Sunteți pe pagina 1din 15

1.

Consideraţii generale
Literatura de specialitate, analiza materialelor faptice, precum şi tradiţiile româneşti în
domeniul administraţiei ne conduc la concluzia că apariţia şi evoluţia instituţiei administraţiei
publice locale s-au desfăşurat într-o relaţie directă cu complexul economic şi juridico – politic al
societăţii româneşti. Numai în acest mod, se explică şi tendinţele de autonomie locală care, ca în
orice alt fenomen sunt supuse influenţelor şi reformelor timpului, iar uneori chiar momentului.
Administaţia, creaţie a societăţii şi istorie a spiritului organizatoric al omului se caracteizează
prin multiplicarea şi diversificarea sarcinilor sale. Progresul impetuos ştiinţific, tehnic, impune
necontenite îmbunătăţiri în activitatea şi structura administaţiei prin utilizarea unor tehnici şi
metode moderne. Drept urmare, administarţia nu mai poate soluţiona problemele, călăuzindu-se
după precedente, ea trebuind să fie dinamică, creatoare şi să realizeze operativ obiectivele
societăţii.
A administra înseamnă a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona şi a controla. Este
necesar ca un asemenea conţinut complex al administraţiei să se realizeze pe baze ştiinţifice. În
consecinţă, urmează ca administraţia să-şi îmbunătăţească activitatea şi structura pentru a
corespunde printr-o organizare raţională variatelor probleme ce reclamă o rezolvare promptă şi
eficientă, asigurând astfel simplificarea propriului ei sistem. Administraţia urmează să răspundă
exigenţelor mereu sporite ale oamenilor, să reducă costul activităţii sale, rămânând în
permanenţă sub controlul opiniei publice. Administaţia publică locală are trei mari funcţii şi
anume: cea politică, administrativă şi economico-financiară.
Concluzionând putem afirma că „ administraţia publică locală este un ansamblu de
autorităţi administrative autonome care în regim de putere publică rezolvă treburile publice din
comune, oraşe şi judeţe şi prestează către colectivităţile respective servicii publice de natură
politică, administrativă şi economico-financiară”.
2. Denumirea instituţiei publice, profil, obiect de activitate profesională
Primaria Municipiului Timişoara este autoritatea publică prin care se realizeaza
autonomia locala in Municipiul Timişoara, ea fiind reprezentată ca autoritate deliberativă de
Consiliul Local, iar ca autoritate executivă de Primarul Local, cărora li se adaugă secretarul şi
aparatul propriu de specialitate. Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Local
functionează ca autorităţi administrative, autonome şi rezolvă treburile publice din Municipiul
Timişoara, în condiţiile legii, fiind alesi conform Legii alegerilor locale (Legea nr. 67/2004).
Consiliul Local al Municipiului Timişoara este format dintr-un număr de 27 de consilieri 1 aleşi
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea nr.70/1996
privind alegerile generale.
Primăria Municipiului Timişoara este o instituţie
publică cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinirea
efectivă hotararile Consiliului Local al Municipiului
Timişoara. Sediul Primăriei Municipiului Timişoara se afla
la intersecţia Bulevardului C.D. Loga cu strada 20
Decembrie 1989, în apropriere de Piaţa Victoriei (Piaţa Operei), Catedrala Mitropolitană
Ortodoxă şi vis-a-vis de Sala Capitol.
Aparatul propriu al Primăriei Municipiului Timişoara, prin compartimentele de
specialitate: compartimente, oficii, servicii, birouri, direcţii, asigură aducerea la îndeplinire a
hotărârilor adoptate de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, a dispoziţiilor Primarului
Local al Municipiului Timişoara, a tuturor atribuţiilor ce le revin conform Legii 215/2001
privind administraţia publică locala şi celelalte acte normative în vigoare.
Mandatul primarului, a viceprimarilor cât si a consiliului local este de 4 ani2 şi se execută până
la jurămâtul noilor aleşi după caz.
Conform legii, primăriile municipiilor au doi viceprimari, în cazul Timişoarei. Primarul
Timişoarei, ca ordonator principal de credite îndeplineşte o serie de funcţii şi atribuţii, care îl
identifică, făcându-l răspunzător, cu instituţia pe care o conduce:

1
Legea 215/2001 ce reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea
autorităţilor administraţiei publice locale. Art. 29. - (1) „Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin
ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei sau a oraşului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi
Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precedă
alegerile,” în cazul Timişoarei, la o populaţie de 317.660 locuitori conform ultimului recesământ, s-a stabilit un
număr de 27 de consilieri.
2
LEGE nr.215 din 23 aprilie 2001, Legea administraţiei publice locale
 este şeful administratiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al
autorităţilor administraţiei publice locale;
 răspunde de buna functionare a administraţiei publice locale, în condiţiile legii şi asigură
coordonarea, îndrumarea şi controlul compartimentelor prevazute în organigramă;
 reprezintă Municipiul Timişoara în relaţiile cu alte autorităţi publice, persoanele fizice
sau juridice, române sau străine, precum şi în justiţie;
 participă la şedinţele Consiliului General al Municipiului Timişoara conform Legii
215/2000 privind administraţia publică locală si O.U.G. nr. 22/1997 pentru modificarea si
completarea Legii 69/1991;
 asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor
Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României,
a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului;
 dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu
caracter normativ ale miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei
publice centrale, precum şi a hotărârilor Consiliului Judeţean;
 asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în care apreciază
că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;
 poate propune Consiliului Local consultarea populaţiei prin referendum, cu privire la
problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii Consiliului Local ia măsuri
pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile legii;
 prezintă Consiliului Local, anual sau ori de cate ori este necesar, informări, privind starea
economică si socială a municipiului, în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor
administraţiei publice locale, precum şi informări asupra modului de aducere la
îndeplinire a hotărârilor Consiliului Local;
 întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le
supune spre aprobare Consiliului Local;
 verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi
comunică de îndată Consiliului Local cele constatate;
 ia măsuri pentru prevenirea si limitarea urmarilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor,
epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. In acest scop
poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile publice din oraş, acestea fiind
obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecţie şi intervenţie elaborate pe
tipuri de dezastre;
 asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei, jandarmeriei,
gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protectie civilă, care au obligatia să
răspundă solicitarilor sale, în condiţiile legii;
 îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor
contractuale;
 ia măsurile prevazute de lege cu privire la desfăşurarea adunarilor publice;
 ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau a altor
manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la
ordinea şi linistea publică;
 controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare puse in
vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate;
 ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităţii şi îl supune spre
aprobare Consiliului Local;
 asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum şi ale planurilor
urbanistice zonale şi de detaliu;
 asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a oraşului, instalarea
semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi pietonal, în condiţiile legii;
 exercită controlul asupra activităţilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de
distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora;
 conduce serviciile publice locale;
 supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă şi ajutor social;
 emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
 propune Consiliului Local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii,
numărul de personal şi regulamentul de organizare şi functionare a aparatului propriu de
specialitate.

Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de


interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice,
locale sau centrale. Consiliul local are următoarele atribuţii principale:
 alege din rândul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz; stabileşte, în
limitele normelor legale, numărul de personal din aparatul propriu;
 aprobă statutul oraşului, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a
consiliului;
 avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-
socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, documentaţii de amenajare a teritoriului şi
urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală şi de
cooperare transfrontalieră, în condiţiile legii;
 aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei
bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe locale,
precum şi taxe speciale, în condiţiile legii;
 aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii,
numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de
specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi ale regiilor autonome de interes
local;
 administrează domeniul public şi domeniul privat al oraşului;
 hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
publică a oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile
legii;
 hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a oraşului,
după caz, în condiţiile legii;
 înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local;
urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora; instituie, cu respectarea criteriilor
generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru instituţiile şi serviciile
publice de interes local; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii
serviciilor publice de interes local, precum şi pe cei ai instituţiilor publice din subordinea sa;
aplică sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii, persoanelor pe care le-a numit;
 hotărăşte asupra înfiinţării şi reorganizării regiilor autonome de interes local; exercită, în
numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale
pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăţi comerciale; numeşte şi
eliberează din funcţie, în condiţiile legii, membrii consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome de sub autoritatea sa;
 analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi
urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea
realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare
împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase;
 stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor,
podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local;
 asigură, potrivit competenţelor sale, condiţiile materiale şi financiare necesare pentru
buna funcţionare a instituţiilor şi serviciilor publice de educaţie, sănătate, cultură, tineret şi
sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, de sub
autoritatea sa; urmăreşte şi controlează activitatea acestora;
 hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor
publici, poliţiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaţiunilor de protecţie civilă, în condiţiile
legii, şi propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora;
 acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii calităţii
vieţii; contribuie la protecţia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor
istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaţiilor naturale, în condiţiile legii;
 contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială; asigură protecţia
drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea
locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes
local;
 înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze
sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;
 hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei
publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi
internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării unor
interese comune;
 asigură libertatea comerţului şi încurajează libera iniţiativă, în condiţiile legii.
Primăria ca instituţie publică3, după importanţa activitaţii sale, este instituţie a administraţiei
locale. Institutie publică cu personalitate juridică, unitate ai cărui conducător are calitatea de

