Curs 9

Dreptul Comerțului Internațional

Data examen : 10 mai, ora 16:00 sau 18:00

20 grile cu o singura varianta de răspuns

IV. Transferul riscurilor în contractul de vânzare international de marfuri

Riscul reprezinta acel eveniment de natura de a degrada marfa, care antrenează o

diminuare a valorii acesteia sau poate rezulta dintr o pierdere previzibila în cursul
transportului, care nu sunt determinate de un fapt personal al partii vânzătoare aflându se în
afara culpei acestuia.
1. Momentul transferului riscului
a. Când marfa este vândută prin intermediul unui transportator, însemnând ca
vânzătorul sau cumpărătorul apelează la un terț expeditor pentru a duce
marfa la cumpărător, ne aplicându se cazului în care cumpărătorul ridica
personal marfa, avem următoarele cazuri:
- când vânzătorul este ținut sa remita marfa la un anume loc, către transportator sau
un agent, riscul se transfera de la momentul acestei remiterii
- în lipsa unui loc determinat, riscul se transfera de la momentul predării către primul
transportator
b. Cazul special când marfa se vinde în timpul transportului
Ca regula, riscul se transfera de la momentul încheierii contractului de vânzare cu condiția
ca bunurile sa fie identificate.
In mod excepțional, dacă vânzătorul cunoștea sau trebuia sa fi cunoscut ca marfa este
deteriorata sau a dispărut înainte de a fi vândută și nu a informat pe cumpărător, atunci va
păstra riscul.
2.Consecintele transferului riscului
Ca regula, pierderea sau deteriorarea mărfurilor nu îl exonerează pe cumpărător de plata
preturilor. Vânzătorul va răspunde însă dacă originea viciului s a produs la momentul
transferului riscului dar niciodată mai târziu. Apariția ulterioară a efectelor unui viciu ce are o
cauza anterioara transferului riscului va atrage culpa vânzătorului.
Efectul concret consta în stabilirea partii care poate emite pretenții contra asigurătorului. Prin
excepție, dacă deteriorarea are ca și cauza fapta vânzătorului sau neglijenta sa( ex:
ambalare, încărcare, etc defectuoase) fie asigurătorul nu va răspunde, fie va putea sa se
regreseze contra vânzătorului.
V. Daunele interese în contractul de vânzare internațional de marfuri

Conventia permite executarea obligatiilor prin echivalent cu condiția ca sistemul de drept

aplicabil sa permită la rândul sau; respectiv când este stabilita ca răspundere subsidiara, se
aplica doar dacă același sistem de drept permite întâi executarea în natura. Daunele se
acorda separat în caz de rezoluțiunea, dar se pot și cumula. Se cer pentru orice încălcare
obiectiva a obligației părților, indiferent de incetarea contractului, dacă nu se probează o
cauza exoneratoare de raspundere.
1. Intinerea daunelor interese
echivalează cu prejudiciul efectiv suferit( damnu emergens) și profitul nerealizat( lucru
cessans).
Condițiile de acordare a daunelor (cumulative) :
- Partile sa nu fie decăzute din dreptul de a invoca evictiunea, nici lipsa de
conformitate
- Partea care pretinde daune sa nu fi invocat rezoluțiunea sau rezilierea
- Să existe o contravenție la contract
- Partea victima sa nu și fi asumat riscul contractului
- Contravenția sa antreneze un prejudiciu economic( nu moral)
2. Daunele interese speciale în cazul rezolutiunii contractului
a. cumpărarea de înlocuire sau vânzarea compensatorie, se fac printr o
tranzacție de înlocuire ca urmare a rezolutiunii, când vânzătorul poate vinde
compensatoriu, iar cumpărătorul poate cumpăra pt înlocuire, urmând a se
regresia contraceluilalt pt recuperarea diferenței de preț dintre valoarea
contractului și valoarea obținută din aceste operațiuni
b. cazul înlocuirii sau compensării mărfurilor la prețul curent
Ca regula, Partea poate cere diferenta dintre prețul contractului și valoarea de piață de la
momentul rezilierii. Trebuie redactata o tranzacție de înlocuire cu rolul de a stinge datoriile și
eventualele litigii.
Obs: Prețul curent se determina la locul predării mărfurilor sau raportat la uzante.
VI. Exonerare de raspundere
Cauza exoneratoare de raspundere este un eveniment care permite unei partii sa nu achite
daune pentru neexecutarea obligatiilor sale, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:
- evenimentul este independent de culpa, adică nu putea fi controlat de partea în culpa
- evenimentul este fortuit, adică nu era rezonabil așteptat sa se întâmple la încheierea
contractului
- este imprevizibil și insurmontabil, adică părțile nu puteau rezonabil preveni, nici
depăși consecințele acestuia. Se va raporta la un profesionist diligenta care
evaluează riscurile la data semnării, în mod rezonabil.
Aplicarea cauzei exoneratoare:
- dacă se găsește în sfera de control a partii, nu poate fi invocată exonerarea
- afectează numai dreptul de a cere daune interese a celeilalte partii
- poate exista la momentul încheierii contractului sau după
- partea care o invoca nu se poate prevala de neexecutarea celeilalte, dacă este
rezultatul propriilor sale acțiuni sau omisiuni ce au condus la neexecutarea.
Reguli și uzante uniformizate în materia vânzării internaționale de marfuri-
INCOTERMS 2020

