Ioanitiu 1

229864 f )
LT.-COLONEL IOANIŢIU ALEXANDRU
RĂZBOI UL
ROMÂNI EI
( 1 9 1 6 — 1 9 1 8 )
VOLUMUL I.
„TIPOGRAFIA GENIULUI“
(COTROCENI) BUCUREŞTI
LT.-COLONEL IOANIŢIU ALEXANDRU
RĂZBOIUL
ROMÂNI EI
( 1 9 1 6 — 1 9 1 8 )
VOLUMUL I.
Biblioteca Universităţii Regele Ferdinand I.

din C L U J.
M.. inhgiL
EXEMPLAR LEGA*..
„TIPOGRAFIA GENIULUI“
(COTROCENI) BUCUREŞTI
P R E F A Ţ A
Lucrând 6 ani la Secfia Istoric din Marele Stat Major şi fiind profesor
ajutor al cursului „Răsboiul Naţional“ la Şcoala Superioară de Râsboi, — am août
putinţa să întocmesc acest prim studiu militar asupra războiului nostru 1916 — 191b-
Studiul războaelor este o bogată sursă de învăţăminte în toate domeniile
artei şi ştiinţei militare.
Acum ca şi in trecut, la toate armatele, doctrina şi regulamentele tactice au
fo st clădite pe baza experienţei războiului.
După războiu imediat, am împrumulat doctrina şi regulamentele franceze,
elaborate pe baza experienţei de pe frontul occidental
Ori condifiunile şi mijloacele noastre de luptă vor fi cu totul altele.
Se impune dar, ca atât doctrina cât şi regulamentele ce am adoptat să fie
trecute prin filtrul experienţelor făcute pe frontul oriental, şi mai ales a celor
făcute pe frontul român.
învăţămintele trase din războiul nostru vor fi de strictă actualitate, căci
condifiunile şi mijloacele noastre de luptă' astăzi întrun război apropiat, nu vor
diferi prea mult de cele din războiul 1916-1918.
Nu am pretenţia că lucrarea ce prezint este complectă. întocmirea unui
istoric complect necesită cunoaşterea tuturor documentelor, precum şi contribuţia
dezinteresată a tuturor acelora care au avut o parte însemnată în pregătirea,
conducerea şi execuţia războiului.
Literatura noastră militară asupra războiului 1917-1918 este însă foarte
săracă, iar lucrările apărute, cele mai multe sunt lipsite de obiectivitate, având
mai mult caracter de polemică personală.
Cu deosebire memoriile acelora care au prezidat la pregătirea şi condu
cerea războiului, ar puteă aduce o contribuţie foarte însemnată, pentru cunoaşterea
împrejurărilor în cari s'au luat marile hotărâri de ordin politic şi militar, în de
cursul războiului, căci multe din directivele sau intervenţiunile guvernelor şi coman
damentelor aliate şi din consiliile politice sau militare ce s ’au ţinut în timpul
războiului şi despre care nu a rămas urmă scrisă, sunt încă necunoscute şi aceste
preţioase date vor dispare, dacă cei în drept nu le vor da Ia timp la lumină.
La întocmirea lucrării, pentru operaţiunile armatei române, m’am sereit în primul
rând de arhioa de războia şi numai atunci când nu am găsit date în această
arhivă, am recurs la celelalte lucrări apărute.
Pentru operaţiunile inamicului, m’am servit de toate lucrările străine apărute
şi în parte de date extrase din arhiva de războiu din Viena.
Lucrarea este o expunere obiectivă a evenimentelor şi operaţiunilor pe
întregul front român, in cadrul marilor unităfi, iar acolo unde au avut loc acţiuni
importante, descrierea luptei se coboară până la acţiunea unităţilor mai mici. Am
detaliat în special acţiunea comandamentului de toate treptele căci în special în
războiul nostru, conducerea, atât din partea noastră cât şi din partea adversarului,
constitue un bogat material de studiu.
Nu am făcut consideraţiuni critice; am căutat în schimb să redau toate
elementele necesare , pentru ca cetitorul să poată trage singur concluzii şi învăţăminte.
Lt.-Colonel loaniţiu Al.
CAPITOLUL I.
Situaţia politică a Rom âniei la izbucnirea

Războiului Mondial.
La izbucnirea războiului mondial România aveâ în afara hotarelor politice, cea mai mare
parte din teritoriile salé naţionale.
Transilvania, obârşia neamului românesc, cu toată puternica acţiune de desnaţionalizare a
Ungurilor, avea in 1916 la o populaţie de 61/, milioane locuitori, 50% Români. Acestă provincie
avea importante resurse industriale, iar prin caracterul ei geografic, formă reduitul ţinuturilor româneşti.
Bucovina, răpită delà Moldova în 1777, de cătră Austria în înţelegere cu Rusia şi Turcia,
suferise aceaşi acţiune de înstrăinare. Pe când în 1774, Românii formau 84% din populaţia totală
de 75 mii locuitori, în 1914 din 800 mii locuitori, Românii nu mai reprezentau decât un procent
de 34$.
Basarabia, cu o populaţie românească de 2 milioane, la un total de 3 milioane, fusese
răpită de Rusia în înţelegerea cu Turcia, retrocedată în parte, cele 3 judeţe de Sud, prin tratatul
delà Paris din 1856 şi reluată de Rusia in 1877 prin tratatul delà Berlin, cu toate, că prin con
venţia din 4 Aprilie 1877, Rusia garantase intregitatea teritorului român.
In 1877, România obţinând independenţa politică, neîncrezătore în protecţia marilor puteri,
cari nu • i-au p u tu t. asigură integritatea teritoriului în conferinţa delà Berlin, şi fiind în calea spre
Orient a Rusiei şi Austro-Ungariei, este nevoită pentru a-şi salva existenţa să între în sfera de
acţiune politică a unuia din cei doi mari vecini.
Deocamdată tendinţele de expansiune balcanică şi orientală a Austro-Ungariei şi Germaniei
nu erau demascate, pe când Rusia în căutarea unui drum spre marea Mediterană, constituia un
pericol imediat.
Primul pas spre strâmtori î-1 făcuse Rusia, în 1812, răpind Basarabia; al doilea în 1829,
când învingând pe Turci, obţinuse prin tratatul delà Adrîanopol, protecţia popoarelor creştine din
Balcani, protecţia principatelor româneşti şi delta Dunărei.
In 1856, prin tratatul delà Paris se reiau Rusiei aceste avantaje, însă în 1871 şi 1878
Rusia obţine întreaga Basarabie, indepedenţa popoarelor creştine din Balcani şi dreptul de-a aveâ
în marea Neagră vase de război.
Pericolul pe care-1 prezintă Rusia, precum şi nevoile economice ale tânărului stat de curând
creat, au determinat România în 1883 se închee tratatul de alianţă cu puterile centrale.
După această dată, Rusia având în Balcani doi rivali politici puternici, — Germania şi
Austro-Ungaria, — amână deocamdată cuceriile teritoriale, ba chiar în 1904 pare a-şi căuta eşirea
la mare prin Extremul Orient. In schimb cele două mari puteri centrale, încep a-şi dezvălui tendinţele
de expansiune: Germania în Orient şi Austria în Balcani.
Germania, din cauza suprapopulaţiei şi supraproducţiei, adoptase o politică de expansiune
economică şi culturală, cu tendinţe de cuceriri teritoriale, în orientul european şi Asia minoră,
regiuni neconşojjdate politiceşte şi economiceşte şi deci uşor de exploatat.
6 Războiul României
România, stat de curând creat, cu multe nevoi şi cu lipsă de mijloace, fusese atrasă în
sfera de acţiune economică, industrială şi chiar culturală a Germaniei.
.Austro-Ungaria, căreia înfrângerea delà Sadova îi închisese drumul spre Occident, îşi
îndreaptă privirile în orientul balcanic, căutând a zădărnici dezvoltarea naţională a României şi
Serbiei, a căror connaţionali din dubla monarchie, formau un pericol permanent al existenţei ei.
Primul pas în Balcani l-a făcut Austro-Ungaria în 1908, anexând Bosnia şi Herţegovina.
In 1878 prin tratatul delà Berlin, dubla monarchie obţine monopolul lucrărilor delà Porţile
de fer, unde institue un regim fiscal arbritrar favorabil mărfurilor ei, compromiţând interesele
economice ale României, care transportă pe această importantă arteră de comunicaţie 75% din
produsele sale agricole şi 60% din articole de consumaţie.
România însă, începe cu timpul a se emancipă economiceşte de sub influenţa austro-
germană, iar în 1913, prin acţiunea militară şi politică în Balcani, iese de sub tutela politică a
Austro-Ungariei.
Bulgaria, după ce se emancipase politiceşte în 1878 cu ajutorul României, începuse să
nutriască visuri de heghemonie balcanică, să râvniască la stăpânirea Macedoniei, la eşirea la marea
Egee şi să ridice pretenţiuni nejustificate asupra Drobrogei, în special asupra frontierei de Sud a
aceste? provincii, frontieră care în 1880 fusese de fapt stabilită în favoarea Bulgariei.
In 1913, după ce împreună cu Serbia şi Grecia reuşeşte să învingă pe Turci, Bulgaria
sprijenită de Austro-Ungaria, crede momentul prielnic pentru a realiza visurile sale politice şi atacă
prin surprindere pe foştii ei aliaţi.
România având tot interesul să menţină în Balcani un echilibru politic şi teritorial, care să
asigure libera dezvoltare a statelor şi să împedice o eventuală heghemonie a Bulgariei, instrumentul
Austro-Ungariei în Balcani, intervine cu armata sa şi sileşte pe vecinul delà Sud să primiască
pacea delà Bucureşti.
Această pace, care în loc de o Bulgarie mare, realizase o Românie şi Serbie ' întărită, nu
putea fi acceptată de Austria', care de fapt era principala învinsă. Dubla monarchie încearcă întăi
revizuirea tratatului, apoi provocarea unui nou război în Balcani, fără a reuşi, până când atentatul
delà Serajevo îi dădu pretextul.
Austro-Ungaria şi-a dat seamă de emanciparea politică a României şi a căutat a strânge
din nou relaţiunile; încercarea făcută prin Contele Czernin în 1914 nu a reuşit, căci România a
refuzat să ratifice tratatul din 1883, reînnoit de formă în 1913.
Vizita ţarului Rusiei la Constanţa şi plimbarea primului minitru român şi a ministrului de
externe rus în Transilvania, a edificat complect pe Austro-Ungaria, asupra viitoarelor intenţiuni
politice ale României.
Dubla monarhie se hotăreşte atunci atunci la o politică agresivă contra României şi Serbiei.
Contele Berchtold arată în memoriile sale că : „vastele cercuri ale armatei, lumei intelectuale şi poporu
lui, sunt câştigate pentru o nouă orientare a României către o politică de accensiune spre Rusia, a
cărei scop ar fi dezrobirea fraţilor din Ardeal şi conchide propunând fortificarea frontierei contra
României şi o alianţă a puterelor centrale cu Bulgaria şi Turcia.
In rezumat dar la izbucnirea războiului mondial, România avea de apărat politica echili
brului balcanic şi importantante interese economice, dar mai presus de toate avea prilejul rar de a
şi realiză — cel puţin în parte — întregirea neamului. Ea nu puteă deci rămâne neutră.
Direcţia intervenţiei române era marcată de ultimele evenimente politice şi de interesele ei
naţionale. Austro-Ungaria, prin atacul brutal contra Serbiei, aliata firescă a României în Balcani,
urmăria răsturnarea echilibrului stabilit în 1913. Victoria dublei monarhii, ar fi însemnat consolidarea
ei politică şi renunţarea din partea noastră, pentru mult timp, la revendicările naţionale. Din contra,
înfrângerea Austriei însemnă lichidarea ei politică, delà care România nu putea lipsi.
România aveâ revendicări şi la Răsărit; neputând însă obţine în acelaşi timp atât Transil
vania cât şi Basarabia, a trebuit să amâne eliberarea ultimei provincii.
Deşi interesele României cereau intrarea în război alături de aliaţi, totuşi România a amânat
data intervenţiei sale din mai multe cauze:
— Nepregătirea politică a unui război alături de Rusia, faţă de care evenimentele din 1878 ne
învăţase să avem o continuă prudenţă.
— Inerţia vechei politici alături de puterile centrale.
— Nepregătirea militară pentru un război contra puterilor centrale, căci eram lipsiţi de o
Războiul României f
industrie de război şi tributari acestor puteri, în ce priveşte materialul de război,

— Resursele materiale ale ţării nu permiteau susţinerea unui războiu de lungă durată.
La 13 Iulie 1914, a doua zi după declararea războiului contra Serbiei, Austro-Ungaria cere
guvernului român neutralitatea României în conflictul cu Serbia, şi intervenţia armată in cazul când
Rusia ar intra în conflict. '
La 21 Iulie 1914, în consiliul de coroană ţinut la Sinaia, cu majoritate de voturi contra
unul se ajunge la concluzia că nici un guvern nu şi-ar lua răspunderea unui război alături de pute-
rele centrale, cáré de altfel nu ne consultase când au declarat război Serbiei,
Consiliul hotărăşte concentrarea treptată a armatei şi fortificarea graniţelor spre Austria,
adică „expectativa armată“.
Ca şi Italia, România legată cu puterile centrale prin un tratat de alianţă defensivă, a apre
ciat cu drept cuvânt că, potrivit art. 111 din tratat, nu poate fi vorba de „Casus foederis“ atât timp
cât puterile centrale erau acelea care provocase şi declarase războiul, fără a consulta România.
CAPITOLUL II.
Perioada Neutralitatei 1914-1916.

Evenim entele politico-militare. în E uropa şi pregătirea politică
a războiului,
Anul 1914.
Germania începuse războiul cu speranţa să termine cu armate franceză-în câteva săptămâni,
Armata franceză, surprinsă de atacul prin Belgia, primeşte bătălia „dela frontieră“ într’un
dispozitiv puţin prielnic, dar rupe la timp lupta şi se retrage în scopul de a-şi regrupă forţele şi a
primi bătălia pe Marna sau Sena, .
înaintarea Germanilor este oprită pe Marna şi la 6 Septembrie contraofensiva armatelor
franceze, determină pe adversar la retragere.
După cursa la mare şi câteva încercări nereuşite, din partea Germanilor de a rupe dispo
zitivul armatelor franco-engleze, frontul occidental se stabilizează.
Germanii nu vor încerca, până în Februarie 1916, nici o lovitură decisivă contra Franco-
Engiezilor, care vor aveâ timp să se pregâtiască, complectându-şi materialul de război, organizând
armata engleză, etc.
Rezultatul bătăliei delà "Marna, însemnă eşecul planului de război german şi lăsa să se
întrevadă înfrângerea finală a puterelor centrale.
Pe frontul oriental Ruşii, gata mai curând de cât se credeă, invadează Galiţia şi Prusia
Orientală, bătând armatele austro-ungare, care nu sunt salvate de cât de ajutorul german şi de
comandamentul Hindenburg-Ludendorff.
In Serbia ofensiva austro-ungară se termină prin o înfrângere categorică.
Alături de eşecul militar general, puterele centrale au o consolaţie în succesul politic de a
determină Turcia să între în război alături de ele, la 3 Noembre st. n. 1914. Acest eveniment
politic prezentă pentru aliaţi şi pentru România în special o deosebită importanţă, căci izola Rusia
de puterile Inţelegerei.
Deşi în espectativă armată, România hotărâse delà începutul războiului mondial, direcţia
viitoarei sale intervenţii. La 20 Septembrie 1914 guvernul român, a încheiat cu Rusia o convenţie
secretă, prin care se obligă la o neutralitate binevoitoare. Aceasta se angajă a-i asigură în schimb
-tatregritatea teritorială şi dreptul de a anexă,-ocupându-le când va găsi de cuviinţă,-teritoriile, româ
neşti din Austro-Ungaria, cu excepţia Bucovinei şi Banatului, asupra cărora Rusia făcea anumite rezerve.
ftăzboiui României
Anul 1915.
Neputând obţine decisiunea pe frontul occidental, comandamentul german îşi transportă
centrul- de greutate al operaţiunilor pe frontul oriental şi balcanic. In cursul anului 1915, până în
luna Septembrie, forţele puterilor centrale pe frontul rus sunt sporite cu 60 de divizii.*)
Expediţia aliaţilor la Dardanele, insuficient pregătită şi executată cu forţe slabe, se termină
cu o înfrângere.
In Mai 1915 armatele austro-germane, încep ofensiva pe frontul oriental. Frontul rus este
rupt între Tarnov şi Gorlice şi Galiţia este eliberată. In Iulie grupul de armate Mackensen continuând
operaţiunile între Bug şi Vistula, înaintează adânc în teritoriul rus şi împinge frontul adversar pe linia
Dun aburg-Pi nsc-Dubno-T arnopol.
In luptele din anul 19Í5 armatele ruse perd aproape 2/3 efective combatante, numeros
material şi se consumă ultimele rezerve de muniţiuni,
Din cauza lipsei de material şi muniţiuni, refacerea va întârzia şi armatele ruse vor rămâne
mult timp incapabile de o acţiune serioasă.
Intrarea Italiei în război, la 10/23 Mai 1915, nu aduce nicî o schimbare simţitoare, în
situaţia generală a adversarilor
Pentru a asigură legătura cu Turcia, care deşi rezistase debarcării aliaţilor în peninsula
Galipoli, totuşi era lipsită de material de război şi în special de muniţiuni, puterile centrale se gân
desc pe deoparte a atrage în alianţa lor pe Bulgaria, iar pe de alte parte a-şi deschide drum direct
spre Turcia prin Serbia sau România
Tratativele cu Bulgaria sunt începute din primele luni ale anului 1915 şi reluate în Aprilie.
Odată cu aceste tratative, puterele centrale se gândesc a-şi deschide drum spre Turcia prin
România, ceea ce ar fi creat o situaţie favorabilă Austro-Ungariei iar pe da altă parte ar fi procurat
'puterelor centrale grânele dintre Carpaţi şi Dunăre de care aveau atâta nevoie. Au renunţat însă
la acest proect pentru a nu-şi creă un nou duşman, şi pentrucă într’un război cu România, situaţia
Bulgariei care ar fi trebuit să lupte pe două fronturi, ar fi fost destul de dificilă. De altfel, pe
măsură ce ofensiva austro-germană înaintă pe frontul oriental, România din oportunitate politică îşi
deschidea tot mai larg graniţele pentru grâne puterilor centrale, ceea ce satisfăcea nevoile momentane
ale acestora.
Puterile centrale, dându-şi seama că o cooperare a României era puţin probabilă, au făcut
sforţări să menţină cel puţin neutralitate acestea.-0 puternică acţiune de propagandă şi de conrupere
a fost dezlănţuită în România. Totodată Germania trimite în ţară pe Erzberger, şeful partidului catolic
care împreună cu v. dem Busche, ministrul german în România, au încercat să obţină apropierea
acesteia de puterile centrale, în schimbul Basarabiei, concesiunilor teritoriale în Bucovina şi culturale
în Transilvania.
Intre timp tratativele cu Bulgaria ajung la bun sfârşit şî la 5 Octombrie 1916, aceasta întră
în război alături de puterile centrale.
Odată cu intrarea Bulgariei în război, puterile centrale atacă cu forţe superioare Serbia, a
cărei armată este nevoită să părăsiască teritoriul naţional. Debarcarea târzie a slabelor armate
aliate la Salonic începută la 5 Octombrie st, n., nu putu schimbă situaţia.
Zdrobirea Serbiei creiază României o situaţie extrem de dificilă, căci pe deoparte o izolează
de aliaţi, tăindu-i singura comunicaţie mai lesnicioasă cu occidentul, iar pe de altă parte îi creează
spre Sud un nou duşman.
Pentru a desăvârşi succesul în Balcani cătră sfârşitul anului 1915, într’o conferinţă ţinută la
M. C. G. german din Pless, se hotărâse continuarea operaţiunilor, cucerirea Albaniei şi Muntenegrului,
zdrobirea armatelor aliate delà Salonic şi clarificarea situaţiei României, căreia urmă a i se cere prin
un ultimatum să se determine Ia o acţiune alături de centrali.
Din cauza dificultăţilor unor astfel de operaţiuni,—în special a greutăţilor de aprovizionare
în Balcani, din frica de a nu deschide conflictul bulgaro-grec şi din cauza pregătirei ofensivei
delà Verdun, s’a renunţat însă la acest plan, precum şi ultimatumul ce trebuia trimis României, care
execută cu promptitudine contractul de cereale.
*) La începutul războiului mondial puterile centrale aveau pe frontul rus 50 divizii infanterie şl 13 divizii cava
lerie. Până ln 1 Ianuarie 1915 aceste forţe sunt sporite la 82 divizii şi 18 div. cavalerie iar până în luna Septembrie
1915 la 137 div. şi 24 div cavalerie.
Războiul României 9
Succesele armatelor puterilor centrale din anul 1915, creiase României o situajiune foarte
pulin favorabilă unei intrări în acţiune.
Sub presiunea puterilor centrale şi pentru a outeă mască interţîunile, sale Româma îşi
deschisese graniţele pentru cereale şi petrol, de care atât Austria cât şi Germania, duceau mare lipsa.
In acelaş timp însă, se încep tratativele cu puterile înţelegerei, în vederea unei intrări în
acţiune alături de ele. in aceste tratative România solicită:
— Recunoaşterea frontierelor etnice cu întreg Banatul, Maramureşul şi Bucovina.
— Procurarea din partea aliaţilor a materialului de război,— în special armament şi muniţii,
—pe care nu-1 puteam fabrică în ţară.
— Intrai ea României în război să fie însoţită de o ofensivă generală, în scopul de a împe-
dică pe adversari să aducă forţe numeroase pe frontul român,—şi de o ofensiva puternică a aripei
stângi a frontului rus, care să asigure ofensivei române o eficacitate maximă.
— Tratatul şi convenţia militară sä fie garantate de toţi aliaţii.
Diplomaţia rusă nu a recunoscut însă în întregime revendicările noastre teritoriale. Invocând
interesele Rutenilor în Bucovina şi Sârbilor în Banat, ea ne ofereă numai porţiunea muntoasă a Ba
natului, ne refuză Maramureşul, iar din Bucovina ne recunoştea numai judeţul Suceava. Pe de altă
parte, după cum se va arătă, comandamentul rus se opuneă la început ca România sâ intre în acţiune.
In ceea ce priveşte materialul de război, nici aliaţii la început nu aveau disponibilităţi şi
din această cauză nu au putut satisface lipsurile pe care le avea Rusia. Ar fi putut dar mai cu
greu satisface nevoile României, în vederea unei intervenţii viitoare.
După dezastrul armatelor ruse din vara 1915 şi după zdrobirea Serbiei, situaţia României
devenise foarte critică, iar pentru intrarea ei în război se impuneă un sprijin direct din partea alia
ţilor. De aceea, începând din Noembrie 1915, România, în tratativele cu aliaţii, subo donează intrarea
sa în război următoarelor condiţiuni:
— O armată aliată (la Salonic) de 500.000 oameni şi o armată rusă de 200 000 oameni să
atace pe Bulgari Ia Sudul Dunărei, ca să asigure spatele armatei române, care ar luă ofensiva în
Transilvania.
Armatele ruse de pe frontul oriental, să ia în aceleaş timp ofensiva. — Această condiţiune
implică în prealabil rearmarea şi refacerea armatelor ruse, scoase pentru un moment din luptă, în
urma înfrângerilor din vara şi toamna anului 1915.
Aliaţii să transporte prin Rusia, materialul de război necesar armatei române.
Genetalul Alexiet, şeful M. C. G. rus, aveă însă cu totul altă părere despre ajutorul de
dat României şi despre misiunea ce reveneâ armatelor române. El propuneâ :
— Rusia să sprijine România cu o armată de 100.000 oameni şi pe care avea să o con
centreze în nordul Moldovei.
— O ofensivă energică a armatelor ruse cătră Nord-Vest va fi întreprinsă în legătură cu
operaţiunile ce se vor angajă pe toate fronturile.
Cu modul acesta armata română ar puteâ întrebuinţâ toate forţele sale, să respingă la Sud,
atacul Bulgarilor şi să acopere frontiera spre Transilvania.
In concepţia comandamentului rus, seatribuiă dar armatelor române un rol pur defensiv, de
a formă pivotul armatelor ruse care aveau să opereze ofensiv contra armatelor austrogermane între
Carpaţi şi marea Baltică.
De altfel comandamentul rus se opusese categoric la început ca România să intre în acţiune.
Intr'o lucrare apărută în 1920 „Rusia în războiul 1914-1918“, parte din vechiul comandament rus,
refugiat în ţările aliate se exprimă astfel : „Innaltul comandament rus a prevăzut toate consecinţele
„dezastroase, care desigur aveau să rezulte din declararea de război a României şi a făcut tot ce a
„putut pentru ca România să rămână neutrală".
Şeful Marelui Stat Major rus, generalul Alexief, semnalase deseori aliaţilor:
„1. Că armata română nu era capabilă a lua parte la un război modern, fiind absolut ne-
„preparată pentru aceasta".
„2. In cazul că România ar merge alături de aliaţi, urmarea ar fi numai lungirea frontului
„rusesc cu încă 500 km.; pentru aceste motive frontul românesc trebuie inevitabil ocupat de
„trupe ruseşti.“
„3. Declararea de război a României, ar duce Rusia în contact direct cu alţi 2 noi adver
s a r i pe teatrul de război european — Bulgaria şi Turcia.
„4. Rusia ar fi deci legată la flancul ei stâng şi ar pierde libertatea în operaţiuni pe partea
„cealaltă, căci ca urmare a micei adâncimi a teatrului de operaţiuni român, toate trupele ruse dis
ponibile ar fi chemate să apere România“.
Acesta fiind punctul de vedere al comandamentului rus, este uşor de înţeles dece condiţiu-
nile puse de România pentru intrarea în acţiune, au fost sistematic respinse de Rusia.
Anul 1916
In urma succeselor obţinute în vara şi toamna anului 1915 asupra armatelor ruse, coman
damentul german considerând aceste armate pentru mult timp incapabile de a reacţiona, hotărăşte a
obţine decisiunea pe frontul occidental. In acest scop se pregăteşte ofensiva delà Verdun, iar ge
neralul Conrad von Hötzendorf şeful M. C. G. austriac în contra părerei M. C. G. german, pregă
teşte ofensiva pe frontul italian. — Forţele numeroase de pe frontul oriental sunt transportate în
acest scop de Germani pe rontul francez şi de comandamentul austriac pe cel italian.
Ofensiva asupra Verdun-ului, din iarna şi primăvara 1916, nu a avut alte rezultate decât
uzura a 43 divizii germane şi 66 divizii franceze angajate în această bătălie.
Franco-englezii au reacţonat şi în bătălia de re Somme începută la 1 Iulie, au silit pe
Germani să aducă la bătălie 39 de divizii, au realizat însemnate succese tactice, fără a reuşi să ob
ţină rezultate decisive.
Ofensiva austriacă în Tirol, începută la 15 Mai, după ce reuşeşte să câştige teren apreciabil,
este oprită din li,.să de rezerve.
Pentru a degajă frontul occidental şi italian, aliaţii cer cu insistenţă Ruşilor să înceapă o-
fensiva. Această ofensivă a fost dezlănţuită la 6 Iunie, înnainte ca pregătirea ei să fi fost ter
minată, şi fără a se avea pe frontul atacat, superioritate de forţe, pe când în planul ofensivei
ruse se hotărâse efortul principal la nord de Pripet, şi gruparea forţelor era făcută în consecinţă,—
ofensiva se deslănţueşte la Sud de acest râu, în urma unei concentrări grăbite pentru a influenţa pe
Austriaci şi a se degaja astfel frontul italian.
Ofensiva Iui Brusillov a obţinut totuşi succese importante, a ocupat Galiţia şi Bucovina, a
luat 200.000 prizonieri şi a silit pe Germani să aducă în această parte 26 de divizii, pentru a opri
retragerea austro-ungarilor între Pripet şi România,
Din cauza lipsei de rezerve şi muniţiuni, Ruşii nu au putut exploată însă succese'e obţinute,
succese datorite nu atât vigoarei ofensivei ci mai mult faptului că frontul austro-ungar fusese la în
ceput surprins cu o slabă apărare.
In timpul .când se desfăşurau aceste operaţiuni, guvernul român continuă tratativele pentru
intrarea în acţiune, pe baza aceloraşi condiţiuni din Noembrie 1915.
In ţară se formase o puternică conştiiinţă politică şi publică, pentru o intrare în acţiune a-
lături de aliaţi. Marea majoritate a oamenilor politici erau pentru o intervenţie alături de aliaţi şi
numai o redusă minoritate apără ideea unei neutralităţi definitive, unei politici de oportunitate
sau a unei intervenţii alături de puterile centrale.
In tratativele urmate de guvern, România se loviă însă de rezistenţa Rusiei, care nu acceptă
sub nici un chip să convină cererilor Românilor, mai ales în ce priveşte ajutorul în trupe.
Iu Mai 1916 ministrul francez Viviani, venind la Petrograd a intervenit la primul ministru
rus Sassonov şi ia marele cartier general rus, pentru a satisface cererile României. In acelaşi senz
făcuse o intervenţie cătră Ţar şi preşedintele republicei franceze Poincaré. — Ruşii nu au voit să
cedeze nici de data aceasta şi astfel s’a perdut un moment favorabil intrării în acţiune, acel al o-
fensivei Brussilov, când armatele austro-ungare bătute şi dezorganizate erau în plină retragere şi
lipsite de rezerve în Galiţia şi Bucovina şi când în Transilvania nu erau aproape de loc trupe inamice-
Începând din Iunie 1916, aliaţii erau la sfârşitul sforţărilor din acest an şi în aceste condi-
ţiunî, pretind şi având nevoe de o cooperare a armatelor române, încep a -cedă pretenţiunilor Româ
niei şi a o solicită în mod insistent să intre în acţiune.
In adevăr franco-englezii consumaseră toate rezervele în bătăliile de la Verdun şi de pe
Somme.
Războirii "României 11
R In special însăarmatele ruse, lipsite de armament şi muniţiuni, erau sub ameninţarea unei
eventuale presiuni din partea austro-germanilor, care întărise frontul oriental cu forţe importante.
*. In adevăr, în urma succeselor obţinute de ofensiva Brussilov, frontul rus delà sud de Pripet'fusese
î- întărit cu 26 divizii germane (de pe frontul occidental, delà Salonic şi alte noi formate) 7 divizii
ţ austriace şi 2 divizii turce.
ri In fine situaţia armatelor aliate delà Salonic, ouţin numeroase şi cu o slabă organizare, ar
; fi devenit precară în cazul unui atac din partea armatelor bulgaro-germane.
|. In Iunie 1916, după ce ambasadorul francez la Petrograd a intervenit pentru satisfacerea
[ cererilor României şi pentru expedierea materialului de Ia Arhangelsk, ministrul Franţei la Bucureşti
- a prezentat guvernului român o notă în care arăta că „intervenţia României ca să aibă valoare,
f trebue să fie imediată“ şi că intrarea ei în război ar zdruncină armatele austro-ungare decimate şi
În retragere şi ar permite concentrat ea forţelor ruse spre Germania.
; Pe de altă parte generalul Alexief, şeful M. C. G. rus, a adresat o telegramă generalului
Joffre, în care ară ând situaţia dezastroasă a Austriei, solicită intervenţia României, terminând: „In
tra re a României în acţiune în momentul acesta, va aveă o valoare corespunzătoare în desfăşurarea«
(■
: „comună a sforţărilor puterilor aliate, ceea ce nu va fi cazul când hotărârea va fi amânată pentru«
? „o epocă nedefinită. Situaţia porunceşte Românilor de a se alătură nouă acum ori niciodată“. înaltă
intervenţie a generalului rus către generalul Joffre sespuneă: „...situaţia militară este cea mai favo-„
„rabilă unei intrăii în acţiune a Românilor. Dacă ei vor să aştepte o slăbiciune şi mai mare a aus-,,
„triacilor, nu vom mai aveă nevoe de o cooperare a României nici chiar nu va fi raţiune de a per-,,
„mite românilor, să facă o intrare triumfală în teritoriul austriac“.
In fine la 6 Iulie 1916, ataşatul francez la Bucureşti, colonelul Pichon, a înmânat guvernului
„român o notă, oare se termină: „Generalul comandant al armatei franceze mă însărcinează să ex-
„prim generalului Iliescu, că împărtăşeşte în întregime felul de a vedeă al înaltului comandament
„rus şi crede că România trebue să se decidă acum ori niciodată“.
In rezumat dar, România decisă delà început a intră în acţiune alături de aliaţi, a perdut
momente favorabile din cauza întârzierei aliaţilor şi în special a Ruşitor, de a-i satisface condiţiu-
nile puse. — Aliaţii ne-au impus data întăririi în acţiune în momentele când situaţia lor militară
era precară şi fără a fi satisfăcut în întregime condiţiunile puse de România.
Tratatul p olitic ş i convenţia militară.