3
Instituţiile publice în sensul Legii 273/2006 privind finanţele publice cuprind "autorităţile unităţilor administrativ-
teritoriale, instituţiile publice şi serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de
finanţare a activităţii acestora".
ordonator de credite, această instituţie are patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie,
buget propriu de venituri si cheltuieli, întretine relatii cu terţii, conduce contabilitate proprie.
Conducatorii compartimentelor aparatului propriu al Primariei Municipiului Timişoara au
obligaţia de a elabora şi aplica măsuri care să asigure îndeplinirea hotărârilor Consiliului Local al
Municipiului Timişoara, a dizpoziţiilor Primarului Local al Municipiului Timişoara şi a tuturor
atribuţiilor prevăzute de lege.
Obiectul de activitate, aşa cum se reflectă şi din atribuţiile Primarului Local, este reprezentat
în principal de preocuparea primăriei pentru satisfacerea nevoilor cetăteanului. Astfel, primarul
asigură respectarea drepturilor şi libertăşilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor
Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a
hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, dispune măsuri necesare şi acorda sprijin pentru aplicarea
ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai
autoritaţilor administraţiilor publice precum şi a hotărârilor Consiliului Local.
Primarul Local este răspunzator de asigurarea ordinii publice şi liniştii locuitorilor, prin
intermediul poliţiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă,
care au obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii. În acest sens ia măsuri de
interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentatiilor sau a altor manifestari publice care
contravin ordinii de drept ori atenteaza la bunele moravuri, la ordinea si linistea publica.
Viceprimarii sunt aleşi cu vot secret al majorităţii consilierilor în funcţie. Durata mandatului
acestora este egală cu cea a mandatului Consiliului Local al Municipiului Timişoara.
Primarul Local poate delega viceprimarilor exercitarea unora din atribuţiile prevăzute de
lege, în vederea neîntreruperii satisfacerii trebuinţelor cetăţenilor şi a îndeplinirii obiectivelor pe
care Primăria Municipiului Timişoara şi le-a format.
Ministerul Administraţiei Publice şi Internelor, este cel care coordonează şi supraveghează
activitatea Primăriei Timişoara. Constituirea acestui minister este binevenită în condiţiile în care
se doreşte o reformă a administraţiei, care presupune o structură ierarhică administrativă a ţării
destul de închegată. Înfiinţarea Ministerului Administraţiei Publice este benefică, cu atât mai
mult cu cât ritmul alert cu care se petrec diverse lucruri în ţară, conduce la luarea de măsuri
operative în vederea anihilării efectelor acestora, urmarirea şi coordonarea acestor măsuri luate
de către autorităţile locale şi judeţene din ţară intrând în atribuţiile ministerului.
1.1. Bugetul local, conţinutul şi caracteristicile sale
În România resursele bugetare sunt puse la dispoziția statului printru-un sistem de bugete,
prin intermediul cărora se asigură atât constituirea resurselor, cât și utilizarea acestora conform
aprobărilor organelor competente.
Sistemul bugetar constituie un sistem unitar de bugete care include: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele
instituțiilor publice autonome, bugetele instutuțiilor publice finanțate integral sau parțial din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetle fondurilor speciale, bugetele
instituțiilor publice finanțate integral din veniturile proprii, etc.4

Figura nr. 1.1. Componentele bugetului general consolidat5

Sistemul bugetar al României are la bază structura organizatorică a statului care include
organe centrale și locale ale puterii și administrației de stat și este formată, din punct de vedere
teritorila din județe, municipii, orașe, comune, municipiul București și sectoarele acestuia.6
Structura sistemului bugetar public suferă modificări de al an la an, în funcție de politica
financiară și bugetară a Guvernului aflat la putere și în funcție de sarcinile ce revin organelor
centrale și locale.

