Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCUSI DIN TARGU JIU

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, DREPT SI


ADMINISTRATIE PUBLICA

SPECIALIZAREA ADMINISTRATIE PUBLICA EUROPEANA

ANUL I

GRUPA 311

Contenciosul administrativ in Romania

Masteranzi, Prof.coordonator,

Popescu Irina Georgiana Lect. univ.dr Dobritoiu Roxana

David (Dinei) Mihaela


Contenciosul administrativ. Aspecte generale

In sens larg, sintagma “contencios administrativ” evoca ansamblul litigiilor care apar
intre autorittile publice si particularii care se considera lezati, la un moment dat, in drepturile
sau interesele lor legitime, prin actele administrative ilegale ale acelor autoritati publice.

In doctrina franceza, expresia “contencios administrativ” este definita ca fiind


“ansamblul problemelor legate de existenta unui litigiu survenit cu ocazia unei activitati
administrative, in sensul cel mai larg al termenului.”

Alti autori definesc contenciosul administrativ ca fiind “ansamlul de reguli aplicabile


solutionarii jurisdictionale a litigiilor ridicate de activitatea administrativa.”

In literatura de specialitate, se sustine, cu temei, de altfel, ca termenul “contencios” are


doua acceptiuni. Prima evoca activitatea menita sa solutioneze un conflict de interese, un
conflict juridic, cu precizarea ca este vorba despre un conflict izvorat intre administratie si cei
administrati, iar cea de-a doua acceptiune se refera la organul competent sa solutioneze acel
conflict.

Contenciosul administrativ reprezinta totalitatea litigiilor dintre autoritatile publice, pe


de o parte, si cei vatamati in drepturile si interesele lor legitime, pe de alta parte, deduse din
acte administrative tipice sau asimilate considerate ca ilegale, de competenta sectiilor de
contencios administrativ ale instantelor judecatoresti, guvernate de un regim juridic
predominant de drept public.

O autoritate publica poate emite mai multe categorii de acte: acte specifice statutului
sau constitutional, acte de drept al muncii, acte de drept comercial si acte administrative. Se
intelege ca din toate aceste categorii de acte pe care le emite un organ public, in contenciosul
administrativ vor putea fi atacate doar actele administrative ale acestuia.

Nu poate fi atacata in contencios administrativ o hotarare a unei instante judecatoresti,


intrucat aceasta este supusa cailor de atac potrivit procedurii civile, insa pot fi atacate in
contenciosul administrativ ale acestei autoritati publice.
Daca pana acum se vorbea despre definitia doctrinara a contenciosului administrativ,
actuala Lege nr. 554/2004 ne ofera si o definitie a acestei institutii: prin contenciosul
administrativ intelegem activitatea de solutionare de catre instantele de contencios
administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor in care cel putin una din parti este
o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui
act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Modificarea adusa acestei definitii prin Legea nr. 262/2007 vizeaza precizarea caracterului
organic al legii la care se trimite “activitatea de solutionare potrivit legii organice..” si a fost
impusa de caracterul organic al leii care reglementeaza contenciosul administrativ.

Reglementarea contenciosului administrativ s-a realizat in contextul consolidarii


principiului separatiei puterilor in stat si al recunoasterii dreptului cetatenilor de a actiona
impotriva eventualelor abuzuri ale organelor administratiei publice si a functionarilor publici.

La nivel european, institutia juridica a contenciosului administartiv a fost legiferata


pentru prima data in Franta, in anul 1970, odata cu infiintarea Consiliului de Stat si a
consiliilor prefecturilor.

In spatiul romanesc reglementarea contenciosului administartiv a avut o evolutie


sinuoasa determinata de dificultatea identificarii unui sistem adecvat realitatilor romanesti, a
dinamicii procesului de democratizare si de consolidare a statului de drept, precum si a
fracturii produse de instaurarea regimului comunist. In esenta, contenciosul administartiv a
fost realizat de instante administrative (in perioada 1864-1866), de instante de drept comun
(1866-1905, 1910-1912, 1948-1967) si de instante specializate (1905-1910, 1912-1925, 1925-
1948 si din 1990 pana in prezent).

Prin Legea nr. 554/2004, raportata la Constitutie , se instituie un control direct, pe cale
de actiune judiciara,atat asupra actului administrativ propriu-zis, cat si asupra actului
administrativ asimilat. In ceea ce priveste actul administrativ care poate face obiectul
contenciosului administrativ, este vorba atat de acte administrative unilaterale cu caracter
individual sau normativ, cat si de acte administrative bi sau multilaterale, respectiv contractele
administrative, care privesc punerea in valoare a unui bun proprietate privata, executarea
lucrarilor de interes public, prestarea unui serviciu public sau efectuarea unei achizitii publice.

