
vizionare. Dac i-a fost dat s vezi nu de pu ine ori cum din oboseal unii d deau în furie, r utate sau
iritare, asta e pentru c s-au ocupat de ei ispititori de clas . Paradoxul e c oboseala moderat invit mult
mai bine la nest pânire decât absoluta extenuare. Asta depinde în parte de cauze fizice, dar şi de altceva.
Nu simpla oboseal produce furia, ci solicit rile neaşteptate asupra Unui om deja obosit. Când omul se
aşteapt la ceva, curând ajunge s cread ca are dreptul s ob in acel ceva: sentimentul dezam girii poate
fi transformat, cu prea pu in interven ie din partea noastr , într-un sentiment al ultragiului. Doar dup ce
omul s-a resemnat în fa a iremediabilului, dup ce a renun at s -şi mai g seasc liniştea şi a încetat s -şi
mai doreasc ceva, fie şi pentru urm toarea jum tate de or — doar atunci amenin epuizarea s se
încarce de blânde e şi de umilitate. Prin urmare, pentru a ob ine cele mai bune rezultate de pe urma
oboselii pacientului, este necesar s -l hr neşti cu speran e false. Demonstreaz -i c are motive s cread c
raidul aerian nu se va repeta. F -l s guste cu anticipa ie din odihna de care va avea parte în noaptea
urm toare, la el acas . Se va sim i nespus de sfârşit doar la gândul c nu mai e mult şi totul se va termina;
de obicei oamenii au senza ia c n-ar mai fi putut suporta chinul exact în momentul când criza se apropie
de final, sau atunci când cred ei c se apropie de final. Aici, ca şi în cazul laşit ii, e de evitat angajarea
total . Orice ar spune, important este s decid în sinea lui c nu va putea suporta la infinit orice i s-ar
întâmpla, ci doar “pentru o perioad rezonabil de timp” — iar rezonabil s -i par o perioad mai scurt
decât e de aşteptat s dureze încercarea. Nu e nevoie s fie mult mai scurt ; în cazul atacurilor asupra
r bd rii, castit ii şi îndur rii, amuzamentul st în a-l face pe om s cedeze tocmai când (numai de-ar fi
ştiut) mai avea pu in şi sc pa.
Nu ştiu dac sunt şanse s o întâlneasc pe fat în momentele de epuizare. Dac da, ai grij s te
foloseşti din plin de faptul c , pân la im anumit punct, oboseala le face pe femei s vorbeasc mai mult, iar
pe b rba i mai pu in. Pân şi îndr gosti ii ajung s -şi poarte pic din aşa ceva.
Nu cred ca scenele la care e acum martor s poat fi folosite drept material pentru un atac de
ordin intelectual asupra credin ei lui— gafele tale de pân acum au îndep rtat total posibilitatea. Exist
îns un tip de atac asupra emo iilor care înc mai poate fi încercat. E vorba de a-l face s simt , atunci când
îi cad sub ochi r m şi e omeneşti lipite de vreun zid, c “aşa arat lumea cu adev rat' şi c toat religia lui
nu e decât o inven ie. Vei observa c le-am dereglat complet capacitatea de a în elege sensul cuvântului
“adev rat”. Când vine vorba despre vreo experien spiritual remarcabil , îşi vor spune unii altora: “Ce s-a
întâmplat cu adev rat e c ai auzit un fel de muzic într-o înc pere luminat ”; aici, “adev rat” înseamn
simplele date materiale, distincte de celelalte elemente ale experien ei pe care au tr it-o. Pe de alt parte,
vor spune: “Po i s vorbeşti mult şi bine despre s ritura de la în l ime, aşezat în fotoliul t u confortabil,
dar dac nu te duci acolo sus n-ai cum s ştii cum e cu adev rat: aici “adev rat” primeşte sensul opus,
însemnând nu datele materiale (pe care le ştiu deja în timp ce discut chestiunea aşeza i în fotolii), ci
efectul emo ional pe care acele date le pot avea asupra conştiin ei umane. Ambele sensuri pot fi valide
luate separat, dar sarcina noastr e s le punem s lucreze împreun , aşa încât valoarea emo ional a
cuvântului “adev rat” s se ataşeze când unui sens, când celuilalt, dup cum ne convine nou . Regula
general pe care am stabilit-o destul de solid printre ei este c , în orice experien care îi poate face s se
simt mai ferici i sau mai buni, datele materiale sunt “adev rate”, pe când elementele spirituale sunt
“subiective”; iar în orice experien care îi poate descuraja sau corupe, elementele spirituale simt singurele
adev rate, iar a le ignora te face susceptibil de evazionism. Astfel, când cineva se naşte, sângele şi durerea
sunt “adev rate”, iar bucuria doar un punct de vedere subiectiv; când cineva moare, groaza şi urâ enia sunt
“adev ratul chip al mor ii”. Caracterul urât al unei persoane detestate este “adev rat”: abia atunci când
ur şti pe cineva îl vezi aşa cum e în realitate, tocmai pentru c eşti deziluzionat. Dar frumuse ea unei
persoane iubite e pur şi simplu un v l subiectiv mascând “adev rata” cauz , care ar fl apetitul sexual sau
interesul economic. R zboaiele şi s r cia sunt “cu adev rat” oribile; pacea şi bun starea sunt simple fapte
materiale care se întâmpl s le trezeasc oamenilor anumite sentimente. Creaturile se acuz mereu între
ele c vor s “se înfrupte, dar fructul s le r mân ”; îns mul umit eforturilor noastre, mult mai des se v d
nevoite s pl teasc fructul f r s apuce s -l guste. Manipulat cum trebuie, pacientul va reuşi f r
probleme s judece emo ia pe care o simte la vederea r m şi elor omeneşti ca pe o revela ie a realit ii, iar
reac ia în fa a unui copil fericit sau a unui cer senin ca pe un simplu sentiment.
Cu afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
 Dragul meu Am rel, dr gu ul meu,
bombonica mea, sufle elul meu,
Cum se poate, acum când totul e pierdut, s mi te tângui şi s m întrebi dac afec iunea mea nu a
fost cumva vorb goal de la bun început? Nici gând de aşa ceva! S nu te îndoieşti c dragostea mea
pentru tine şi dragostea ta pentru mine seam n ca dou pic turi de ap . Întotdeauna e-am dorit, aşa cum
şi tu (prostule şi am râtule) m-ai dorit pe mine. Singura diferen e c eu sunt mai puternic. Cred c acum
au s mi te livreze tot; sau poate doar o bucat . Dac te iubesc? Cum s nu! Aşa pulpi gustoas mai rar.
Ai l sat un suflet s - i scape printre degete. Urletul de foame a â at dup prada pierdut r sun
chiar acum şi se pr v leşte pe toate treptele împ r iei Zgomotului, de tremur pân şi Tronul din Adânc.
M îneac furia când m gândesc. Cât de bine ştiu ce s-a întâmplat în clipa când i l-au smuls din bra e!