1.Terminologie
INCOTERMS rep acronimul de la International Commercial Terms însemnând termeni
comerciali internaționali generali. Aceștia au fost adoptați ca urmare a codificarii uzantelor
din comertul international de către Camera de comerț și Industrie din Paris ca organism
privat. Au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2020 și pot fi regăsiți în Broșura 723 din 2019.
Incoterms implica doua noțiuni ingemanate:
a. termeni contractuali comerciali sunt formule prescurtate compuse din trei litere, pe
care părțile le utilizează în contractul lor cu scopul de a indica categoria de regululi
de utilizare pe care doresc sa o adopte. În Incoterms 2020 shnt 11 termeni
comerciali.
b. regulile de utilizare și interpretare reprezinta pachetul de reglementări( definiții) ale
termenilor comerciali, care stabilesc conținutul acestor termeni, adică drepturile și
 obligațiile cumpărătorului și vânzătorului, deci implicit tipul de vânzare cumpărare
internațională de marfuri pe care părțile l au ales ca fiind aplicabil contractului lor. Cu
alte cuvinte, termenii comerciali au rolul de a identifica grupul de reguli care va
determina conținutul contractului pe care părțile decid sa l încheie.
Scopul Incoterms este acela de a oferi un set de reguli pentru aplicarea termenilor
comerciali la contractele de vânzare și explicarea efectelor acestora.
2. Natura juridica
Sunt uzante conventionale, uniformizate, unificate și codificate de către un organism privat,
care au caracter de reguli( clauze prestabilite) în materia conținutului contractului de vânzare
internațională de marfuri.
Funcția regulilor Incoterms consta în armonizarea soluțiilor din materia contractului
international de vânzare și a practicii arbitrale sau judecătorești.
Forta juridica a regulilor Incoterms este aceea a unei reglementarii de soft law( uzantele).
Acestea au un caracter facultativ, fiecare dintre ele fiind expresia unui anumit tip de vânzare,
care implica o anumita împărțire a obligațiilor între vânzător și cumpărător; aceste reguli se
pot aplica numai dacă părțile, prin vointa lor expresă, aleg una dintre reguli sa fie aplicabila
contractului lor.
Regulile Incoterms nu constituie izvor de drept și nu au forta unei legi supletive.
Din caracterul facultativ al regulilor rezulta următoarele consecințe :
a. regulile se aplica numai în cazul în care părțile, printr o clauza expresă,
adopta un anume termen comercial trimițând astfel la regulile pe care acesta
le stabilește. Aceste reguli capătă forta juridica a unei clauze contractuale ca
urmare a indicarii complete și exacte, inclusiv anul când a fost adoptata
regula sau varianta la care părțile fac trimitere precum și locul sau portul cu
care termenul respectiv se asociază conform voinței părților.
ex: vanzarea/ livrarea mărfurilor se face FOB Incoterms 2020plus locul/
portul de încărcare
Regulile se pot aplica și tacit numai dacă au caracter de uzanta sau obișnuinte între parti.
b. Partile sunt libere sa aleagă orice termen comercial
c. Partile sunt libere sa modifica ori sa completeze termenii comerciali prin
schimbarea regulilor la care trimit. Vointa părților exprimata în contract
prevalează asupra reguli Incoterms. Regulile pun doar la dispoziția părților un
set standardizat de drepturi și obligații care însă poate fi modificat.
Obs: În cazul în care părțile au menționat chiar și inform un anume termen comercial,
fără a se deduce vreo completare, aceștia termeni se vor aplica integral.
Normele imperative din sistemul de drept care constituie legea aplicabila contractului( lex
contractu), prevalează asupra clauzelor contractuale, inclusiv asupra Incoterms alese de
parti. În caz de contradicție, între o regula Incoterms la care părțile au trimis și o uzanta
normativa, regula va avea prioritate.
3. Obiectul
Obiectul regulilor Incoterms îl reprezinta raporturile juridice nascute din contractul de
vânzare de marfuri. Astfel spus, acestea reglementeaza în principal relațiile dintre vânzător
și cumpărător și, după caz, anumite reguli mai reglementeaza obligațiile de a încheia un
contract de transport sau de asigurare, cele de a obține licențe sau autorizații de import
export, cele de a îndeplini alte formalități necesare deplasării mărfurilor la o anume
destinație.
Obs: Incoterms se aplica cu precădere contractelor internaționale dar poate fi ales de
parti și la o vânzare interna.
Importanta Incoterms rezulta faptul ca simpla desemnare a unui termen comercial
obliga părțile sa recepționere