In cadrul actiunilor in contencios administrativ pot fi atacate actele emise de


autoritatile publice, care vor avea, deci, calitatea de parat. Cat priveste calitatea de reclamant
in litigiile de contencios administartiv, art. 1 din Legea nr. 554/2004 face referire despre:
“orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim.”

O alta trasatura a contenciosului administrativ vizeaza tipul de contencios instituit prin


Legea nr.554/2004, si anume un contencios de plina jurisdictie. Acesta are ca specific faptul
ca puterile judecatorului sunt mai largi si in deciziunea lui nu se limiteaza numai la a pronunta
anularea unui act ilegal, ci poate ordona si alte masuri, cum ar fi: recunoasteri de drepturi
subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri si chiar eventual reformarea unui act sau a unei
deciziuni administrative, cand cu alte cuvinte puterile lui sunt cat mai depline.

Cat priveste plangerea prealabila, sub forma recursurilor administrative, ele semnifica
o posibilitate a subiectului vatamat de a se adresa administratiei care i-a produs vatamarea sau
celei superioare ei, prin care sa-I ceara acesteia sa-si revizuiasca atitudinea, putand fi vorba
despre anularea, mdificarea, inlocuirea unui act administrativ, iar intr-o acceptiune foarte
larga, chiar sa adopte o anumita atitudine, sa savarseasca o prestatie sau sa se abtina de la o
actiune sau o operatiune materiala.

Alta trasatura a contenciosului administrativ o reprezinta dublul grad de jurisdictie,


fondul si recursul, care se judeca in cadrul sectiilor speciale de contencios administrativ
existente la nivelul tribunalelor, Curtilor de Apel si Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In prezent, competenta materiala a instantelor judecatoresti este stabilita atat in Codul


de procedura civila, cat si in Legea nr.544/2004, dupa cum urmeaza:

a) Tribunalele judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie de


contencios administrativ privind actele autoritatilor administratiei publice locale si judetene si
cele care prives taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana
la 500.000 de lei;
b) Curtile de Apel judeca, in prima instanta, cererile si procesele privind actele
autoritatilor publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii
vamale si accesorii ale acestora, de de peste 500000 de lei, iar ca instante de recurs,
recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in fond in materia
contenciosului administrativ (litigiile care privesc actele administrative ale autoritatilor locale
si judetene, care au fost solutionate in fond de tribunale).
c) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile declarate impotriva
hotararlor pronuntate de Curtile de Apel in prima instanta.

O alta caracteristica a actualei reglementari in materie de contencios administrativ o


reprezinta posibilitatea ca actiunea sa poata fi formulata si personal impotriva persoanei care a
contribuit la elaborarea, emiterea sau incheierea actului, ori, dupa caz, care se face vinovata
de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un iteres legitim, insa
numai in situatia in care se solicita despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarziere.

In functie de dreptul sau interesul legitim vatamat, contenciosul administartiv poate fi


de doua categorii: contencios administartiv subiectiv si contencios administrativ obiectiv.

Contenciosul administrativ subiectiv exista cand reclamantul, prin actiunea introdusa,


solicita instantei judecatoresti sa solutioneze un litigiu intemeiat pe un drept subiectiv sau pe
un iteres legitim personal, in sensul de a cerceta daca un act administrativ tipic sau asimilat a
aadus atingere unei situatii juridice subiective. Judecatorul poate anula actul ilegal, dar poate
dispune si asupra altor masuri (recunoasterea unor drepturi subiective, restituiri,despagubiri,
reintegrari si, eventual, reformarea actului).

Contenciosul administrativ obiectiv exista atunci cand prin actiune reclamantul


urmareste sa apere un interes legitim public, in sensul de a verifica daca a fost adusa atingere
unor drepturi care reprezinta continutul unor situatii juridice cu caracter general si impersonal
si daca s-a adus atingere unei stari de legalitate generala. Spre deosebire de contenciosul
subiectiv, unde actiunea este introdusa de persoana care se considera vatamata intr-un drept
sau interes legitim si se pot solicita si despagubiri, in cazul contenciosului obiectiv actiunea in
anulare este introdusa de autoritati carora legea le-a conferit aceasta competenta (prefectul,
Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Public, etc) si nu se pot obtine
despagubiri.

In functie de competenta instantei de contencios administrativ de a anula actul


administartiv ilegal si de a obliga organul administratiei publice la repararea pagubelor
cauzate, contenciosula dministrativ este de doua categorii: contencios adminsitartiv de anulare
si contencios administrativ de plina jurisdictie.

Contenciosul administrativ de anulare este acela in care instanta de contencios


administrativ este competenta sa anuleze sau sa modifice actul administrativ adoptat ori emis
cu nerespectarea legii sau sa oblige organul administrativ sa rezolve o cerere referitoare la un
drept recunoscut de lege. Instanta de contencios administrativ nu este competenta sa rezolve si
problema repararii daunelor cauzate, aceatsa facandu-se in cadrul unui litigiu separat, de catre
instantele de drept comun.