Privirea i s-a limpezit brusc (nu-i aşa?) când te-a v zut pentru prima dat — şi a în eles c pân atunci
parte din el era a ta — şi a ştiut c de-acum nu-l mai puteai atinge. Gândeşte-te numai (şi fie acesta
începutul agoniei tale) ce a sim it el în momentul acela; c a fost ca şi cum îi c zuse coaja de pe o ran
veche, ca şi cum se scutura de o carapace monstruoas , ca şi cum se dezbr ca pe veci de c maş grea de
sudoare şi mizerie care se lipise de piele. Pe Iad, destul ne chinuie s -i vedem în fiecare zi a vie ii lor
muritoare cum scot de pe ei hainele murdare şi se b l cesc în ap fierbinte morm ind de pl cere şi
întinzându-şi m dularele. Ce s mai zic, atunci, de aceast despuiere final , de aceast cur ire complet ?
Cu cât m gândesc mai bine, cu atât m îngrozesc mai tare. A sc pat aşa de ieftin! F r îndoieli sau
temeri, f r verdict medical, f r sanatoriu, f r interven ie chirurgical , f r false speran e de via ;
eliberare complet şi instantanee. Pentru o clip lumea întreag p rea s ne apar in ; şuierat de bombe,
case pr buşite, mirosul greu şi gustul explozibilului pe buze şi în pl mâni, picioare frânte de oboseal ,
inima înghe at de groaz , creierul în buşit de sânge, carnea chircit de durere; şi în clipa urm toare totul
s-a spulberat, s-a dus ca un vis r u, f r s ne mai fie vreodat de folos. Nevrednicule care eşti, te-au r pus
şi te-au dat de ruşine! Ai b gat oare de seam cât de firesc — ca şi cum pentru asta s-ar fi n scut — a intrat
viermele târâtor în via a cea nou ? Cum toate îndoielile i s-au ar tat, cât ai clipi din ochi, ridicole? Cât de
bine ştiu ce-şi spunea creatura! “Fireşte. Întotdeauna a fost aşa. Ororile urmeaz mereu acelaşi curs, dau
din r u în mai r u pân ce te înghesuie ca-ntr-o gaur de şarpe şi apoi, chiar în clipa în care te sim i deja
strivit, iat ! eşti sc pat din strânsoare şi totul se îndreapt dintr-odat . Extrac ia doare din ce în ce mai tare
şi apoi dintele e scos. Visul se preschimb în coşmar şi apoi te trezeşti. Mori o moarte şi înc una şi apoi te
afli dincolo de moarte. Cum m-am putut îndoi vreodat ?
În clipa în care te-a v zut pe tine, atunci i-a v zut şi pe Ei. Ştiu foarte bine cum a fost. Ai dat
înapoi împleticit, buimac şi orbit, mai strivit de Ei decât l-a putut strivi pe el o bomb . Cât degradare! —
ca acest bo de noroi vâscos s -şi ridice capul şi s stea de vorb cu spirite din fa a c rora tu, spirit fiind, n-
ai putut decât s te retragi cu spinarea încovoiat . Ai sperat, poate, c spaima şi cutremurul în fa a straniei
lor privelişti au s -i amu easc bucuria. Dar asta-i toat blestem ia: pentru ochii muritorilor Ei sunt şi
str ini şi nestr ini. Pân în momentul acela nu avusese nici cea mai vag idee despre cum arat Ei, ba chiar
se îndoia c ar exista. Dar când i-a v zut, a ştiut c îi cunoştea dintotdeauna şi a în eles c fiecare dintre Ei
i-a stat al turi în multe clipe ale vie ii când se crezuse singur, aşa c acum le-a putut spune, fiec ruia în
parte, nu “Cine eşti tu?”, ci “Deci tu erai în tot timpul sta”. Tot ce sunt Ei şi tot ce i-au spus în clipa
întâlnirii au trezit amintiri. Vaga senza ie c fusese înconjurat înc de mic de prieteni care i-au locuit
singur t ile se explica acum, în sfârşit; acea cântare din inima fiec rei experien e pure pe care memoria
nu reuşea s o re in era acum în sfârşit recuperat . Recunoscându-i, a trecut dincolo de Ei şi s-a eliberat,
aproape înainte ca m dularele trupului s -şi g seasc odihna. Numai tu ai r mas pe dinafar .
Şi nu doar pe Ei i-a v zut; L-a v zut şi pe El. Acest animal, aceast bucat de came procreat într-
un aşternut şi-a putut a inti ochii asupra Lui. Ceea ce pentru tine e foc care arde şi orbeşte pentru el este
acum lumin r coroas , limpezimea îns şi, şi i se arat în forma unui om. i-ar pl cea, dac ai putea, s
interpretezi prostra ia pacientului în fa a Prezen ei, dispre ul de sine şi deplina recunoaştere a p catelor
(da, Am rel, o recunoaştere mai clar decât eşti chiar tu în stare) prin analogie cu paralizia sufocant pe
care o sim i tu atunci când te izbeşte boarea fatal ce respir din inima Raiului. Doar c e total lipsit de
sens. Se poate ca dureri s mai aib de suferit, dar sunt dureri pe care le primeşte bucuros. Nu le-ar da pe
nici o pl cere p mânteasc . Toate deliciile sim urilor, ale inimii sau intelectului cu care l-ai fi putut ispiti
odat , pân şi deliciile virtu ii înseşi îi par acum, prin compara ie, tot aşa cum nurii îndoielnici ai unei
târfe istovite trebuie s par unui b rbat care afl c femeia iubit , pe care a adorat-o toat via a şi pe care
o credea moart , tr ieşte şi se afl acum în pragul uşii lui. A p şit acum în lumea în care durerea şi pl cerea
trec dincolo de orice grani a finitudinii şi unde toat aritmetica noastr cade. O dat în plus, st m fa în
fa cu inexplicabilul. Blestemele noastre cele mari sunt, în primul rând, ispititorii de doi bani ca tine şi, în
al doilea rând, neputin a Departamentului nostru de Informa ii! De-am şti numai ce urm reşte El cu
adev rat! Vai şi-amar dac f r cunoaşterea asta — altfel o dulceg rie de care ne lipsim — nu e posibil
nici Puterea! Ajung uneori la disperare. Tot ce m mai ine este convingerea c realismul nostru,
intransigen a noastr (în duda tuturor ispitelor) în fa a balivernelor şi prostiilor de tot soiul trebuie s aib
câştig de cauz într-un final. Dar pân atunci am de încheiat nişte conturi cu tine. Prea-sincer m semnez,
Cu crescând şi vorace afec iune, unchiul t u, SFREDELIN
SFREDELIN PROPUNE O ÎNCHINARE
 Prefaţă
la colec ia de eseuri

Sfredelin propune
o închinare

C.S. Lewis punea punct final acestei c r i cu pu in înainte de ziua în care s-a stins, 22 noiembrie
1963. E aproape în întregime dedicat religiei, iar eseurile provin din mai multe surse. Unele dintre ele au
ap rut în They Asked for a Paper (Geoffrey Bles, Londra 1962), colec ie care trata subiecte de literatur ,
etic şi teologie. “Sfredelin propune o închinare” a fost ini ial publicat în Marea Britanie ca parte a unei
edi ii hardcover cu titlul The Screwtape Letters and Screwtape Proposes a Toast (Geoffrey Bles, Londra,
1961). Includea “Sfaturile” originale, împreun cu “închinarea” şi o nou prefa semnat de Lewis. Între
timp, “Sfredelin propune o închinare” ap ruse deja în Statele Unite, mai întâi ca articol în The Saturday
Evening Post şi apoi în 1960 într-o colec ie hardcover, The World’s Last Night (Hartcourt Brace and
World, New York).
