Universitatea “Dunărea de Jos”, Galați.

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor.

Specializarea: Economie si Afaceri Internaționale.

Disciplina :Doctrine Economice Contermporane

Tema referat: Mercantilismul în Țările Române

Profesor : Tureatca Manuela-Violeta         Student : Didilică Dana

Anul III

2021
 Mercantilismul a fost un sistem economic de comerț care o continuat din secolul al XVI-lea până
în secolul al XVIII-lea. Mercantilismul se bazează pe principiul că bogăția lumii era statică și, în
consecință, multe națiuni europene au încercat să acumuleze cea mai mare parte posibilă din acea
bogăție maximizând exporturile și limitându-și importurile prin intermediul tarifelor.
Mercantilismul reprezintă prima reflectare teoretică a economiei dirijate, printre ideile
promovate se regăsesc:
1. bogăția provine din comerț, bogăția provine din ajutorul acordat comerciantului de către stat;
2. materiile prime trebuie utilizate în industria internă și exportate doar produsele finite;
3. balanța trebuie să fie activă adică să se cumpere mai puțin de la străini decât se vinde.

În mercantilism, guvernul sustine proprietarii privați ai factorilor de producție. Acești patru

factori de producție sunt:
- Antreprenoriat
- Bunuri capitale
- Resurse naturale
- Munca
Mercantilismul stabilește monopoluri, acordă statutul de scutiri de impozite și acordă pensii
industriilor favorizate, impune tarife asupra importurilor. Mercantilismul, de asemenea, interzice
emigrația forței de muncă calificate, a capitalului și a instrumentelor. Nu permite nimic care ar putea
ajuta companiile străine.
În schimb, întreprinderile canalizează bogățiile din expansiunea străină înapoi către guvernele
lor, iar impozitele sale plătesc pentru dezvoltarea creșterii naționale și a puterii politice.
Concepţia mercantilistă asupra bogăţiei, indiferent dacă este privită la nivel individual sau
naţional, îşi găseşte expresia în stocul monetar existent la un moment dat. Sporirea bogăţiei sub această
formă devine preocuparea centrală atât a indivizilor cât şi a statului, acesta din urmă fiind considerat
“exponentul birului public”.
Prima teorie economică modernă (sec. XV-XVIII) în statele europene, a cărei problemă esențială
o constituie găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a unei țări, reprezintă
numai de banii din metale prețioase.

Trăsăturile specifice
mercantilismului

Mercantilismul Mercantilismul
timpuriu tărziu

Bogația este identificată cu banii aurul și Acumularea banilor și a metalelor

argintul prețioase va fi realizată u ajutorul statului
Politica mercantilismului timpuriu
Reținerea întregii cantități de metale prețioase în teritorilui țării, atragerea metalelor prețioase din alte
țări. Moneda națioanală era tezaurizată și transformată într-o bogație care nu producea nimic.
Operațiunile comerciale ale negustorilor erau supuse unui control sever.

Politica mercantilismului târziu

Noua politică pledeaza pentru încurajarea comerțului multilateral dintre țări. Se accepta circulația
mărfuriloe și a banilor. Elemental de bază îl reprezintă mecanismul balanței comerciale ective. Se
considera că statul devine mai bogat cu cât e mai mare diferența dintre costul mărfurilor exportate și
cele importate. Principiul de bază era să cumpere cât mai ieftin dintr-o țară și să vândă mai scump în
alta. Apare astfel necesitatea curecirii piețelor externe, este inconjurată producția manufactorială.
Mercantilismul s-a dezvoltat mult în statele naționale emergente conduse de regi, în special în Franța,
Spania și Marea Britanie, ca un set de instrumente economice pentru a ajuta la realizarea centralizării
puterii și controlului politic.
Procesul a funcționat în diferite moduri și în diferite măsuri în aceste țări. În Spania și Franța,
monarhiile au devenit aproape „absolute” în măsura în care metodele și tehnologiile vremii permiteau
această concentrare a puterii în mâinile regilor. În Marea Britanie, o lungă istorie de rezistență a
nobilimii împotriva pierderii drepturilor și privilegiilor „tradiționale” a împiedicat acest lucru să se
întâmple la nivelul experimentat în aceste alte națiuni.
Mercantilismul comunist din România a „epocii Ceaușescu” se caracterizează prin perioada când se
dorea o industrializare forțată bazată pe împrumuturi și plata prin mari sacrificii ale populației datorată
obsesiei pentru exporturi. Din cauza ineficienței economice exporturile erau alcătuite din materii
prime, spre deosebire de „mercantilismul clasic”.

Mercantilismul ca sistem de unificare politică

Mercantilismul (a fost) în primul rând un agent al unificării. Primul său obiectiv a fost acela de a
satisface scopurile statului decisive într-o sferă economică uniformă și de a face ca toată activitatea
economică să fie supusă considerațiilor care corespund cerințelor statului și domeniului statului
considerat uniform în natură.

Mercantilismul ca sistem de putere

Obiectul mercantilismului în utilizarea forțelor economice în interesul statulu a fost în primul rând că
s-a dorit să se întărească însăși autoritatea de stat; s-a concentrat asupra puterii statului. În primul rând
asupra puterii externe a statului, în raport cu alte state.

Mercantilismul ca sistem de protecție

Atitudinea mercantilismului față de mijloacele de aprovizionare a nevoilor ființelor umane, adică față
de mărfuri, a fost teoria pericolului din care politica economică era în principal de a proteja o țară,
constă în a avea prea multe bunuri (importate din alte țări).
Mercantilismul ca sistem monetar
Legătura dintre bani și bunuri în concepția mercantilistă a economiei a fost reprezentată în teoria
balanței comerciale. Ideile despre balanța comercială și semnificația banilor ocupă, fără îndoială, o
poziție centrală în mercantilism.

Mercantilismul ca concepție a societății

Mercantilismul a dezvăluit o concepție destul de uniformă a fenomenelor sociale generale din
domeniul economic și, de asemenea, aceasta a reacționat în multe moduri asupra naturii politicii
economice (ca o concepție a societății în care toate interesele trebuiau făcute ascultătoare de monarhul
capturat în celebra frază a regelui francez, Ludovic al XIV-lea - „Eu sunt statul”).