CEREREA DE MONEDA

Cererea de monedă îndeplineşte un rol esenţial în analiză monetară, întrucât din

confruntarea acesteia cu oferta de monedă rezultă o serie de efecte, care permit mai buna
înţelegere a impactului fenomenelor monetare asupra economiei.
Prima definitie data cererii de moneda apartine lui Leon. Wallras (1874) care a formulat
ideea ca: cererea de moneda exprima o incasare dorita. Incasarea monetara a unui agent este
cantitatea de moneda pe care acesta o detine, indiferent de motivele sale. Astfel, in conceptia
autorului, cererea de moneda este o cerere de detinere de moneda, fiind posibila distinctia
dintre moneda detinuta si moneda utilizata.
Purtatorii cererii de moneda sunt:
-      intreprinderile care isi finanteaza activitatile economice;
-      trezoreria pentru a-si finanta deficitul bugetar;
-      bancile si institutiile financiare care au nevoie de credite;
-      populatia care desfasoara diferite activitati.
Cererea de moneda este influentata de factori obiectivi si subiectivi.
Principalii factori obiectivi sunt:
1.     volumul valoric al tranzactiilor –  exprimat  prin  produsul  dintre cantitatea care
constituie obiectul tranzactiei si pret;
2.   viteza de rotatie a monedei fata de care cererea de moneda se gaseste in relatie negativa.
Viteza de rotatie reprezinta numarul de tranzactii pe care le mijloceste moneda intr-o unitate de
timp;
3. amploarea creditului si a raportului dintre tranzactiile pe credit (vanzari pe credit) si creditele
scadente de la tranzactiile anterioare.
Asupra cererii de moneda au influenta si factori subiectivi cum ar fi: intensitatea inclinatiei
spre lichiditate (aceasta fiind determinata de anumite mobiluri concrete pe care si le propune
populatia).
Principalele mobiluri care determina inclinatia spre lichiditate sunt:
a)    mobilul venitului – tendinta ca o parte din venit sa fie pastrata sub forma de bani si sa se
dispuna de el;
b)    mobilul afacerilor – tendinta de a pastra o cantitate de bani pentru plasarea lor, in mod
avantajos, cand apare o afacere;
c)    mobilul   prudentei  – in   anumite   imprejurari,   populatia   manifesta prudenta, fiind
determinata si de teama de a nu i se micsora veniturile viitoare;
d)    mobilul speculatiei - adica acumularea de mijloace banesti pentru a le investi in titluri de
valoare.