În noua prefa la Sfaturile unui diavol b trân c tre unul mai tân r şi Sfredelin propune o
închinare, pe care am reprodus-o mai jos, Lewis arat cum s-a n scut ideea “închin rii”. Ar fi total nepotri-
vit s citim cuvântarea ca pe înc una dintre scrisorile lui Sfredelin. E adev rat c întâlnim şi aici ceea ce
Lewis numea tehnica “ventrilocului diabolic”: ce e alb pentru Sfredelin e negru pentru noi, iar acolo unde
el exult noi trebuie s ne temem. Dar afinitatea cu Sfaturile se opreşte la aceast structur formal . Scri-
sorile lui Sfredelin se ocupau mai ales de via a moral a unui individ; “închinarea” caut mai curând s
lumineze min ile novicilor.
“A Slip of the Tongue” (predic inut la Magdalen College Chapel) apare într-o carte pentru
prima dat . “The Inner Ring” a fost conceput ca discurs memorial prezentat în 1944 la King’s College,
University of London; “Is Theology Poetry?” şi “On Obstinacy in Belief” au fost amândou texte ale unor
conferin e inute la Socratic Club, dup care au ap rut prima dat în numerele din 1944 şi 1955, respectiv,
ale revistei Socratic Digest. “Transposition” este o versiune ceva mai elaborat a unei predici inute la
Mansfield College, Oxford; iar “The Weight of Glory” este şi el textul unei predici inute în Biserica St
Mary the Virgin din Oxford şi apoi publicate de c tre SPCK. Toate aceste cinci eseuri au fost publicate
prin bun voin în They Asked for a Paper. “Good Work and Good Works” a ap rut prima dat în The
Catholic Quarterly şi apoi în The World’s Last Night.
La sfârşitul prefe ei de la They Asked for a Paper, Lewis scria: “Pentru c aceste texte au fost
compuse la diverse momente din ultimii dou zeci de ani, unele pasaje le vor aminti cititorilor de lucr rile
mele mai târzii: ele sunt de fapt forme embrionare care le preced pe acestea din urm . Mi-am îng duit s
m las convins c astfel de suprapuneri nu constituie o obiec ie fatal împotriva republic rii lor”, suntem
recunosc tori c şi-a îng duit s se lase în acelaşi fel convins în vederea public rii acestei colec ii
paperback de eseuri pe teme religioase.

J.E.G.
 Sfredelin propune o închinare

Am fost deseori încurajat s continui seria ini ial a Sfaturilor, dar mul i ani de zile ideea nu mi-a
surâs deloc. Deşi textul a curs ca de la sine, mai pu in bucurie în a scrie ceva nu cred c am avut vreodat .
Uşor a fost, f r îndoial , din simplul motiv c , odat inventat , tehnica scrisorilor diavoleşti îşi genereaz
singur şi în mod spontan urmarea, precum piticii şi uriaşii lui Swift sau filozofia medical şi etic din
“Erewhon”. Numai s -i dai ghes şi te poart liniştit pre de o mie de pagini. Dar deşi nu mi-a fost greu s
intru în jocul mental al atitudinii diavoleşti, nici prea tare nu m-am amuzat, sau cel pu in nu pentru mult
vreme. Tensiunea mi-a produs un fel de cramp spiritual . Lumea în care trebuia s m proiectez în timp
ce vorbeam prin gura lui Sfredelin era tot o pr foşenie şi-un zgrun ur, o sec tuial şi-o scabie. Orice urm
de frumuse e, prospe ime şi jovialitate trebuia l sat deoparte. Aproape c m-a d râmat înainte s -i pun
punct. I-ar fi d râmat şi pe cititorii mei dac aş fi continuat.
În plus, purtam într-un fel pic textului meu pentru a nu fi ieşit o altfel de carte, pe care îns
nimeni n-ar fi putut s o scrie. În mod ideal, sfaturile lui Sfredelin c tre Am rel ar fi trebuit înso ite de
înv turile unui arhanghel c tre îngerul p zitor al pacientului. F r de ele, imaginea vie ii omeneşti e
trunchiat . Dar cine şi-ar fi putut lua asupr -i sarcina? Chiar dac un muritor — care ar trebui oricum s
fie unul mult mai bun decât mine — ar putea s se ridice la anvergura în l imilor spirituale cerute de
încercare, cum s-ar putea decide asupra unui “stil potrivit”? Pentru c aici stilul ar fi într-adev r parte din
con inut. Simpla pov - uire n-ar fi de ajuns; fiecare propozi ie ar trebui s poarte cu sine iz de Rai. Iar în
zilele noastre, chiar dac cineva ar fi în stare s scrie proz în maniera lui Traheme, nu ar primi
încuviin area s o fac , pentru c cerin a “func ionalismului” a s r cit literatura de jum tate din func iile
ei. (în esen , orice ideal stilistic dicteaz nu doar felul în care lucrurile trebuie spuse, ci şi ce fel de lucruri
pot fi spuse.)
Apoi, pe m sur ce anii treceau, iar experien a sufocant a scrierii Sfaturilor se atenua în c m rile
memoriei, gândul a început s mi se opreasc asupra a tot felul de lucruri care p reau s invite comentariul
unui Sfredelin. Hot râsem s nu mai scriu niciodat vreo “scrisoare”. În schimb, ideea unui soi de
“cuvântare” îmi tot d dea târcoale, mai mult sau mai pu in insistent, f r s apuc s-o pun pe hârtie. Apoi a
venit invita ia din partea The Saturday Evening Post şi aşa m-am apucat de lucru.

C.S.L.
 Scena se petrece în Iad, la dineul anual al înaltului
Colegiu de Preg tire a Tinerilor Ispititori Decanul, Dr.
Balelungi, tocmai a ridicat paharul în s n tatea oaspe ilor.
Sfredelin, care este invitat de onoare, se ridic şi întoarce
închinarea:

Domnule Decan, Iminen a voastr , distinse Sc rboşenii, dragii mei împieli a i şi Necura i, iubi i
Diavoli: Se obişnuieşte în astfel de ocazii ca vorbitorul s se adreseze mai ales proaspe ilor absolven i care
vor fi trimişi în curând pe P mânt pentru stagii de ispitire. Obicei c ruia m supun cu pl cere. Îmi
amintesc foarte bine cu cât trepidant ner bdare mi-am aşteptat şi eu prima mea misiune. Am speran a şi
credin a c fiecare dintre voi încearc aceeaşi tulburare în seara aceasta. Ave i toat cariera înainte. Iadul
se aşteapt şi v cere ca ea s fie încununat — aşa cum a fost şi a mea — de neîncetate izbânzi. Dac nu,
şti i ce v aşteapt .
S nu v face i iluzii: f r veninul s n tos şi realist al terorii, al turi de neîncetata muşc tur a
neliniştii, încerc rile voastre sunt sortite eşecului. Cât de des îi ve i invidia pe oameni pentru a fi fost
înzestra i cu darul somnului! Aş vrea, totuşi, s v înf işez şi o imagine moderat optimist a situa iei
strategice generale.