Contenciosul in anulare poate avea atat caracter obiectiv, cat si caracter subiectiv.

Contenciosul administrativ de plina jurisdictie exista atunci cand instanta este


competenta sa anuleze sau sa modifice actul administrativ adoptat ori emis cu nerespectarea
legii, sa oblige organul administrativ sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de
lege si sa acorde daunele cauzate particularului (persoana fizica sau persoana juridica) prin
actul administrativ sau prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori la un
interes recunoscut de lege. Cererea pentru despagubiri se poate formula la instanta de
contencios administrativ fie in cadrul actiunii initiale, fie separat, cand intinderea pagubei nu
era cunoscuta la data introducerii actiunii.

Contenciosul de plina jurisdictie poate avea numai un caracter subiectiv.

Unii autori fac referire si la alte categorii de contencios administrativ, precum


“contenciosul in interpretarea si aprecierea legalitatii unui act administrativ” si “contenciosul
in reformare”.

In prima categorie sunt incluse exceptia de nelegalitate si litigiile legate de


interpretarea clauzelor unui contract administrativ, iar pentru a doua categorie se mentioneaza
ca “functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de
contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau
dispozitiei de sanctionare.”

Conditiile actiunii in contencios administrativ in baza legii nr.554/2004

1. Conditia ca actul atacat sa fie act administrativ, in forma tipica sau


asimilata

Aceasta conditie face referire nu la acte administrative asimilate, ci la fapte asimilate


de lege unui act administrativ, solutie legitima, de altfel, daca avem in vedere ca este un fapt
asimilat de legiuitor, prin efectele sale, unui act, si nu invers.

2. Conditia ca actul atacat sa emane de la o autoritate publica


In ceea ce priveste calitatea procesuala se impune precizarea ca, indiferent de felul
actiunilor in contenciosul administrativ, calitatea de parat in aceste actiuni o are autoritatea
publica emitenta a actului administrativ sau a refuzului nejustificat.

3. Conditia ca actul administrativ atacat sa vatame un drept recunoscut de


lege sau un interes legitim
Legea din 1990 a contenciosului administrativ facea referire doar la drepturile sale
recunoscute de lege. Legea nr. 554/2004, in spiritul Constitutiei, face referire atat la drepturi,
cat si la interese legitime.
Cu toate ca problema drepturilor si intereselor a fost mult discutata si controversata,
neputandu-se stabili unde incepe dreptul si unde incepe sfera intereselor, cum se combina
aceste sfere, daca se combina sau nu, Curtea de Casatie a dat o acceptiune foarte larga
conceptului de “drept”, intelegandu-l ca orice posibilitate recunoscuta de lege, orice drept
eventual si chiar declarand ca “vatamarea unor interese directe si personale este suficienta
pentru ca reclamantul sa aiba calitatea de a sta in instanta”.
Interesul legitim este definit ca reprezentand interesul care vizeaza ordinea de drept si
democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale
cetatenilor, satisfacera nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.
4. Conditia indeplinirii procedurii administrative prealabile
Legea nr. 554/2004 obliga persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau
intr-un interes legitim printr-un act administrativ care i se adreseaza ca, inainte de a se adresa
instantei de contencios administrativ competente trebuie sa solicite autoritatii publice emitente
sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data
comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Pentru motive temeinice,
persoana vatamata, destinatar al actului, poate introduce plangerea prealabila , in cazul actelor
administrative unilaterale, si peste termenul prevazut, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data
emiterii actului.

5. Conditia respectarii termenului de introducere a actiunii


Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
262/2007, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui
contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate, se pot
introduce in termen de 6 luni de la :
a) data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila;
b) data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii;
c) data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, fara a se putea
depasi termenul maxim de un an, respectiv data expirarii termenului legal de solutionare a
cererii;
d) data expirarii termenului calculat de la comunicarea actului administrativ emis
in solutionarea favorabila a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile.
Ordonantele sau dispozitiile din ordonante neconstitutionale pot fi atacate oricand.

Subiectele de sesizare a instantelor de contencios administrativ

1. Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un
interes legitim printr-un act administrativ ilegal;
2. Persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act
administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept;
3. Avocatul Poporului;
4. Ministerul Public;
5. Autoritatea emitenta a unui act administrativ nelegal in situatia in carea actul
nu mai poate fi revocat, deoarece a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice;
6. Prefectul;
7. Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Instantele de contencios administrativ si competentele acestora

Tribunalele – Sectiile de contencios administrativ si fiscal.


Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale
si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si
accesorii ale acestora de pana la 3000000 de lei se solutioneaza in fond de tribunalele
administrativ-fiscale. Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume
reprezentand finantarea nerambursabila din partea Uniunii Europene se solutioneaza potrivit
criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se
solutioneaza potrivit rangului autoritatii.