4
Moraru Maria, Bugetul general consolidat, Ed. Mirton, 2005, p.18
5
Moșteanu Tatiana (coord.), Buget și trezorerie publică, Ed. Universitară, București, 2008, p.41.
6
Talpoș Ioan, Finațele României, vol. I, Ed. Sedona, 1997, p.86
Finanțele publice locale au originea în automatizarea autorităților teritoriale în administrarea
comunităților respective. Comunitățile locale constituie colectivități umane distincte delimitate
teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale
statului.
Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, arată
că prin prin bugete locale se înțelege “documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare
an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale”.7
Totodată se sublinează faptul că prin bugete locale se înțeleg “totalitatea bugetelor locale ale
comunelor, orașelor, municipiilor și bugetului propriu al județului, respectiv ale sectoarelor și al
municipiului București”8.
Bugetele locale constituie, în același timp, principalul instrument financiar prin care
autoritățile publice locale își procură fondurile de care au nevoie în scopul finanțării acțiunilor,
sarcnilor și obiectivelor de interes local.
În România, organizarea teritorială a finanțelor publice se bazează pe împărțirea țării în
unități administrativ – teritoriale, fiind structurată pe niveluri ierarhice. Nivelurile ierarhice care
instituționalizează structurile aparatului financiar public local sunt județul, municipiul, orașul și
comuna.
În anul 1999, prin introducerea Legii finanțelor publice locale, bugetle colectivităților locale
s-au transformat în bugete pe programe a căror cheltuieli au fost acoperite pe baza veniturilor
proprii, a unor cote prestabilite din impozitul pe salarii colectat de la salariații din raza unității
administrativ – teritoriale respective. Conform Legii finanțelor publice locale nr. 273/2006, cu
modificările și completările ulterioare, din impozitul pe venit încasat de stat la nivelul fiecărei
unități administrativ – teritoriale se alocă lunar o cotă de 47% la bugetele locale ale comunelor,
orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își desfășoară activitatea plătitorii de impozite, o cotă
de 13% la bugetul local al județului și o cotă de 22% într-un cont distinct, deschis pe seama
direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, la trezoreria municipiului reședință de județ
pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și al județului.
Consiliile locale și județene mai au dreptul de a stabili cote adiționale la unele venituri ale
bugetului de stat și ale bugetelor lor și de a beneficia și de alte sume defalcate din diverse alte
venituri ale bugetului de stat în afara impozitului pe salarii.

7
Legea nr. 273/2006 privind finațele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
8
Legea nr. 273/2006 privind finațele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, putem afirma că prin buget local, se înțelege documentul prin care sunt prevăzute și
aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților adminsitrativ – teritoriale. Bugetele
locale reflectă modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor și
constituie instrumente de planificare și de conducere a activității financiare a unităților
adminsitrativ – teritoriale.
Ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari și
ordonatori terțiari. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt președinții consiliilor
județene, primarul general al municipiului București și primarii celorlalte unități adminsitrativ –
teritoriale. Conducătorii instituților publice cu personalitate juridică cărora li se alocă fonduri din
bugetele locale, din bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale,
din bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, din bugetul
împrumuturilor externe și interne pentru care rambursarea, plata dobânzilor și comisioanelor se
asigură din bugetele locale sau din bugetul fondurilor externe nerambursabile sunt ordonatori
secundari sau terțiari de credite.