Temutul vostru decan s-a referit, printre multe alte lucruri, la masa festiv din fa a voastr ,
cerându-şi, într-un fel, iertare. Afla i, iubi i diavoli, c nu e neap rat vina lut Nu putem s nu recunoaştem
îns c sufletele omeneşti din ale c ror chinuri ne-am înfruptat în seara aceasta au fost de foarte slab
calitate. Cu toat arta culinar a specialiştilor noştri în tortur , tot f r gust au r mas.
Ah, de-aş putea s -mi mai înfig din ii în carnea unui Farinata, a unui Henric al VlII-lea sau chiar
a unui Hitler! De-a i fi v zut ce crust , numai bun de cr n nit! Ce furie, ce egoism, ce cruzime, de o
robuste e aproape la fel de mare ca a noastr . Cât deliciu s sim i cum se împotriveau devor rii! Iar când îi
înghi eai, cum i se mai înc lzeau m runtaiele!
În loc de aşa ceva, cu ce ne-am ales noi în seara asta? Am avut mai întâi o autoritate municipal în
sos de fraud . Doar c eu unul nu am putut distinge savoarea unei avari ii cu adev rat pasionate şi brutale
de care se încântau sim urile pe vremea marilor rechini din secolul trecut. Pe când acum, e foarte clar, am
avut în farfurii o piticanie — un aventurier de paie care, între cunoscu i, învârtea câte o glum nes rat ,
iar în public se producea cu cele mai r suflate banalit i — o zgaib de om care a dat cu nasul de corup ie
şi s-a trezit şi el c nu e r u s fii corupt, la fel ca toat lumea.
Apoi a venit o sup c ldu de adulteri. A i mirosit oare vreo urm de hormoni inflama i, de carne
a â at , rebel şi nes tul ? Eu n-am sim it nimic. Pentru mine au avut cu to ii gust de idio i cu prohabul
plat care din prostie sau meschin rie r mân cu pantalonii-n vine pe unde apuc , doar pentru c li se trage
de la vreo reclam cu femei goale, sau c încearc s se simt moderni şi emancipa i, sau ca s se asigure c
sunt şi ei virili ca to i b rba ii “normali”, sau chiar pentru c nu au nimic altceva de f cut. Sincer, mie
unul, care am gustat dintr-o Messalina ori un Casanova, mi s-a f cut grea . Doar sindicalistul cu garnitur
de gogoşi umflate a fost poate ceva mai bine. Individul chiar a f cut ceva r u la via a lui. De pe urma lui s-a
l sat, nu chiar f r s ştie, cu v rsare de sânge, foamete şi amenin area libert ii. Da, într-un fel. Dar ce fel!
S-a gândit atât de pu in la aceste obiective ultime. Toat via a i-a fost dominat de grija de a urma linia
partidului, de propria importan şi, mai presus de toate, de simpla rutin .
S ne în elegem. Gastronomic vorbind, situa ia e deplorabil . Sper îns c nici unul dintre noi nu
pune gastronomia pe primul loc. Nu avem oare, într-un sens diferit şi mult mai serios, motive de speran ?
S ne gândim mai întâi la simpla cantitate. Calitatea poate s lase de dorit; niciodat îns nu am
avut mai mare abunden de suflete, fie ele şi mediocre.
Şi apoi triumful. Ne-am putea spune c asemenea suflete — mai bine zis asemenea b ltoace
noroioase r mase din ceea ce a fost odat un suflet — nici nu merit damnate. Da, dar Duşmanul (din cine
ştie ce ra iuni obscure şi perverse) s-a gândit c merit salvate. Crede i-m pe cuvânt, aşa e. Voi tinereii
care înc nu V-a i început activitatea nici nu v închipui i cu cât efort şi cât iscusin au fost într-un
sfârşit capturate aceste mizerabile creaturi.
Dificultatea s-a tras tocmai din nevolnicia şi moliciunea lor. Am avut aici de-a face cu atâta
noroial a min ii, cu atâta lentoare în reac ii încât ne-a fost extrem de greu s îi ridic m la acel nivel de
claritate şi for a deciziei la care p catul de moarte devine posibil. Aten ie îns : i-am ridicat atât cât
trebuie, şi nu dincolo de milimetrul fatal al lui “prea mult”. Fiindc atunci, desigur, totul ar fi fost, poate,
pierdut. Ar fi putut vedea şi s-ar fi putut c i. Pe de alt parte, dac i-am fi ridicat prea pu in, s-ar fi calificat
mai degrab pentru Limb, precum creaturile care nu-şi afl locul nici în Rai nici în Iad — suflete cu
rezultate modeste, c rora li se permite s se afunde de-a pururi într-o subumanitate mai mult sau mai
pu in împ cat .
În fa a fiec rei alegeri individuale a ceea ce Duşmanul ar numi calea “cea rea”, astfel de creaturi
sunt, la început, aproape sau total lipsite de responsabilitate spiritual deplin . Nu în eleg nici sursa şi nici
adev rata natur a interdic iilor pe care le încalc . Nici nu se poate vorbi la ei de conştiin , în afara
atmosferei sociale care îi înconjoar . Şi fireşte c le-am încurcat şi le-am dat peste cap limba îns şi; ceea ce
în profesia altcuiva s-ar numi mit pentru ei se cheam “aten ie” sau cadou. Prima îns rcinare a
Ispititorilor care s-au ocupat de ei a fost s fac din astfel de alegeri ce-i aşezau pe calea spre Iad un obicei
solid, prin neîncetat repeti ie. Iar apoi (pasul crucial) s transforme obiceiul în principiu — un principiu
pe care creatura s fie oricând gata s -l apere. Dup asta, totul merge ca la carte. Conformismul social,
practicat întâi pur şi simplu din instinct sau chiar în mod mecanic — cum ar putea o molusc s nu se
conformeze? — devine astfel, pe nesim ite, un ideal al vie ii împreun sau al traiului ca toat lumea.
Simpla ignoran a legii pe care acum o încalc ia forma unei vagi teorii desemnate — nu uita i c stau
prost cu istoria — drept “moralitate” conven ional sau puritan sau burghez . Se formeaz astfel pu in
câte pu in în inima creaturii un miez tare, bine t b cit şi înr d cinat în care se adun convingerea c
trebuie s continue s fie ceea ce este şi chiar s reziste oric rei tenta ii de a schimba ceva. E un miez
foarte mic, deloc reflexiv (sunt prea ignoran i) şi prea pu in sfid tor (usc ciunea lor emo ional şi
imaginativ exclude posibilitatea), umil, în felul lui, dar de o modestie fals ; un miez ca o pietricic sau un
început de cancer. Dar numai bun s ne potriveasc inta. Ne ofer , în sfârşit, condi iile unei respingeri
reale şi deliberate, deşi înc nu deplin articulate, a ceea ce Duşmanul numeşte Har.
Avem aşadar sub ochi dou fenomene de bun augur. Mai întâi, abunden a capturii; oricât de
insipid ne-ar fi hrana, nu ne putem teme de foamete. Şi apoi, triumful; nicicând nu au dat dovad
Ispititorii noştri de mai mare îndemânare. A treia moral , îns , pe care nu am tras-o înc , este cea mai
important dintre toate.