Curtile de apel – sectiile de contencios administrativ si fiscal – judeca in prima


instanta litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice
centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si
accesorii ale acestora mai mari de 3000000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de
contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin legea organica speciala nu se
prevede altfel.

Inalta Curte de Casatie si Justitie este numai instanta de recurs. Aceasta judeca, in
cadrul sectiilor de contencios administrativ si fiscal, recursul impotriva sentintelor pronuntate
de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
Competenta materiala in contenciosul administrativ presupune o delimitare pe
verticala intre instante de grad diferit si este reglementata de norme de ordine publica.
In ceea ce priveste competenta materiala de fond a litigiilor cu care au fost investite
instantele de contencios administartiv, potrivit Legii nr. 554/2004, se face o demarcatie in
functie de urmatoarele elemente:
1. Din punct de vedere al pozitionarii sau rangului in sistemul administratiei
publice a autoritatii publice care a emis sau incheiat actul administrativ dedus judecatii, legea
atribuie competenta astfel:
- tribunalelor administrativ-fiscale in cazul unor litigii in care sunt angrenate
autoritatile publice locale si judetene;
- sectiilor de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel daca sunt
implicate autoritatile publice centrale.
2. Dupa valoarea taxei, impozitului, contributiei, datoriei vamale, precum si
accesoriile acestora care fac obiectul actului administrativ contestat, legea confera competenta
astfel:
- Tribunalelor administrativ-fiscale in cazul in care valoarea taxei, impozitului,
contributiei, precum si accesoriile acestora nu depaseste 3.000.000 de lei;
- Sectiilor de contencios administartiv si fiscal ale curtilor de apel daca valoarea
taxei, impozitului, contributiei, precum si accesoriile acestora depaseste 3.000.000 de lei.

Se confera o competenta materiala de fond exclusiva sectiilor de contencios


administrativ si fiscal ale curtilor de apel in ceea ce priveste toate cererile privind actele
administrative emise de autoritatile publice centrale care au ca obiect sume reprezentand
finantarea nerambursabila din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare.

In contenciosul administrativ si fiscal, regula este aceea ca recursul se judeca de


instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea atacata.

Competenta teritoriala presupune o delimitare pe orizontala, intre instante de acelasi


grad si este reglementata de norme de ordine privata sau de norme de ordine publica, dupa
caz.
Potrivit Legii nr. 554/2004 se stabileste competenta exclusiva a instantei de la
domiciliul sau sediul subiectelor de drept privat angrenate in litigiile de contencios
administrativ, atunci cand au calitatea de reclamant si competenta instantei de la domiciliul
sau sediul paratului, atunci cand reclamantul este autoritate publica, institutie publica sau
asimilata acestora.

Conform Noului Cod de Procedura Civila, se disting trei tipuri de competenta


teritoriala:

- competenta teritoriala de drept comun;


- competenta teritoriala alternativa;
- competenta teritoriala exclusiva.

Concluzii

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a reprezentat un urias pas inainte in


raport cu legile anterioare in materie, o schimbare a filosofiei traditionale a institutiei. Prin
modificarile si completarile aduse acestei legi de Legea nr. 262/2007, se constata permanenta
preocupare pentru perfectionarea normativitatii in materia contenciosului administrativ in
raport cu dinamica si complexitatea fenomenului administrativ, in contextul juridic national si
european. Prin acestea s-a urmarit consolidarea si sporirea garantiilor procesuale, avandu-se in
vedere ca lipsa egalitatii de tratament, specifica raporturilor administrative, trebuie
compensata cu un sistem de garantii suplimentare care, aplicate de puterea judecatoreasca,
conduc la recunoasterea pricipiului domniei legii intr-un stat de drept.

Evolutia si abordarea institutiei contenciosului administrativ sunt influentate in mod


determinant si de dreptul european. Romania, ca tara membra a Uniunii Europene, se afla in
plina reforma a administratiei si justitiei, trebuie sa aiba permanent atat aplicarea directa in
ordinea juridica interna a dreptului Uniunii Europene, cat si respectarea prevederilor
Conventiei europene a drepturilor omului. In acest context, jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului de la Strasbourg, cat si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene de la
Luxembourg joaca un rol deosebit.

Bibliografie:

1. Legea contenciosului administrativ nr 554/2004


2. Constitutia Romaniei
3. Bogasiu Gabriela, Legea Contenciosului administrativ. Comentata si
adnotata, editia a IV-a, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2018
4. Riciu Iuliana, Procedura contenciosului administrativ, ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2012.
5. Vedinas Verginia, Drept administrativ, editia a XI-a, ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2019
6. Viorescu Razvan, Drept administrativ, ed. Universul Juridic, Bucuresti,
2015

S-ar putea să vă placă și