La 4/17 August 1916 între România pe de o parte şi Rusia, Franţa, Anglia şi Italia pe de
altă parte s’a încheiat un tratat politic şi o convenţie militară.
Tratatul politic prevedeă în esenţă :
— Puterile semnatare garantau României întregitatea teritorială a vechiului regat şi dreptul
de a anexă teritoriile româneşti din Austro-Ungaria şi anume: Bucovina, Transilvania, întreg Banatul,
iar Crişana până Ia o linie care mergea delà vărsarea Mureşului în Tisa până la vărsarea Some
şului în Tisa şi apoi în Maramureş până la linia despărţitoare între apele Tisei şi Vizăului.
— România se obligă a declară război şi a atacă Autro-Ungaria rupând relaţiile economice
şi comerciale cu duşmanii aliaţilor.
— România se mai obligă a nu ridică fortificaţiuni în faţa Belgradului şi a nu ţine în
această regiune decât forţele necesare serviciului de poliţie.
— Puterile contractante se obligau a nu încheiă pace separată sau generală, decât în unire
şi în acelaş timp.
— Cele patru mari puteri garantau anexarea provinciilor româneşti.
— România trebuiă în fine să se bucure de aceleaşi drepturi ca aliaţii, în ceea ce priveşte
preliminările şi tratativele de pace.
Convenţia militară prevedeă;
1) „România mobilizând toate forţele sale de uscat şi apă, să atace Austro-Ungaria, cel mai
„târziu la 15/28 August (8 zile după ofensiva pe cari aliaţii trebuiau să o execute la Salonic).
2) Delà semnarea convenţiei (4/17 August 1916) şi „în timpul mobilizărei şi concentrărei
„armatei române, armata rusă se angajă a acţionă deosebit de energic pe tot frontui auştroungar,
„pentru a asigură operaţiunile române sus menţionate“-
12 Räzuoiul României
începând delà 12/25 August flota rusă trebuiâ să asigure portul Constanta, să împedice
debarcările inamice pe ţărmurile române şi să coopereze la apărarea Dunărei, cu o flotilă care să
fie sub ordinele comandamentului român.
3) „Rusia se angajâ ca la mobilizarea României, să trimită în Dobrogea 2 divizii infante
„şi 1 divizie de cavalerie, pentru a ccoperâ cu România, în contra armatei bulgare.
„Aliaţii se angajau ca să precedeze cel puţin cu 8 zile intrarea României în război, printr'o
„ofensivă fermă a armatelor delà Salonic, în scopul de a uşurâ mobilizarea şi concentrarea tuturor
„forţelor române. Această ofensivă trebuiâ să înceapă la 7/2Ô August.
4) Aliaţii se angajeau a furniza României într’o continuitate pe cât posibilă, 300 tone muniţiuni şi
material de război pe zi, transportate pe vase române şi aliate şi tranzitate prin Rusia,
5) Aliaţii se mai angajeau să procure României în limita posibilului : cai, cauciuc, medica
mente, subsistenţe, echipament.
6) „Aliaţii vor pune la dispoziţia Rormâniei. personalul technic necesar la fabricarea în ţară
„a muniţiuriilor şi materialului de râsboi.
7) „Statele majoare a armatelor româno-ruse,. cât şi statul major al armatelor delà Salonic,
„se vor pune în acord pentru a stabili modalitatea cooperării lor.
„Acordul, în timpul operaţiunilor militare, între armatele ruso-române, sau orice schimbare
„în vederea unei legături permanente, se va stabili la cartierul general respectiv.
8) „Cooperarea armatelor aliate nu implică o subordonare a uneia din părţi contractante
către cealaltă ; ea nu implică de cât libera acceptare a aispoziţiunilor sau modificărilor datorite
situaţiunei generale, necesităţilor reclamate de scopul urmărit şi camaraderiei de arme.
9) „In principiu trupele regale române şi trupele imperiale ruse îşi vor păstră comanda-
„mentul lor propriu, zona lor de operaţie distinctă şi o complectă independenţă in conducerea
„operaţiunilor. Linia de demarcaţie intre cele două armate va trece delà Dorna-Vatra prin Bistriţa
„şi văile râurilor Saio şi Someş la Debreţin.
„Ob:ectivul principal al acţiunei române, atât cât situaţia militară la Sud de Dunăre o va
permite, va fi Transilvania. în direcţia generală Budapesta.
„Trupele" ruse prevăzute la punctul 3, destinate a coopera cu armata română vor fi sub
„comandamentul suprem al armatei române.
,,In cazul când numărul trupelor ruse, operând la Sud de Dunăre va fi considerabil mărit,
„astfel ca să devină de forţe egale sau superioare trupelor române cu care vor coopéré, aceste
„trupe ruse vor putea formă, la eşirea din teritoriul român, o armată independentă care va fi pusă
„sub comandamentul suprem rus. în acest caz această armată, lucrând în afară teritoriului român,
„va trebui să aibă o zonă de operaţie distinctă şi va fi condusă după directivele comandamentului
„suprem rus, conformându-se în întregime planurilor celor două cartiere generale.
„Dacă în vederea scopului general urmărit, vor aveă' loc operaţiuni militare cu forţe com
b in a te româno-ruse, comandamentul acestor forţe va fi indicat de zona respectivă a operaţiunilor.
10. Chestiunea - armistiţiului trebuiâ hotărâtă de comun acord de către comandamentele
supreme cooperante.
Intrarea R om âniei în război.
In ziua de 14/27 August 1916, în consjliul de coroană ţinut la Cotroceni, s’a hotărât in
trarea României în război, hotărâre care fusese de altfel mai dinainte luată.
In această zi la ora 21, minîstrul României la Viena a prezentat guvernului austro-ungar
declaraţia de război, care după ce arată consideraţiunile pentru care România a fost nevoită să se
depărteze în ultimul timp de puterile centrale, caducitatea tratatului de alianţă, precum şi tratamen
tul la care era supusă populaţia română din Transilvania,-termină; „Războiul la care ia parte toată“
„Europa, pune in discuţie cele mai grave probleme atingând dezvoltarea naţională şi chiar existenţa“
„statelor. România, mişcată de dorinţa de a contribui la terminarea conflictului şi sub imperiul ne-“
„cesităţii de a salvă interesele rasei sale, se vede silită să între în linie alături de aceia care pot“
„să-i asigure realizarea unităţii naţionale”
Intrarea României în război a surprins atât guvernul cât şi comandamentul puterelor cen
trale, care cu excepţia generalului Conrad şeful M. C. G. austro-ungar, nu se aşteptau la inter
venţia României. In special generalul Falkenhayn, şeful M, C. G. german era optimist; a fost de
altfel una din cauzele pentru çare a fpst înlocuit,
Războiul României n
i
: La 15 August Germania a declarat război României, iar ministrul bulgar la Bucureşti şi-a
luat paşapoartele. La 19 August Bulgaria ne-a declarat şi ea război.
t C oncluziui asupra pregătirei p olitice
La declararea războiului mondial, interesele etnice şi politice ale României erau alături de
j aliaţi, însă România nu era pregătită din punct de vedere politic şi militar, pentru un război alături
! de aliaţi şi în special de Rusia.
; România cu drept cuvânt a aşteptat un moment favorabil intervenţiei sale, din punct de
vedere al situaţiei generale şi în special al situaţiei pe frontul oriental, — şi a căutat să-şi asigure
I' prin tratate fructul războiului,—provinciile româneşti din Ardeal,—materialul de răsboi care-i lipsia şi
- un ajutor armat din partea aliatului vecin,
L Guvernul din Petrograd, dar mai ales generalisimul rus, nu preţuiâ însă prea mult intervenţia
; României, \ar aliaţii din Apus nu au insistat pe lângă Rusia şi astfel cererile României nu au fost
; satisfăcute complect şi la timp.
, Din aceste motive, perzând momentele când intervenţia sa putea fi mai favorabilă ca con-
\ diţiuni militare, România a fost nevoită să intre în acţiune în momentul hotărât şi impus de aliaţi,
; când situada militară a acestora era precară.
Condiţiunile puse de România nu au fost în întregime satisfăcute.Ruşii nu au acceptat să
1 trimeată în Dobrogea de cât 50.C00 oameni în loc de 2C0.0C0 cât ceruse România ; armata aliată
I delà Salonic era mult inferioară celor 500.000 oameni pe care-i anunţase aliaţii ; în fine materialul
\ de război a început a sosi târziu, după intrarea României în război.
> România a avut momente mai favorabile pentru intrarea în acţiune ?
In anul 1914 o intervenţie a României s’ar fi făcut din anumite puncte de vedere în con-
; diţiuni favorabile, căci:
Serbia era încă în picioare, Bulgaria nu ar fi avut curajul să intre în acţiune. România ar
fi avut un singur front de luptă.
Armatele austro-ungare fuseseră bătute şi dezorganizate de Ruşi. Germanii strâns angajaţi
J pe frontul de Vest, n’ar fi putut uşor iuterverii, în cazul când Românii ar fi invadat Transilvania
î lipsită de apărare.
i — Legătura României cu aliaţii ar fi fost uşoară şi sigură prin Serbia şi materialul de
război ar fi putut veni la timp.
In schimb însă :
— România nu eră pregătită la această epocă, nici din punct de vedere politic şi nici din
punct de vedere militar pentru război.
— România s’ar fi angajat într’un război a cărui durată depăşia limitele ei de rezistenţă.
In cursul anului 1915 nu puteă fi vorba de o intervenţie a României, intervenţie care, dat
fiind forţele pe care le aveau puterile centrale pe frontul oriental şî balcanic, precum şi succesele
avute pe aceste fronturi, ar fi fost uşor înăbuşită delà ' început. — Nici pregătirea politica a
războiului nu era încă terminată.
In anul 1916, momentul ofensivei lui Brussilov ar fi fost de sigur mai favorabil de câ cel
din August, căci la acea dată Transilvania era complect lipsită de apărare, iar forţele puterilor
centrale angajate pe frontul occidental şi italian.
Situaţia puterilor centrale, în special a Austriei, la acea dată era destul de precară. Gene
ralul Cramon, reprezentantul M. C. G. german pe lângă M. C. G. Austro-Ungar, arată că: *)
„puterile centrale erau la limita sforţărilor. Din fericire pentru ele atacul rus se înăbuşi la timp şi
„Românii interveniră prea târziu“.
Intrarea României în acţiune simultan cu ofensiva Brussilov şi cu o ofensiva energică în
Transilvania, ar fi surprins dreapta austro-ungară foarte slabă şi ar fi putut obţine rezultate impor
tante. prin întoarcerea Carpaţilor gahţieni şi invazia Ungariei lipsită complect de apărare la acea dată.
Cum s’a arătat însă tratativele diplomatice nu erau terminate la acea dată, căci Ruşii nu
cedaseră încă cererilor României.
Problemul militar pe care comandamentul român avea să-l rezolve în August 1916, era
destul de complicat:
*) Generalul Cramon : P atru ani Ia M. C. O. austriac.
— Front mult prea mare pentru efectivele armatei române.

— Război pe două fronturi ;
— Războiul începeâ atunci când aliaţii erau istoviţi pe toate fronturile şi când puterile cen
traie erau in măsură să concentreze contra României toate disponibilităţile.
CAPITOLUL III.
P recatirea militară a războiului,
R esu rsele teritoriale

Suprafaţa ţărei 139.000 km, p. cu o populaţie de 8 milioane, deci o denzitate de 50
oameni pe km. p.
Agiicultnra deşi nu era organizată pe baze ştiinţifice, aveă o producţiune care asigura alimen
tarea populaţiei şi armatei independent de străinătate. Producţiunea anuală medie era de 200.000
vagoane grâu, 200.000 vagoane porumb, 80.000 vagoane orz şi ovăz si alte produse. — Aproape
600.000 h. a. erau cu fâneţe.
Animale: 1 milion cai, 12.000 catâri, 3 milioane boi, etc.
Industria din contra, lipsită de materii prime de capital şi specialişti şi neorganizată, era în
cea mai mare parte tributară străinătăţii. Când, începând din timpul neutralităţii, industria naţională
a fost pusă la contribuţie pentru fabricarea materialului de război, cu toate sforţările lăudabile
făcute, ea nu a putut satisface cerinţele, din lipsă de materii prime, instalaţiuni şi specialişti.
Produsele solului bögate în petrol (producţiunea anuală 1'k milioane tone) şi în sare 100.000 tone.
Comerţul României ajunsese în 1913 la un export de 670 milioane, faţă de un import de,
590 milioane. — Se exportă mai ales cereale (67% din export), lemnul cu produsele sale derivate
şi petrol. Se importă cu deosebire: piei şi obiecte de piele, lână şi produse derivate, textile vege
tale şi derivate, confecţiuni, hârtie, cauciuc, metale şi produse de metal, vehicule, vase plutitoare,
produse chimice şi medicale, explozive.
Finanţele ţârei erau consolidate, bugetul în 1916 ridicându-se la circa 645 milioane.
Avuţia naţională se ridica la circa 22 miliarde in care statul avea 1/9.—Stocul metalic era de
530 milioane aur.
Materalul de transport: 300.000 căruţe, 100.009 hamuri, 1000 automobile.
Căi de comunicaţie; şjsele 27.000 km., căi ferate 3850 km. cu o capacitate zilnică de 14-16
trenuri pe liniile principale. Toate liniile erau simple, afară de liniile : Bucureşti-Ploeşti*Buzâu, Ploeşti-
Câmpina, Cernavoda-Constanţa şi laşi-Ungheni.
Materialul rulant : 1000 locomotive şi 24.000 vagoane.
Materialul fluvial de transport pe Dunăre suficient.
Reţeaua telegrafică : 23.440 km. iar cea telefonică 13.580 km.
Pregătirea armatei înnainte de isb u cn irea războiului mondial şi

m ăsurile luate în tim pul neutralităţii.
Pregătirea de război a armatei eră în sarcina ministerului de război din punct de vedere
politic şi administrativ (procurarea mijloacelor în oameni, material şi credite) şi a marelui stat major
din punct de vedere al organizărei, instrucţiei, pregatirei mobili zarei, planurile de război, etc.
Marele stat major insă eră un organ subordonat ministerului de război şi deci acestuia î-i
reveaiă de drept conducerea superioară a pregătirei de război.
Ministerul de război eră la rândul lui subordonat guvernului şi parlamentului (credite şi
mijloace în special).
Politica pacifică a României, neprevederea evenimentelor politice ce urmau a surveni, dar

mai ales multiplele nevoi ale tânărului stat român încă în plină desvoltare şi organizare, au făcut
ca pregătirea de război să nu fie printre cele dintâi griji ale guvernelor care s’au succedat la
cârma ţării.
Comparând bugetul ministerului de război în raport cu bugetul general, în România şi
statele vecine în preajma războiului mondial, constatăm:
In România raportul între bugetul ministerului de război şi bugetul general a variat în
ultimii ani aslfel:
In 1900 acest raport era de 19& (bugetul general 245 milioane şi bugetul ministerului de
;război 46 milioan«.).
In 1905 raportul era de 18,'î (bugetul general 233 milioane şi bugetul ministerului de
război 42 milioane).
In 1910 raportul scade la 13 r;> (bugetul general 461 milioane şi bugetul ministerulni de
război 61 milioane).
La aceiaş epocă, în ţările vecine raportul mediu între bugetul ministerului de război şi
bugetul general era de: 25» în Rusia, 14°0 în Austro-Ungaria, 23% în Bulgaria şi Serbia,
Campania din 1913a dezvăluit o de serie lipsuri a>e armatei şi anume: lipsa de organizare
a unităţilor de rezervă cari nu aveau nici un sâmbure activ, lipsa de cadre, de echipament, de
organizare a serviciilor armatei şi în special a serviciului sanitar, lipsa de muniţiuni, de medicamente, etc.
Constatarea acestor lipsuri, au atras atenţiunea guvernului care a deschis credite mai largi
pentru armată.
Ostilitatea de care a dat dovadă Austria faţă de noi în cursul evenimentelor din 1913, au
contribuit deasemeni la luarea de măsuri pentru complectarea lipsurilor armatei.
Bugetul ministerului de război a fost sporit pe anul 1914—1915, cu 20% (delà 81.600,000
la 97.800.000) acordându-se în aceiaş timp tu credit extraordinar de 107 milioane şi apoi un altul
196 milioane, pe o perioadă de 5 ani.
Delà Ianuarie la Martie 1914 s'a întocmit un proect de reorganizarea armatei şi de com
plectarea lipsurilor de tot felul în special a materialului de război
Efectivele bugetare au fost sporite (delà 6139 ofiţeri şi 96.070 trupă la 7103 otiţeri şi 104.445
trupă), creindu-se în aceiaş timp noi comandamente, unităţi şi servicii, între care: 5 comandamente
teritoriale corespunzătoare diviziilor 11-15; 2 comandamente de divizii de cavalerie; 4 comandamente
brigăzi de călăraşi. — Cele 40 de batalioane de rezervă au fost transformate în 40 regimente a 3
batalioane.— S’au mai creat: 4 batalioane, 1 regiment călăraşi, 5 regimente artilerie câmp 75 m. m.,
1 baterie obuziere de 150 m. m., 1 baterie de munte, etc.
In proectul de complectarea lipsurilor se prevedeă :
— Complectarea cailor, materialului de transmisiuni, binoclurilor, telemetrelor, materialului
de geniu, materialului sanitar, echipamentului, harnaşamentului, hărţilor, etc,
— Complectarea armamentului şi muniţiunilor şi anume procurarea a : 200,000 arme infanterie
134 mitraliere, 582 puşti mitraliere, 22,000 carabine, 45.000 pistoale, 60 baterii câmp de 75 m/m,
10 baterii obuziere de 105 m/rn, 26 baterii de munte, 15 baterii artilerie grea tunuri de 105 m/m,
200 milioane cartuşe infanterie, 124,000 proectiie de 75 m/m, 4030 proectile pentru obuzierul de
105 m/m şi în fine dublarea producţiunei stabilimentelor de artilerie.
Pentru procurarea acestui material, armament şi muniţiuni, s’a intrat în legătură cu diferite
fabrici din ţară şi străinătate, încheindu-se şi contracte.
Izbucnirea războiului mondial surprinde armata română în curs de organizare şi de com
plectarea lipsurilor în material de război şi are ca primă consecinţă închiderea graniţilor şi prohibirea
exportului, astfel că comenzile făcute de statul român în Germania, Austria, Franţa şi Italia, nu mai
sunt livrate, aceste state având ele însuşi însemnate nevoi de material de război.
In vederea intrărei in acţiune pregătirea armatei a fost continuată cu intenzitatç.
Odată cu izbucnirea răzbioului mondial, creditul pentru nevoile armatei a fost declarat
nelimitat; până la intrarea în acţiune s’au angajat din creditul de război peste 837 milioane.
Efectivele bugetare au fost simţitor sporite.
Pentru complectarea cadrelor ofiţereşti, s’a mărit efectivele şcoalelor militare şi s’a înfinţat
5 şcoli pentru ofiţeri de rezervă.
S’au creeat câteva comandamente, corpuri de trupă şi servicii, printre care : 1 comandament
de divizie (a 16-a), 4 regimente artilerie grea, câte o secţie de mitraliere la regimentele de călăraşi,
corpul de aviaţie, compania de automobile, coloane de reparaţie, ateliere de confecţie, depozite de
subzistente şi sanitare, etc.
S’au complectat cadrele comandamentelor teritoriale şi cadrele celor 40 regimente de rezervă;
mărindu-se simţitor efectivele prevăzute a se mobiliza, complectarea materialului de război şi în
special a armamentului şi muniţiunilor, — care nu erau suficiente nici pentru efectivele dinnainte de
1914, — a format obiectul principal al pregătire».
Cea mai mare parte din acest material, — şi în special întreg armamentul şi o parte din
muniţiuni,— se procurau înnainte de 1914 din străinătate, căci industria naţională, lipsită în primul
rând de materii prime, de instalaţiuni şi de specialişti, nu putea satisface cerinţele.
După izbucnirea războiului mondial, pentru procurarea materialului de război, s'a lucrat în
două direcţiuni :
— aprovizionarea din străinătate cu material prim ce nu există în ţară şi în parte cu ar
mament şi muniţiuni. .
— organizarea teritoriului naţional pentru complectarea lipsurilor.
Pentru aprovizionarea în străinătate s’a trimis delà începutul războiului în Franţa o comi-
siune de aprovizionare, având subcomisiuni în Italia, Elveţia, Spania şi America, care au angajat
arme, mitraliere, puşti mitraliere, tunuri de câmp, munte şi grele, muniţiuni, echipament, aeroplane,
automobile şi diverse materii prime. ,
Singura comunicaţie bună cu Apusul era prin Grecia şi Serbia pe linia Salonic—Niş — Du
nărea.— Ambele ţări, în schimbul unor compensaţii, au convenit la tranzitul materialelor pe această
linie, asigurându-ne un debit de 7 vagoane pe zi. Când au începui primele transporturi, Serbia a
fost însă invadată de armatele germano-austro-bulgare şi această comunicaţie tăiată.
Rămasă fără linie de aprovizionare, România a început tratative diplomatice pentru a obţine
tranzitul materialelor prin Arhangelsk — Wladiwostok, iar de aici pe căile ferate ruse, deşi această
comunicaţie era foarte grea, din cauza depărtării şi a nesiguranţei transporturilor prin Rusia.
Tratativele au mers greu din cauza rezistenţei Rusiei, care n’a admis decât ca materialele să fie
depuse în cele 2 porturi, iar transportul lor să înceapă odată cu terminarea tratativelor diplomatice.
In convenţia militară din 4 August 1916, ni s’a asigurat transportul a 300 tone zilnic, to
tuşi numai primele transporturi s’au făcut regulat, celelalte au fost sistematic sabotate de autorităţile
ruse; numeros material destinat României a fost găsit in 1917 de către ofiţerii francezi rătăcit
prin Caucaz.
Organizarea teritoriului naţional, pentru fabricarea şi procurarea materialului de război, sin
gura soluţie sigură, atâta timp cât aprovizionarea din străinătate întâmpina mari dificultăţi,—s’â făcut
cu mare greutate de oarece nu există o pregătire din timp de pace şi din cauza lipsei materialului
prim, a maşinilor, a specialiştilor, etc.— Totuşi rezultatele obţinute nu au fost neglijabile.
Echipamentul şi subzistenţele au fost uşor procurate sau fabricate în ţară.
Pentru fabricarea armamentului şi muniţiunilor, s’a mărit producţiunea stabilimentelor mili
tare şi s’a apelat la contribuţia industriei private, care a organizat : 28 fabrici de muniţii, 3 de fo
coase, 9 de paturi de arme, 29 de trăsuri şi material de artilerie, — şi în care s’au fabricat afete
pentru materialul de artilerie scos din cetăţi şi transformat în artilerie mobilă, s’au transformat în
tunuri antiaeriene tunurile de 57 m/m din turele, s’au complectat chesoanele, trăsurile, samaiele şi
s’au fabricat însemnate stocuri de muniţiuni şi elemente de muniţiuni.
F o rţe le m o b ilizate d e R om ânia.

In timp de pace armata română se compunea, în 1916, din:
— 2 Divizii de cavalerie (a 3 brigade, a 2 regimente, a 4 escadroane şi 3 baterii 75 m/m).
— 5 Corpuri de armată, compuse din :
— 2 Divizii (1 batalion vânător/, 2 brigăzi infanterie (a 2 regimente a 3 batalioane) 1 bri
gadă artilerie (a 2 regimente a 6 baterii):
— 1 Brigadă călăraşi a 2 regimente.
— 1 Regiment obuziere 105 m/m (6 baterii).
— 1 Batalion pioneri.
— Servicii.
— 5 Comandamente teritoriale de corp armată, având fiecare : 8 regimente infanterie, 1
regiment artilerie câmp.
— Trupe şi servicii Ia dispoziţia ministerului de război : 1 brigadă grăniceri, corpul jan
darmilor rurali, cetatea Bucureşti, regiunea F. N. G., 1 regiment artilerie munte 63 m/m, 1 divizion
artilerie munte 75 m/m, 1 regiment pontonieri, batalionul de specialităţi, corpui aviaţiei, marina.
— Stabilimente militare, depozite, şcoli.
Forţele mobilizate de România au fost :
— Marele Cartier general.
—- 3 Comandamente de armată.
— 5 Comandamente de corp de armată.
— 2 Divizii de cavalerie.
— 20 Divizii infanterie. — In primele săptămâni ale războiului din forjele mobilizate s'au
mai creiat 3 divizii.
— 6 Brigade mixte
— 1 Brigadă grăniceri.
— Trupe şi servicii la dispoziţia M. C. G. şi anume :
— 29 batalioane (restul batalioanelor al 4-lea care nu intrau în compunerea unităţiior de mai sus)
şi 20 batalioane de miliţii.
— 4 regimente de artilerie grea (15 baterii tunuri 105 m/m, 5 baterii tunuri 150,152.4, 155;2
baterii obuziere 150 tragere repede; 2 baterii obuziere 210;3 baterii tunuri 120 franceze*) şi 3
baterii tunuri scurte franceze. *)
— artilerie de munte (4 baterii 75 m/m, 6 baterii 63 m/m, 6 baterii 57 m/m.)
— artileria antiaeriană (51 piese de 57 şi 75)
— artileria capului de pod Turtucaia, Silistra şi Cernavoda.
— artileria cetăţii Bucureşti şi regiunii F. N. G.
— baterii cu misiune specială (pe Dunăre)
— Trupe de geniu (reg. pontonieri, reg. căi ferate şi reg. specialităţi).
— Aviaţia.
— Corpul automobilelor.
—- Marina militară compusă din :
— 1 Escadră de Dunăre (4 monitoare armate fiecare cu 3 tunuri 120,1 obuzier 120,4 tunuri
47 şi 2 mitraliere 6,5.—8 vedete armate cu câte 1 tun 47 şi 1 mitralieră 6,5).
— Grupul portmine.
— Grupul artileriei de debarcare(4tunuri57,4tunuri 37,3turele38 m/m8turele 38 mitraliere 11,4).
— Grupul canonierelof şi şalupelor (4 canoniere armate cu câte 1 tun 37 şi 1 tun 57 ; 3 şalupe
armate cu câte un tun 37 şi 1 mitralieră 11 ;4).
— Grupul torpiloarelor şi staţiuneior de lansare (3 torpiloare armate cu câte 2 tunuri 37 ; câte
1 staţie de lansat torpile laT . Severin, Giurgiu şi Greaca).
— Baterii de coastă (câte 1 baterie tunuri 75, tunuri 120, tunuri 150, obuziere 120, sub
ordinele capului de pod Turtucaia).
— Apărarea podului Cernavoda-Feteşti.
— Convoiuri de aprovizionare.
—■ 4 Grupe de transport (Olteniţa-Turtucaia, Călăraşi-Silistra, Brăila-Cernavoda ,Tulcea-Galaţi)
Apărarea maritimă, cuprinzând: sectorul Constanţa — (grupul portmine şi baraje Mangalia;
grupul portmine şi baraje Constanţa unde se găsiau şi 2 tunuri 37 şi 2 tunuri revolver 57.—In
Constanţa trebuiă să sosească şi flota rusă de mare) şi sectorul Suiina (crucişătorul Elisabeta de
zarmat şi rămas numai cu 4 tunuri 57; 1 detaşament marină; 8 tunuri 75 Md. 1880; I vas cu
2 tunuri 37 ; 3 şalupe).
— Etapele corpurilor de armată (I-V) şi ale diviziilor 11-16
Etapele de armată şi la dispoziţia M. C. G.
— Părţile sedentare şi formaţiunile din zona interioară.
*) Sosite în ţară în 1916.