Soiul de suflete din disperarea şi n pasta c rora ne-am — bine, n-am s spun înfruptat, dar în
orice caz ne-am asigurat minimul de hran în seara aceasta sunt şi vor fi din ce în ce mai numeroase.
Comandamentul nostru Inferior ne asigur c aşa stau lucrurile; directivele primite ne cer o gândire tactic
adecvat situa iei de fapt. “Marii” p c toşi, la care pasiuni dintre cele mai vii şi mai pl cute nou trec
dincolo de orice limit , iar voin a se concentreaz cu imens ardoare asupra unor obiecte detestate de
Duşman, nu vor disp rea. Dar vor fi din ce în ce mai rari. Capturile noastre se vor înmul i; doar c vor fi
cel mai adesea simple gunoaie — gunoaie pe care alt dat le-am fi aruncat Cerberului şi h itaşilor Iadului,
c ci ne-ar fi p rut nedemne de gurile diavoleşti. Şi vreau s în elege i bine dou lucruri. Unu la mân , c
oricât de deprimant ar p rea, lucrurile se schimb de fapt în bine. Şi doi, v-aş atrage aten ia asupra felului
în care am ajuns aici.
E o schimbare în bine. Marii (şi delicioşii) p c toşi sunt f cu i din acelaşi material ca şi oribilele
fenomene c rora li se spune mari sfin i. E adev rat c din cauza virtualei penurii de astfel de material ne
alegem noi cu hran searb d . Dar nu duce ea, în acelaşi timp, şi la absoluta frustrare şi foamete a
Duşmanului? El nu i-a creat pe oameni — şi nu s-a f cut El însuşi om şi nu a murit printre ei sub tortur
— ca s livreze candida i Limbului, “jum t i” de oameni. El a vrut s produc sfin i; oameni divini;
creaturi care s -i semene. Nu este s r cia bucatelor de pe masa noastr im pre infim de pl tit în schimbul
asigur rii c marele Lui experiment d semne de epuizare? Şi nu numai atât. Pe m sur ce marii p c toşi se
împu ineaz , iar majoritatea îşi pierde orice urm de individualitate, marii p c toşi devin mult mai
eficien i ca agen i în serviciul nostru. Orice dictator sau chiar demagog — aş zice c orice vedet de
cinema şi orice folkist — poate acum trage dup sine turma uman cu zecile de mii. Gloata se ofer lui
(atât cât poate ea oferi) şi prin el, nou . Se poate s vin o vreme când nu va mai fi deloc nevoie s ne
chinuim cu ispitirea individual , cu excep ia câtorva cazuri speciale. Nu vom avea decât s prindem
fluieraşul şi toat turma îl va urma de la sine.
Dar în elege i voi oare cum de am reuşit s reducem atât de mult din rasa uman la nivelul unor
simple cifre? Aşa ceva nu a venit de la sine. A fost r spunsul nostru — şi salut m grandoarea lui — la una
dintre cele mai serioase provoc ri cu care ne-a fost dat s ne confrunt m.
 Da i-mi voie s v înf işez felul cum se prezenta situa ia omenirii în a doua jum tate a secolului
al nou sprezecelea — perioada în care eu mi-am încetat activitatea ca Ispititor activ şi am fost
recompensat cu un post în administra ie. La acel moment, marea mişcare uman în slujba libert ii şi
egalit ii ajunsese la o faz matur şi d dea deja roade trainice. Sclavia fusese abolit . R zboiul american de
independen fusese câştigat. Revolu ia francez reuşise. Toleran a religioas era îmbr işat aproape peste
tot. Ini ial, mişcarea fusese punctat de multe elemente favorabile nou . Se amestecau acolo mult ateism,
mult anticlericalism, mult invidie şi sete de r zbunare, pân şi câteva încerc ri (cam absurde) de
revitalizare a p gânismului. Nu ne-a fost atunci prea uşor s hot râm care avea s fie linia noastr . Pe de o
parte, primisem o dureroas lovitur — care înc ne amenin — prin faptul c orice individ de orice soi,
care pân atunci suferise de foame, acum primea hran de la al ii, sau c oricine tr ise mult şi bine cu
lan uri la picioare acum se putea elibera. Dar pe de alt parte, mişcarea se înso ea cu atâta respingere a
credin ei, cu atât materialism, secularism şi ur , încât am sim it c era de datoria noastr s o încuraj m.
C tre sfârşitul secolului, îns , situa ia devenea mult mai simpl şi în acelaşi timp mult mai grav .
În sectorul englez (unde am activat cel mai mult în linia întâi), se întâmplase ceva oribil. Duşmanul, abil ca
întotdeauna, îşi tr sese spuza pe turta lui şi d duse acestei mişc ri progresiste şi eliberatoare o tent care
s -i convin . De-abia dac se mai ghicea ceva din vechea înclina ie anticreştin . Periculosul fenomen
numit socialism creştin lua deja propor ii. Proprietarii de fabrici care alt dat se îmbog eau din sudoarea
am râ ilor, în loc s fie asasina i de c tre propriii muncitori — de asta ne-am fi putut folosi — primeau
acum admonest ri din partea celor din aceeaşi clas cu ei. Bog taşii renun au în num r din ce în ce mai
mare la privilegii nu prin for a revolu iilor sau sub constrângere, ci ascultând de propria lor conştiin . Iar
s racii, care aveau de câştigat de pe urma situa iei, se purtau de-a dreptul lamentabil. În loc s profite de
noile libert i — aşa cum speram şi aveam motive s ne aştept m — pentru a trece la masacre, violuri şi
vandaliz ri, sau m car la be ii f r cap t, s-au apucat ca proştii s se fac mai cura i, mai cump ta i, mai
chivernisi i, s -şi îmbun t easc educa ia şi chiar s duc o via virtuoas . Crede i-m , iubi i diavoli,
amenin area unei societ i s n toase p rea atunci perfect plauzibil .
Îns gra ie Tat lui Nostru din Adânc, amenin area a fost îndep rtat . Contraatacul s-a dat pe dou
nivele. La nivelul cel mai adânc, s-a lucrat la exprimarea deplin a unui element care germinase în untrul
mişc rii înc de la începuturile ei. Ascuns în inima acestei propagande pentru libertate st tea şi o
profund ur pentru libertatea personal . Acel nepre uit individ pe nume Rousseau a fost primul care s
vorbeasc deschis despre ea. În comunitatea lui democratic perfect , v aminti i, numai religia de stat e
permis , sclavia e repus în drepturi, iar individul trebuie s ştie c ceea ce guvernul îi spune s fac este şi
dorin a lui, chiar dac nu-şi d seama de asta. Pornind de aici, via Hegel (un alt propagandist indispensabil
pentru noi), am ob inut f r probleme şi nazismul şi statul comunist. Pân şi în Anglia am avut succese.
Am aflat cu câteva zile în urm c în aceast ar nu poate nimeni, dac nu are permis, s -şi taie pomul din
propria gr din cu propriul topor, s fac din el scânduri cu propria drujb şi din scânduri s -şi
construiasc un hambar în propria lui gr din .