Execuţia bugetelor locale


Execuţia bugetelor locale cuprinde operațiunile de realizare a veniturilor și de efectuare a
cheltuielilor prevăzute și autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete.
Execuția părții de venituri a bugetelor locale este urmărită de perceptorii și casierii din
comune, de către funcționarii serviciilor de impozite, taxe și alte venituri din organele financiare
ale celorlalte unități administrativ- teritoriale. Se realizează cu ajutorul aparatului fiscal al
fiecărei primării, consiliu județean și cuprinde 4 etape și anume:
- așezarea: constă în identificarea și stabilirea materiei impozabile de care dispune o
persoană fizică sau juridică și care este supusă impozitării conform legiilor fiscale;
- lichidarea: constă în determinarea cuantumului impozitului datorat de către o persoană
fizică sau juridică;
- emiterea titlului de percepere: operațiune prin care se înscriu într-un document în baza
căruia se autorizează perceperea impozitului ca venit și care reprezintă titlu executoriu de
încasare prin procedurile specifice executării silite, în cazul în care contribuabilul nu își
achită din proprie inițiativă obligația față de buget;
- perceperea venitului: reprezintă încasarea efectivă a venitului (impozit, taxă) în
cuantumul și termenele stabilite, operațiune prin care se sting obligațiile contribuabilului
față de buget.
Execuția părții de cheltuieli a bugetelor unităților administrativ - teritoriale se bazează pe
procedeul “creditelor bugetare” folosite cu aprobarea unor ordonatori de credite bugetare. În
execuția cheltuielilor bugetlor locale se parcurg de asemenea 4 faze procedurale, prin care se
urmărește respectarea destinației și a cuntumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli
bugetare:
- angajarea chletuielilor bugetare: reprezintă asumarea deciziei de angajare, de către un
ordonator de creditr asupra cheltuielilor bugetare gnerând obligația unei instituții publice de a
efectua plăți pe seama creditelor deschise din bugetul de stat pentru livrarea de bunuri,
executarea de lucrări sau prestări de servicii;
- lichidarea: reprezintă operațiunea prin care se verifică și se constată realizarea furnizării
bunurilor, a execuției lucrărilor și/sau a serviciilor prestate în urma recepțiilor efectuate, în
funcție de care se stabilește cuantumul sumelor ce urmează a fi achitate din creditul bugetar
aprobat;
- ordonanțarea: constituie actul de emitere, de către instituția publică, a ordinului de plată,
prin care, pe baza evaluării realizate prin lichidare, se dispune plata unei sume de bani din
alocația bugetară în favoarea unui terț, operațiune vizată de controlul financiar preventiv;
- plata: reprezintă achitarea efectivă de către instituția publică a sumelor datorate către
furnizori sau creditori pentru stingerea obligațiilor bănești față de aceștia pentru livrările de
bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii.

Controlul execuției bugetului de stat


Formarea și utilizarea resurselor financiare publice locale, cât și contul de execuție anual al
bugetelor locale pot fi supuse controlul Curții de Conturi, controlului Ministerului Finanțelor
Publice și controlului propriu al ordonatorului de credite.
În cursul anului pentru acoperi decalajele temporare apărute între veniturile și cheltuielile
bugetelor proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București, ale
județelor și municipiului București se pot acorda împrumuturi temporare din fondul de tezaur
constituit conform legii. Împrumuturile trebuie rambursate până la 31 decembrie al fiecărui an
bugetar sau rambursarea se poate prelungi în bugetele anilor următori cu termen de până la 18
luni.