C o m p u n e re a m a rilo r unităţi.
a) Divizia de cavalerie se compune din :
1 detaşament ciclişti.
— 3 brigăzi a 2 regimente, a 4 escadroane şi 1 secţie mitraliere de fiecare regiment.
— 1 divizion artilerie a 3 baterii.
— 1 secţie telegrafie fără fir şi una cu fir.
— Servicii.
Forţa unei divizii de cavalerie: 1 detaşament ciclişti, 24 escadroane (12 mitraliere), 3 baterii
cu un efectiv de 250 ofiţeri, 6500 trupă, 7200 cai.
b) Corpul de armată se compunea din : '
— 2-3 divizii
— 1 companie ciclişti.
— 1 brigadă călăraşi (a 2 regimente a 4 escadroane).
— 1 regiment obuziere 105 m/m a 6 baterii.
— 1 secţie telegrafie, 1 companie pioneri, 1 companie poduri uşoare, 1 secţie proectoare.
servicii.
c) Divizia de infanterie era de o compunere şi forţă variată.
Planul de mobilizare prevedea următoarea compunere:
Diviziile 1-10:
— 1 escadron.
— 1 regiment vânători a 2 batalioane.
— 3 brigăzi infanterie a 2 regimente a 3 batalioane. Regimentul cu o companie mitraliere de
4—6 piese. Brigada 1 şi 2 formate din regimentele 1-40 aciive, iar brigada a 3-a din regimentele
40-80 de rezervă, organizate in preajma războiului şi cuprinzând aproape numai rezervişti
— 1 brigadă artilerie (2 regimente a 6 baterii 75 m/m) 3 baterii 53 m/m (a 6 piese)
1 secţie telegrafie, 1 secţie proectoare, 1 companie pioneri.
— servicii.
Forţa unei astfel de divizii era de 1 escadron, 20 batalioane, 15 baterii cu un efectiv de
640 ofiţeri 27.000 trupă.
Diviziile 11-15:
1 Escadron.
— 2 brigăzi infanterie a 2 regimente (din regimentele 40—80 de rezervă).
— 1 regiment artilerie (6 baterii 75).
— 1 divizion (2 baterii) obuziere 120.
— 2 baterii 53.
— 1 secţie telegrafie, 1 secţie proectoare, 1 companie pioneri.
— Servicii.
Forţa unei astfel de divizii era de: 1 escadron, 12 batalioane, 10 baterii cu un efectiv de
420 ofiţeri şi 17.000 trupă.
Divizia 16:
— 2 escadroane.
—■2 brigăzi a 2 regimente formate din batalionul al 4-lea.
— 2 regimënte (a 6 baterii) de 87 m/m.
— 6 baterii de 53.
—- 1 secţie telegrafie, 1 companie pioneri.
— Servicii.
Forţa diviziei: 2 escadroane, 12 batalioane, 18 baterii şi un efectiv de 420 ofiţeri şi
17.000 trupă.
Brigăzile mixte:
— 6—8 batalioane (al 4-lea batalion din regimentele de infanterie fără mitraliere).
— 3 baterii de 87 m/m şi 1 baterie 57.
— servicii.
Forţa unei brigăzi: 6—8 batalioane, 4 baterii cu 160 ofiţeri şi 8000 trupă.
Brigada de grăniceri: 2 regimente infanterie a 3 batalioane şi 1 baterie 57.
De fapt însă, compunerea diviziilor la mobilizare a diferit mult de cea stabilită prin planul
de mobilizare, aceasta din cauza formărei diviziilor 17, 18, 19 şi 20 în preajma mobilizărei şi a di
viziilor 21, 22, 23 în primele săptămâni după intrarea în război. Aceste divizii fiind create din uni
tăţile destinate prin planul de mobilizare a intră în compunerea diviziilor 1—16, a rezultat o com-
r punere foarte neomogenă şi în unele cazuri mult diferită de cea din timp de pace.
' In anexa 4 se arată compunerea diviziilor în decursul a.iuîui 1916, iar în anexa 1 se arată
/ ordinea de bătae nominală a comandamentului.
La începutul războiului compunerea dlviziijor era :
Ca infanterie:
— Diviziile 2 şi 10 aveau 3 regimente,
— Diviziile 3, 5, 12, 13, 15, 16, 18, 21, 22, 23 aveau 4 regimente,
— Diviziile 1, 4, 6, 7 aveau 5 regimente,
: — Diviziile 9 şi 14 aveau 6 regimente,
— Diviziile 8 şi 11 aveau 7 regimente,
—- Diviziile 17, 19 şi 20 aveau o altă compunere (regimente formate din batalioane al 4-lea
şi de miliţii).
Ca artilerie:
— Diviziile 15 şi 21 aveau 1 regiment a 6 baterii,
: — Diviziile 3, 4, 6, 10, 12. 13, 14 şi 22 aveau 1 regiment artilerie a 6 baterii 75 şi 2 — 3
baterii obuziere câmp,
— Diviziile 1, 2, 5, 7, 8, 9, aveau 2 regimente a 6 baterii tunuri 75,
— Diviziile 11, 16, 17, 18, 19, 20 şi 23 aveau altă compunere. Diviziile 16, 17, 18, 19, 20
erau dotate aproape numai cu maierial vechi (87 rn/rn Md. 1880).
Fiecare divizie mai avea: 1 escadron, câte 1 baterie de 53 de fiecare brigadă infanterie, 1
secţie telegrafie, 1 secţie proectoare, 1 companie piooeri.
Totálul forţelor mobilizate.
Armata română a mobilizat: 384 batalioane, 104 escadroane, şi 229 baterii.
Efectivul total mobilizat: 19.843 ofiţeri, 813.700 trupă şi 281.000 cai, din care:
— 640.0000 armată de operaţiuni.
— 40.000 stabilimentele militare.
— 130.000 părţile sedentare.
Armata de operaţiuni cuprindeâ :
— 560.000 armata operativă.
— 20.000 garnizoana cetăţilor.
— 60.000 trupe de etapă.
— Armata operativă cuprindeâ:
— 440.000 trupe combatante.
:— 120.000 servicii.
In afară de efectivul mobilizat, se mai dispunea încă de 416.000 oameni disponibili a fi mo
bilizaţi şi anume :
— 83.000 instruiţi disponibili,
— 102.000 dispensaţi recuperaţi,
— 26.000 scutiţi revizuiţi şi găsiţi apţi,
— 55.500 contigentul 1917,
— 149,500 tineri între 18—20 ani.
Disponibilul pentru mobilizare, — 1.230.000, oameni — reprezenta 15% din populaţia to
tală a ţărei şi 30°/0 din populaţia bărbătească.
Efectivul mobilizat reprezentâ 2/3 din disponibilul de mobilizare, rămânând 1/3 ca rezervă
de alimentare.
Din efectivul mobilizat 3/4 forma armata de operaţii, iar 1/4 eră destinat stabilimentelor din
zona interioară şi părţilor sedentare.
Din totalul armatei de operaţiuni 5/6 erau unităţile operative, iar restul de 1/6 trupele ce
tăţilor şi etapelor-.
Din armata operativă 2/3 erau trupe combatante iar restul de 1/3 servicii,
Faţă de efectivul de pace (120.000) efectivul mobilizat era de 5, 6 ori mare.

Numărul batalioanelor mobilizate crescuse cu 1/2 faţă de cel din timp de pace (384 faţă de
256) cel al escadroanelor cu 1/4 (104 faţă de 88) şi cel al bateriilor cu 1/3 (327 faţă de 220).
In raport cu efectivele mobilizate în 1913 (470.000 oameni) sporul de forţe era sensibil şi
anume: efectivul în ofiţeri sporise cu 70^(8340), în trupă cu 80$ (353.000), în cai cu 65% (111.000);
batalioanele sporise cu 50% (117), escadroanele cu 12% (8), iar bateriile cu 80% (128).
In rezumat dar, pregătirea de război asigurase maximum de efectiv în oameni. După cum
vom vedea însă, nu s’a putut asigură efectivului mobilizat şi materialul de război — în special ar
mamentul — de cantitatea şi calitatea cerută de experienţa războiului şi nici instrucţia, încadrarea,
coeziunea şi omogenitatea necesară pentru a lupta cu un adversar bine dotat în material şi cu o
solidă experienţă a războiului.
M aterialul de război.
1) Armamentul şi muniţiunile.
La intrarea în război se dispunea de:
— 435.000 arme din care 335.000 arme Manlicher 6/5, iar restul de sistem vechi.
— 450 mitraliere.
— 1452 tunuri de câmp, din care 624 tunuri de 75 m/m cu tragere repede, 120 obuziere de
105 m/m cu tragere repede, iar restul tunuri de sistem vechi.
— 189 tunuri grele, din care numai 8 obuziere 150 m/m 'erau cu tragere repede.
— 170 tunuri de poziţie.
In fa n te ria era slab armată. Dispuneă de arma Manlicher 6, 5 m/m Md. 1893, armă modernă
însă insuficientă ca număr pentru efectivul mobilizat, din care cauză s’a recurs la arme vechi cu
calităţi balistice inferioare. La începutul campaniei a început să sosească comanda de 200.000 arme
franceze Lebel de 8 m/m. A rezultat un armament neuniform.
Mitralierele erau absolut insuficiente, nedispunându-se nici de 2 mitraliere de batalion. Pentru
unele divizii se dispunea în mediu de 2 mitraliere de batalion pentru altele însă numai de 1 mit
ralieră iar brigăzile mixte nu aveau de loc mitraliere. Infanteria germană şi austriacă avea in 1916
6-8 mitraliere grele de batalion, afară de mitralierele uşoare câte 3 de companie.
Puşti mitraliere şi grenade nu aveam de loc, în timp ce adversarul avea 3 mitraliere uşoare
de companie, grenade, aruncătoare de mine uşoare, aruncătoare de flăcări.
Muniţia de infanterie a fost în general suficientă, datorită intensificărei producţiei fa ţară
şi aprovizionărilor din străinătate.
Cavaleria, a fost armată cu carabine, lănci şi săbii.
Se dispuneâ de 2 mitraliere de regiment. Puştile mitraliere lipsiau.
Şi cavaleria avea deci o slabă capacitate de foc.
Ârtilcria de calibru mic. (de infanterie) dispuneâ de tunuri de 53 (parte de 57) material
scos din turelele regiunei F. N. G., pus pe afete şi organizat, în timpul neutralităţei, în baterii de 6
piese, care s’au afectat brigadelor de infanterie (câte una de brigadă).
Acest material nu constituiâ o artilerie de infanterie propriu zisă. Nu aveâ mobilitatea, precizia
şi simplicitatea tragerei cerută de un astfel de material, prezentă o ţintă relativ mare, o aprovizio
nare cu muniţii nu tocmai uşoară, debit de foc mijlociu. Dar putea fi foarte util infanteriei ca ma
terial de însoţire şi când a fost întrebuinţat ca atare a dat rezultate bune.
Aveâ muniţie suficientă (circa 14 zile foc).
Artileria de câmp. dispuneâ ca material, de tunuri de 75 Md. 904 şi obuziere de 105-Md.
1912, care erau guri de foc moderne, cu tragere repede şi care s'au comportat inreproşabil în războiu.
Muniţia acestui material, în special obuzul, aveâ un randament slab ; după adaptaraa obuzului-
mină francez, randamentul a fost sporit simţitor.
Cantitativ însă acest material nu a fost suficient (se dispuneâ numai de 150 baterii de 75
şi 30 de baterii obuziere de 105) şi pentru a se încadra noile mari unităţi create, s’a recurs la
vechiul tun de 87 m/m. Md. 1880, scos din serviciu, material cu tragere înceată, care a fost slab
încadrat, cu muniţii insuficiente şi de proastă calitate, fără aparate de ochire pentru tragerea indi
rectă, şi la obuzierul de 120 Md, 1901, care însă de şi de sistem vechi după adoptarea obuzyiluj
mină francez, a devenit un material util, '
Râzboinl României 21
In rezumat, artileria de câmp dispunea numai în parte de material modern. Cantitativ nu

se putuse asigură marilor unităţi decât un număr redus de baterii de câmp (o proporţie de 3-4 tunuri
de batalion, în timp ce inamicul dispunea de 6-7 tunuri de obuziere şi batalion).
Muniţia de calitate mediocră, a fost suficientă pentru început (6 zile de foc) afară de tunul
de 87 care nu avea decât 2 zile de foc.
Artileria de munte aveâ numai 4 baterii moderne (de 75 m/m. cu tragere repede) iar
restul — 6 baterii de 63 m/m. cu tragere înceată — era uu material de calitate mediocră.
Cantitativ acest material a fost absolut insuficient, faţă de natura teatrului de operaţii şi
faţă de materialul de munte numeros şi modern al armatei austro-ungare.
Artileria grea. Războiul mondial ne-a surprins numai cu artileria grea din cetăţi şi de
asediu. In timpul neutralităţei, dat fiind imposibilitatea de a ne aprovizionâ cu astfel de material din
străinătate, s’a recurs la materialul din cetăţi, care a fost pus pe afete şi la cel de asediu. S’a creiat
4 regimente de artilerie grea, dispunându-se la începutul campaniei de: 15 baterii tunuri 105; 4 baterii
tunurii L, franceze de 120 *), 5 baterii tunuri 150, 152.4, 155, 2 baterii tunuri scurte franceze 120 *),
2 baterii obuziere 150 tragere repede, b baterie obuziere 210 şi 1 baterie tunuri 210. In total deci
30 baterii.
In afară de acest material mai erâ încă câteva baterii de poziţie pe Dunăre sau în Turtucaia
Silistra şi Cerna-Vodă.
Din materialul artileriei grele, numai tunul de 105 şi 120 şi obuzierele de 120 şi 150, aveau
o mobilitate care le-au permis să ia parte la operaţiunile primei părţi a campaniei. Restul era ma
terialul de poziţie.
Din toate gurile de foc ale artileriei grele, numai obuzierele de 150 (8 piese) erau materi
ale moderne; tunurile franceze, deşi vechi, aveau bune calităţi balistice. Restul materialului eră de
un randament sub mediocru.
Muniţia (în special obuzele) erâ de proastă calitate şi numai utilizarea, mai târziu, a obuze-
lor-mină franceze a dat materialului o putere suficientă. Cantitativ se dispuneă de o alocaţie de
5-6 zile de foc.
Artileria antiaeriană a fost improvizată în timpul neutralităţei din :
Tunul de 57 m/m. : 72 piese au fost amenajate de Colonelul Negrei pe un afet cu fălcele
demontabile, servind ca material antiaerian mobil şi 20 de piese de către Colonelul Burileanu, pe
un pivot de bord, cu frână de tragere.
Tunul de 75 Md. 1880, instalat pe platforme, destinat apărărei stabilimentelor şi cetăţilor.
Primul material, bine amenajat pentru tragerile antiaeriene, avea însă o bătae prea mică
şi un proectil puţin eficace.
Cel de al doilea era absolut impropriu şi nu a corespuns deloc condiţiunilor tragerilor antiaeriene.
La începutul campaniei s’au mai pi imit 4 tunuri de 75 Desport şi 4 tunuri 75 franceze antiaeriene.
Artilerie de tranşee nu aveam. Au sosit din Franţa, în cursul anului 1916, 130 mortiere de 58.
In rezumat, materialul de artilerie era absoiut insuficient pentru efectivul mobilizat şi dispunea
de o muniţie cu un slab randament până la adoptarea obuzului-mină francez.
Materialul de aviaţie. In Iulie 1914, aviaţia dispuneă de 29 avioane (Bleriot, Bristol-Coandă
Farman, Vlaicu), toate de tip vechiu, servind numai pentru şcoală.
In perioada 1915-1916 s'au primit din Franţa 80 de avioane de 1.1 tipuri diferite, din care
numai parte au putut luă parte la campanie, restul fiind uzate sau improprii serviciului.
In anul 1916 nu au fost întrebuinţate decât 28 de avioane şi anume: 4 Caudron, 12 Farman,
8 Voisin şi 4 Nieuport.
Echipament a fost complect pentru armata de operaţiuni, la care a existat şi o rezervă
de 10 %. A avut oarecare lipsuri la părţile sedentare şi etape. Din cauza condiţiunilor largi de
recepţie calitatea erâ mediocră.
La intrarea în campanie era comandată o rezervă importantă de echipament, atât în ţară
cât şi în străinătate.
*) Organizate la începutul Urnei Septembre 1916.

Material sanitar era cel mai complect şi cu toate pierderile din timpul evacuărei Munte
niei şl a retragerei, a ajuns până la sfârşitul campaniei.
Subzistenţele au fost—datorită bogatelor resurse ale ţârei — complecte. La mobilizare se
dispunea de: 12 zile de hrană proaspătă şi de rezervă la corpurile de trupă, coloane şi depozite
mobile; 60 de zile hrană proaspătă, 6 zile hrană de rezervă şi 25 zile furaje în zona interioară
(la depozite regionale, manutanţe, centre de aprovizionare).
Pentru fabricarea hranei de rezervă, lucrau 100 mori, 35 manutanţe, 8 făbrici pastă tăinoasă,
8 fabrici conserve. După mobilizare, s ’au creiat şi alte depozite, care au putut hrăni întreaga armată
până la noua recoltă .precum şi armatele ruse din Moldova.
Materialul de transport a fost complectat suficient prin rechiziţii afară de automobile de
care aveam numai 1000.
Materialul de geniu şi transmisiuni. Unelte portative şi de terasieri au fost în general
suficiente.
Materialul telefonic de campanie absolut insuficient pentru unităţile mobilizate, iar cel existent
avea prea puţin cablu (ex. : 500 m. de baterie).
Reţeaua telegrafică 23.440 Km. iar cea telefonică 13.580 Km.
T. F. F. avea 12 staţii fixe, 3 staţii de interceptare, 14 posturi mobile şi 12 posturi
vase de războiu.
Instrucţia ş i doctrina dc luptă.

Infanteria, instruită în spiritul regulamentului de manevră şi luptă, care ca şi cele mai
multe regulamente străine delà acea epocă, atribuia mişcărei şi isbirei un rol preponderent, iar focu
lui,—pentru realizare căruia infanteria avea mijloace slabe — o importanţă secundară.
Spiritul infanteriei era ofensiv; utilizarea şi organizarea terenului şi importanţa focului erau
slab cunoscute.
Cavaleria era instruită numai pentru lupta călare; pentru luptă de jos avea o instrucţie
slabă şi mijloace de foc insuficiente.
Artileria avea o bună pregătire în ce priveşte technica tragerei, în schimb o slabă pregătire
practică în ce priveşte tactica focurilor.
Doctrina de luptă a artileriei neglija principiul massei şi concentrărei focurilor şi pregătirea
de artilerie a atacului. Legătura cu infanteria fusese studiată numai teoretic, fără a se cunoaşte şi
practică mijloacele de realizare Acţiunea tactică a artilerie pe câmpul de luptă erâ descentralizată
pe baterii sau divizioane, comandamentele superioare neintervenind, pentru adaptarea aeţiunei arti
leriei Ia manevra marilor unităţi, decât prin gruparea iniţială.
Marile unităţi nu aveau un regulament de luptă. Se întocmise unul în anul 1915, fără ca
să aibă timp să formeze o doctrină proprie.
Şcoala Superioară de Războiu, formase o minoritate de ofiţeri cunoscători ai principiilor şi
metoadelor războiului, fără ca această doctrină sănătoasă să fi pătruns în toată armata.
In general la intrarea în războiu, armata română avea cam aceiaşi doctrină de luptă ca şi
a celorlalte armate străine în 1914.
Pe când însă în' 1914 şi 1916, armatele adversare, prin experienţa avută pe câmpul de
luptă, şi-au îmbunătăţit metodele de luptă, şi au creat altele noui, armata română a intrat în război
cu o pregătire tactică înapoiată.
Instrucţia ofiţerilor şi a trupei —■ în spiritul regulamentelor în vigoare — eră bună pentru
unităţile active. Cele de rezervă însă, care după cum s’a văzut intrau în mare proporţie, formând
chiar majoritatea pentru diviziile 11-20, — aveau o instrucţie sumară, cu toate că în timpul neutra
lităţii au fost periodic chemate pentru instrucţie, toate contingentele din complectare şi rezervă.
In concluzie cu toate sforţările şi sacrificiile materiale făcute pentru armată, în cei 2 ani
de neutralitate, nu s’a putut face ceeace nu se făcuse din timp.
Armata română din 1916 era mult superioară ca efectiv celei din 1913; acest efectiv nu
dispunea însă de materialul de război, — în special de armamentul, necesar, nu era şufjcient
instruită şi încadrată, mai ales în ceeace priveşte unităţile de rezervă, nu eră omogenă şi nici nu
cunoştea noile metode de luptă.
Având de luptat cu un adversar bine armat, cunoscător — din practica pe câmpul de
luptă—a noilor metode de luptă, soldatul român a fost pus în condiţiuni inferioare şi numai sufletul
său şi sacrificiile neprecupeţite au suplinit — în parte — lipsa de pregătire materială.
CAPITOLUL IV.
Pianul de' cam panie al puterilor centrale,
Puterile Centrale, încă delà începutul războiului mondial, apreciaseră că o cooperare a

României alături de Germania şi Austro-Ungaria era aproape imposibilă. In dorinţa de a-şi deschide
o comunicaţie cu Turcia şi a clarifică situaţia în Balcani, M. C. G. german îşi pusese de multe ori
întrebarea dacă nu ar fi oportun să forţeze România prin puterea armelor, ca să-şi clarifice in-
tenţiunile. *)
Până în vara anului 1915, o operaţiune contra României, ca şi contra Serbiei, ar fi fost
riscată, din cauza presiunei ruse în Galiţia. După lovitura dată Ruşilor, puterile centrale se hotărăsc
a-şi deschide drum spre Turcia prin România sau Serbia.
Alipirea Bulgariei la puterile centrale, în toamna 1915, hotărăşte ca drumul să fie deschis
prin Serbia, deoarece: Pulgaria doteâ să pună mai întâi stăpânire pe provinciile revendicate delà
Serbia, iar din cauza lipsei materialului de război, preferă drumul cel mai scurt către puterile centrale,
adică tot prin Serbia. Austro-Ungaria ar fi operat cu greu contra României dacă flancul său drept
către Serbia nu era asigurat, iar pe de altă parte avea tot interesul de a termină cu pericolul slav
care mocnea la Sud. In fine nu eră în avantajul puterilor centrale de a-şi crea un nou duşman —
pe România— care din oportunitate politică, după înfrângerea Ruşilor la Gorlice şi Tarnov, îşi
deschisese graniţele pentru cereale.
După sdrobirea Serbiei, se revine iar la ideea de a sili prin arme România de a intră în
acţiune alături de puterile centrale. Contractul de cereale promt executat de România şi nevoia din
partea puterilor centrale de a-şi economisi forţele în vederea ofensivelor proectate la Verdun şi pe
frontul Italian, fac să se renunţe şi de data aceasta la atacul României.
Corpurile de armată germane, devenite disponibile după terminarea campaniei contra Serbiei
au fost aduse în sudul Ungariei (Banat) pentrn o eventuală acţiune contra României.
Evenimentele din vara anului 1916 şi în special victoriile Ruşilor în Galiţia, au schimbat
vădit atitudinea României, care executa din ce în ce mai slab contractul de cereale. M. C. G. ger
man, dar mai ales cel austo-ungar **), erau perfect informate de cele ce se petrec în România şi
se aşteptau la o intervenţie a acesteia ; dar din cauza grelei situaţiuni în care se găseau puterile
centrale şi în special Austro-Ungaria, nu s'au putut luă măsurile necesare.
După străpungerea rusă delà Lutzk, întrevăzându-se apropiata intervenţie a României, M. C. G.
german a grăbit organizarea în curs a noilor divizii germane şi dotarea lor cu î laterial propriu
pentru noul teatru de operaţiuni.
M C. G. austro-ungar s’ă mărginit să trimeată în Transilvania, în luna Iulie resturile
diviziei 61 şi II Cavalerie, iar Ia începutul lunei August, divizia 5t H,, 1 Reg. secui, toate fiind
unităţi decimate în luptele din Galiţia,
Cu ajutorul trupelor şi unităţilor germane s'a grăbit construcţia de căi ferate în Transilvania
Sud-Estul Ungariei şi Nordul Bulgariei, în vederea concentrărilor eventuale,
Deasemenea s’a început formarea unei armate germano-bulgare-turce Ia frontieră de Sud
a României, prin trimiterea treptată de trupe şi material.
Generalul Mackensen este anunţat că i se va încredinţa conducerea operaţiunilor în Dobrogea
şi pe Dunăre.
*) Falkenhein. Operaţiile Armatei IX Germane contra Românilor şi Ruşilor.

