CURS 2

Istoricul instituției contencisoului administrativ în România

Evoluția acestei instituții juridice în România cuprinde următoarele etape
Într-o primă etapă (1864-1866) s-a adoptat în România sistemul francez
al tribunalelor administrative înființându-se un consiliu de stat ca organ
consultativ al guvernului care avea printre alte atribuții și unele de contencios
administrativ. La scurt timp s-a renunțat la acest sistem deoarece consiliul de
stat s-a dovedit a servi influențelor guvernamentale.
A doua perioadă (1866-1905) se caracterizează prin atribuirea
contenciosului administrativ instanțelor judecătorești ordinare. Astfel, prin
Constituția din 1866 se desființează consiliul de stat iar prin legea din iulie 1866
litigiile de contencios administrativ sunt date în competența tribunalelor de drept
comun.
A treia perioadă (1905-1923) a început cu adoptarea legii din 1 iulie
1905 potrivit căreia judecarea litigiilor de contencios administrativ aparținea tot
puterii judecătorești însă numai secției a III-a a Curții de Casație. Competența
Curții era limitată la anumite categorii de acte administrative. De asemenea
Curtea avea dreptul să stabilească despăgubiri contra administrației. Curtea avea
dreptul să dispună anularea actului ilegal.
A patra perioadă (1923-1948) este marcată de adoptarea Constituției din
1923 și apoi de legea contenciosului administrativ din 23 decembrie 1925.
Prin Constituția din 1923 contenciosul administrativ a devenit o instituție de
ordin constituțional, litigiile de această natură fiind date în competența
instanțelor judecătorești. Puterea judecătorească nu avea însă competența de a
judeca actele de guvernământ militar. Pe baza Constituției din 1923 a fost
adoptată legea pt contenciosul administrativ în decembrie 1925 care a
reprezentat cea mai importantă reformă în domeniu. Această lege a învestit
Curțile de Apel din circumscripția în care domiciliază reclamantul cu
competența de a judeca cererile de contencios administrativ, iar hotărârile
pronunțate de acestea erau supuse recursului fostei Curții de Casație.
A cincea etapă (1948-1967) începe odată cu abrogarea legii din 1925 și
ține până la adoptarea legii nr. 1 din 1967.
A șasea etapă (1967-1990) este marcată de adoptarea legii nr. 1 din 1967
în vederea aplicării dispozițiilor Co nstituției din 1965 și durează până în anul
1990. Potrivit acestei legi competența soluționării cererilor celor vătămați în
drepturile lor printr-un act administrativ ilegal era încredințată instanțelor de
drept comun. Deoarece acestă lege excepta un număr mare de acte
administrative de la controlul de legalitate ea a avut un câmp redus de aplicare în
practica instanțelor judecătorești.
În perioada 1990-2004 contenciosul administrativ a fost reglementat prin legea
nr. 29 din 1990 care a abrogat legea nr. 1 din 1967 și care a împrumutat multe
reguli cuprinse în legea din 1925.
Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2004 a lărgit sfera
persoanelor ce pot ataca actele administrative ilegale în fața instanței de
contecios administrativ și a redus substanțial numărul actelor administrative
exceptate de la această formă a controlului de legalitate.
Contenciosul administrativ reprezintă o procedură de soluționare a
litigiilor care ia naștere în sfera activității executive între administrație și
particulari sau între autoritățile publice de către instanțele judecătorești potrivit
unor reguli speciale de drept public.
Contencios vine de la contendo, contendere (lb. latină)- înfruntare, luptă
Procedura specială a contenciosului își are temeiul atât în legea
fundamentală căt și în legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel,
potrivit art. 52 al 1 din Constituția României persoana vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ
sau prin nesoluționarea în termene legale ale unei cereri este îndreptățită să
obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului
și repararea pagubei. Potrivit art. 52 al. 2 din Constituție condițiile și limitările
acestui drept se stabilesc prin lege organică. În aplicarea acestor dispoziții
constituționale a fost adoptată Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.