Acesta a fost contraatacul nostru pe primul nivel. Voi, care de-abia v începe i stagiul, nu ve i
primi înc sarcini de acest tip. Deocamdat ve i fi distribui i ca Ispititori pe lâng persoane private.
Împotriva acestora, sau prin intermediul lor, contraatacul ia o form diferit .
Democra ie e cuvântul cu care trebuie s -i duce i de nas. Exper ii noştri filologi au reuşit deja atât
de bine s corup limba omeneasc încât nici nu mai e nevoie s v atrag aten ia c , pentru ei, în elesul
cuvântului trebuie s r mân obscur şi prost definit. Nu au de ales. N-are s le treac niciodat prin minte
c democra ie desemneaz în fapt un sistem politic, ba chiar un sistem electoral, şi c ceea ce încerca i voi
s le vinde i aduce doar pe departe cu aşa ceva. Evident c nici nu trebuie s li se dea voie s formuleze
întrebarea aristotelic dac prin “comportament democratic” se în elege comportamentul pe care
democra iile îl adopt sau comportamentul care sus ine o democra ie. Pentru c dac s-ar gândi aşa, nu se
poate s nu le dea prin cap c între cele dou nu se pune neap rat semnul echivalen ei.
Voi s folosi i termenul numai şi numai ca formul incantatorie; sau, dac vre i, numai pentru
puterile lui comerciale. E un cuvânt pe care ei îl venereaz . Şi, fireşte, el se leag de idealul politic care
spune c oamenii trebuie trata i în mod egal. Ve i opera astfel subtil în min ile lor tranzi ia de la acest
ideal politic la credin a c to i oamenii chiar sunt egali. Mai ales acela de care v ocupa i. Drept urmare,
pute i folosi cuvântul democra ie pentru a legitima în mintea lui cele mai degradante (şi de asemenea cele
mai pu in pl cute) sentimente umane. Astfel îndrumat, va îmbr işa, nu doar f r pic de jen , dar chiar cu
zâmbetul pe buze, purt ri pentru care, de n-ar fi ap rate de aura cuvântului magic, oricine l-ar da de
ruşine.
Sentimentul despre care vorbesc este, desigur, acela care îl face pe om s spun : Sunt la fel de bun
ca tine.
Primul şi cel mai evident punct câştigat este c astfel îl împinge i s aşeze în centrul vie ii lui o
minciun sfruntat . Ce vreau s spun nu este pur şi simplu c lucrurile pe care şi le spune sunt false în sine,
c la fel de egal este cu ceilal i în ce priveşte bun tatea, onestitatea şi sim ul m surii pe cât de egal le este
în în l ime sau greutate. Ce vreau s spun este c nici el nu le crede. Nimeni care spune c e la fel de bun
ca altul nu crede aşa ceva. N-ar spune asta dac aşa ar gândi. Câinele St. Bernard n-ar spune-o niciodat
c eluşului de pluş, nici înv atul idiotului, nici omul cu serviciu am râtului care bate str zile, şi nici
femeia frumoas unei slute. În afara arenei politice, despre egalitate nu vorbesc decât cei care se simt în
vreun fel inferiori. Un astfel de discurs exprim tocmai sentimentul iritant şi coroziv al unei inferiorit i
pe care pacientul refuz s o accepte.
Şi pe care astfel o detest . Da, şi prin urmare ajunge s deteste orice tip de superioritate care s-ar
manifesta la al ii; ajunge s o denigreze, s o vrea ştears cu buretele. Curând va suspecta c orice diferen
ascunde preten ia unei superiorit i. Nimeni nu are voie s -i fie diferit, nici prin voce, nici prin haine, nici
prin maniere, tipuri de distrac ie ori preferin e culinare. “Ia uite la sta ce englez cursiv şi melodioas
are — trebuie s fie un snob fandosit care face pe nebunul. Uite-l şi pe la care zice c nu-i plac crenvurştii
— fireşte, nu sunt de nasul lui, ce s zic. Şi st lalt care a dat drumul la tonomat — un deştept care nu
poate f r s se dea mare. Dac ar fi oameni ca lumea, ar fi şi ei ca mine. De ce trebuie s ias neap rat în
eviden ? Nu e democratic.”
E adev rat c acest fenomen foarte folositor nu e în sine o noutate. De mii de ani e cunoscut
printre oameni sub numele de invidie. Doar c pân acum a fost întotdeauna considerat drept cel mai
odios, şi în acelaşi timp cel mai comic, dintre vicii. Aceia care şi-l descopereau, se ruşinau singuri; iar dac
nu, semnele v dite de al ii se bucurau de prea pu in simpatie. Încânt toarea noutate a situa iei prezente
este c invidiei i se poate da credit — devenind astfel lucru demn de laud şi respect — prin puterea
incantatorie a cuvântului democratic.
Sub influen a melodiei vr jite a cuvântului, cei care sunt în vreun fel sau oricum inferiori altora
vor încerca mai cu sârg şi mai eficient ca niciodat s coboare pe toat lumea la propriul lor nivel. Dar asta
nu e tot. Aceeaşi influen îi va face pe cei care se apropie, sau s-ar putea apropia, de m sura întreag a
umanit ii s dea înapoi, speria i c ar face astfel dovada unui comportament nedemocratic. Sunt informat
din surse sigure c tinerii îşi reprim înclina iile incipiente pentru muzica clasic sau literatura bun de
team c astfel ar putea s nu mai fie ca toat lumea; c oamenii care şi-ar dori cu adev rat s fie — şi care
sunt d rui i cu har pentru a fi — oneşti, c şti ori tempera i refuz s o fac . Acceptând, ar deveni diferi i,
ar putea impieta asupra stilului de via , s-ar desface din ograda lui “împreun ”, şi-ar periclita “integrarea
în grup”. Ar fi pe cale (oroarea ororilor!) s se transforme în indivizi.
Întreaga atitudine se poate rezuma prin cuvintele cu care o tân r femel se pare c se ruga
recent: “O, Doamne, f s fiu şi eu ca toate fetele din ziua de azi!” Mul umit eforturilor noastre, aşa ceva
se traduce din ce în ce mai frecvent prin: “F s fiu o obraznic , o proast şi o leneş .”
Pe de alt parte, ca efect secundar ce nu poate decât s ne încânte, cei câ iva (din ce în ce mai
pu ini) care nu admit alinierea la normalitate, obişnuit, traiul ca toat lumea şi integrare, tind pe zi ce
trece s se preschimbe în nişte fandosi i şi nişte excentrici, aşa cum şi ap reau oricum în ochii gloatei. C ci
suspiciunea adesea produce ceea ce suspecteaz . (“De vreme ce, orice-aş face, vecinii tot au s m cread o
vr jitoare sau o securist , ce-ar fi s nu-mi mai pese de nimic şi s le dau motive întemeiate.“) Drept
urmare avem acum o intelighen ie care, deşi nu foarte numeroas , e de mare folos cauzei Iadului.