**) Generalul Cramon ; 4 ani la M. C, G> austro ungar.
Í4 Războiul României ^
La 28 Iulie (10 August) 1916, după stăruinţa M. C. G. german, se înfiinţează, în Transil

vania Comandamentul Armatei I-a austro-ungară (cartierul la Cluj) încredinţat Generalului Arz von
Straussenburg, sub a cărui ordine sunt puse toate comandamentele şi trupele aflate în Transilvania,
delà frontiera Bucovinei cu Ungaria până ia Orşova.
Aceste forţe erau: Divizia 61, Divizia 11 cavalerie fără artilerie, 6 batalioane de alarmă
transformate în batalioane de câmp, 2 batalioane landsturm, 10 batalioane landsturm de etapă,
1 batalion jandarmi, 3 batalioane exploatoare de mine, jandarmeria şi grănicerii.
Urmau a mai fi transportate în Transilvania, la începutul lunei August ; 3 batalioane honvezi,
4 batalioane bosniace, alte 4 batalioane infanterie, Divizia 51 honvezi, Reg. 82 art. şi 7 baterii:
\ In directiva dată Generalului Arz la acea data, misiunea Armatei I-a a. u. eră astfel stabilită;
— De a apăra flancul drept al Armatei 7-a a. u. care lupta în Bucovina;
— Dea opri şi întârzia pătrunderea detaşamentelor române peste Carpaţi,intre Bucovina şi Dunăre.
—* Numai în cazul unei retrageri forţate, trupele Armatei I-a trebuiau să se retragă pas cu
pas, pe linia Mureş-Târnăva, distrugând şoselele, căile ferate şi podurile.
A rm ata I-a a u stro -u n g a ră este p u să su b ordinele G rupului de a rm a te al A rhiducelui C aro l.
Planul operaţiunilor contra României a intrat în discuţie între M. C. G. german şi
austro-ungar, la începutul primăverei 1916 *). Din cauza situaţiei generale mereu schimbătoare
care nu permitea a se fixă forţele ce urmau a operă contra României, nu s’a putut luă hotărâri definitive
S’a stabilit totuş ca forţele ce s’ar găsi in Transilvania cât şi cele din Bulgaria să opereze
ofensiv, de comun acord, în scopul de a feri teritoriul bulgar şi poate şi pe cel austro-ungar, de
o invazie a Românilor. Acèst proect prevedeă ca forţele germano-austroungare din Transilvania să
demonstreze contra frontului român de Nord, în timp ce grosul forţelor bulgare aveă să treacă
Dunărea la Şiştov, să înainteze spre Bucureşti, acoperindu-se în spre Dobrogea prin un grup
secundar, care ar fi acţionat spre Turtucaia-Silistra.
Şeful Statului Major bulgar-Generalul Jecoff a apreciat însă că o acoperire a frontului dobro
gean — astfel cum o preconiza Generalul Conrad, Şeful M. C. G. austriac — nu eră suficientă.
Austro-Ungaria pune atunci flotila de Dunăre şi materialul de poduri la dispoziţia Bulgariei, Germa
nia consimţi să întărească trupele bulgare cu o divizie, artilerie grea şi material de răsboiu, iar
Turcia se angajează să ţină în regiunea Adrianopol trupe gata de a fi trimise contra României.
O fen siv a B ru ssilo v în G aliţia şi d ezastru l ce a u rm at p en tru arm atele au stro -u n g are ,- au
m icşo rat p o sib ilitatea un o r d e m o n stra ţiu n i ofensive din p a rte a arm a te i dublei m o n arh ii pe fro n tu l de
N ord al R om âniei, b a ch iar a devenit puţin p robabil să se g ă se a sc ă fo rţe su ficien te p e n tru a a p ă ra
T ran silv an ia , c o n tra unei invazii din p a rte a R om âniei, în cazul cân d a c e a sta ar fi in terv en it în ain te
de re stab ilire a situaţiei în G aliţia.
In Iulie 1916, Austro-Germanii primiseră informaţiuni*) că Rusia promisese să trimită forţe
în Dobrogea. In aceste condiţiuni, dacă Bulgaria ar fi operat cu grosul forţelor Ia Nord de Dunăre,
ar.fi avut flancul drept ameninţat dinspre Dobrogea. Pe de altă parte trimiterea artileriei grele,
necesară forţărei Dunărei şi concentrarea armatei care avea să treacă acest fluviu, nu se putea
termină Ia timp, din cauza capacităţei de transporta căilor ferate din Bulgaria,
Mareşalul Mackensen apreciază în consecinţă că forţele ce le avea sub comandă în Nordul
Bulgariei, trebuiau să invadeze mai întâiu Dobrogea, pentru a atinge cea mai scurtă linie de baraj
între Dunăre şi Mare şi în acest timp să se prepare trecerea Dunărei.
Generalul Conrad obiectă că ofensiva în Dobrogea nu va fi suficienta pentru a degaja
frontul din Transilvania şi că Românii nu ar risca o ofensivă din Dobrogea atunci când când s’ar
fi trecut Dunărea şi înaintat spre Bucureşti.
G-ralul Cramon, în lucrarea citată, arată teama pe care o aveă M. C. G. austro-ungar,
ca Bulgarii să întârzie intrarea în acţiune pentru a evită luptele cu Ruşii, sau a lăsa pe aceştia să
atace mai întâiu, ba chiar în urma intervenţiei Antantei să rămâne definitiv neutri.
După Generalul Falkenhein **), Ia 28 Iulie s’a încheiat la Pless o convenţie cu Generalul
Conrad Şeful M. C. G. austriac şi cu Colonelul Gancev, reprezentantul bulgar, convenţie prin care
se stabilea definitiv planul operaţiilor armatelor puterilor centrale contra României, plan care eră:
*) Gl. Crarnon : 4 ani la M. C. G. Austro-Ungar.

**), Gen. Falkenheyn : Răsboiul Arm. IX Germană contra Românilor şi Ruşilor,
fôâzboiiü^ J^rfţâniel 5 _ _ ______ 25
Comandantul german aprecià că torţele principale ale Românilor vor invada Transilvania, în
timp ce, către-Bulgaria, vor fi lăsate forje puţine de linia Il-a şi a lll-a.
Imediat după declararea războiului, armata Mackensen, bogat înzestrată cu armament puţin
obişnuit Românilor,— artilerie grea şi aruncătoare de mine — trebuia să pătrundă în Dobrogea, să
cucerească Turtucăia şi Silistra şi să înainteze până îa cea mai îngustă linie de baraj între Dunăre ,
şi Marea Neagră.
Se spera că succesele din Dobrogea vor atrage în această parte forţele române din
Transilvania.
In timp ce Mackensen ataca în Dobrogea, trupele austro-ungare aflate în Transilvania tre
buiau să reziste cât mai mult, retrăgândii-se lq nevoe pas cu pas în spatele Mureşului, care iusese
fortificat. Înapoia acestei linii aveau Să fie concentrate trupele germane disponibile, a fi aduse con
tra României — la început s'a hotărât 5-6 divizi $i 1-2 divizii cavalerie — cu care urmă a se lua
ofensivă îh scopul de a respinge pe Români din Transilvania.
In fine, proectul prevedea forţarea Carpaţilor şi invazia téritoriului român de către trupele
austro-germane din Transilvania, în timp ce armata Mackensèn, lăsând în Dobrogea strictul necesar,
de forţe, aveâ să treacă Dunărea şi să invadeze Muntenia. Locul de trecerea Dunărei depindea de
locuPunde a-vea să se facă'străpungerea Carpaţilor.
Aşteptându-se la o intervenţie a României, în cursul lunei Iulie s‘au adus în Transilvania,
după. cum s’a arătat, Divizia 61 austriacă, Divizia 51 H m v. (forţa unei Brigade), şi Div. 11 Cavalerie,
unităţi decimate în Galiţia şi cari au început reorganizarea. In Transilvania se mai găseau un.taţile
arătate de jandarmi, finanţe, miliţii de etape, lucrători minieri şi câteva batalioane pentru paza
frontierei. t
Comandamentului Armatei I-a austro-ungară, înfiinţat la sfârşitul lunei Iulie, i s’a încredinţat
misiunea ca deocamdată să reorganizeze unităţile din Transilvania, constituind brigăzi din batalioane
izolate în interior şi să înceapă lucrările de apărare. S’a început fortificarea liniei Mureşului şi a
Târnavei Mici pe care trebuia oprită cu ori ce preţ înaintarea Românilor şi — în scopul de a asi
gura aripa stângă a armatei 7-a austro-ungară — s’a început fortificarea, unei poziţiuni la Vest de
Topliţa română, închizând valea superioară a Mureşului,, precum şi o poziţie de la înălţimea Bis--
tricioara până là Măgura Calului.
La 7/20.V1U 916-trupele de apărarea frontierei erau dispuse în sectoare.
Situaţia forţelor inam ice la 15.VII1 916.

(Schiţa 1)
In Transilvania era Armata l-a austro-ungară, comandată de Generalul Arz von’Str aussen-
burg (Cartierul la Cluj), având în stânga Armata 7-a austro-ungară şi făcând parte din Grupul de
armate a prinţului moştenitor Carol.
Armata l-a austro-ungară eră dispusă :
— Brig. 145 A. U. (4 şi 1/4 batalioane din care unul lucrători etape, un escadron, 4 ba
terii) în sectorul Orşova ;
— Brig. 144 A. U. (6 batalioane din care 5 provenite din lucrători etapă, 3/4 escadroane,
1 baterie) în sectorul Haţeg (călare pe valea Jiului) delà înălţimea Murariu până la valea S e b e ş ;
— Brig. 143 A. U. (7'/2 batalioane din care 2 de lucrători etapă, 1 escadron, 1- baterie) şi
părţi din' divizia 51 Honv. (372 batalioane, 2 escadroane, 1 baterie) în sectorul Tălmăci între valea-
Sebeşului, călare pe valea Oltului şi până la înălţimea Piatra Craiului (Sud Zărneşti) ;
— Div. 71 A. U. (9 batalioane din care 3 lucrători etapă, 3 escadroane şi 3- baterii) în
sectorul Braşov, între înălţimea Piatra Graiului şi Vf. Şandor;
— Div. 61 A. U. (17 batalioane, 2 3/4 escadroane, 9 baterii ; în sectorul St. Miklós între
vârfuL Şandor şi graniţa spre Bucovina ;
— Div. 11 Cavalerie în zona Tg.-Mureş. s
In total se găseau în Transilvania 47 batalioane din care 15 de etapă, 10:/2 escadroane
şi 19 baterii.* ■ r . ^ <•-
Apărarea, după cum se vede, erà mai tare la aripa stângă — unde înaintarea Românilor ar
fi ameninţat spatele frontului austro-ungar din Bucovina — şi pe linia de invazie de pe valea Oltului,
Pe frontul de Sud,
— Dealungul Dunării, între Vidin şi Rusciuk era divizia 12 bulgară şi câteva batalioane
de miliţii, având rezervele la Plevna şi Biela; '
— Pe frontiera Dobrogei c a concentrată Armata lll-a bulgară (General Toşef) compusă
din Div. 1 bulgară (22 batalioane, 4 escadroane, 17 baterii), Divizia 4-a bulgară (17—0—24), Brig.
1 din Div. 6-a bulgară (8—0—6), Div. 1 Cavaleria bulgară (0—20—1), Detaşamentul german Ma
ior Hamerstein (1 — 3 —3 ), Garnizoana punctului întărit Vama ( 8 — 0 — 3), Garnizoana Rusciuk
(6—0—2), în total 62 batalioane, 23 escadroane, 3& baterii de câmp, 2 baterii munte, 8 baterii
obuziere şi 9 baterii grele.
Flotila austriacă de Dunăre (8 monitoare şi 4 vedete) *) se află adăpostită în canalul Be-
lina încă din primăvara' anului 1916.
Un atac de torpile automobile executat contra vaselor austriace în seara de 14 VIII 916,
nu a reuşit.
Forţele de pe Dunăre şi frontiera Dobrogei erau sub comanda Mareşalului Mackensen, care
primeâ ordine delà M. C. G. german.
Intrarea României în războiu a coincidat şi a influenţat schimbarea Comandamentului suprem
al Puterilor Centrale.
Până în August 1916 Şef al M. C. G. german a fost G-ralul Falkenheyn, iar a celui aus
tro-ungar Generalul Conrad von Hötzendorf. Hotărârile importante se luau de comun acord între
aceste două comandamente. Intre tle adesea şi mai ales în ultimul timp, erau nepotriviri de păreri
ce provocau fricţiuni în conducerea superioară a războiului, cum de exemplu s'a întâmplat în pri
măvara 1916, când ofensivele delà Verdun şi de pe frontul italian au fost hotărâte separat de fie
care comandament şi în contra párerei celuilalt.
Odată cu intrarea României în războiu, Generalul Falkenhayn este desărcinat din funcţiunea
sa. Generalul Gramon, în lucrarea citată, arată că unul din motivele căderei lui Falkenhayn este şi
intrarea in acţiune a României. Şeful M. C. G. german, căruia împăratul Wi.helm îi încredinţase
examinarea chestiunej româneşti, fusese până, în ultimele momente încredinţat că România nu va
intră în conflict aşa de curând.
Şef al Marelui Cartier General a fost numit Mareşalul Hindenburg, având ca ajutor pe
Generalul Ludendorf. Od^tă cu această schimbare s’a dat o altă soluţie chestiunei Comandamentului,
împăratul Germaniei exercită comanda supremă a armatelor puterilor centrale, fiind ajutat de M. C. G.
a celorlalte armate aliate. Ordinele şi directivele erau date prin M. C. G. german. Comandamentul unic
era de fapt realizat în mâinile lui Hindenburg şi Ludendorf.
C om punerea m arilor unităţi inam ice în 1916.

(Vezi Anexa 6.)
a) . Divizia germană se compunea din:
— 3 Reg. a 3 batalioane. Batalionul dispune de 6-8 mitraliere grele afară de mitralierele
uşoare (câte 3 de companie);
— 1 Reg. artilerie cu 6 baterii tunuri câmp şi 3 baterii obuziere câmp.
Se mai dispuntă în medium de 3 baterii munte, 1—2 baterii tunuri sau obuziere grele,
companie aruncătoare mine.
In medium Divizia germană aveà 1 escadron, 9 batalioane (cu 54-72 mitraliere) şi 13 baterii
b) . Divizia austriacă se compuneă în genere din:
— 2 Brig. infanterie a 2 regimente a 3 batalioane. Batalionul dispunea de 4-6 mitraliere
grele afâră de mitraliere uşoare (3 de companie). Divizia mai avea in medium 16 tunuri de infanterie.
Ca artilerie aveă în general 12 baterii tunuri şi obuziere de câmp şi munte şi 1-2 baterii
tunuri sau obuziere grele 1-2 companii aruncătoare de mine.
♦) Monitoarele armate cu 1-2 tunuri 120, 1-2 obuziere 120, 2 tunuri 70, 2»4 mitraliere. Vedetele cu 4
tunuri 70 şi 4 mitraliere.
In medium Divizia austriacă avea: 12 batalioane, 14 baterii, 1-2 companii aruncătoare de

mine, 2-3 escadroane.
c) . Divizia bulgară avea 4-6 Regimente a 3-4 batalioane şi 16-18 baterii câmp.
d) . Divizia turcă avea 3 regimentede infanterie a 3 batalioane şi 4 baterii câmp.
Armata I austro-ungară, care la m jlocul lunei Septembrie së va com >une din Div. 89
germană, Div. 37, 39, 61, 71, 72 austriace şi 1 Brigadă cavalerie, dispunea pentru 71 batalioane
de 245 m traliere grele (afara de mitraliere uşoare câte 3 de companie) 434 g iri de foc (154 tunuri
de câmp, 140 obuziere de câmp, 92 tunuri şi obuziere de munte, 50 obuziere grele, 18 tunuri grele).
Armata română de Nord care l îpta cu acea armată dispuneă numii de 62 batalioane, 120 de
mitraliere, 240 guri de foc (din care 132 tunuri câmp, 24 ob. câmp, 36 tunuri munte, 48 tunuri de 53).
In general pentru 1 batalion, în prima parte a companiei s’a dispus de :
mitral. arunc, mine guri de foc din care grele
o
o
Armata Română 0 -2 0 3—4
1
Arm. 1 Austr. 6 2 6,5 1
Arm. 9 Germană 6—8 4 6 -7 1— 1,5
CAPITOLUL V.
PLANUL DE* CAMPANIE AL ROMÂNIEI
lnform aţiuni asupra inam icului.

Pe frontul de Nord şi Nord-Vest, în Transilvania, se apreciâ că se găsesc circa 70000
oameni, trupe neconstitui'e în mari unităţi, cu misiunea de a face o primă rezistenţa la trecători ;
se creda ca forţe mai numeroase (maximum 100 031 omameui) se vor concentra în zona Cluj-Dej-
Bistriţa unde se va întâmpina o rezistenţă mai serioasă.
Forţ le duşmane din Banat erau apreciate.li maximum 30000 oameni, având grosul con
centrat în /.ona Caransebeş-Devâ-Cluj şi forţe secundare spre Orşova şi valea inferioara a Cernei.
Faţă de situaţia generală a puterilor centrale şi de forţele inamice din Transilvania, se
apreciâ că Comandamentul austro-ungar va fi silit sa ad apte o atitud ne defensivă în Tra silvania
Din cauza formei învăluitoare a frontierei noastre şi a timpului necesar pentiu concentiarea în
Tiansilvania a noui forţe, se prevedtă că rezişti nţa principala, în cazul când se va dispune de
trupe suficiente, va fi organizată pe înălţimile aela Nord şi Nord-Vest de Mureş.
Pe frontul de Sud forţele inamice se apreciau că sunt astfel grupate:
— Un grup de Vest (10-15.000) între frontiera Serbiei şi gura Oltului;
— Un grup Central (25-30.000 oameni) între gura Oltul ii şi Rusciuck;
— Un grud de Est (70-75.000 oameni) în zona Rusciuk-Rasgrad Ş imla-Varna.
Misiunea şi intenţiunea atrib ită acestor forţe erà de a atrage cât mai multe forţe române
spre Sud, prin demonstraţiuni şi bombardamente în tot lungul Dunăre1, prin ameninţarea trecerei
fluviului şi a înaintărei spre Bucureştig şi prin o ofensivă bruscată în Dobiogea.
După cum se vede. situaţia forţelor duşmane erà just cunoscută sau apreciată ca număr,
ca grupare şi ca intenţiuni probabile. v
S cop u l ş i form a războiului.

Scopul general al războiului, fixat prin planul de canpan'e, eră realizarea îritreş:rei nea
mului prin cucerirea teritoriilor locuite de Români, ce se găseau înglobate în monarhia auşto-ungară
":2S Războiul României
4 . Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forţelor — Armatele I, II şi de Nord, repre

zentând 75 X din forţe — aveau să opereze ofensiv în Transilvania, Banat şi -Ungaria* atacând în
direcţia generală Buda-Pestâ.
Armata a 111-a (restul de 25t din forţe), aveă să asigure libertatea deacţiune a operaţiunilor
■din Transilvania, apărând frontiera de Sud. ,
Intrarea R om âniei în răzb o i prelungea frontul oriental cu 1200 km., delà Dorna-Vatra,
. deaiungul m nţiior. şi DuRăfei. până la Marea Neagra, acţiunea armatei române trebuia cel puţin
să asigure aripa stângă a frontului rusesc şi integritatea frontului oriental, dacă nu putea obţine
„rezultate mai mari, adică prin invazia în Transilvania să deschidă aripei stângi a frontului rusesc
ţrecâtorile Carpaţilor şi posibilitatea de invazie comună în Transilvania, ceeace ar fi putut determină
' prăbuşirea Austro-Ungariei, un rezultat maximum. Pentru a garanta intregritatea frontului Or entai
erâ necesar ca grosul f rţeior române să opereze pe frontul de Nord şi Nord-Vesf, a cărui întindere
de circa 600 km. r.u se putea apără cu puţine forţe Pentru a se obţine rezultate maxime şi a se
profita de lipsa forţelor adversare în Transilvania, se împlinea ofensiva. .
O acţiune ofensivă cu grosul forţelor spre Sud, nu puteă ajunge decât la rezultate de
truoase, căci operaţiunile în Balcani ar fi întâmpinat obstacole serioase în special munţii .Balcani,
ar fi fost deci întârziate şi nici nu ar fi avut putinţa de a fi coordonate cu ofensiva armatei aliate
delà Salonic, care nu era încă capabilă de o acţiune ofensivă à fond. Neputându-se obţine rezultate
imediate în Balcani, frontul spre Transilvania ar fi rămas mult timp cu o slabă apărare, ceeace ar
fi dat posibilitate armatelor austro-germane să invadeze teritoriul român, punând armatele române
aventurate la Sud de Dunăre, într’o situaţie imposibilă, fără linii de comunicaţie tăiate de Ruşi, cărora
li s’ar fi descoperit în acelaş timp aripa stângă a frontului. N
G ruparea forţelor rom âne.

(Schiţa 1)
Pe frontul de Nord şi Nord-Vest.
Armata de Nord, Compusă din : Divizia 7-a, Divizia 8-a, Divizia 14-a Întărită cu Brigada
4 mixtă, Brigada 4 Călăraşi, Divizia 2 Cavalerie, cu un total de: 62 batalioane, 35 escadroane
59 baterii *) şi cu un efectiv de 108,0C0 oameni, concentrată pe frontiera de vest a Moldovei.
Armata Il-a compusă din: Corpul II Armată (Diviziile 3 şi 4), Corpul III Armată (divi
ziile 5 şi 6), Brigada 3:a Călăraşi, cu un total de 75 batalioane, 14 escadroane, 66 baterii **), şi
cu un efectiv de 126.800 oameni, concentrată pe frontiera Munteniei, Valea Putnei şi Munţii
Făgăraş (exclusiv).
Armata I-a compusă din: Diviziile 1, 2, 11, 12, 13 şi Brigada l-a Călăraşi, cu un
total de 88 batalioane, 14 escadroane şi 84 baterii, ***) cu un efectiv de 134.400 oameni, concen
trată în Oltenia între Valea Oltului (inclusiv), şi Dunărea.
Pe frontul de Sud*
Armata lll-a cu un total de 106 batalioane, 48 escadroane şi 87 baterii mobile ****),
80 de piese de poziţie pe Dunăre, 218 piese artilerie fixă a capetelor de pod Turtucaia, Silistra,
Cerna-Vcdă şi cu un efectiv de 142.5G0 oameni, grupată astfef:
— Grupul de Vest — Divizia 20-a — în Oltenia (20.000 oameni).
— Giupul Central— Corpul Vi Armată (diviziile 16 şi 18), Divizia 1-a Cavalerie şi Brigada
2-a Călăraşi — între Olt şi Argeş (50.000 oameni).
— Grupul de Est; capetele de pod Turtucaia (Divizia 17) Silistra. (Divizia9-a), Cerna-Vodă
şi Detaşamentul Dobrogea (Divizia 19-a şi Biigada 5 Călăraşi), în Dobrogea (72.000 oameni).
— Corpul rus (2 divizii infanterie şi o divizie cavalerie), care urmă a fi transportată în
Dobrogea la declararea mobilizărei.
*) 33 baterii T. 75,3 bat. T. 87,8 bat obuz., 6 bat. munte şi 9 bat. 53.
**) 42 bat. T. 75, 12 bat. obuz.. 12 bat. 53.
***) 42 batr. T. 75, 2 bat. T. 87, 12 bat. obuz., 13 batr. 53. 5 baterii grele, 10 batr. mnnţe,
**»*) 27-. batr- T. -75,-33-batr, 87, -4 batr. obţw., 8- batr. 53, 15 baterii grele*......... '
Războirii României 2*
Rezerva Generală, la dispoziţia M. C. Q. : Corpul V Armată (diviziile IO şi 15). cu

20 batalioane, 2 es.cadroane, 19 baterii, şi artileria grea cu 10 baterii în regiunea Bucureşti (:50.QQ0
oameni).
Flotila de Dunăre (4 monitoare şi 8 vedete), ancorată la 14 August în faţa Turtucaiei.
Prin urmare 62% din forţe erau grupate pe frontul de Nord şi Nord Vest, 30% pe frontul
de . Sud şi 8°/o rezerva M, C. O., destinată prin proectul de operaţie a operă tot pe frontul de Nord.
P roectu l de operaţii.
(Schiţa 1)
Operaţiunile pe frontul de Nord şi Nord Vest (ofensiva în Transilvania).

Misiunea Armatelor I şi II de Nord, care operau pe frontul de Nord şi Nord Vest. era de
a înaintă în Transilvania şi Banat, în scopul de a se concentra în vederea unei bătălii generale
în zona : Ciucea (spre Nord) şi Caransebeş (la Sud).
Misiunile fiecărei Armate erau ;
— Armata de Nord concentrată în Moldova, trebuia să debuşeze în valea superioară a
Mureşului, operând de comun acord cu armáta rusă din Bucovina şi silind forţele inamice ce se
vor găsi spre Bucovina sau în Carpatii Maramureşului, să se retragă spre Vest.
Armata l-a, concentrată în O tenia, avea misiunea specială de a atacă şi respinge trupele
inamice care s’ar fi găsit în Banat şi în va'ea inferioară a Mureşului, împiedicându-le să înainteze
în Transilvania, pentru a ameninţă în fianc trupele noastre ce ar operă în această provincie.
Armata Il-a, concentrată pe frontiera de Nord a Munteniei între Olt şi Putna, avea misiunea
de a înaintă direct spre Mureş, pentru a operă de comun acord cu armatele delà aripi, astfel cum
va cere situaţa.
Corpul V Armată din rezerva generală, eră destinat a întări ulterior una din cele trei armate
care operau pe frontul de No.rd şi Nord Vest, după cum va rezultă din nevoile operative.
Acoperirea concentrârei grosului forjelor, era asigurată de 17 grupe de acoperire (a se
vedea pagina 58.) aflate în majoritate lor pe frontieră muntoasă, pe căile principale de invazie în Tran
silvania, încă din August 1915 şi trebuind a fi concentrate şi gata de a Intra în acţiune complet
înainte de declararea răsboiului. Efectivul grupelor de acoperire eră de 135.000 oameni adică 1/3
din totalul forţelor de Nord şi Nord Vest.
Tăria trupelor de acoperire şi concentrarea ior anticipată era justificată, pe pe o parte
din nevoia de a apără frontiera spre Austria, care din vara anului 1915 avusese de mai multe ori
intenţiunea de a atacă România, iar pe de altă parte din cauza că adversarul având deja forţele mo
bilizate la intrarea României în răsboiu, putea prin puternice incursiuni să neliniştească mobilizare
şi concentrarea. In fine misiunea trupelor de acoperire cerea ca foiţa lor să fie puternică.
Această misiune era ca la răsboiu, să treacă prin surprindere frontiera, în noaptea ce
preceda mobilizarea şi să pună stăpânire pe poziţiunele favorabile delà eşirea defileurilor, în scopul
de a uşura grosu'ui forţelor trecerea masivului muntos, trecere care constituia o operaţiune dificilă.
Adâncimea înaintărei trupelor de acoperire şi atitudinea lor ulterioară, eră să fie de
terminată de forţele şi atitudinea adversarului. Conducerea operaţiunilor grupelor de acoperire era
în sarcina directă a M. C. O.
Dacă situaţia avea să o permită, se proectase ca grupele de acoperire ale armatelor II şi
de Nord, după trecerea frontierei, să fie întrunite în avangarde tari, câte 2 de fiecare armată,
care să asigure şi să sprijine adunarea celor două armate după trecerea masivului muntos, şi
desfăşurarea lor pe teritoriul inamic şi anume :
’— Pe frontul de operaţii al Armatei II, urma a se aduna o avangardă de 19 batalioane şi
18 baterii (grupul de acoperire Bran şi Predeal ale Arm. II) în zona Făgăraş-Braşov şi aită avan
gardă de 24 batalioane şi 15 baterii (gropul de acoperire ale Corp. III. A) în zona Preajmăr-Kovasna.
— Pe frontul de operaţii al armatei de Nord urmă ase adună o avangardă d e 20 batalioane,
24 escadroane şi 17 baterii (grupele de acoperre Ghimeş-Uz şi Oituz şi Div. 2 Cav) în zona Tg,
Secuilor-Ciksereda şi o altă avangardă de 12 batalioane şi 6 baterii (grupele de acoperire Broşteni-’
Bistricioara şi Bicaz) în zona Belbor-Borsek.
Grupele de acoperire Jiu şi Olt-Lotru ale Armatei I, după trecerea frontierei urmau a se
întări : primul între Petroşani şi pasul Merişor, iar al doilea pe înălţimile Sibiului.
Concentrarea grosului şi trecerea frontierei.

