Curs 3: Trăsăturile și clasificarea contenciosului administrativ

Contenciosul administrativ reglementat de legea 554/2004 se caracterizează

prin următoarele trăsături:
-este un control de legalitate și nu de oportunitate, ceea ce înseamnă că instanța
judecătorească va respinge acțiunea reclamantului întemeiată exclusiv pe motive
de inoportunitate a unui act administrativ;
-sunt supuse acestei forme de control atât actele administrative de autoritate, cât și
cele de gestiune (contractele administrative);
-soluționarea litigiilor de contencios administrativ se desfășoară după o procedură
jurisdicțională, bazată pe contradictorialitate, iar hotărârea se bucură de autoritate
de lucru judecat;
-instanțele de contencios administrativ au o competență materială generală, ceea ce
înseamnă că, ori de câte ori un asemenea litigiu nu este dat printr-o lege specială în
competența altor instanțe judecătorești, soluționarea lui este de competența
instanțelor de contencios administrativ.

Clasificarea contenciosului administrativ

Contenciosul administrativ poate fi clasificat în funcție de urm criterii:
-după natura situației juridice supuse controlului
-după limitele puterilor recunoscute judecătorului
Potrivit primului criteriu, controlul judecătoresc se împarte în două categorii:
contencios subiectiv și contencios obiectiv. Caracterul subiectiv al contenciosului
administrativ constă în aceea că el poate fi promovat numai de persoana al cărei
drept a fost lezat prin activitatea ilicită a administrației publice, acest tip de
contencios fiind fondat în drept subiectiv. Prin contenciosul obiectiv se înțelege
acea formă judecătorească de control a legalității actelor administrative care are ca
scop respectarea legii (dreptul obiectiv). Are acest caracter acțiunea în contencios
administrativ în care calitatea de reclamant o au autoritățile publice precum:
Ministerul Public, Avocatul Poporului, ANFP, prefectul sau alte autorități publice
care invocă apărarea unui interes general.
 Potrivit celui de-al doilea criteriu, contenciosul administrativ poate fi
clasificat în următoarele categorii:
-contenciosul în anulare, în cadrul căruia judecătorul constatând ilegalitatea
actului administrativ dispune anularea lui
-contenciosul de plină jurisdicție, care dă competență instanței judecătorești
în toată plenitudinea, mai exact aceasta putând să anuleze actul ilegal, să oblige
organul administrativ să ia anumite măsuri administrative și să acorde despăgubiri
dacă se pretind de către reclamant.
Unele legi speciale reglementează o formă de contencios administrativ
denumită în doctrină contencios în reformare, care permite judecătorului să
modifice actul administrativ dedus judecății. De exemplu, potrivit Codului
Administrativ, funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată
se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau
modificarea dispoziției de sancționare. Verificând temeinicia actului administrativ
de sancționare, instanța de judecată va putea schimba sancțiunea aplicată cu una
mai ușoară, corespunzătoare gravității faptei comise de reclamant.

Subiectele de sesizare a instanței

Persoana vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes
legitim vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal al unei cereri. Sunt asimilate persoanei vătămate și
grupul de persoane fizice fără personalitate juridică titulari ai unor drepturi
subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă
vătămarea prin actul administrativ atacat a unui interes legitim public, fie a
drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
Autoritate publică – prin autoritate publică înțelegem orice organ de stat
sau al unităților administartiv-teritoriale care acționează în regim de putere publică
pentru satisfacerea unui interes legitim public. Sunt asimilate autorităților publice
persoanele juridice de drept privat care au obținut statut de utilitate publică sau
sunt autorizate să presteze un serviciu public în regim de putere publică.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau
normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea
organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere,
modifică sau stinge raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative și
contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a
bunurilor de proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice, achizițiile publice.
Definiția contenciosului administrativ: Contenciosul administrativ
reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ,
competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar
conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea după caz a unui act
administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de
a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Instanța de contencios administrativ este reprezentată de secția de
contencios administrativ și fiscal al ÎCCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție),
secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalelor
administrativ fiscale.
Nesoluționare în termen legal al unei cereri: reprezintă faptul de a nu
răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin
lege nu se prevede alt termen.
Prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, înțelegem exprimarea
explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.