Dar aici avem un simplu efect secundar. Ceea ce trebuie s v solicite neîncetat aten ia este vasta
şi generala mişcare în slujba discredit rii şi, în cele din urm , a elimin rii oric rei forme de excelen
uman — moral , cultural , social sau intelectual . Nu e oare amuzant s vedem cum Democra ia (în
sensul încânt tor al cuvântului) ne slujeşte în acelaşi fel în care o f ceau cele mai vechi dictaturi, şi prin
aceleaşi mijloace? V aminti i cum unul dintre dictatorii greci (pe vremea aceea îi numeau “tirani”) a
trimis o dat solie altui dictator ca s -i cear sfatul în ce priveşte principiile guvern rii. Cel din urm i-a
condus pe soli într-un câmp de porumb, unde a zburat cu sabia toate vârfurile care dep şeau cât de pu in
nivelul general. Morala era evident . S nu îng dui nici un soi de distinc ie printre supuşii t i. Nimeni nu
are voie s fie mai deştept, mai bun, mai faimos sau chiar mai frumos decât restul lumii, iar dac e vreunul,
c s peşte-l. Adu-i pe to i la acelaşi nivel: to i nişte sclavi, to i nişte cifre, to i nişte nulit i. To i egali.
Astfel au putut tiranii practica, într-un sens, “democra ia”. Îns acum “democra ia” poate opera foarte bine
f r s aib nevoie de alt fel de tiranie decât aceea proprie ei. Nimeni nu mai trebuie ast zi s mearg pe
câmp cu sabia în mân . Ştiule ii cei mici le vor mânca singuri capetele ştiule ilor mai r s ri i. Iar ştiule ii
mai r s ri i încep şi ei s -şi road din vârf, în dorin a de a fi una cu Ştiule imea General .
Am spus mai devreme c damnarea acestor suflete pr p dite, a acestor creaturi care aproape c au
încetat s mai fie indivizi, cere o munc laborioas şi plin de neprev zut. Dar cu îndemânare şi eforturi
bine direc ionate, pute i fi aproape siguri de rezultat. Marii p c toşi par mai uşor de prins. Dar de la ei nu
ştii niciodat la ce s te aştep i. Dup ce i-ai jucat cum ai vrut timp de şaptezeci de ani, Duşmanul poate s
i-i smulg din gheare în anul urm tor. Vede i voi, astfel de oameni sunt capabili de adev rata c in . Sunt
conştien i de adev rata vin . În cazul în care lucrurile iau o întors tur proast , sunt gata s înfrunte de
dragul Duşmanului presiunile sociale din jur la fel de bine cum erau gata s le înfrunte de dragul nostru.
Într-un fel, e mai dificil s urm reşti şi s plesneşti o viespe zbur t cit decât s împuşti de aproape un
elefant s lbatic. Dar dac nu-l nimereşti, elefantul e mult mai periculos.
Eu unul am activat, aşa cum am amintit, mai ales în sectorul englez, şi înc primesc de acolo mai
multe veşti decât de oriunde altundeva. E posibil ca lucrurile pe care le voi spune acum s nu se aplice în
întregime la sectoarele unde vor opera unii dintre voi. Pute i îns , odat ajunşi la locul faptei, s face i
modific rile necesare. De aplicat le ve i putea aplica, într-o m sur mai mare sau mai mic . Dac m sura se
dovedeşte prea mic , r mâne în sarcina voastr s face i din ara de care v ocupa i un soi de Anglie aşa
cum se prezint ea ast zi.
În aceast ar cu mare poten ial, spiritul lui Sunt la fel de bun ca tine a trecut de stadiul unei
simple influen e sociale generale. Începe deja s -şi fac sim it prezen a în sistemul de înv mânt. Nu-mi
propun s estimez cu precizie m sura în care s-a întins ac iunea lui în acest domeniu. Nici nu conteaz .
Odat sesizat tendin a, se pot uşor prevedea dezvolt rile ulterioare; mai ales c aici vom avea şi noi un
cuvânt de spus. Principiul de baz al noului sistem are s fie c proştii şi leneşii nu trebuie f cu i s se
simt inferiori elevilor inteligen i şi silitori. Aşa ceva ar fî “nedemocratic”. Diferen ele între elevi — c ci
sunt, indubitabil, diferen e individuale — trebuie muşamalizate. Lucrul se poate înf ptui pe mai multe
nivele. În universit i, examenele trebuie astfel gândite încât aproape to i studen ii s ob in note mari.
Examenele de admitere trebuie astfel concepute încât to i, sau aproape to i cet enii s poat intra la
universitate, indiferent dac au sau nu capacitatea (sau dorin a) de a se alege cu ceva de pe urma
înv mântului superior. În şcoli, copiii care sunt prea slab dota i sau prea leneşi s înve e limbi str ine,
matematic sau no iuni ştiin ifice de baz vor fi încuraja i s fac ce f ceau cândva copiii în timpul lor
liber. Pot, de exemplu, s fac turti e de n mol şi asta s se cheme curs de modelaj. Dar în nici un caz nu
trebuie s li se dea de în eles c simt inferiori copiilor care studiaz . Oricât de stupide le-ar fi preocup rile,
ele trebuie s primeasc — englezii deja folosesc expresia, mi se pare — “partea lor de respect”. Ba se poate
opera înc şi mai drastic. Copiii care se dovedesc ap i de un nivel superior pot fi inu i în loc în mod
artificial, doar pentru c ceilal i copii s-ar alege cu o traum — Belzebut, ce cuvânt bun! — dac s-ar vedea
l sa i în urm . Copilul eminent va r mâne astfel în mod democratic intuit locului în grupa lui de vârst pe
tot parcursul şcolii, iar un elev care ar fi în stare s -i priceap pe Eschil sau Dante va trebui s stea cuminte
şi s -l asculte pe colegul lui care înc silabiseşte “Ana are mere”.
Într-un cuvânt, avem motive întemeiate s sper m într-o viitoare abolire a înv mântului, atunci
când va ajunge s domneasc triumf tor principiul lui Sunt la fel de bun ca tine. Orice recompens pentru
rezultatele bune şi orice pedeaps pentru rezultatele proaste vor disp rea. Cei câ iva care ar vrea s înve e
vor fi împiedica i s o fac ; cine se cred ei s -şi dep şeasc colegii? Şi oricum profesorii — sau poate ar
trebui s -i numesc bone? — vor fi mult prea ocupa i s -i cocoloşeasc pe nerozi ca s mai piard vremea cu
predatul profesionist. Iar noi nu vom mai fi nevoi i s ne cheltuim inteligen a şi energia pe r spândirea
imperturbabilului amor-propriu şi a ignoran ei incurabile printre oameni. Nevolnicele târâtoare au s-o
fac singure.
Bineîn eles, asta se poate întâmpla doar dac tot înv mântul devine înv mânt de stat. Va
deveni. E parte a aceleiaşi mişc ri. Taxele penale, concepute în acest scop, încep s lichideze clasa de
mijloc, adic acea clas social care era gata s strâng şi s cheltuiasc bani şi s fac tot felul de sacrificii
pentru a-şi trimite copiii la colegii particulare. Desfiin area acestei clase, care merge mân în mân cu
abolirea înv mântului, este, din fericire, un efect inevitabil al spiritului care spune Sunt la fel de bun ca
tine. Acesta este, în definitiv, grupul social care a dat umanit ii covârşitoarea majoritate a oamenilor de
ştiin , a medicilor, filozofilor, teologilor, poe ilor, artiştilor, compozitorilor, arhitec ilor, juriştilor şi
economiştilor pe care i-a avut vreodat . Dac era vreun lot de ştiule i înal i care s trebuiasc forfeca i, cu
siguran ei erau. Aşa cum remarca nu demult un politician englez, “O democra ie nu se împiedic de
oameni importan i”.