Deşi în Transilvana erau trupe inatrrce puţin numeroase, care nu ar fi putut opune o
rezistenţă serioasă, totuşi 'pentrucă trec rea masivului muntos să se facă în timpul cât mai scurt,
evitându-se o eventuala crizi, s’a găsit necesar ca concentrarea înapoia frontierei să se term.ne cât
mai repede, iar trecerea munţilor să se fa ă în timpul cel mai scurt. Concentrarea grosului forţelor
înapoia frontierei trebuiâ să se termine în a 12-a zi de mobilizare.
Pentru ca să se scurteze perioada critica a tre. erei masivului muntos, s’au utilizat toate
trecerile, deouşindu-se în Trans.lvania simultan, cu 12 coloane mixte, având fiecare forţa unei
divizii.
După trecerea Carpaţ.lor, profitându-se de forma învăluitoare a frontierei, frontul de operaţie
trebuiâ să se restrângă treptat pdn înaintarea concentrica a trupelor spre valea Mureşului.
Sub protecţia avaagardelor form it de trupele de aconerire, gros il forţelor după trecerea
frontierei, trebuia să se adune în vederea operaţiunilor viitoare, în următoarele zone care se
prevedeau a fi ocupate până în a 17-a zi de mobilizare:
Armata 1 cu grosul forţelor-Corp. I (Div. 2 şi 11) şi Div. 12 în zona Haţeg-Merişor, iar cu
detaşamentul Olt-Lotru (forţa unei disizii) şi Div. 13 în zona Sibiu-Talmaci-Boiţa.
Armata II în zona Făgâraş-Feldioara-Preajmăr-Braşov*
Armata de Nord cu grosul forţelor (Div. 7,8,2 Cv) în zona Cicsereda-Tg. Secuilor, iar cu
Div, 14 (întărită cu Brig. 4 Mix. şi Brig. 4 Cal.) în zona Topliţa-Borsek-Ghergio Ditro-Gherghio
St. Micloş.
Ofensiva în Transilvania trebuia să se desfăşoare în 3 faze :

in fa z i l-a armatele trebuiau să înainteze până pe linia Mureşului. Slabele forie austro-
ungare din Transilvania precum şi timpul în care aceste forţe puteau fi întărite, a determi at coman-
damenjul român să creadă că atitudinea adversarului va fi la început defensivă şi că o întâlnire
serioasă cu inamicul nu eiă ptobabilâ până la linia Mureşului, unde se credea ca va avea loc rima
bătălie. Grosul forţelor pe care Austro-Germanii puteau să le aducă in Transilvania, se credea că
va fi concentrat dat fiind d spozitivu! general al câi.or ferate, în regiunea Cluj-Dej, având detaşamente
puternice în valea Mureşului.
In această fază a operaţiunilor:
Armata de Nord trebuia să înainteze spre valea Mureşului superior, pentru a pune stăpâ
nire pe zona: Deda-Sass Regen şi apoi pe îia.ţimele dein Vest şi Nord-Vest, cu misiunea a atacă
trupele inamice din această parte, luptând de comun acord cu armata rusá dm Bucovina şi Galipa
de Sud,
Armata I trebuiâ să înainteze cu grosul forţelor spre valea inferioară a Mureşului, pentru
ap u n e stăpânirea pe zona Alba-Iulia-iJiş k i— porţie da fer transilvaie, avâu J misiunea de a se
opune unor eventuale atacuri pe care trupele inamice din Banat şi valea inferioară a Mureşului,
le-ar încercă spre Transilvania.
Divizia I din Armata I avea misiunea de a pune stăpânirea pe Orşova, pe defileurile
Cernei şi pe înălţ'mele delà Nord de Mehadia.
Armata II trebuia să înainteze în valea de mijloc a Mureşului, punând stăpânire pe A:ud
şi Tg. Mureşului şi apoi să manevreze pentru a atacă în flanc şi spate trupele inamice care s’ar
fi opus Armatei de Nord, sau a ajută cu o parte din forţe Armata I.
Linia Mureşului se spera a fi atinsă până în a 25-a zi de mobilizare.
In faza Ii-a : Armatele II şi de Nord trebuiau să înainteze spre Nord Vest, până în zona
Cluj-Gherla-Dej a 29-a zi de mobilizare ş: în regiunea Ciucea-munţii apuseni (a 30-a zi de mobilizare).
In acest timp Arm. 1, continuând a fo-una nivotu! spre Sud, trebuia să opereze cu grosul
forţelor în zona.Caranşebeş-Dobra (in valea Mureşului) şi cu un detaşament de trei arme în regiunea
/(brudului.
Războiul României il
In faza lll-à a operaţiunilor se prevedeá debuşarea armatelor în câmpia ungară, cu grosul

format de Armata II şi de Nord, prin văile celor 2 Someşe. spre zona Oradia Mare-Debreţin şi cu
Corpul V Arm. (rezervă generală) întărit cu 1 Di vize delà Arm. I şi cu 1 Div. Cavalerie, prin
•valea celor 2 Crişuri, în zona Oradia Mare-Bekes Czaba.
In această fază Arm. I trebuiă să opereze în Banat singură sau împreună cu o armată
aliată franco-englezo-sârbă, care ar fi înaintat delà Sud. In cazul când forţele adversare din această,
regiune s’ar fi retras la Nord de Mureş, grosul Arm. I trebu ă să treacă acest râu, pentru a coope
ra cu stânga grupului de mai sus, în regiunea Bekes Czaba-Oradia Mare.
Operaţiunile pe frontul de Sud (Arm. III) erau prevăzute a se desfăşura în două faze :
O fa ză defensivă, în care grupele de Vest şi centrat trebuiau să apere Dunărea, iar
grupul de forţe din Dobrogea, trebuiă sa reziste contra atacurilor pe care le ar fi încercat Bulgarii
în această provincie şi să acopere în aceiaşi timp debarcarea şi concentrarea corpului de ajutor
rus la Sud de linia Cerna Voda-Constanţa.
O fază ofensivă. După concentrarea Diviziilor ruse — spre ziua 10-a de mobilizare —
forţele aliate româno-ruse şi anume:
Corpul VI Arm. rom ân: Div. 16 şi 17,
Corpul VII Arm. român: Div. 9 şi 19, şi
Corpul rus,
trebuiau să înceapă operaţiunile ofensive în Dobrogia de Sud şi Bulgaria răsăriteană, în scopul de
a pune stăpânire pe zona Rusciuk—Şumla—Varna, asigurând aceasta zonă spre Vest şi Sud, contra
unor atacuri inamice ulterioare, precum şi a atacă şi distruge forţele inamice din Bulgaria de Nord
şi Răsărit. Aceste operaţiuni reuşite, se asigură completa libertate ds acţiune a armatelor ce ope
rau în Transilvania.
Ofensiva în Dobrogea trebuia secondată de trupele ce răniâ eau pe stânga Dunărei.
Flota ruso-rornână de Dunăre aveă misiunea de a bombardă Rusciukul şi lucrările de for
tificaţie învecinate şi a distruge flota inamică.
Flota rusă de mare trebuiă să coopereze cu armata de uscat prin „întreprinderi navale“ e-
xecutate asupra litoralului inamic între Varna şi Burgas.
CAPITOLUL VI.
Situaţia pe fronturile europene la intrarea României în râzboiu
P e fro n tu l O ccidental. Ofensivă germană delà Verdun, din iarna şi primăvara anul 1916,
a avut ca rezultat uzura a 43 de Divizii germane şi 65 Divizii franceze, angajate în această bătălie.
Ofensiva franco-englezà depe Somme, începută ta 1 Iulie 1916 şi terminată de fapt la 12/25
August 1916, în preajmea intiărei României în razboiu, a silit pe Germani să aducă în acest sector
39 de Divizii, dar a consumat ultimele disponibilităţi ale aliaţilor.
După aceste două bătălii, aliaţu de pe frontul Occidental erau la limita sforţărilor din anul
1916 şi nu mai puteau fi în măsură de a exercită o presiune, care să imobilizeze forţele germane
de pe acest front.
P e fro n tu l italian operaţiunile stagnau. Rezerve'e italiene fuseseră consumate în timpul
ofensivei austriace din Tirol, din Maiu 1916 şi în ofensiva italiană delà începutul lunei August.
Austriacă transportaseră toate disponibilităţile pe frontul din Galiţia şi Bucovina, ameninţat prin
Ofensiva lui Brussilof.
P e frontul oriental, după cum s’a arătat ofensiva lui Brussilof începută la 6 Iunie, înainte
ca pregătirile să fie fost terminate şi fără forţe suficiente, a obţinut totuşi succese neaşteptate în
Galiţia şi Bucovina, dar din lipsă de rezerve a trebuit să fie oprită. In schimb această ofensivă a
atras spre frontul oriental 7 divizii austriace de pe frontul italian, 26 de divizii germane de pe frontul
occidental, delà Salonic sau din interior şi 2 divizii turce. Toate aceste fo.ţe au fost aduse în
Galiţia şi Bucovina.
Prin întărirea frontului oriental, situaţia Ruşilor, lipsiţi de rezerve, de material, dar mai ales
de muniţiuni, ar fi devenit foarte precară laprima încercare de reacţiune a armatelor austro-germane.
Pe frontul balcanic.In August 1916, forţele aliate debarcate la Salonic, se ridicau la :
4 Divizii franceze, 5 engleze,6 sârbe, 1 italiană şi 2 brigăzi ruse. Efectivul acestor unităţi eră însă
red 'S la circa 130.000 puşti. Starea sanitară era rea, mai ales din cauza paludismului, organizarea
necompietă, unele unităţi f:ind incapabile de a se mişcă. La toate acestea se adăogă neînţelegerea
guvernelor şi Comandamentelor aliate cu privire la necesitatea de a fi menţinută la Salonic şi
la misiunea ce avea de îndeplinit această armată.
Informaţiunile avute însă de M. C. G. român asupra situatei la Salonic, erau mult mai optimiste
Informaţiunile din sursă greacă evaluau efectivul armatei aliate la 250.U00 oameni, iar cele din
sursă franceză, la 400,000.
Prin convenţia militară din 4/17 August 1916, aliaţii s’au ob'igat ca să precedeze cu 8 zile
intrarea României în războiu, prin o ofensivă fermă a armatelor delà Salonic, în scopul de a fixă
forţele bulgare-austro-ungare şi a uşură mobilizarea şi concentrarea armatei române.
Armata Generalului Sarrail, primise ordin ca să atace la 7/10. VIII. Preparativele pentru
această ofensivă erau în curs, când însă la 2/15 August armatele bulgaro-germane execută o ofen
sivă preventivă, în scopul de a intimida România arătându-i slăbic unea armatelor aliate delà Salonic.
Această ofensivă a încetat la 15/28 August, odată cu intrarea României în răsboiu şi a
avânt drept rezultat consumarea forţelor adunate de Generalul Sarrail, în vederea ofensivei salé.
Din aceste motive, ofensiva armatei aliate delà Salonic, nu a putut începe decât la 18 August/10
Septembrie, astfel că forţele Mareşalului Mackensen au fost libere să atace în Dobrogea, înainte ca
concentrarea Corpului rus de ajutor să fie terminată şi să obţină succesele delà Turtucaia.
In rezumat dar, la intrarea României în răzbcru, armatele aliate, pe toată fronturile, erau
obosite din cauza luptelor din primăvara şi vara anul 1916 şi nu erau în măsură de a ajută acţiunea
militară a 7?omâniei, fixând cel puţin forţele puterilor centrale pe celelalte fronturi. Această situaţie
militară critică a aliaţilor, explică insistenţa cu care ni s’a cerut şi în urma impus intrarea în acţiune.
In aceste condiţiuni puterile centrale şi în specia! Germania, care în acel timp era in curs.
de organizarea a noi Divizii *), a putut să concentreze contra României atâtea forţe câte au fost
necesare pentru a înfrânge armatele Române.
In adevăr, după intrarea României în război, până la sfârşitul anului 1916, puterile centrale
au adus pe frontul român: 25 divizii infanterie, 5 reg. munte, 11 divizii şi 1 brigadă cavalerie
şi numeroasă artilerie grea şi anume :
— 17 divizii germane de infanterie (10 de pe frontul Orieatal, 4 de pe. frontul Occidental
1 de la Salonic şi 2 din interior).
— 5 divizii infanterie şi 5 brigăzi mixte austriacă, de pe frontul Oriental, italian şi din
interior.
■ • — 6 divizii şi 1 brigadă cavalerie austriacă.
— 3 Divizii turce.
In anexa 3 se arată marile unităţi inamice cari au operat pe frontul român, în diferite peri
oade ale războiului.
*) Delà intrarea României în război în Noembrîe 1926, forţele germane au fost sporite eu 38 de divinii
nou crefate. •
CAPITOLUL VII.
Acoperirea, mobilizarea, concentrarea,

A coperirea.
(Schiţa 1)
Pe frontul de Nord şi Nord-Vest.
Trupele destinate a forrná acoperirea, începuseră a fi aduse pe graniţă încă delà începutu1
anului 1915, astfel că la declararea războiului, toate trupele de acoperire erau déjà concentrate ş*
gata de a intră în acţiune.
La sfârşitul lunei Ianuarie 1915, când atitudinea puterilor centrale devenise ameninţătoare,
s’a început a se trimite pe frontiera Transilvaniei primele trupe : la Comăneşti 2 batalioane şi 1 ba
terie, la -Vama Buzeului 2 companii şi la Comarnic 1 batalion. La începutul lunei Mai s’au mai trimis
la Tarcău, pentru a închide valea râului Moldova, încă 3 batalioane. Toate unităţile erau cu efec
tive de război.
In luna August 1915, când puterile centrale puseseră în mod serios problema de a atacă
România, aproape toate trupele de acoperire, cu efectivele de război, au fost trimise pe frontiera
Carpaţilor, unde au început lucrările de fortificaţie.
Totalul trupelor de acoperire pe acest front a fost de: 113 batalioane, 78 baterii, 3 esca-
droane (135.000 oameni), grupate în 17 grupe de acoperire, dispuse pe văile şi comunicaţiile ce du
ceau în Transilvania şi Banat.
Efectivul trupelor de acoperire reprezentă circa 1/3 din totalul forţelor destinate a operă pe
acest front.
Misiunea trupelor de acoperire s’a arătat la capitolul V pagina 49.
Concentrarea anticipată a trupelor de acoperire, precum şi tăria lor, era justificată pe deo
parte de faptul că adversarul, care în decursul anului 1915 intenţionase la un moment dat să atace
România, aveă deja forţele mobilizate şi concentrate, iar pe dealtăparte de misiunea încredinţată tru
pelor de acoperire: de a trece prin surprindere frontiera în noaptea mobilizărei şi a pune stăpânire
pe eşirile defileurilor, deschizând grosului forţelor trecerea Carpaţilor.
Dispozitivul trupelor de acoperire pe frontiera muntoasă eră următorul :
Pe frontul armatei de Nord.
Trupe din Divizia 14:
— Grupul Bistriţa (2 batalioane) pe valea Bistriţa la Broşteni.
— Grupul Bistricioara (5 batalioane, 3 baterii) pe valea Bistricioara, la Poiana Grinţieşti.
— Grupul Bicaz (5 batalioane, 2 baterii) pe valea Bicaz la Bicaz şi Secu.
Trupe din divizia 7:
— Grupul Ghimeş (9 batalioane, 2 escadroane, 5 baterii) pe valea Trotuş în zona Pa-
lanca-Diaconeşti.
— Grupul Uz (4 batalioane, 3 baterii) pe valea Uzului în zona Poiana Uzului-Dărmăneşti.
Grupul Oituz (10 batalioane, 7 baterii) pe valea Oituz în zona Slănic-Grozeşti-M-rea Caşin
Pe frontul armatei 11.
Trupe din Divizia 6 :
— Grupul Putna (5 batalioane, 2 baterii) pe munţii Vrancei între Soveja şivalea Zăbalei
— Grupul Buzău (7 batalioane, 6 baterii) pe văile Buzăului şiceledouăBâsce.
— Grupul Tabla Buţii (3 batalioane) la pasul Tătaru.
— Grupul Bratocea (6 batalioane, 6 baterii) la pasul Bratocea.
— Grupul Predeluş (3 batalioane, 1 baterie) la pasul Predeluş.
Grupul Predeal (10 batalioane, 9 baterii) la pasul Predeal,
34 ' Războiul României

— Grupul Bran (9 batalioane, 5 baterii) la pasul Bran.
Pe frontul armatei 1.
— Grupul Olt-Lotru (17 batalioane, 1 escadron, 11 baterii) delà valea Argeşului până în
valea Lotrului, ambele inclusiv.
— Grupul Jiu (7 batalioane, 8 baterii) pe valea Jiului.
— Grupul Vârciorova (13 batalioane, 10 baterii) delà Nord Vârciorova, pe Dunăre până
la Cetate.
Pe frontul de Sud, unde forţele bulgaro-germane erau concentrate încă din Septembrie
1915, toată armata III era, la declararea războiului, aproape în întregime mobilizată, şi pe zona de
concentrare.
Această armată aveâ în acoperire:
a) In Oltenia ce Dunăre, trupe din Divizia 20 şi anume:
— Intre Cetate şi Jiu 4 batalioane şi 3 baterii.
Intre Jiu şi Olt 3 batalioane şi 2 baterii. •
b) In Muntenia pe Dunăre erau :
Trupe din Divizia 16 :
— Detaşamentul Alexandria (8 batalioane şi 9 baterii) între Olt şi Bujor pe Vedea.
— Un detaşament din Brig. 2 Călăraşi (3 escadroane) între Bujor şi Malu.
— Detaşamentul Giurgiu (7 batalioane şi 12 baterii) între Malu şi Giurgiu inclusiv.
— Detaşamentul Prundu Belu (2 batalioane) intre Giurgiu şi gura Argeşului.
— Grupul Olteniţa (2 batalioane şi 2 baterii) între Olteniţa şi Spanţov.
c) In Dobrogea:
— Grupul Turtucaia (3 batalioane) în sectorul Turcşmil-Siahlar-Diadir-Antimovo.
— Grupul Silistra (3 batalioane) în sectorul Akadânlar-Curtbunar-Beibunar.
— Detaşamentul Dobrogea (5 batalioane, 8 escadroane, 3 baterii) în restul sectorului până
la mare.
M obilizarea.
In perioada neutralităţii, România fusese în câtevă rânduri ameninţată d e a fi atacată de pu
terile centrale. Pe de altă parte intrarea ei în război se făcea contra unui adversar care aveâ for
ţele deja mobilizate şi concentrate. Aceste consideraţiuni au determinat nevoia ca mobilizarea armatei
române să se facă, în parte, anticipat declarărei războiului.
Nevoia mobilizărei anticipate a coincidiat cu nevoia chemărei pentru instrucţie a ofiţerilor
şi trupei din rezervă şi complectare, astfel că aproape în tot decursul neutralităţei, corpurile de
trupă şi chiar formaţiunile de servicii şi etapă au avut efectivele mult sporite, faţă de cele de pace.
Chiar delà începutul războiului mondial, în cursul lunilor August, Septembrie şi prima jumă
tate a lunei Octombrie 1914, s’a concentrat pentru instrncţie. în doua serii, aproape tot efectivul
mobilizabil al armatei (corpuri de trupă şi servicii).
Contigentele care trebuiau trecute în complectare în Octombrie 1914, au fost menţinute sub
arme până la declararea războiului.
La mijlocul lunei Ianuarie 1915 atitudinea puterilor centrale devenind ameninţătoare, 3 regi
mente de vânători şi 9 regimente de infanterie au fost aduse la efectivele de mobilizare, şi parte
din aceste trupe, trimise pe frontiera Carpaţilor.
Pericolul unui atac din partea puterilor centrale perzistând, la începutul lunei Mai 1915 alte
9 regimente de infanterie, 2 regimente de vânători, 20 regimente cavalerie, 6 regimente artilerie şi
11 batalioane teritoriale au fost aduse la efectivele de mobilizare, iar 3 batalioane dislocate pe
valea Moldovei,
La sfârşitul lunei August 1915, toate trupele de acoperire de pe frontul Carpaţilor, au fost
trimise cu efectivele pe mobilizare pe frontieră, unde au început lucrările de fortificaţie.
! Războiul României 35
La decfararea războiului dar, armatele I şi II şi de Nord aveau trupele de acoperire cu

Í efectivele de război pe frontieră. Celelalte unităţi şi servici ale acestor armate, aveau efectivele
s întărite, complectându-şi mobilizarea la declararea războiului.
! Pe frontiera de Sud, unde adversarul aveâ forţele mobilizate şi concentrate, gata de a intră
' în acţiune incă din Septembrie 1915, întreaga armată III română se găsiâ la intrarea în război cu
efectivele de război aproape complecte, afară de servicii şi etape care şi le-au complectat la
mobilizare.
In Dobrogea, încă din 1915 au fost aduse în Turtucaia şi Silistra parte din trupele Divi
ziilor 17 şi 9 pentru lucrările de fortificaţie. Garnizoanele acestor capete de pod au fost succesiv
. complectate astfel că în Iulie 1916 toate trapele celor 2 Divizii erau aproape complect mobiiizate.
Ş- La declararea războiului, infanteria aveâ afecthele complecte şi oarecare lipsuri în eai şi trăsuri,
î iar artileria 2/3din efectivele de mobilizare.
f Div/zia 19 a fost mobilizată şi concentrată succesiv până la începutul lunei August 1916-
i Diviziile 16. 18 şi 20 care trebuiau să opereze în Muntenia şi Oltenia au fost aduse la
[ efectivele de mobilizare la începutul lunei Iulie 1916. La începutul acestei luni trupele de acoperire
: au fost trimise pe Dunăre, iar în prima săptămână a lunei Augnst 1916, restul forţelor au fost
dislocate pe zona de concentrare.
Mobilizarea a fost dectretată în noaptea de 14/15 August 1916. Pentru trupele combatante
* ea s'a terminat Ia 20 August
Forţele mobilizate de armata română au fost arătate la cap. III pagina 24.
C oncentrarea
(Schiţa 1)
Proectul de operaţiuni prevedea ca, sub protecţia trupelor de acoperire, grosul forţelor să
fie concentrate în următoarele zone :
A rm ata d e n o rd cu cele 3 Divizii în linia întâi şi 1 Brigadă infanterie în linia doua
şi anume :
— Cartierul armatei la Bacău,
— Divizia 14 în valea Bistriţei în zona Răpciuni-Secu.
— Brigada 4 mixtă în zona Bicaz-Tarcău.
— Brigada 4 călăraşi în zona Piatra.
— Divizia 7 în zona Cămăneşti-Lunca-Mojneşti.
— Divizia 8 în zona Grozeşti-Caşin-Oneşti.
— Divizia 2 cavalerie în valea Trotuş în zona Râpele-Răcăuţi.
A rm ata 11. cu cele 4 Divizii în linia l-a şi anume :
— Cartierul armatei la Băicoi.
— Divizia 6 pe valea Buzăului în zona Nehoiaşi-Cizlău-Vipereşti.
— Divizia 5 în valea Teleajen în zona Izvoarele-Văleni.
— Divizia 4 în valea Prahovei în zona Azuga-Sinaia.
— Divizia 3 în zona Rucăr-Cânipulung-Schitu Goleşti.
A rm ata 1 cu 4 divizii în linia l-a şi 1 divizie în linia 2-a şi anume:
— Cartierul armatei la Craiova.
— Divizia 13 în valea Oltului în zona Călimăneşti-Dăeşti.
— Divizia 2 în zona Preajba-Copăcioasa-Drăgoeşti.
— Divizia 11 în zona Tg. Jiu-Poiana.
— Divizia 1 în zona Colibaşu-Prunişoru.
— Divizia 12 în zona Strehaia-şi la est.
A rm ata 111
Cartierul la Bucureşti.
Grupul de vest (Divizia 20) cu Brig. 41 mixtă între Calafat şi Jiu şi Brig. 1 mixtă între
Olt şi Jiu.
Grupul central cu:

— Divizia 16 (restul ce nu eră în acoperire) în zona Onceşti-Daia-Băneasa.
— Divizia 18 în zona Călugăreni-Mihai Bravul.
— Divizia 1 Cavalerie în zona Alexandria,
— Grupul de est cu :
— Divizia 17 la Turtucaia.
— Divizia 9 la Silistra,
— Divizia 19 în zona Copadin.
Rezerva M. C. G.
— Divizia 10 în zona Ghergani-Coşoba.
— Divizia 15 în zona Cocioc-Crevedia.
Pentru armatele I, II şi de Nord, în urma mersului favorabil al Operaţiunilor trupelor de
acoperire, zona de concentrare, după cum se va arătă Ia capitolul VIII, a fost schimbată la Nord de Carpaţi
Armata UI se gàsià în întregime pe zona de concentrare, înnainte de declararea războiului,
CAPITOLUL VIII.
Ofensiva rom ână în Transilvania
(15 A ugust-13 Septembrie 1916).
(Schiţa 2)
O fensiva trupelor de acoperire.

Armata 1 austroungară aveă în Transilvania ia declararea războiului, următoarele fprţe :
— In sectorul Sân-Miclăuş: Divizia 61 austroungară (13 batalioane, 4 batalioane etape, 3
escadroane şi 9 baterii) între graniţa Bucovinei şi valea Uzului inclusiv.
In curs de transport cu calea ferată delà Cluj spre acest sector eră Divizia 39 Honvezi.
In sectorul Braşov: Divizia 71 A. U. (6 batalioane, 3 batalioane etapă. 3 escadroane, 3 ba
terii) între valea Uzului esclusiv şi Piatra Craiului (sud Zămeşti).
— In Sectorul Tălmăci: Brig. 143 A. U. (5x/2 batalioane, 2 batalioane etape, 1 escadron şi
1 baterie) delà Piatra Craiului până în valea Sebeşului.
In curs de transport spre acest sector eră Divizia 51 Honvezi (7 batalioane, 2 escadroane
şi 1 baterie).
— In sectorul Haţeg eră Brig. 144 A. U. (4 batalioane, 2 batalioane etapă, 1 escadron şi
1 baterie) delà valea Sebeşului până la muntele Godeanul.
— In sectorul Orşova eră Brig. 145 A. U. (37/2 batalioane jandarmi 1batalion etapă, 1
escadron şi 4 baterii) în restul sectorului până la Dunăre.
Trupele fusese instalate în sectoarele pe apărare în primele zile ale lunei August.
In instrucţiunile trimise armatei I austroungare la 30 Iulie 1916 de către comandantul gru
pului de armate de Sud (Arhiducele Carol) se prevedeă că „intrarea în acţiune a României contra
noastră este probabilă în scurt timp“, iar misiunea dată armatei eră:
— Apărarea aripei drepte a Armatei VlI-a austro- ungară din Bucovina.
— împiedicarea sau cel puţin întârzierea Armatei Române de a trece Carpaţii.
— In cazul când va fi silită, retragerea pas cu pas pe poziţia fortificată dînnapoia Mure
şului şi a Târnavei şi distrugerea comunicaţiilor şi podurilor.
După cum s’a arătat, misiunea trupelor române de acoperire pe frontiera de Nord şi Nord-
Est erà de a trece prin suprindere frontiera în noaptea ceprecedă mobilizareaşi a punestăpân
pe poziţiunile ce stăpâneau eşirile defileurilor Carpaţilor, în scopul de a uşură grosului forţelor tre
cerea masivului muntos.
Conducerea operaţiunilor trupelor de acoperire eră în sarcina M. C. G.

Adâncimea înaintărei trupelor de acoperire şi atitudinea lor ulterioară depindeă de forţele
şi atitudinea adversarului. Dacă situaţia aveă să o permită, se intenţionâ ca grupele de acoperire,
după trecerea frontierei, să fie întrunite în avangarde tari câte două de fiecare Armată care să asi
gure trecerea Armatelor peste masivul muntos şi desfăşurarea lor pe teritoriul inamic (a se vedea
Cap. V pag. 50).
In seara de 14/27 August pe la ora 9, trupele de acoperire au trecut prin suprindere fron
tiera, surprinzând peste tot apărarea adversarului.
Pe frontul armatei de Nord.
— Grupul Bistriţa a ocupat din prima zi Belbor şi înălţimea Bâtca, ajungând până în seara
de 20 August pe linia Vârful Măgura-Vârful Paltinul Borţoş-Bukhavas şi Köresfarka.
— Grupul Bistricioara a cucerit din prima zi Vârful Făgetului, Kis Opcina şi Hegyes, ajun
gând până în seara de 20 August pe dealurile Piatra, Piciorul Strungurilor, Secului, Hörest.
— Grupul Bicaz a ocupat din prima zi înălţimele delà Est Bicaz, ajungând până în seara
de 20 August pe înălţimea Orda Sarak. Piatra Secului.
— Grupul Ghimeş a 'ajuns din prima zi pe obiectivul ordonat Antoneşti şi Kostelek, pe
care s’a întărit.
— Grupul Uz a cucerit din prima zi înălţimea Koresborocz ajungând până în seara de
17 August pe linia Iarost-Mănăşag.
— Grupul Oituz a ocupat din prima zi Muntele Şandor şi cota 650, ajungând până îr.
seara de 20 August pe înălţimele delà Vest Bela Falva-Târgui Secuilor.
Pe frontul Armatei a li-a
— Grupele Putna, Buzău şi Tabla Buţii, au ocupat până în seara de 15 August obiectivele
ordonate ; Gelinţa-Pava-lntorsătura Buzăului-Buzău Mic.
— Grupele Bratocea şi Predeluş, au ocupat până in seara de 16 August, obiectivele ordo-
uate: Budiia, Târlungeni-Satul Lung.
— Grupul Predeal, după un sângeros atac dat în ziuâ de 15 August, asupra poziţiei ocu
pate de inamic între Temeşul de Sus şi Temeşul de Jos, a ocupat ambele localităţi, iar în ziua de
16 August, a intrat în Braşov.
— Grupul Bran a ocupat până în seara de 17 August obiectivele ordonate: Tohanul Nou,
Tohanul Vechiu şi Zărneşti.
Slaba rezistenţă opusă de inamic a determinat Comandamentul Armatei Il-a să împingă
grupele de acoperire mai înainte de linia hotărâtă şi să ocupe până în seara de 20 August linia ;
Zagon-Micfalău-Preşmer-Bodul-Feldioara-Hălchiul-Borţa-Szek,
Pe frontul A rm atei I-a.
— Grupul Olt-Lotru.
Grupul Olţ a deschis strâmtul defileu ai Oltului ocupând Boiţa, în timp ce grupul Lotru,
scoborând munţii cu acelaş nume, a ajuns în câmpia Sadulni la Sud-Vest de Sibiu.
In seara de 18 August, Grupul Olt-Lotru ajunsese la 10 Km. Sud de Sibiu, pe linia Racoviţa-
Bradul-Nord Cisnădia-Vestieni.
In ziua de 19 August, un detaşament din Grupul Olt (4 batalioane şi 4 baterii) însărcinat
cu recunoaşterea inamicului ce se retrăsese, angajează lupte la Sud de Sibiu, în timp ce restul gru
pului de acoperire ocupă Cisnădia-Talmaciul şi Tălmăcelul.
— Grupul Jiu, până în dimineaţa de 16 August ajunge pe obiectivele ordonate, oprindu-se
în zona Chicioara-Petrila-Mina Vulcan, cu avantposturi pe linia Petrila-Taia-Piatra Roşie-Coteşti.
Grupul a rămas în nceastă zonă până la 25 August.
— Grupul Vârciorova după lupte crâncene pentru cucerirea muntelui Alion, (19-20 August)
ajunge până în ziua de 20 August pe linia înălţimilor: Dealul Padeşului-Meterezele lui Tudor-Dea-
lul Rudina-Muntele Alion.
In rezumat, până în ziua de 20 August, iar unele grupe şi mai înainte, trupele de acope
rire, surprinzând apărarea inamică, a ocupat peste tot obiectivele ordonate, punând stăpânire pe
ieşirile de Nord ale defileurilor Carpaţilor.
C oncentrarea grosu lu i forţelor