1.2. Principii şi reguli bugetare


Procedura bugetară privitoare la bugetele locale se desfăsoară pe baza principiilor menționate
de Legea nr. 273/2006:
 Principiul universalității - prevede ca toate veniturile şi cheltuielile să fie înscrise în
buget;
 Principiul transparenței și publicității - prevede că procesul bugetar este un proces
deschis și transparent;
 Principiul unităţii - toate veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie incluse într-un
singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta şi monitorizarea fondurilor
publice locale;
 Principiul unităţii monetare - înseamnă că toate operaţiunile se exprimă în moneda
naţională;
 Principiul anualității - veniturile și cheltuielile publice se aprobă pe o perioadă de timp
determinată, de regulă un an;
 Principiul specializării bugetare - veniturile şi cheltuielile publice se înscriu şi se
aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate
după natura lor economică şi destinaţia acestora;
 Principiul echilibrului - cheltuielile unui buget se acopera integral din veniturile
bugetului respectiv, inclusiv excedentul anilor precedenti;
 Principiul solidarității - prevede posibilitatea alocării de sume, prin politicile bugetare
locale, din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local, pentru ajutorarea
unităţilor administrativ - teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în situaţie de
extremă dificultate;
 Principiul autonomiei locale financiare - prevede că toate unitățile administrativ
teritoriale au dreptul la resurse (venituri) suficiente, care pot fi utilizate de către
autoritățile administrației publice locale pentru exercitarea atribuțiilor lor, în limitele
prevazute de lege. Autoritățile administrației publice locale au dreptul de a stabilii
cuantumul impozitelor și taxelor locale, conform legislației în vigoare. Având autonomie
funcţională, unităţile administrativ-teritoriale nu mai sunt incluse cu toate veniturile şi
cheltuielile lor în bugetul de stat, ci doar cu sumele pe care le varsă, respectiv le primesc
de la acest buget.
 Principiul proporționalității - prevede ca resursele financiare ale unităţilor
administrativ-teritoriale trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor
administraţiei publice locale stabilite prin lege;
 Principiul consultării - prevede ca autorităţile administraţiei publice locale, să fie
consultate asupra procesului de distribuire a resurselor financiare de la bugetul de stat
către bugetele locale.
Structura bugetelor locale
1.1. Resursele financiare bugetare
Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările
ulterioare, bugetele locale au în structura lor două capitole principale: venituri și cheltuieli.
Veniturile bugetelor locale sunt formate în principal din venituri realizate pe plan local şi
venituri primite de la nivel central. În afară de acestea o alta sursă importantă care poate creşte
venitul realizat pe plan local o reprezinta împrumuturile.

Figura nr. 1.2. Veniturile bugetelor locale


Conform clasificației bugetare, ce reprezintă instrumentul prin care veniturile unui buget
sunt grupat într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare şi precis determinate, veniturile
bugetare sunt structurate în:
 venituri curente,
 venituri din capital,
 venituri cu destinaţie specială,
 sume şi cote defalcate din impozitul pe venit şi din taxa pe valoare adaugată,
 transferuri şi subvenţii primite de la bugetul de stat.
Impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetelor locale sunt reglementate prin Legea
Finanţelor publice locale, acestea putând fi actualizate prin legi bugetare anuale în corelaţie cu
perfecţionarea legislaţiei fiscale şi programele de creştere a autonomiei financiare locale.
Necesitatea institurii impozitelor și taxelor stă în necesitatea statului de a-și procura resursele
necesare în vederea acoperirii cheltuielilor. Prin definiție, impozitele reprezintă o formă de
prelevare a unei părși din veniturile/ averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în
vederea acoperirii cheltuielilor publice. Sceastă prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu
nerambursabil și fără contraprestație din partea statului.9

1.2. Cheltuieli bugetare


Cheltuielile bugetare reprezintă sumele aprobate în bugetele locale ale comunelor,
oraşelor, municipiilor, judetelor şi municipiului Bucuresti, în limitele şi potrivit destinaţiilor
stabilite prin bugetele respective.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de
stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat. În consecință, cheltuielile
bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice. Cheltuielile bugetare sunt cuprinse în
bugetele definite în cadrul sistemelor de bugete, aprobate de organul legislativ sub forma
creditelor bugetare.
Delimitarea cheltuielilor bugetare de cele publice se bazează pe câteva principii aplicate
cheltuielilor bugetare, astfel:
- efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionată de prevederea expresă şi aprobarea
nivelului acestora de către parlament sau de consiliile locale, dupa caz, în conformitate cu
legile în vigoare;
- nerambursabilitatea creditelor alocate şi cheltuite în conformitate cu destinaţiile pentru
care ele s-au aprobat;
- efectuarea cheltuielilor bugetare este determinată de îndeplinirea condiţiilor de
eligibilitate legale, şi de construirea şi existenţa resurselor băneşti;
- finanţarea se efectuează în funcţie de gradul de subordonare a instituţiilor sau activităţilor
cu caracter bugetar şi anume din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat,
din bugetele locale sau din bugetele fondurilor speciale;

9
L.Țâțu, C. Șerbănescu, D. Ștefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, Fiscalitate – De la lege la practică, Ed.
C.H.Beck, 2009.
- operaţiunile de deschidere a finanţării de alocare şi utilizare a resurselor financiare
publice sunt supuse exercitării controlului financiar preventiv.