Ar fi de prisos s întrebi o astfel de creatur dac prin nu se împiedic în elege c “nu-i fac
trebuin ” sau “nu şi-i doreşte”. Dar vou ar fi bine s v fie clar. C ci aici se pune din nou întrebarea lui
Aristotel.
Noi, aici în Iad, sper m la desfiin area democra iei în sensul strict al cuvântului: acela de sistem
politic astfel numit. Ca orice form de guvern mânt, lucreaz de cele mai mute ori în avantajul nostru; dar,
una peste alta, mai pu in decât alte forme. Iar ceea ce trebuie s în elegem noi e c “democra ia” în sensul
diavolesc (Sunt la fel de bun ca tine, traiul ca toat lumea, idealul lui împreun ) este cel mai eficace
instrument pe care îl putem mânui pentru ştergerea democra iilor politice de pe fa a P mântului.
Asta pentru c “democra ia** şi “spiritul democratic** (în în eles diavolesc) duc la o na iune lipsit
de oameni importan i, o na ie alc tuit mai ales din semidoc i de o moralitate flasc din pricina lipsei de
disciplin în tinere e, plini de arogan a pe care o naşte ignoran a t mâiat , debili de prea mult alint tur .
Adic tocmai ce aşteapt Iadul de la orice popor democratic. Iar atunci când o astfel de na ie intr în
conflict cu un popor care şi-a trimis copiii la şcoal s studieze, care îşi recunoaşte şi îşi recompenseaz
talentele şi care nu d drept la cuvânt masei ignorante, balan a va înclina doar într-un singur sens.
Una dintre democra iile acestea s-a declarat nu de mult surprins s afle c Rusia i-a luat-o înainte
în domeniul ştiin ei. Minunat specimen de orbire omeneasc ! Când toat societatea lor nu ştie cum s mai
pun be e-n roate oric rui soi de excelen , de ce se mir c la ei ştiin a st pe loc?
E de datoria noastr s încuraj m comportamentul, manierele şi întreaga atitudine pe care
democra iile le pre uiesc în mod natural, pentru c tocmai ele vor duce, dac li se las frâu liber, la
distrugerea democra iei. V-a i putea întreba cum de nu pricep pân şi ei cum merg lucrurile. Chiar dac nu
pun mâna pe Aristotel (asta ar fi nedemocratic), te-ai gândi c Revolu ia Francez i-o fi înv at deja ceva:
anume c modul de via îmbr işat în chip firesc de c tre aristocra i nu este modul de via care s sus in
aristocra ia. Ar fii putut apoi aplica principiul la toate formele de guvern mânt.
N-aş încheia totuşi pe aceast not . Nu aş vrea — fereasc Iadul! — s arunc în min ile voastre
s mân a iluziei pe care voi înşiv trebuie s o r s di i cu grij în min ile victimelor voastre omeneşti. M
refer la iluzia care spune c soarta na iunilor este în sine mai important decât soarta indivizilor.
R sturnarea oamenilor liberi şi multiplicarea statelor ridicate pe sclavie sunt pentru noi un mijloc (în afar
de faptul c sunt, fireşte, şi o distrac ie); dar adev rata int este distrugerea indivizilor. Pentru c numai
indivizii pot fl salva i sau damna i, pot deveni fii ai Duşmanului sau hran pentru noi. Valoarea real , în ce
ne priveşte, a oric rei revolu ii, conflagra ii sau perioade de foamete st în spaima, înşel ciunea, ura, furia
şi disperarea individual pe care ele le pot produce. Sunt la fel de bun ca tine este un mijloc folositor
pentru distrugerea societ ilor democratice. Dar e mult mai valoros ca scop în sine, anume ca stare de
spirit care va duce în mod necesar la excluderea simplit ii, a dragostei pentru semeni, a împ c rii şi a
tuturor mul umirilor date de recunoştin şi admira ie, şi astfel va îndep rta fiin a uman de orice cale
care i-ar putea conduce paşii c tre Rai.
Ajung acum la partea mai pl cut a misiunii mele. Mi-a revenit sarcina ca în numele oaspe ilor s
închin în s n tatea domnului decan Balelungi şi a înaltului Colegiu de Preg tire a Ispititorilor. V invit s
v umple i paharele. Dar ce avem aici? Ce s fie acest minunat buchet care îmi desfat n rile? E oare cu
putin ? Domnule decan, îmi retrag toate cuvintele aspre despre dineu. Ochii şi nasul m încredin eaz c ,
pân şi în vremuri de r zboi, pivni ele colegiului înc mai p streaz câteva sticle din vechiul şi nobilul vin
de Fariseu. M i s fie! E ca în zilele cele bune. ine i-l o clip în dreptul n rilor, iubi i diavoli. Ridica i-l şi
privi i-l în lumin . Privi i acele filoane vârtoase care se zbat şi se încol cesc în inima lui întunecat , ca şi
cum şi-ar disputa un drept. Asta şi fac. Şti i oare cum e amestecat vinul acesta? Mai multe tipuri de Fariseu
s-au recoltat, s-au pus la macerat şi au fermentat împreun pentru a produce aceast subtilisim savoare.
Tipuri care pe p mânt erau duşmani de moarte. Unele erau toate numai reguli şi moaşte şi rozarii; altele,
mai ales zdren e şi fe e lungi şi meschin abstinen , ur moştenit împotriva vinului, a c r ilor de joc sau
teatrului. Amândou se f leau cu aceeaşi rectitudine moral şi împ rt şeau aceeaşi distan , aproape
infinit , între ceea ce în fapt sunt ei şi ceea ce este sau voieşte cu adev rat Duşmanul. Singura doctrin vie
din religia fiec ruia era anatema împotriva dec derii celorlalte religii; afurisenia le era singura evanghelie
şi denigrarea toat liturghia. Cum se mai urau acolo sus unde str luceşte soarele! Şi cât înc mai vârtos se
ur sc acum când s-au unit pe vecie în neiertarea şi neîmp carea lor. Uluirea şi furia înciudat cu care s-au
trezit împreunate, puroiul fermentat al vrajbei lor etern impenitente vor curge ca focul, foc întunecat, prin
m runtaiele noastre spirituale. Aş zice, prieteni, c ne aşteapt vremuri de restrişte dac vreodat ceea ce
oamenii numesc îndeobşte “religie” ar disp rea cu totul de pe p mânt. Ea înc ne poate d rui p cate dintre
cele mai fine şi mai nobile. Minunata floare a nesfin eniei nu poate s creasc decât în imediata apropiere a
Celor Sfinte. Nic ieri nu avem mai mare succes în ispit decât anume pe treptele altarului.
Iminen a voastr , distinse Scârboşenii, dragii mei împieli a i şi Necura i, iubi i Diavoli: Ridic
paharul în cinstea Decanului Balelungi şi a Înaltului Colegiu!