Conform proectului de operaţie, concentrarea grofului forţelor Armatelor 1, II şi de Nord,
trebuia să se facă sub protecţia acoperirei, la Sud de frontiera muntoasă, în zonele arătate la Cap.
VII pag. 61. Concentrarea trebuia terminată în a 12-a zi de mobilizare (26-27/VIII).
In ziua de 20 August se termină mobilizarea trupele delà gros şi încep transporturile de
concentrare.
in aceiaşi zi, dat fiind mersul favorabil al trupelor de acoperire, M. C. G. român ordonă :
— Trupele de acoperire, întărite cu trupe delà gros, să continue înaintarea, să pună stă
pânire şi să se întărească pe următoarea linie de siguranţă:
— \rmata de Nord pe înălţimile care mărginesc spre Vest valea superioară a Oltului şi
valea superioară a Mureşului (Bâtca-Măgura Mare-cota 1684-Lapoşnia-Bania-cota 1801-înălţimea
Kökuk 1558-cota 1374, Vest băile Tuşnad).
— Ajmata Il-a pe linia Comălău-Sf. Gheorghe-Arapatac-Feldioara-Veresmart-Noul. Această
linie fusese de fapt atinsă de trupele de acoperire ale Armatei a H-a până la 20 August.
— Armata I-a la Nord de Sibiu (Grupul Olt-Lotru) şi Nord Haţeg (Grupul Jiu).
Sub protecţja trupelor de acoperire întărite ajunse pe liniile de mai sus, trupele delà gros
pe măsură ce soseau pe zona de concentrarea proectată, trebuiau să fie împinse peste frontieră,
pentru a se concentré :
— Armata de Nord în văile superioare ale Oltului şi Mureşului.
— Armata 11-a în şesul Bârsei (Div. 3-a în zona Codlea-Tohanul-Râşnov ; Div. 4-a în zona
Hălchiul-Nord Braşov; Div. 5-a în zona Bacifalău-Satul Lung; Div. 6-a în zona Budila-Micfalău;
Brig. 3-a Călăraşi în zona Herman-Sân Petru).
— Armata I-a cu grosul forţelor (Diviziile 2, 11 şi 12) între Haţeg şi Merişor şi mai la
sud de basinul Petroşanilor; cu detaşamentul Olt-Lotru şi Div. 13-a în zona Sibiu-Tălmaci-Boiţa şi
eventual mai la Nord ; iar cu Div. I-a în regiunea Orşova-Mehadia-Vârciorova.
— In rezumai dar,' forţele slabe pe care inamicul le avea în Transilvania, au permis co
mandamentului român de a face, sub protecţia trupelor de acoperire, o primă adunare a forţelor în
tot lungul frontierei, pentru a scurtă durata transporturilor, a grăbi şi înlesni trecerea Carpaţilor, u-
tilizând toate trecătorile şi a uşura hrănirea trupelor în regiunea muntoasă. Această primă adunare
fiind terminată, sub protecţia avangardelor constituite din trupele de acoperire întărite şi împinse
înainte, grosul forţelor a trecut munţii, pentru a se concentra în vederea operaţiunilor ulteiorare la
Nord şi Vest de masivul muntos.
întărirea forţelor austro-germ ane din Transilvania

După declararea răsboiului, forţele austro-germane din Transilvania au fost sporite cu : Div.
1 Cavalerie A. LT. şi Div. 3 Cavalerie germană, aduse de pe frontul rusesc, Div. 187 germană adusă
de pe frontul din Vosgi şi Div. 39 honvezi. Alte forţe erau în curs de transport.
Armata I-a austro-ungară este astfel regrupată:
a) Corpul I rezervă german (G-ral von Morgen).
■— Div. 61 A. U. (15 batalioane, 3 escadroane, 12 baterii) în sectorul delà Măgura Calului
până în valea Uzului.
— Div. 71 A. U. (13 batalioane, 3 escadroane, 13 baterii) în sectorul delà valea Uzului
până la Făgăraş.
— Brigada 1 cavalerie Landsturm (8 escadroane şi o baterie) între Diviziile 61 şi 71.
— Div. 39 Honvezi (8 batalioane, 2 escadroane, 13 baterii) în rezervă la Vest de Reghi
nul Săsesc.
b) Corpul 39 rezervă german (G-ral Staabs).
— Corpul de cavalerie G-ral Schmetov comp s din Divizia 1 Cavalerie A. U. (15 esca
droane şi 3 baterii) şi Div. 3 Cav. germană (10 escadroane şi 3 baterii) între Făgăraş şi Porumbacul.
— Div. 72 A. U. (19 batalioane, 2 escadroane, 14 baterii) având Brig. 143 în sectorul
Talrnaci-Sibiu şi Brig. 144 în sectorul Haţeg.
— Div. 51 Honvezi (9‘/2 batalioane, 2 escadroane, 12 baterii) la Nord de Sibiu
— Brig. 145 A. U. (10 batalioane, 1 escadron, 6 baterii) în sectorul Orşova.
— Div. 187 germană (9 batalioane, 1 escadron. 14 baterii) în curs de transport-spre sec

torul Jiu.
Total forţelor din Transilvania la 24 August se ridică la 83l/-2 batalioane, 47 escadroane şi
81 baterii.
La sfârşitul lunei August, Generalul Arz, Comandantul Armatei l-a A. U,, se hotărâse ca,
menţinându-se în defensivă pe frontul de sud (Armata I şi II română) să treacă la ofensivă pe
frontul de est (Armata de Nord). La această ofensivă pe lângă forţele pe care le avea Armata I A.
U., trebuia să mai ia parte şi Corpul de cavalerie Schmetov şi Div. 89 germană ce începuse să
sosească în Transilvania, precum şi Corpul Alpin, aşteptat să sosească. M. C. G. german se opune
însă la acest proect şi ordonă a se rămâne deocamdată în defensivă pe tot frontul.
Continuarea o fen siv ei în Transilvania ( 2 0 — .28 VIII)

Armata de Nord.
Aveă în faţa sa Div. 61 A. U. parte din Div. 71, Brig. 1 Cav. Lanst, şi Div. 39 Honv.
La aripa dreaptă, Div. 14, după două zile de luptă, cucereşte la 24 August Dealul Leului
şi până în ziua de 27 August înaintează pe linia dealul Leului-cota 1139-dealul Glighii.
In ziua de 28 August un detaşament (4 batal, şi 4 baterii) din Div. 14-a, înaintează în re
giunea Păltiniş-origina Bârnarului-Belbor pentru a respinge unităţile inamice care înaintase delà
Dorna Vatra şi ocupase Şarul Dornei, Neagra Şarului şi Panaci. Restul diviziei cucereşte poziţia de
ia Gode-Mesterhaza şi Urziceni,
Div. 7-a împreună cu Brig. 15 infanterie (fostul grup Oituz al Diviz. 8-a), ocupă în ziua
de 26 August Mercurea Ciucului, inamicul retrăgându-se pe dreapta Oltului. Divizia trece apoi Oltul
şi până în ziua de 28 August ocupă înălţimile Tört-Härghita-Lazdombja pe care se opreşte şi
întăreşte.
Intre aceste două divizii, Div. 8-a acoperită de Brig. 4 Mixtă din Div. 14-a, se concen
trează până la 27 August pe valea Bicaz, între Bicaz şi Poiana Mărului.
La 28 August, Div, 8-a împreună cu Brig. 4-a Mixtă atacă şi trece Mureşul în regiunea
Gheorgheni-Alfalău, ajungând pe linia Francsal-Laposnia-dealul Gamasa şi Putnad.
La extrema stângă, Div. 2-a Cav., terminând concentrarea la 18 August, înaintează în şe
sul Secuilor cu misiunea de a exploărâ zona Csik-Martonos-Doboli de Jos şi a face legătura cu
Arm. 11-a. Până în ziua de 28 August, Div. 2 Cav. ajunge pe linia Kakuk-Piliska-Murgo-Gohan-
bukko pe care se întăreşte.
După luptele delà Mercurea Ciucului, Ia ?8 August, Brig. 15 Infanterie este adusă în regi
unea Gheorghenii în rezerva Armatei de Nord.
In rezumat până la 28 August Armata de Nord atinsese primul obiectiv ordonat: înălţimile
de Vest ale Mureşului şi Oltului superior (munţii Gurghiului, Hărghitei şi Barotului).
Armata Il-a.
Avea în faţa sa Div. 71 A. U. şi Corpul de cavalerie Schmetov.
Până în ziua de 27 August această Armată ocupă cu trupele de acoperire întărite obiec
tivele ordonate şi termină concentrarea în şesul Bârsei a diviziilor delà gros.
Divizia 6-a ajunge pe linia Comalău-Sf. Gheorghe.
Divizia 22 (organizată la 24 VIII din unităţi delà celelalte divizii ale Armatei) ajunge pe
linia Feldioara-Haghig. Aseste două divizii constituiau Corpul III Armată.
Divizia 4-a ajunge pe linia Haghig-Veresmart-Tânţari-Vlădeni.
Divizia 3-a pe linia Pârâu-Şercaia-Mândra-Tudoriţa. Aceste două divizii constituiau Corpul
11 Armată-
Divizia 21 (organizată la 24 August din unităţi ale Arm. 11-a) se găseă în linia 11-a în zona
Codlea-Râşnovul-T ohan.
Detaşamentul Putna se opreşte pe linia Comălău-Reti, stabilind prin div. 2-a Cavalerie, le
gătura cu Armata de Nord. Legătura cu Armata l-a nu se realizase încă.
La 24 August Divizia 5-a este luată delà Armata 11-a şi trimisă pe frontul de Sud, fiind
înlocuită în compunerea Corpului III prin Divizia 22-a.
In rezumat până la 27 August, Armata ll-a atinsese primele obiective hotărâte de M. C. G.,
stăpânind eşirile de Vest ale munţilor Perşani şi defileurile Oltului.
4Ô Războiul României
Annata l-a.
La 23 August Grupul Olt ocupă Avrigul trimeţând recunoaşteri pe valea Făgăraşului.
Delà 26 August, se constitue Corpul de Olt, compus din diviziile 13 şi 23 (ultima organi
zată din trupule grupului Olt-Lotru Brig. 1 Călăraşi şi Regimentul 1 Obuziere.
In seara de 27 August, Corpul de Olt ajunsese pe linia Avrig-Sacadat-dealul Cosacului-pis-
cul Dărâmat-Dolmanul-nord Hermany-dealul Bucata-Şelimbăr-nord pădurea Dreispitzwald-Gura Râului.
O încercare a Corpului de Olt de a ocupa Sibiul, a întâmpinat rezistenţă din partea in
micului (Div. 51 Honv. şi Brig. 143 A. U).
Div. 11-a termină concentrarea la 25 August, după care atacă Brigada 144 A. U., ajun
gând până la 27 August cu dreapta călare pe defileul Merişor, iar cu centrul şi stânga pe malul
stâng al Jiului românesc, poziţie pe care se opreşte şi se întăreşte.
Divizia l-a (cu 5 baterii art. grea) se consolidează pe poziţiile cucerite pe frontul vârful
Cocoşului-Bârsa-Orşova, cu avantposturi pe dreapta Cernei.
La 24 August, Divizia 12-a este luată delà Armata l-a şi trimisă pe frontul de Sud, iar
Divizia a 20-a aflată pe Dunăre în Oltenia, este pusă sub ordinele Armatei l-a. La 27 August şi
Divizia 2-a este luată delà această armată şi trimisă tot pe frontul de sud.
Armata l-a, care formă pivotul ofensivei în Transilvania, eră despărţită de Armata 11-a prin
puternicul masiv inaccesibil al Făgăraşului, iar cele 3 grupe de forţe care o compuneau, (Corpul de
Olt, Div. 11-a şi Div. l-a) erau şi ele despărţite respectiv prin munţii Lotrului şi prin munţii Vul
canului şi Mehedinţilor, fără comunicaţii între ele,
Slăbirea Armatei i-a (Div. 2 şi 12 trimise pe frontul de Sud), izolarea Corpului de Olt şi
pericolul de a fi întors prin valea Oltului, au determinat Comandamentul Armatei l-a să ceară şi
M. C. G. să consimtă ca atât Corpul de Olt cât şi Div. 11 să se oprească şi întărească pe po
ziţiile cucerite, fără a fi atins obiectivele hotărâte la 20 August (Nord Sibiu, Nord Haţeg).
Stagnarea ofen sivei în Transilvania.

In urma căderei Tuftucaei, Comandamentul de căpetenie, dă în ziua de 26 August, urmă
torul ordin Armatelor 1, 11 şi de Nord:
„Situaţia pe frontul de Sud devenind serioasă în urmă căderei Turtucaei şi a întăririlor
„primite de inamic, ofensiva generală în Transilvania se amână deocamdată până la noi dispoziţiuni.“
Armatele 1, 11 şi de Nord „se vor întări cât mai puternic pe poziţiunile ocupate, executând
„o cercetare cât mai activă spre inamic, înaintea liniei de siguranţă" ordonată a se ocupă la 20
August (vezi pag. 66).
Această linie fusese atinsă de Armata de Nord (înălţimile delà Vest de cursul superior al
Mureşului şi OltuluiJ şi de Armata a ll-a (linia Sf. Gheorghe-Feldioară-Noul) nu însă şi de Armata
l-a, care după cum s’a arătat, a fost oprită la Sud de Sibiu cu Corpul de Olt şi în defileul Me
rişor cu Div. ll-a.
In ziua de 29 August, Comandamentul de căpetenie dă un nou ordin:
„Situaţia de pe frontul de Sud cere deocamdată ca Armatele de pe frontul de Nord şi Nord-
Vest să rămână în defensivă.
„Pentru ca această defensivă să poată fi cât mai puternică este nevoe a se scurtă frontul
„actual şi a se face o mai strânsă legătură între Armatele 1, 11 şi de Nord“.
„In acest scop Armata ll-a va înainta şi pune stăpânire pe Valea Oltului şi a Homorodului
„între Făgăraş şi Homorod Almaş, întărindu-se apoi puternic. Linia de siguranţă va fi împinsă pe
„dreapta Oltului şi a Homorodului pe linia Homorod Mărtinuş-Caţă-Cohalm-Boholţ.
„Armata de Nord va înaintă-cu stânga sa până în zona mărginită la Vest cu râul Homorod,
„la Sud cu localităţile Homorod, Kemeyfalve, Lovetea (ambele inclusiv) împingând linia de siguranţă
„pe înălţimile delà Vest Homorod.
„Mişcarea aripei stângi a Armatei de Nord va face începe atunci când capetele de coloană
„ale Armatei a Il-a vor ajunge pe râul Homorod.
„Divizia 2-a Cavalerie întărită eventual cu un detaşament de infanterie va ocupă şi sta-
ţionăîn Odorhei.p
„Armata I-a se va menţine pe poziţiile ocupate, complectând organizarea lor defensivă într'un
„mod cât mai solid.
„Legătura între Armatele II şi I, a cărei flanc drept este la Avrig, se va face printr’un
„detaşament din Armata Il-a, care să ocupe Uţa de jos“.
înaintarea Arm atei Il-a ş i a stân gei Arm atei de N ord ş i operaţiu nile pe
restu l frontului între 1 ş i 13. IX. 1916.
înaintarea Armatei a II-a.
|. In urma ordinului de mai sus, Armata Il-a ordonă la 31 August:
[ — Corpul II (Diviziile 3 şi 4) „formând unitatea de preparaţie a atacului, va atacă sectorul
I „Făgăraş (inclusiv)-Kyralyhalma (inclusiv)“
I — Corpul III (Divizia 6 şi 22 şi Brig. 2 Căi.) „formând unitatea de manevră a acţiunei,
„va atacă sectorul Cohalm (inclusiv) Recaşul de Sus căutând a învălui stânga inamicului“.
— Divizia 21 rezerva armatei în zona Crisba-Hălchiul.
Brig. 3 Căi. să susţină dreapta C. III. A.
; — Obiectivul atacului : valea Oltului şi a Homorodului între Făgăraş Homorod şi Almaş.
După cucerirea acestui obiectiv, armata trebuiă să fie dispusă cu: C. II. A. in valea Oltului
cu Diviziile acolate intre Făgăraş şi Gura Homorod ; C. III. A. în valea Homorod cu diviziile acolate
delà Gura Homorod până la Homorod Almaş; Divizia 21 în rezerva Armatei în regiunea Vlădeni-
Feldioara-Bodul. Linia de siguranţă: Homorod-Mărtinuş-Caţa-Cohalm (înălţimile de pe dreapta Oltului
şi a Homorodului) pentru Corpul III şi linia sud Cohalm-Ticusul sas-Boholţ pentru C. II A.
Ofensiva Armatei Il-a începe la 2 Septembrie.
Pe frontul de atac al acestei Armate adversarul aveă Divizia 71 A. U. iar la extrema stângă
parte din Corpul Cavalerie Schmettow.
In ziua de 2 Septembrie, C. III A, înaintează şi ocupă cu Brig, 3 Cav.Homorod-Almaş,
cu Div. 6-a Caţa şi Homorod iar cu Div. 22 Cohalm şi Weihereeg 548.
In aceiaş zi Corpul II respinge pe inamic şi ocupă cu Div. 3-a Dăişoara şi dealul la Cruce
iar cuDiv. 4-a Todiriţa, Mândra şi Ileni. In ziua de 3 Septembrie, Div.4-a trece Oltul la Făgă
raş şi ocupă înălţimile delà Nord şi Nord-Vest.
In ziua de 3 Septembrie, Diviziile 21 şi 22 sunt luate delà Armata Il-a şi transportate pe
frontul de Sud,
Armata Il-a care ocupă un front de circa* 15 Km. la Vest de Olt şi Homorod, ordonă la
6 Septembrie retragerea grosului forţelor pe stânga Oltului, regrupându-le :
Div. 4-a în văile delà sud de Şinca Veche şi Perşani.
Div. 3-a în câmpia delà Sud-Est de Olt Bogat.
Div. 6-a în valea Homorodului Mic în regiunea Merchiaşa-Jimbor.
Pe dreapta Oltului şi a Homorodului, pe linia cucerită la 2 şi 3 Septembrie, sunt lăsate
avanposturi. Această regrupare este terminată la 9 Septembrie.
Rezistenţa Armatei în caz de atac, trebuiă făcută pe stânga Oltului.
înaintarea aripei stângi a Armatei de Nord.
In urma ordinului M. C. G, din 29. VIII., Armata de Nord ordonă Diviziei 7-a să atace
pe frontul Mandaraş-Lazdomija pentru a face legătura şi a înlesni înaintarea Armatei a 11-a.
Divizia 7-a înaintează şi trece munţii Hărghitei cucerind la 2. IX, Olafalăul Mic-Lovetea
şi Homorod Kemenyfalva, iar la 6 IX„ Odorheiul, respingând Brig. 19 V-tori Landsturm.
Divizia 2-a cavalerie ajunge la Dâriu, făcând legătura cu Arm. Il-a.
La centru Div. 8-a reiă înaintarea în ziua de 6 IX., trece prin marşuri grele munţii Ghiur-
ghiului, îndreptându-se cu Brig. 37 din dreapta spre valea râului Gurghiul şi cu Brig. 16-a din
stânga spre Praid-Corond, fără a întâmpină prea multă rezistenţă din partea Div. 61 A. U., care
aşteptă trupele române pe poziţiunile organizate la vestul masivului muntos. Divizia 8-a ajunge pe
linia: Dealul Fata Ciunga-Răchita 1185-Also Hokza 1198-Bodet-Tatarât.
La extrema dreaptă a Armatei de Nord, divizia 14-a se oprise la sfârşitul lunei August pe
poziţia Bâtca Rătăcel 1192-Măgura mare 1480-Curmătura-1386.
6
Pentru a bară o eventuală înaintare a inamicului spre Topliţa sau spre Belbor-Drăgpioasa
Div.-14-a a trimis un detaşament să ocupe muntele Căliman.
Pentru a asigură legătura între armata de Nord şi Armata rusă a Generalului Licinsky,
ce operă în Bucovina, M, C. G. român a intervenit către M. C. G. rus, propunând ca prin o acţi
une comună româno-rusă să se ocupe zona Dorna Vatra-Bistriţa transilvană. In acest scop Ruşii
să atace în zona Vârful Tămăului-Dorna Vatra, iar Brig. 4 Mixtă română, urmând culmea Călima-
nului pe la muntele Petrosul-cota 2102-Bistricioara, să atace spre Tihuţa sau Bistriţa transilvană,
întorcând poziţiile austriace fortificate delà Poiana Ştampei şi Măgura Calului.
Atacul din pai tea Ruşilor s’a dat cu forţe slabe (6 batal, şi 2 reg. cavalerie), care nu
au putut face mari progrese, iar la 17 Septembrie acţiunea Ruşilor la Dorna Vatră va încetă cu
desăvârşire. Atacurile date de Brig. 4 Mixtă spre dealul Negri (3 Km. sud Dorna Vatra) muntele
Pètrosul, începute la 4. IX, au progresat de asemenea încet. Un atac dat de Div. 14-a în ziua de
14. IX, a reuşit să ocupe cota 955 (Vest înălţimea între llve) dealul Căpăţâna-dealul Micolai-con-
fluenţa pâraelor Szalard şi Csiba Szelesei.
Oprirea ofensivei în Transilvania.

După ce armata Il-a şi stânga Armatei de Nord au atins obiectivele fixate prin ordinul
delà 29 August, Comandamentul de căpetenie român a dat la 6 Septembrie ordinul ca Armatele
I, II, şi de Nord să se oprească şi să fortifice terenul cucerit, organizând :
— O primă poziţie pe frontul pe care se găseau trupele la acea dată.
— A doua poziţie pe linia ce fusese ocupată şi în parte organizată de trupele de acope
rire după eşirea din defileurile Carpaţilor.
— A treia poziţie aceia care eră organizată pe frontieră înainte de a intră în războiu şi
care trebuiă complectată.
Armata de Nord ia măsuri ca în afară de poziţiile pe care ajunsese diviziile, să se mai
Organizeze o a doua poziţie pe linia dealurilor delà est de Topliţa şi înălţimile est de Mureş şi de
Olt şi o a treia poziţie care să bareze intrarea defileurilor.
Operaţiunile pe frontul Armatei I-a.
La Olt, delà 1 Septembrie Diviziile 13 şi 23 constituiesc Corpul 1 Armată.
Un atac al Diviziei 51 Honvezi în ziua de 31 August, îndreptat spre Orlat, respinge aripa
stângă a Diviziei 23-a spre Gura Râului.
In ziua de 6. IX un detaşament din C. I. A. ocupă nluntele Grigore (3 Km. est Sibiu).
In ziua de 9. IX Divizia 13-a execută o recunoaştere ofensivă atacând în sectorul Sacadat-
Daia Săsească şi ocupând dealul Râposului şi Cornăţel ; în aceiaş zi trupele sunt insă retrase pe
vechile poziţii.
La 7, IX, C. I. A. face legătura prin patrule la Uţa, cu detaşamentut (Reg. 6 V-tori, Brig.
2 Căi. şi un divizion art.), trimis de Armata 11-a.
Atacul germ an la Jiu, (1-7 Septem brie) ş i contra atacul român.

Generalul Sunkel, Comandantul Div. 187 germane sosit in ultimele zile ale lunei August
în sectorul Jiu, se hotărăşte a atacă grupul român (Div. 11-a), care înaintând în valea Jiului ajunse
în regiunea Petroşani, ameninţând calea ferată Caransebeş-Haţeg-Pişki, singura linie de transport
a Armatei iX-a germane.
In acest cop, Generalul Sunkel formează un grup de atac (Brig. 144 A. U., 6 batal, din
Div.187 germană şi 3 batal, din Corpul Alpin susţinute de o puternică artilerie) şi atacă la
1. IX, Divizia 11-a. •
După lupte crâncene care durează până la 7. IX, Divizia română, care a încercat mai multe
contra-atacuri nereuşite, este respinsă pe înălţimile depe frontieră, inamicul intrând în pasul Surduc.
După sosirea în Transilvania a Generalului Falkenhayn şi luarea comenzei Armatei IX-a
germane, hotărându-se ofensiva contra Corpului I-Armată, la Olt, atacul delà Jiu este oprit şi în
acest sector sunt lăsate numai trupele Brigăzei 144 A. U., iar unităţile Diviziei 187 germane şi
Corpului Alpin sunt transportate spre Sibiu.
Pentru a recuceri terenul pierdut, Armata I-a hotăreşte a atacă la Jiu. In acest scop trupele
Diviziei 11-a sunt întărite cu R. 43 I., R. 59 I., R. 1 V. şi 3 baterii m-te 63 delà Div. l-a, în
locul cărora se trimite acestei Divizii Reg. 81 delà Div. 20-a.
Div. 11-a trebuiă sa atace de front la Vulcan, Surduc şi Sadul, în timp ce un grup de
manevră format din R. 43 í., R. 59 I., R. 1 V., 2 batalioane din R. 49 1. şi 3 baterii m-te 63
„aflat sub ordinile Div. 11-a dar la dispoziţia Armatei I-a“, trebuiă să atace în două coloane la
Vest de pasul Vulcan în direcţiunea generală Bărbăteni şi apoi spre flancul drept şi spatele ina
micului fixat de Divizia 11-a
Atacul începe la 12. IX şi până în ziua de 14 cucereşte la aripa stângă înălţimile delà
Nord de Jiul românesc, la centru ajunge la Sud-Est Petroşani, iar la aripa dreaptă se apropie de
valea Jiului unguresc.
In ziua de 14. IX Armata I-a, din cauza evenimentelor delà Olt, unde C. I, A. eră puternic
atacat, ordonă Div. 11-a să oprească ofensiva, să se întărească pe poziţie şi să pregătească un
detaşament de 6 batalioane şi 3 baterii care să fie pus la dispoziţia armatei.
CAPITOLUL IX.
Operaţiunile în Dobrogea (19. VI11-15, IX, 1916

(Ofensiva Armatei 111 Bulgare,)
In tratatul secret încheiat cu puterile centrale în 1915, Bulgaria obţinuse, în schimbul în-
trărei sale în acţiune, teritoriile macedonene precum şi parte din teritoriul sârb până la Morava, iar
în caz de atac din partea României contra Bulgariei sau aliaţilor săi, i se promiteă teritoriile anexate
de România în 1913 precum şi revizuirea graniţei dobrogene, fixate prin tratatul delà Berlin. In
acelaş tratat se mai prevedeă că„ dacă Austro Ungaria, fără vre’o provocare, va fi atacată de un
stat mărginaş cu Bulgaria, aceasta se obligă ca deîndată ce i se va cere, să-şi pună forţele sale
în acţiune contra acelui stat.”
România declarase la 15 August război Austro Ungariei, nu însă şi Bulgariei. Aeeasta nu
se grăbeşte să declare război României, căci angajată deja cu majoritatea forţelor pe frontul delà
Salonic, eră prudent să aştepte mai întâi atitudinea armatelor aliate de pe acest front.
Dacă aliaţii delà Salonic ar fi atacat, cum de altfel se obligase prin convenţia militară din
4/17 August, înainte sau cel puţin simultan cu intrarea României în război, este puţin probabil că
Bulgaria şi-ar fi creiat un nou front de luptă atacând România înainte de a fi aşteptat mai întâi re
zultatul operaţiunilor delà Salonic.
întârzierea Bulgarilor de a intră în acţiune, îngrijorase comandamentele puterilor centrale,
care, cunoscând duplicitatea Bulgariei, încep să se îndoiască de loialitatea ei, cu atât mai mult cu
cât înainte de August 1916, Bulgaria angajase oarecare tratative diplomatice cu aliaţii, pentru o pace
separată.
România nu declarase război Bulgariei, căci eră inutil şi primejdios să fie provocatoarea
războiului pe frontul de Sud, unde România nu aveâ nimic de revendicat. Orice întârziere în înce
perea ostilităţilor pe acest front era în avantajul României, care câştigă timp pentru terminarea
concentrărei forţelor şi sosirea corpului de ajutor rus.
După cum s’a arătat însă, aliaţii delà Salonic, din cauza ofensivei preventive bulgare, nu
sunt gata a atacă nici înainte cu 8 zile şi nici la data întrărei României în acţiune. Bulgaria liniş
tită din această parte, se hotăreşte a declară război României.
La 19 August (1 Septembrie), ministrul român la Sofia, primeşte declaraţia de război din
partea Bulgariei, motivată de o pretinsă dar inexistentă încercare de trecere a Dunărei din partea
Românilor la Cladova.
in noaptea de 18/19 August, trupele bulgare atacase frontiera de sud a Dobrogei,
P ro ectele de operaţiuni p e frontul de Sud.

Proectul de operaţiuni al puterilor centraie s’a arătat la pagina 24 iar cel român la pagina 81.
La 15/28 August, generalul Falkenhayn, şeful M. C. G. german, surprins de atacul Româ
niei, ordonă mareşalului Mackensen, numit în aceiaşi zi comandant al trupelor austro-germano-bul-
garo-turce delà frontiera de sud a României : „Atac cât mai curând posibil. Direcţiune şi obectiv se
lasă la aprecierea mareşalului Mackensen ”
La 16/29 August mareşalul Hindenburg fiind numit şef alM. C. G. german în locul generalului
Falkenhayn, fixează astfel misiunea mareşalului Mackensen: „Majestatea sa ordonă: deocamdată se
„va renunţă la trecerea Dunărei. Misiunea grupului de armate va fi mai ales ca, asigurând linia
„Dunărei prin pătrunderea în Dobrogea, să atragă forţe asupra sa şi să le bată.
Prin urmare deocamdată, misiunea armatei Mackensen erà ca, atacând să atragă în Dobro
gea cât mai multe forţe române de pe frontul de Nord şi Nord-Vest, în scopul de a uşurâ situaţi-
unea frontului austro-ungar şi a îndepărtă forţele române de punctul cel mai vulnerabil pentru puterile
centrale-Transilvania-unde deocamdată nu se dispuneâ de forţe.
Trecerea Dunăriei este amânată, pentrucă această operaţiune nu eră prudentă, atâta timp
cât forţele româno-ruse din Dobrogea nu erau bătute, sau cel puţin împinse în interiorul Dobrogei
şi pentrucă nu se dispuneâ de forţe şi material de război necesar unei astfel de operaţiuni. Debitnl
redus al căilor ferate bulgare ar fi cerut timp îndelungat pentru transportul forţelor austrogermane
în Bulgaria.
Punctul de trecerea Dunărei eră să fie ales în raport cu desfăşurarea operaţiunilor pe fron
tul de Nord, După cum se va vedeâ, comandamentul german a intenţionat la început ca forţele din
Dobrogea să treacă Dunărea la Galaţi, în timp ce forţele din Transilvania aveau să pătrundă în
valea Şiretului, prin valea Oituzului. Când s’a renunţat la ruperea frontului la Oituz, s’a hotărât a
se trece Dunărea la Turtucaia, Rusciuk sau Şiştov, după cum se va reuşi a se sparge frontul român
din Carpaţi la Braşov-Predeal, sau Olt-Jiu.
Situaţia forţelor în D ob rogea la 19 A ugust.

(Schiţa 4)
Forţele bulgaro-germane.
Pentru operaţiunile în Dobrobea, s’a creiat încă delà 1 Octombrie 1915, Armata III Bulgară
(general Toşeff), care la 19 VIII erà compusă şi grupată astfel:
— Detaşamentul Maior Hammerstein (1 batalion german, 2 baterii grele, 1 baterie obuziere
3 escadroane) în zona Tetovo,
— Divizia 1 bulgară Sofiska*) (general Draganof) cu 22 batalioane, 4 escadroane, 12 ba
terii câmp, 2 baterii munte, 3 baterii obuziere, cu grosul în zona Kemanlar-Hârşova (pe drumul
Akadânlar), iar cu Brig. 2 Inf. şi 3 baterii în zona Savai-Kolcovo (pe direcţia Sumla-Akadânlar-
Silistra).
— Divizia 4 Bulgară Breslavska (general Kiselof) cu 17 batalioane, 12 baterii câmp, 4 ba
terii obuziere, 1 baferie aruncătoare de mine, 7 baterii grele) în zona Balbunar.
— Divizia 1 Cavalerie (general Colef) cu 20 escadroane şi 1 baterie în zona Hambarlâk-
Kardjaot cu 1 brigadă la Haskioi.
— Garnizoana punctului întărit Varna (general Kantardgief) cu 8 batalioane şi 3 baterii
de câmp.
— Garnizoana Rusciuk (Colonel Enciev) cu 6 batalioane şi 2 baterii de câmp.
— Brig. 1 din Divizia 6 bulgară (general Popov) cu 8 batalioane, 6 baterii de câmp, în
zona Sadikioi-Iaz Tepe, ca rezervă generală la dispoziţia mareşalului Mackensen.
Totalul forţelor bulgaro-germane în Dobrogea; 62 ’ batalioane, 23 escadroane, 36 baterii
câmp, 2 baterii munte, 8 baterii obuziere, 9 baterii grele.
Forţele româno-ruse.
— Capul de pod Turtucaia: Divizia 17 cu: 19 batalioane, 29 baterii (8 mobile, 21 de po
ziţie), 28 turele tunuri de 53 m/m, 14 turele tunuri de 37 m/m.
*) Divizia bulgară organizată pe 3 brigăzi infanterie (à 2 regimente à 3-4 batalioane) şi 2 regimente artilerie
à 6 baterii.
' — Capul de pod Silistra: Divizia 9 cu: 16 batalioane, 1 escadron, 17 baterii (14 mobile,
j 3 de poziţie) şi 3 turele tunuri de 53 m/m.
— Capul de pod Cernavoda cu: 2 batalioane şi 13 baterii de poziţie.
— Divizia 19 cu: 18 batalioane, 1 escadron, 7 baterii în zona Bazargic, cu acoperirea pe
frontieră.
— Brig. 5 călăraşi (7 escadroane) pe frontieră la sud Bazargic.
— Divizia 3 Cavalerie rusă (general Leontiev) cu 24 escadroane şi 2 baterii trecuse Du
nărea la Isaccea în ziua de 14 August.
pşpşfţ!
— Divizia 61 rusă (general Pavlov) cu 16 batalioane şi 6 baterii, transportată pe Dunăre,

: terminase debarcarea la Cernavodă Ia 18. VIII, iar la 19. Vili eră în marş spre Cobadin.
— Divizia Sârbă (colonel Hadgici) cu 12 batalioane şi 3 baterii adusă de asemenea pe
' Dunăre, terminase debarcarea la Cernavoda în ziua de 19 August,
! Forţele ruse formau Corpul 47, comandant de generalul Zaiancikowski, care erâ sub or-
? dinele Armatei 111 române. Celelalte mari unităţi române din Dobrogea, erau deasemenea sub ordi
nele directe ale aceleaşi armate (cartierul la Bucureşti).
Totalul forţelor româno-ruse din Dobrogea eră de; 83 batalioane (28 ruse), 34 escadroane
(24 ruse), 40 baterii mobile (11 ruse) şi 34 baterii de poziţie.
Planul de operaţie al Arm atei III Bulgare.

I Mareşalul Mackensen hotărâse ca să atace şi să cucerească simultan Turtucaia (cu Div. 4
bulgară) şi Silistra (cu Div. 1 bulgară). Cucerirea Turtucaei şi Silistrei asigură libertatea de acţiune
a operaţiunilor bulgare în Dobrogea şi prin stăpânirea Dunărei, privă comandamentul român de po
sibilitatea de a transportă forţe în Dobrogea.
Generalul Toşeff, comandantul Armatei 111 bulgare, apreciază însă că, atacul simultan a celor
două puncte întărite ar însemnă o înprăştiere de forţe şi că Divizia 4 ar fi insuficientă pentru a
cuceri Turtucaia, apărată de forţe superioare şi care ar putea fi sporite într'o singură zi cu trupe
aduse delà Bucureşti. Pe de altă parte eră necesar a se da o puternică lovitură Turtucaei, pentru a
o cuceri cât mai curând, înainte de a sosi ajutoarele ruse, ceea ce ar fiameninţat puternic moralul
armatei române.
In urma discuţiunilor avute între generalul Toşeff, şeful său de stat major colonel Popov,
mareşalul Mackensen şi şeful său de stat major colonelul Hentsch, s’a hotărât următorul plan de
operaţie ;
— Divizia 4 Bulgară, Brig. 1 din Div. 1 Bulgară şi detaşamentul Hammerstein, în total 27
batalioane (l german), 3 escadroane 37 baterii (18 de câmp, 8 de obuziere câmp, 8 de obuziere
grele, 2 de munte şi 1 batalion aruncătoare de mine), sub comanda generalului Kiseloff, aveau în
sărcinarea de a atacă şi cuceri Turtucaia.
— Brig. 2 din Div. 1 avea misiunea de a ocupă nodul de comnnicaţie Akadânlar, a supra-
vsgheă forţele române delà Silistra şi a acoperi flancul şi spatele Turtucaei.
— Brig. 3 din Div. 1 trebuiă să înnainteze pe drumul Hârşova Kemanlar, până la Petrakli,
rămânând la dispoziţia comandamentului armatei. Această brigadă făcând legătura între cele 2 grupe
de forţe precedente, urmă a fi utilizată, fie pentru a opri un atac din spre Silistra spre Turtucaia,
fie pentru a întări atacul Turtucaei.
— Div. 1 Cav. cu 1 companie ciclişti şi 2 companii infanterie, aveă misiunea de a ocupă
nodul de comunicaţie Kurtbunar şi a intercepta comunicaţia între Bazargic şi Silistra. O brigadă din
această divizie de cavalerie, trebuiă trimisă la Haşkioi, pentru legătură cu Brig. 2 din Div. 1.
— Grupul Varna aveă misiunea de a apără Varna contra unui atac din spre Bazargic
Bälde, sau din spre mare.
— Brig. 1 din Div. 6 formă rezerva generală a mareşalului Mackensen în regiunea Sadi-
kioj-Iaz Tepe.
In rezumat dar: Divizia 4 şi Brig. 1 din Div. 1 trebuiă să atace şi să cuceriască Turtucaia,
iar Brig. 2 din Div. l-a şi Div. Cavalerie şi garnizoana Varna trebuiau să supravegheze şi să fixeze
trupele române delà Silistra şi Bazargic. Ca rezervă a armatei 111 bulgare eră Brig. 3 din Div. 1 la
aripa stângă în spre Turtucaia, iar ca rezervă a comandamentului Mackensen eră Brig. 1 din Div.
6 la centrul sectorului Silistra-Balcic.
Planul de apărarea D obrogei.

Proectul român de operaţiuni prevedeâ;
Până la sosirea trupelor ruse Diviziile 17, 9 şi 19 vor rezista atacurilor bulgare, acoperind
„în acelaş timp debarcarea şi înnaintarea trupelor ruse în Dobrogea precum şi adunarea lor după
„debarcarea în zona delà sudul liniei Cernavoda-Medjidia.
„După intrarea în linie a forţelor imperiale ruse, destinate a opera în Bulgarta, forţele ali-
„ate româno-ruse vor fi în măsură să înceapă operaţiunile ofensive în Dobrogea de Sud şi în
„Bulgaria răsăriteană.
„Scopul acestor operaţiuni va fi de a pune stăpânire pe zona Rusciuk-Şumla-Varna, asigu
râ n d această zonă spre Sud şi Vest, precum şi a atacă şi distruge forţele inamice din Bulgaria
„de Nord şi Răsărit“.
Instrucţiunile de acoperire prevedeau că trupele de acoperire aveau misiunea de suprave
ghere şi recunoaştere,
In fine directiva comandamentului de căpetenie prevedeâ astfel desfăşurarea operaţiunilor
în Dobrogea :
Faza l-a defensivă.
„In faţa atacurilor unor forţe prea superioare, Diviziile 9 şi 17 vor rezistă în întăririle cape
le lo r de pod, până la ultima extremitate, cunoscând că prin resistenţa lor vor facilită înaintarea
„trupelor ruse în Dobrogea de Sud, precum şi executarea operaţiunilor ofensive ulterioare ale Armatei 111.
„Dacă inamicul va atacă cu forţe superioare numai capul de pod Turtucaia, garnizona
„capului de pod Silistra va atacă de îndată pe înamic. Pentru a face faţă atacurilor executate cu
„forţe superioare în Dobrogea, comandamentul Armatei 111 va comptă şi pe una din Diviziile 17
„sau 18, care se vor transportă la Olteniţa pentruca apoi, după trecerea pe malul drept, să întăreas
c ă trupele Diviziilor 17 şi 9.
„In prima fază Diviziile 17, 9 şi 19 vor operă sub ordinile directe ale comandantului
„Armatei 111. Comandamentul Corpului Vil armată (Div. 9 şi 19) nu va începe a funcţionă decât cu
„câtevă zile înainte de începerea operaţiunilor noastre ofensive în Dobrogea.
„Faza 2-a ofensivă.
Va începe după intrarea în linie a trupelor ruse, cam către ziua 10-a de mobililizare, sau
„ la o anumită zi ce se va comunică ulterior.
„Divizia de cavalerie rusă va trece Dunărea la Isaccea şi va înaintă spre Medjidia, unde
„va sosi în seara zilei a 3-a de mobilizare. De aci se va deplasă spre Sud, sub protecţia trupelor
„române ale Div. 19, astfel că în seara zilei a 5-a de mobilizare să se găsească,la Sud-Vest de Copadin.
„Diviziile ruse de trei arme vor fi transportate pe Dunăre la Cernavoda, unde vor debarcă
„şi apoi se vor deplasă treptat spre Sud, astfel că în seara zilei a 5-a de mobilizare, să se găsească
„în zona Medjidia-Peştera-Mamut Cuius-Copadin.
„Directiva generală pentru operaţiunile ofensive va fi :
„A se atacă în direcţiune generală Rusciuk-Razgrad, cu misiunea de a bate trupele inamice
„din această zonă şi a ocupă Rusciucul şi apoi regiunea cuprinsă între Rusciuk-Târnova şi Balcani,
„întinzându-se la Vest până la valea Iantrei.
„A se ocupă litoralul mărei între Varna şi Burgaz, a se învesti Şumla şi a se pune stăpâ
n ire pe trecătorile munţilor Balcani de Răsărit (micul Balcan), asigurându-le în contra eventuale
„atacuri delà Sud.
„Trupele rămase pe malul stâng al Dunărei, vor concură la acţiunea ofensivă prin bom
b ard area Rusciukului.
„Flota de Dunăre va întră de asemenea în acţiune.
Fortificaţiile Dobrogei.
In perioada neutralităţei s’au executat în Dobrogea următoarele fortificaţiuni :
— Turtucaia, Silistra şi Cernavoda au fost organizate ca cetăţi de moment.
— In interiorul Dobrogei s'au organizat, cu fortificaţii de câmp, următoarele 3 poziţii de
rezistenţă :
— Hairanchioi-Caraomer-Mangalia.
v — Raşova-Cocargea-Copadin-Uzumlar-Topraisar-Tuzla.
Aceste două poziţii erau legate la aripa dreaptă, între Mulciova şi Hairankoi (spre Dunăre)
prin poziţia fortificată delà Bairam Dedé-Ghiolpunar-Adam Klisi.
A 3-a poziţie urma seria de îtiăiţimi delà 5—6 km. Sud de calea ferată Cernavoda—Con
stanţa, între Cochirleni (pe Dunăre) şi Marea Neagră. Această poziţiune a fost numai începută.
Atacul şi cu cerirea Turtucaei.*)

(Ş ch iţa 3)
Denumirea de capete de pod fusese dată Turtucaiei şi Silistrei în ipotezele făcute în anii
1914—1915. In aceste ipoteze cele două locuri întărite aveau misiunea ca, în cazul evacuărei forţate
a Dobrogiei, să se păstreze la Sud de Dunăre capete de pod, care să permită evacuarea populaţiei
militare a acestei provincii, apoi trecerea armatelor în Dobrogea şi recucerirea terenului perdut.
In proectul de operaţiuni aplicat în 1916, aceste denumiri, de capele de pod, fuseseră
păstrate, deşi erau improprii, întrucât nu mai eră vorba de o evacuare a Dobrogei, ci de o rezis
tentă şi eventual o retragere în interiorul Dobrogiei spre Nord, până la sosirea ajutorului rus şi
luarea contraofensivei.
Locurile întărite Turtucaia şi Silistra aveau misiunea de a atrage şi fixă forţele inamice,
procurând timpul necesar concentrărei Ruşilor şi Iuărei ofensivei.
Din cauza misiunei ce aveau aceste locuri întărite, numai la Silistra s’a construit un pod
pentru trecerea trupelor de pe un mal pe altul ; la Turtucaia, unde podul ar fi fost de altfel
ameninţat de a fi distrus de flota inamică, trecerea trupelor de pe un mal pe altul s’a făcut prin
vase de transport.
Organizarea defensivă a Turtucaei. -
A început în Iulie 1914 şi s’a executat în cei doi ani de neutralitate, la început proectându-se
un cap de pod ofensiv— cu un pod între Turtucaia şi Olteniţa — iar mai târziu rămânând un simplu
loc întărit cu misiune pur defensivă, podul construindu-se între Silistra şi Călăraşi.
Fortificaţia Turtucaei cuprindeâ:
— O poziţie de avantposturi, organizată pe trei linii din şanţuri adăpost discontinui, pentru
plutoane şi companii. Linia gărzilor mari: dealul Turkştnil-Siahlar-Sud Mesimahle şi Denizler-Nord
Endjikioi-Viskioi-dealul Cusui, la circa 3 km. înaintea poziţiei principale de rezistenţă.
— O poziţie principală de rezistenţă, în semicirconferinţă, cu o rază de 7-8 km.
Această poziţie consistă din 15 centre de rezistenţă (redute închise) la interval de circa
2 km., cu adăposturi blindate.
Intre centre erau şanţuri adăpost discontinue şi turele de 53 şi 37 m/m. Innapoia centrelor,
la 100-300 m., erau 3 „ linii de reculegere“ pentru rezerve sau trupele ce se retrăgeau. înaintea
centrelor, pe o adâncime de 500-600m. erau abatise, gropi de lup şi reţele de sârmă.
— Poziţia 2-a de rezistenţă, la o depărtare de circa 4 km. de poziţia principală, consistă
din o singură linie necomplect organizată până la declararea războiului
Forţele rom âne din Turtucaia şi dispozitivul lor.
Garnizoana cetăţei Turtucaia eră formată din Divizia 17, compusă din :
— Regimentele 36, 76, 79 infanterie a 4 batalioane,
— Batalioanele IV din reg. 40, 75, 80 infanterie.
— 4 batalioane miliţii, 1 companie grăniceri,
— Artilerie mobilă: 2 baterii 75 m/m tragere repede, 2 baterii obuziere 105 tragere repede,
2 baterii obuziere 120 şi 2 baterii 53 m/m.
— Artilierie de poziţie : 6 baterii 75 (4 cu tragere repede bulgare) ; 2 baterii 87 m/m ; 2 ba
terii obuziere 120 (una nu aveă muniţii); 1 baterii mortiere 120 (6 piese cari nu au funcţionat,
nefiînd gata cupolele); 1 baterie obuziere 210 (din care numai o piesă instalată şi în funcţiune);
6 baterii tunuri 105; 2 baterii tunuri 120 (din care una nu a funcţionat, nefiind gata instalaţia);
1 baterie tunuri 150.
*) Colonel Bârzotescu. Operaţiunile iniţiale in Dobrogea.

48 ftăzboiul României
— 1 escadron din reg. 9 călăraşi.

— 1 avion sosit la 23. VIII.
— Total; 19 batalioane, 1 escadron, 29 baterii (8 mobile, şi 21 de poziţie, din care 4 nu
au funcţionat) 28 turele 53 m/m 14 turele 37 m/m, 1 companie de pionieri.
Dispozitivul şi repartiţia trupelor eră următoarea :
a) In avantposturi erau 3 batalioane şi anume : în sectorul I şi III câte 1 companie din
fiecare batalion din linia l-a iar în sectorul II eră 1 batalion.
b) Poziţia principală de rezistenţă eră împărţită în 5 sectoare :
•— Sectorul I Staroselo, cuprindeă fronlul de Vest al capului de pod, delà Dunăre până în
valea Staroselo, cu centrele de rezistenţă 1-5, front 8 km.
Trupe: 5 batalioane (Reg. 36 Inf. şi batal. IV/40 I); 17 mitraliere de poziţie; 29 guri de
focfixe (8 tunuri 75, 12 tunuri 105, 4obuziere 120, 4tunuri 150, 1 obuzier 210 şi 23 turele.
Pe malul stâng al Dunărei 8 tunuri câmp, 4 tunuri 75 şi 4 tunuri 120); artilerie mobilă,
repartizată Ia 19 August: 2 baterii 75 (Reg. 3 Art.).
— Sectorul II Daidir cuprindeă frontul de Sud, cu centrele 6—9, front 5 km.
Trupe: 4 batalioane (Reg. 79 Inf.); 17 mitraliere de poziţie; 19 guri de foc fixe (4 tunuri
87; 8 tunuri 105, 7 obuziere 120, 7 turele); artilerie mobilă repartizată la 19-VIII: 2 baterii obuziere 120.
— Sectorul III Antimovo, cuprindeă frontul de Est, cu centrele 10—15, front 12 km.
Trupe : 4 batalioane (Reg. 76 Inf.): 18 mitraliere poziţie; 21 guri de foc fixe (4 tunuri 105,
1 tun120 cupolă, 4 tigiuri 87, 4 tunuri 75, 8 tunuri 105, 7 turele 53): artilerie mobilă repartizată
la 19. VIII: 3 baterii obuziere 105.
— Sectorul IV Dunăre cuprindeă apărarea fluvială (1 baterie 75, 1 baterie 120, 9 turele 53,
4 tunuri 75, 2 turele 37, estacade plutitoare şi fixe, 1 baraj de torpile, 3 stavilare.
— Sectorul V Olteniţa, cuprindeă trupele de pe malul stâng al Dunărei (Greaca-Oiteniţa-
Spanţovo) cu 2 batalioane miliţii.
— Rezerva generală a capului de pod: 4 batalioane (bat. IV din Reg. 75 şi 80 şi 2 ba
talioane miliţii).
— Escadra de Dunăre (4 monitoare şi 8 vedete) ancorate de la 14 VIII în faţa Turtucaei
P lan u l d e a ta c a l T u rtu caei.
Comandamentul bulgar aveă informaţiuni precise asupra organizărei Turtucaei. Lt. Colonel
Panof în lucrarea „Atacul şi stăpânirea Turtuacei“ arată căi „Serviciul de siguranţă al Armatei 111
„Bulgare a fost foarte bine organizat ; au fost agenţi şi curieri devotaţi şi încercaţi ; populaţia lo-
„cală a colaborat pentru a adună informaţiuni despre cetate, făcând în acelaşi timp un plan amă
nunţit. Toate lucrările de fortificaţie au fost cunoscute, precum şi marea dezvoltare a tranşeelor,
„comunicaţiilor şi profilele lor, Se ştia că flota este lângă cetate şi că peste Dunăre nu este con
stru it vre-un pod.“
Cu atacul Turtucaiei, Armata 111 Bulgară a însărcinat pe generalul Kiselof (comandantul di
viziei IV) cu următoarele forţe: Div. 4., Brig. 1 din Div. 1 şi detaşamentul maior Hammerstein.
In total: 27 batalioane (1 german), 3 escadroane, 37 baterii (18 de câmp, 8 de obuziere câmp, 8
de obuziere grele, 2 de munte, 1 batalion arucătoare mine).
Planul de atac:
— Divizia 4 Preslavska (17 batalioane, 23 baterii) trebuiă să atace sectorul II din centru
şi anume: cu Brig. 1 centrul 9, cu Brig. 3, centrele 7 şi 8. — Reg. 47 lnf. în rezerva generalului
Kiselof, comandantul atacului.
— Brig. 1 Div. 1 (6 batalioane şi 11 baterii) trebuiă să atace dreapta sectorului 11 (frontul
de Sud) şi anume centrul 11.
— Detaşamentul Hammerstein (A batalioane, 3 escadroane, 2 baterii) trebuia să cucerească
şi să atace centrul 3 din sectorul I (de Vest).
Prin urmare atacul bulgar a fost concentrat pe frontul de Sud al capului de pod, între cen
trele 5 şi 11.-2/3 din forţele bulgare au atacat sectorul din centru (centrele 6-9) iar restul centrele
alăturate din sectoarele de Est şi Vest. Restul sectoarelor de Vest şi Est nu au fost atacate ci nu
mai supraveghiate.
Alegerea frontului de Sud ca sector de atac este uşor explicabilă, căci ;
Războiul României ’ 49
— Atacul asupra sectorului de Vest nu ar fi obţinut de cât o împingere a garnizoanei din

Turtucaia spre Silistra, direcţia naturală de retragere.
— Atacul sectorului de Est ar ti pus trupele atacului cu spatele la Silistra.
D esfăşurarea O peraţiunilor,
In noaptea de 18/19 August, Bulgarii au atacat pichetele de pe frontieră, care au fost reluate
de Români în ziua de 19. VIII.
In noaptea de 19/20 şi în ziua de 21. VIII, inamicul a atacat avantposturile capului de pod
le-a respins pe poziţia principală de rezistenţă, înaintând până la 1000-1500 m. de această poziţie.
In seara de 20. VIII, trupele capului de pod erau retrase şi instalate în poziţia principală
de rezistenţă,
In aceiaşi seară comandamentul capului de pod ia urmă'toarele măsuri :
Sectorul I este întărit cu un batalion din rezerva capului de pod (1V/75).
In urma cererilor repetate ale comandamentului sectorului III, ale cărui avantposturi se re
trăsese cea mai mare parte fără a fi fost atacate, se pune la dispoziţia acestui sector 2 companii
din rezerva capului de pod,
Alte 2 companii din rezerva capului de pod au fost trimise să ocupe centrele de rezistenţă 1 şi 2.
Astfel că înainte de a se începe lupta pe linia principală de rezistenţă, rezerva capului de
pod a fost înjumătăţită, reducându-se Ia 2 batalioane.
Ziua de 21. August.
Bulgarii au apropiat trupele de poziţia principală de rezistenţă. Ia distanţa de atac.
In sectorul I, bat. 11/36 părăseşte eşindul delà Staroselo, speriat de ştiri falşe şi fără a fi
fost atacat. In dimineaţa de 22.VII1 este readus pe poziţie.
In această zi detaşamentul Hammerstein atacă eşindul delà Staroselo delà stânga sectorului
I. Primele atacuri sunt respinse, dar cătră seară, comandantul sectorului, fiind falş informat cum că
inamicul ar fi pătruns şi întors apărarea dealului Staroselo, a ordonat retragerea pe linia centrelor
3 şi 5, retragere care se execută în dezordine. Comandantul capului de pod „a încuviinţat“ această
retragere.
In sectoarele 2 şi 3 nu a fost acţiune, decât bombardament de artilerie.
Comandantul Sectorului 1 raportase în această zi capului de pod că fusese atacat de forţe
superioare şi că respinsese 10 atacuri inamice, deşi în realitate acest sector nu suferise decât Ia
aripa stângă atacul slabului detaşament Hammerstein. Deasemenea sectorul III ceruse ajutoare deşi
nu fusese atacat de loc.
Aceste rapoarte necontrolate, fac pe comandantul capului de pod să trimită jumătate din
rezerva sa în ajutorul sectoarelor I şi III, iar pe de alta parte să ceară M. C. G, ajutoare. M. C. G.
aprobă să întărească garnizoana capului de pod cu trupe din rezerva sa generală, care va începe
a sosi în Turtucaia în seara de 22. VIII.
Ziua de 22 August.
Generalului Kiselof şi-a instalat - infanteria şi bateriile în vederea atacului. Nici o acţiune
însemnată nu a avut loc, Un ordin de contraatac şi recucerire a eşindului delà Şiahlar, dat de coman
dantul capului de pod sectorului I, a fost contramandat.
Raportul capului de pod cătră M. C. G. trimis la ora 12,30 arată că : „Se aşteaptă sosirea
„întăririlor de infanterie şi artilerie peutru a atacă. Pierderile noastre în morţi şi răniţi sunt 200
„aproximativ. Materialul nostru nu a suferit nimic.“
Prin urmare încă nici o îngrijorare pentru nici unul din comandamente, asupra situaţiei
la Turtucaia.
Comandantul Armatei III bulgare, aflând de apariţia cavaleriei ruse, consideră că „situaţia
„devenise ameninţătoare şi se impunea o mai mare urgenţă pentru cucerirea Turtucaei“ şi ordonă
generalului Kiselof să grăbească atacul.
Ziua de 23 August.
In această zi grupul generalul Kiselof a început atacul poziţiei principale de rezistenţă.
Distribuţia forţelor capului de pod în dimineaţa de 23 August eră:
7
50 ' Războiul României
— In sectorul I: VU batalioane (R. 36. I cu 4 batal., 1V/40, IV/75. 1/75 şi 2 companii miliţii)
din care 5 în uvraje şi 2 în rezervă de sector.
— In sectorul II : 4 batalioane (R. 79. I.) din care 2 în uvraje şi 2 în rezervă de sector.
In sectorul III: 4 batalioane (R. 76 I,) şi 2 comp. miliţii.
— Artileria mobilă aveâ aceiaş distribuţie, cu deosebire că sectorulu I, i se mai dă în seara
de 22.V1II, 1 divizion (2 baterii) obuziere 105, iar sectorului III, 2 baterii 75.
In urma luptelor din ziua de 21.VIII, în care sectorul I raportase că fusese atacat de forţe
mult superioare şi că respinsese 10 atacuri, deşi în realitate presiunea inamicului (detaşamentul
Hammerstein) fusese slabă, iar sectorul III ceruse mereu ajutoare deşi nu fusese deloc atacat, aten
ţiunea comandamentului capului de pod este atrasă asupra acestor 2 sectoare şi în special asupra
sectorului I, care de fapt nu fusese atacat decât la extremitatea de Sud. Toate disponibilităţile ca
pului de pod în infanterie şi artilerie sunt trimise acestor sectoare şi în special sectorului I, pe
când sectorul II,unde în realitate se exercită efortul principal al inamicului, nu este de loc întărit.
In urma evenimentelor din ziua de 21.VIII, comandantul capului de pod ceruse ajutoare
Marelui Cartier General, care trimite în ajutorul Turtacaei; Reg. 34, 74, 75, 80 din Div. 15 (care
eră în rezerva M. C. G.), R, 2 Gr. şi 1 divizion obuziere 105. In total : 15 batalioane şi 3 baterii.
Aceste ajutoare sosesc în Turtucaia pe rând, câte 1 batalion începând din ziua de 22.VIII ora 20
şi până în noaptea de 23/24.VIII ora 2.
La 7 dimineaţa în ziua de 23.VIII, artileria bulgară (64 tunuri câmp, 24 obuziere câmp,
22 obuziere grele, 8 tunuri grele) începe pregătirea de artilerie a atacului, care durează până la
ora 8.
Divizia 4 atacă sectorul II din centru şi anume: Reg. 19 şi 48 bulgare centrele 7 şi 8,
Reg. 31 centrul 9, iar Reg. 7 concură la atacul centrelor 9 şi 10.
Brig. 1 din Div. 1 bulgară atacă extremitatea dreaptă a sectorului III şi anume; Reg. 1 şi 6,
centrele 10—12, iar celelalte centre ale sectorului (13 — 15) sunt numai mascate cu fracţiuni din
Reg. 6 Inf.
Detaşamentul Hammerstein atacă centrul 3.
Reg. 47 bulgar (Div. 4) rezerva atacului la Denizler, la dispoziţia generalului Kiselof.
Atacul infanteriei bulgare începe la ora 8 şi după lupte extrem de crâncene, Bulgarii cu
ceresc până în după amiaza zilei de de 23.V1II : centrul 3 (sectorul 1), centrele 7, 8, 9, (sectorul II),
şi centrele 10, 11, 12 din sectorul III.
Trupele române din sectorul 11 (Reg. 79 Inf.) asupra căruia s’a executat atacul principal
bulgar, s’au luptat cu îndârjire până la ora 11, când sunt nevoite a părăsi centrele de rezistenţă
distruse de artilerie, după ce avusese 46 ofiţeri şi circa 3000 soldaţi morţi şi răniţi şi se retrag pe
poziţia 2-a.
In ajutorul acestui sector s’au trimis 4 din batalioanele sosite (I, 11/74 şi II, 111/75). Batal.
11/75 încearcă la ora 11 un contra-atac care nu reuşeşte. Celelalte batalioane opresc înaintarea ina
micului pe liziera Sud a pădurei Turtucaia.
Trupele sectorului 3 (R. 76 I., 2 comp. miliţii şi 1 batal, din R. 80 I. sosit dimineaţa) au
rezistat până la amiază, când au început retragerea în desordine, centrele 12, 13, 14, 15, fără luptă,
unităţile împrăştiindu-se şi ne mai putând fi adunate.
Detaşamentul Hammerstein, care trebuia să atace centrul 3 din sectorul 1, a primit ordinul
de atac târziu şi abia la ora 17 începe atacul. Trupele acestui sector începuse însă retragerea fără
luptă la ora 16, retragere ordonată de comandantul sectorului din cauză că inamicul ocupase cen
trele sectorului din stânga (sectorului 2).
Pentru recucerirea poziţiumlor părăsite de trupele sectorului 1, se încearcă un contra atac
care însă nu reuşeşte şi se transformă în panică.
Spărtura în poziţia principală de rezistenţă fiind făcută pe tot frontul de Sud (centrele 7-12)
pe o întindere de circa 10 Km, Generalul Kiselof comandantul atacului ordonă ca în aceiaşi zi să
se lărgească spărtura şi să se continue înaintarea pe poziţia a 2-a de rezistenţă. In acest scop:
— Brig. 3-a din Divizia -4-a trebuiâ să înainteze spre Nord-Vest pentru a lărgi spărtura
în sectorul 1.
— Brig. l-a din Divizia l-a trebuiâ să lărgească spărtura spre Nord-Est în sectorul 3.
— Brig. l-a din Divizia 4-a întărită cu Reg. 47 din rezervă, trebuiâ să înainteze prin
spărtura făcută drept spre Nord ca să atace a doua poziţie de rezistenţă.
Până seara Brig. 3-a din Divizia 4-a a cucerit centrele 5 şi 6, iar Brigada l-a din Divizia
l-a centrele 13 şi 15.
S’a renunţat însă a se atacă în această zi poziţia 2-a, din cauza oboselei şi desorganizărei
trupelor, a terenului păduros şi a rezistenţei apărărei din sectorul 2.
La ora 17, comandantul capului de pod ordonă ca Reg. 34 Inf. şi 1 batalion din regimen
tul 74, sprijinite de 3 baterii, să contra-atace în direcţia pădurei Daidir şi să recucerească linia
centrelor de rezistenţă pierdute din sectorul 2. Contra-atacul este îndreptat în golul format între
aripa dreaptă a Div. 4-a bulgară care înaintă spre Nord şi între aripa stângă a Brig. l-a din Di
vizia l-a care se îndreptase spre Nord-Est pentru cucerirea centrelor 12-15.
Cu toate că lovise un punct senzibil al adversarului şi cu toate că unităţile acestuia erau
desorganizate, contra-atacul a fost totuşi respins. Reg. 2 Grăniceri sosit în seara de 23.VIII, a fost
trimis în sectorul 3.
Acţiunea flotei române de Dunăre care se află în faţa Turtucaei, se mărgineşte în această
zi la bombardarea ostroavelor Calimoc şi Cârneciu.
Comandantul capului de pod raportând Armatei IlI-a la ora 11,30 situaţia, arată că este
„foarte gravă“, Centrele 7, 8, 9 pierdute. Lupta se dă pe uvrajele intermediare. Trupele obosite.
„Cele abia sosite parte din ele au dat înapoi, s’au purtat foarte prost“.
Armata IlI-a dă ordin Generalului Zaioncicovski „a dispune ocuparea Dobriciului cu forţe
„strict necesare, iar restul trupelor să fie îndreptat în marş forţat la Turtucaia“, iar Divizia 9-a să
execute o eşire spre Turtucaia, „pentru a degajă capul de pod atacat de forţe superioare“.
Intru cât şi cum s’au executat aceste ordine, se va arătă mai departe.
Diviziei 17-a, Armata IlI-a îi dă ordin: „Ţine-ţi capul de pod cu orice preţ cu forţele
„de care dispuneţi. 3 Divizii şi o divizie de cavalerie înaintează în marş forţat în ajutorul D-voastră“.
La ora 12,50, Comandantul capului de pot-comunică telefonic armatei IlI-a : „Situaţia este
„disperată şi nu speră să mai poată rezistă din lipsă de rezerve toate întrebuinţate la Staroselo.
„Cere ajutoare urgente“.
La acceastă oră, sosise la Turtucaia 5 batalioane din întăririle trimise şi până seara urmau:
să mar sosească 10 batalioane.
M. C. G. ordonă telefonic la ora 13, 10 Armatei IlI-a şi aceasta capului de pod Turtucaia
„Turtucaia nu trebue să cadă; „garnizoana trebue să reziste până la ultimul om“.
M. C. G. speră că dat fiind ajutoarele trimise Turtucaei în ziua de 23 (15 batalioane in
fanterie şi un divizion artilerie) aceasta va puteă rezistă atacului Bulgarilor, a căror forţă devenise
acum inferioară apărărei, până ce se va face simţită manevra exterioară ordonată pentru 'deblocarea
capului de pod. Manevra însă, după cum se va arătă, nu s’a executat decât de Divizia 9-a, şi
fără efect.
Ziua de 24 August.
In urma ajutoarelor primite şi a contraatacurilor date în seara de 23 August, comanda
mentul capului de pod, care în cursul acestei zile apreciase situaţia ca disperată, începe a deveni
optimist. In dimineaţa de 24. VIII raportă M. C. G.: „Ordinea fiind restabilită,s’a pregătit un con
traatac spre Daidir care a început la ora 4, 30 a. m.“
In urma întăririlor trimise de M. C. G. -15 batalioane şi 3 baterii - superioritatea de forţe
în infanterie trecuse de partea apărărei. In ceeace priveşte artileria însă, în ziua de 23. Vili odată
cu pierderea poziţiei principale de rezistenţă, se pierduse şi aproape întreaga artilerie de poziţie-ba-
teriile de 87 şi 105, care fusese aşezate la 1-2 Km. înapoia centrelor de rezistenţă şi la care neor-
ganizându-se din vreme mijloacede tracţiune, nu au putut fi retrase. In luptele din ziua de 24. Vili,
depe linia 3-a de rezistenţă, Divizia nu va dispune decât de cele câtevă baterii mobile (2 baterii
tunuri 75, 5 baterii obuziere 105, 2 baterii obuziere 120 şi 2 baterii 53) şi de câtevă baterii de
poziţie.
In noaptea de 23/24. VIII, comandantul capului de pod dă ordin ca linia 3-a de rezistenţă
să fie ocupată chiar în cursul nopţei, forţele fiind astfel regrupate :
— Sectorul I (Colonel Mărăşescu) între Dunăre-centrul l-şi şoseaua Turtucaia remiza 2,
ocupat de R. 36. I, batalioanele IV din reg. 40, 75, 80 şi batalionul miliţii Mircea, având' un ba
talion din R. 75. I. şi divizionul de 75 în rezervă de sector,
— Sectorul II (Colonel Anastasiu G.) între şoseaua Turtucaia remiza 2 şi şoseaua Turtu-
caia-Daidir, ocupat de R. 75. I (2 batal. R. 79, R. 74, batal. I/R. 84. I, batalionul Vasile Lupu şi
divizionul din reg. 5 obuziere.
— Sectorul III (general Drăgotescu) între şoseau Turtucaia-Daidir şi şoseaua Turtucaia-SI-
listra, având ca forţe: 1 batalion grăniceri, 1 batalion din R. 80. I şi 1 divizion obuziere.
— Sectorul IV (Col. Vlădescu) între şoseaua Turtucaia-Silistra şi Dunăre cu R. 76. I, 1
batalion grăniceri, 2 baterii 75.
— Un grup de manevră, format din R. 34. I, bat, III din R. 84. I, 1 bat. din R. 80. I, 1
bat. grăniceri şi 1 divizion de obuziere, adunat la km. 4 a şoselei Turtucaia-Silistra.
Din ordinul de operaţie dat trupelor pentru ziua de 24. VIII şi din raportul înnaintat armatei
111, reesă că comandantul capului de pod apreciă că „în urma contraatacurilor viguroase date de
trupele noastre“ în seara de 23. Vili „inamicul s’a retras“ până pe linia dealului Uzum-Burum şi
la sud de valea Başu“ şi că pentru ziua de 24. Vili aveă intenţiunea de „a-l urmări şi recuceri toate
lucrările capului de pod“.
In ce priveşte proectele comandamentului bulgar, acesta eră informat că lucrările liniei a 3-a
de rezistenţa erau neterminate, pe alocuri fără reţele şi a hotărât ca în ziua de 24. Vili să se con
tinue atacul, în scopul de a se cuceri şi această ultimă linie fortificată a capului de pod.
Atacul trebuia să înceapă la ora 6.30 dimineaţa,
— Brig. 1 din Div. 1 trebuia să înnainteze drept spre Nord „pentru a operă în flancul
liniei a 2-a de apărare inamică'1.
— Brig. 3 din Div. 4, eşalonând regimentele în adâncime, trebuia „să atace poziţia a 2-a
de apărare (linia 3-a) a Sud-Vest de „Turtucaia, ţinându-se în legătură cu flancul Brig. 1 din Div.4,“.
— Brig. 1 din Div. 4 „să continue energic înnaintarea spre „Nord să atace şi să ocupe
linia 2-a de apărare inamică“.
— Coloana Maior Hammerstein „trebuiă să înainteze cu hotărâre şi să atace centrul No. 1
şi Sakar-Alar“.
Operaţiunile din ziua de 24 s’au desfăşurat astfel :
Delà orele 4,30 artileria bulgară de toate calibrele deschide un foc violent asupra lucrărilor
liniei 3-a, în special asupra sectoarelor 11 şi 111. Trupele noastre îşi ocupă totuşi poziţiile, dar grupul
de manevră nu se poate aduna, din cauza bombardamentului, decât cu mare greutate la Km. 4 al
şoselei Turtucaia-Silistra.
La ora 6 dimineaţa, Bulgarii încep pe tot frontul înaintarea.
Brig. I din D. 4 bulgară străbate cu mare greutate pădurea Turtucaia şi abia la ora 11
reuşeşte să iasă pe liziera ei de Nord, artileria nefiind în măsură să sprijine eficace înaintarea in
fanteriei în pădure. *.
Din aceleaşi motive şi Brig. 3 din Div. 4, a cărei înaintare începuse tot la ora 6, nu poate
decât după 7 ore să iasă din pădure.
Brig. 1 din Div. 1 începuse atacul său spre Nord tot la aceiaşi oră la ora 9,50 ajunge în
faţa poziţiei ocupate de trupele române pe linia 3-a, după ce un contraatac român, îndreptat asupra
aripei drepte a R. 6 Inf. bulgar, oprise pentru un moment înaintarea. Pentru a împiedeca încer
cările Românilor de a se strecură pe malul Dunărei spre Silistra şi pentru a acoperi dreapta bri
gádéi, pe lângă detaşamentul de flanc bulgar aflat spre Dunăre, s'au mai trimis încă 2 baterii care
să ocupe poziţie cu frontul spre Nord.
Pe la ora 9, 30 două recunoaşteri de avion semnalase comandantului capului de pod coloana
din Divizia 9-a care înainta delà Silistra spre Turtucaia.
Pentru a întârzia înaintarea inamicului, a da timp ca intervenţia Div. 9-a să se facă sim
ţită şi a „da aer trupelor noastre care se găseau acum închise într'un spaţiu mic, (o semicircon-
ferinţă cu raza de 3 Km.)“, - comandantul capului de pod a ordonat fa ora 9,30 un contraatac
general pe tot frontul.
Acest contraatac trebuia să fie numai demonstrativ în sectoarele 2 şi 3 unde „trupele aveau
să lupte mai mult pe loc“.
In sectorul 1 contraatacul trebuia dat în trei direcţiuni urmărind a se cădeă în flancul
stâng inamic şi a se atrage în acest sector forţele inamice depe frontul de Est. In această parte
— pe direcţia şoselei Turtucaia—Silistra — grupul de manevră trebuiă să dea contraatacul principal
în scopul de a se face legătura cu Div, 9-a care înaintă dinspre Silistra,
La ora 9,20 comandantul capului de pod raportă armatei IlI-a : „Se pare că începe a se
simţi acţiunea Div. 9-a şi se pare că trupele bulgare bat în retragere. De unde dimineaţa erau
foarte agresive, •acum par a ezită şi chiar au început a se retrage. Am ordonat un atac general
care să coincidă cu acel al Div. 9-a delà Viskioi. Acest atac mi s’a semnalat delà Silistra de Dl.
prefect. Atitudinea trupelor mai bună. S’a trimis pe tot frontul ştirea sosirei Div. 9-a“.
Contraatacul în sectorul 1 s’a dat la ora 11, având ca obiectiv recucerirea pădurei Daidir
şi reocuparea centrelor. Trupele au coborât valea Turtucaei îndreptându-se spre remiza 2. In acest
timp Brigadele 1 şi 3 din Div. 4 bulgară eşise din pădurea Turtucaei şi după sosirea şi insta
larea artileriei, reiau înaintarea. Frontul român este rupt la Sud-Vestul Turtucaei, trupele bulgare
cuceresc poziţia liniei 3-a şi pe la ora 16 sunt stăpâne pe platoul Turtucaei. Trupele sectorului
1, întoarse la aripa dreaptă, se retrag în desordine spre oraş.
Contraatacul dat dealungul şoselei Turtucaia-Silistra ‘cu Regimentele 34, 2 Gr. şi resturi
din 79, pe la ora 10, neputând fi sprijinit de artilerie din cauza lipsei de muniţiuni, nu poate face
progrese, însă opreşte pe loc Brig. 1 din D iv 1 Bulgară. Această brigadă ajunsă la ora 9,30 în
faţa liniei 3-a de rezistenţă, nu a putut progresă, cu toate atacurile date, din care cauză a cerut
delà armată să i se trimeată în ajutor un Reg. din Brig. 3-a, care se află în regiunea Sarsânlar.
Cum însă această brigadă eră angajată cu Divizia 9-a, ajutorul cerut nu a putut fi trimis.
Abia pe la amiază, când artileria este adusă la 1 Km. în spatele infanteriei, Brigada poate
reluă cu greutate înaintarea şi pune stăpânire pe lucrările liniei 3-a de rezistenţă. Flota română de
Dunăre intervine în acest sector, bombardând dealul Bolgár Cusuiu.
Pe la orele 16, întreaga linie a 3-a de rezistenţă era în mâinele inamicului. Trupele române
desorganizate, amestecate, scăpate din mâinile şefilor, se retrăsese în desordine căutându-şi salvarea
în trecerea Dunărei sau în retragerea pe sub malul Dunărei spre Silistra, Şi în această parte însă
adversarul închisese drumul prin mitralierele aşezate pe mal. Numai cele 2 baterii ale Reg. 3 Art.
şi obuzierele Reg. 5, rămăseseră pe poziţie, trăgând până în ultimul moment.
Comandantul capului de pod, care trecuse pe la ora 12,43 Dunărea, dăduse ordine verbale
ca trupele „fiecare pe cât îmrejurările le vor permite, să caute să rupă lupta şi să se retragă spre
Silistra, pe sub dealul Cusuiu“.
La ora 16,30 capul de pod se predă inamicului cu întreaga garnizoană. Prea puţine trupe
pot trece Dunărea înnot, sau se pot strecura spre Silistra pe sub malul Dunărei, care eră bătut
de mitralierele bulgare. Flota română de Dunăre se retrage pe la orele 15 spre Silistra.
Circa 500 ofiţeri şi 22.000 trupă, împreurjă cu întreg materialul capului de pod, cad în
mână inamicului. Nu se cunosc pierderile — morţi şi răniţi — din Divizia 17-a în luptele delà
Turtucaia. Numai pentru Reg. 79 Inf., care a suportat în mod brav cele mai grele lupte în ziua
de 23. VIII, se ştie că aceste pierderi au fost de 46 ofiţeri morţi şi răniţi (din care un coman
dant de batalion mort şi 3 răniţi, 8 comandanţi companie morţi şi 5 răniţi) şi 1519 trupă morţi
şi tot atâţia răniţi.
Pierderile bulgare în zilele de 23 şi 24. VIII, sunt după generalul Toşef: 34 ofiţeri şi
1590 trupă morţi, 145 ofiţeri şi 6080 trupă răniţi. Pierderile germane (coloana Hammerstein)
1 ofiţer şi 33 de soldaţi.
O peraţiunile p e restu l frontului dob rogean şi m ăsu rile luate de com anda
m ent (M. C. G. şi Armata IlI-a) în tim pul lup telor delà Turtucaia
• (Schiţa 4.)
Ostilităţile din partea Bulgarilor au început încă din noaptea de 15-16 Vili. şi au continuat
în zilele de 16, 17, 18 VIII., deci înainte de declararea oficială a răsboiului. In aceste zile Bulgarii
au respins pichetele de grăniceri române de pe frontul Div. 19-a şi au ocupat câteva localităţi de
lângă graniţă.
In ziua de 19 August Div. 19-a având sub ordine Brig. 5 călăraşi era dispusă cui
— Brig. 17-a şi Brig. 5 Călăraşi în acoperire în sectorul delà Mare până la Ekisce,
— Brig. 5 mixtă în zona Ghelengic-Caracurt.
— Brig- 6 mixtă în zona Armancuius-Caradurmus.
— Div, 9-a avea grosul forţelor în capul de pod Silistra, iar în acoperire câte un batalion
la Alfatar, Beibunar, Acadânlar şi Curtbunar.
Div. 61 rusă terminase debarcarea la Medgidia în ziua de 18/V11I, iar Div. sârbă în ziua de
19/VIII, când situaţia corpului rusesc eră :
— Div. cavalerie rusă în marş la Cavaclar ;
— Div. 61 rusă în marş la Cobadin ;
— Div. sârbă la Biulbiul Mic.
In ziua de 18/VllI, Armata IlI-a română ordonase ca Divizia 19' a şi Brig. 5 Călăraşi să treacă
sub ordinele Generalului Zaioncikovski, comandantul Corpului 47 rus. Div. 19-a, Div. 61 rusă şi
Div. sârbă, formau „Grupul operativ de Est“, iar Brig. 5 călăraşi împreună cu Div. 3 cavalerie
rusă, formau un corp de cavalerie rus, toate aceste forţe sub comanda Generalului Zaioncikovski,
In ziua de 19 August, Armata IlI-a ordonă „Grupului operativ de Est“ ca „imediat ce
„trupele din corpul imperial rus se ,,vor adună“ să se grupeze astfel :
— Div, 3 cavalerie şi Brig. 5 călăraşi în zona Carmurat-Carapelit.
— Div, 61 rusă şi Div. sârbă în zona Golem Karak-Kapakli-Azaplar-Carasinan-Kirindzi.
— Div. 19-a în zona Bazargic.
In noaptea de 19/20. VIII. Trupele bulgare au trecut peste tot graniţa Dobrogei respin
gând posturile române.
In ziua de 20. VIII înaintarea trupelor bulgare a continuat.
Brig. 2-a din Div. 1 bulgară a respins batalionul de acoperire al Div. 9-a delà Akadânar
şi a ocupat localitatea.
Div. 1 cavalerie bulgară a silit batalionul delà Kurtbunar din acoperirea Div. 9-a, să se
retragă şi a ocupat această localitate.
In noaptea de 20/21. VIII, Div 9-a a retras pe poziţia înaintată a capului de pod şi batalioanele
delà Alfatar şi Beibunar, “pentru a nu fi întoarse şi capturate de cavaleria inamică“
Garnizoana punctului întărit Varna (4 batal; şi 3 baterii) a înaintat şi ocupat câteva sate
de lângă frontieră.
Pentru recucerirea lor, Div. 19-a pune în mişcare cea mai mare parte din unităţile sale
şi bagă în luptă trupe din acoperire şi delà gros. Localităţile recucerite în zilele de 19 şi 20/VIII,
sunt însă părăsite din ordinul comandantului diviziei.
In dimineaţa zilei de 20/VIIi, Div. 19-a este anunţată de comandantul Div, 9-a că trupele
inamice înaintează delà Esirdje-Konak spre Kurtbunar, iar după amiază că Kurtbunarul a fost ocu
pat. In după amiaza acestei zile legătura telegrafo-telefonică între cele 2 divizii eră ruptă de Div.
cavalerie bulgară.
In urma acestor informaţiuni comandantul Div. 19-a ordonă pentru a 2-a zi ca Brig. 6-a
mixtă cu un escadron să „atace şi să ocupe Esirdje, după care, după împrejurări, să continue îna
in tarea spre Konak, atacând forţele ce le va găsi pe direcţia Carapelit-Kocimar şi să atace în
„flanc sau spate trupele pe care Ie va găsi pe direcţiile indicate“.
In ziua de 20/V111 Armata 111-a ordonă Corpului rus şi Div. 19-a:
— Corpul de cavalerie să fie împins spre Sud-Vest, inclusiv şoselele Silistra-Akadânlar-
Razgrad şi calea ferată Dobrici-Devnşa, pentru a recunoaşte forţele inamice. In această recunoaştere
să se sprijine pe Div. 19-a.
Generalul Zaioncikovski dă ordin Div. 3 cavalerie de a se deplasă până în ziua de 21.
VIII. în zona Azaplar-Cara Aii şi a execută recunoaşterile ordonate, iar Diviziei 19-a: de a rezistă
pe poziţie până la sosirea Diviziilor ruse, de a-şi menajă forţele şi atacată de forţe superioare a se
retrage pe linia Caraomer-Mangalia „hotărârea mea este da a nu dă bătălia, decât când toate for
ţele mele vor fi concentrate“.
In ziua de 21 August.
Brig. 2-a din Divizia 1 bulgară s’a întărit pe poziţia delà Akadânlar.
Reg. 9 bulgar operând între Grupul de atac al Turtucaei şi Brig. 2-a din Divizia l-a, a
înaintat între cele 2 capete de pod şi a rupt legătura telegrafo-telefonică între ele.
Brig. 6-a mixtă română, potrivit ordinului din ajun al Diviziei 19-a, înaintase spre Konak
ocupând fără rezistenţă această localitate precum şi Konak Cuiundjuc la 8 Km. în spatele Div. 1
cavalerie bulgară.
Războiul României . 5^
In acest timp, Detaşamentul Generalului Cantardgief înaintase şi ocupase Balagea. Când

acest Detaşament angajase lupja la Sud la Bazargic cu R. 40 I. comandantul Div. 19-a dă ordin ca:
— Unităţile Brig. 19-a Inf. care se află la Sud de Bazargic precum şi Brig. 5 mixtă, să
părăsească Bazargicul şi să se retragă la Nord de oraş.
Brig. 6-a mixtă, care ajunsese în spatele Div. cavalerie bulgare, să se retragă deaseme-
nea în regiunea Cocargea (circa 20 Km. Nord—Nord Vest Bazargic).
După un marş de noapte aceste unităţi ajung în dimineaţa de 22 VIII., în zona ; Elibei-
Cioban Cuiuş-Casapli la 20 Km. Nord Bazargic.
Detaşamentul Kantardgief, după lupta delà Balagea. se retrăsese şi el spre Sud.
In timpul retragerei, Brig. 6-a mixtă eşte atacată de 2 Reg. din Div. 1 cavalerie bulgară,
ceeace provoacă panică, împrăştie parte din unităţile Brigádéi şi-i produce însemnate pierderi.
Evacuarea nemotivată a Bazargicului, ruperea luptei Brigádéi 6-a mixtă, în momentul când
aceasta ajunse la 8 Km. în spatele Div. 1 cavalerie bulgară şi retragerea intregei Div. 19-a la Nord
de Bazargic sunt justificate de Comandantul Diviziei prin ordinul primit delà Armată „de a nu se
mai anjagâ nicăeri şi a concentra Divizia“.
Brig. 1 din Divizia 6-a bulgară care eră în îezerva Mareşalului Makensen, se grupează
în această zi în zona Ekisce-Vladimirovo.
In seara de 21. VIII, Corpul rus ajunsese cu:
— Div. cavalerie în zona Kapacli-Azaplar ;
— Div. 61 ia Kopadin ;
— Div. sârbă (fără artilerie) la Medgidia.
In ziua de 21 August, comandamentul Armatei IlI-a, în urma rapoartelor primite delà
Turtucaia, în care se arată că au avut lupte violente mai în ales sectorul 1 (de fapt numai acope
rirea capului de pod fusese respinsă), — raportează M. C. G. că „Intenţionez a executa Ia 22
VIII o mişcare ofensivă :
„Cu Div. 19-a şi Div. cavalerie rusă în direcţia Kurtbunar-Akadânlar.
„Cu Div. 9-a pe frontul Akadânlar-Haskioi-Tatar Hatmagea.
In aceiaşi zi Armata IlI-a ordonă Corpului rus ca în ziua de 22. VIII să pronunţe „o vi
guroasă mişcare ofensivă în direcţia Kurtbunar-Trubcilar, ocupate de inamic“, lăsând o brigadă
din Divizia 19-a la Bazargic. Diviziei 9-a i se ordonă că: „pentru a fixă inamicul care este în faţa
Diviziei să desvolte o vie activitate pe tot frontul capului de pod.
Prin un nou ordin, Armata 111-a insistă către Corpul rus pentru executarea ofensivei, schim
bând însă direcţia în loc de Kurtbunar-Trubcilar, în direcţia Kurtbunar-Akadânlar, care puteă in
fluenţă mai bine operaţiunile delà Turtucaia,
Tot în cursul acestei zile, comandamentul Armatei 111-a aflând însă că Div. 61 rusă este
abia la Cobadin, iar Div. sârbă la Medgidia şi prin urmare nu se puteâ deocamdată comptâ pentru
ofensivă decât pe Diviziile 9 şi 19 şi Divizia 3 cavalerie rusă, dă un nou ordin Corpului rus şi Di
viziei 9-a, hotărând că „pentru a ajută Turtucaia, se va pronunţă mâine o mişcare ofensivă din
„partea Div. 19-a şi corpului de cavalerie în direcţia Kurtbunar-Akadânlar. Divizia 9-a va execută
„un atac în direcţia Hascioi-Akadânlar, fără a se lăsă a fi tăiată de Silistra“.
Cu toate ordinile repetate şi insistente ale Armatei IlI-a, Generalul Zaioncikovscki nu ia nici
o măsură pentru executarea ofensivei ordonate. Mai mult, Divizia 19-a, care din proprie iniţiativă
ajunsese în ziua de 21/VIII cu Brig. 6-a mixtă în spatele diviziei cavalerie bulgară delà Kurtbunar,
se retrage fără motiv cu toate forţele la Nord de Bazargic, pe care le evacuează de bună voie
Divizia 9-a, care în seara de 21. VIII luase măsuri a atacă în direcţia Alfatar-Akadânlar
cu o Brig. mixtă, contramandează ordinul dat.
A doua zi, 22. VIII; Diviziile 9 şi 19 vor rămâne în inacţiune, prima la Silistra, a 2-a la
20 Km. nord Bazargic; iar Corpul rus va execută mişcarea spre Sud. în direcţia Bazargic.
Ziua de 22 August. „
Pentru această zi, Armata IlI-a bulgară hotărâse a începe atacul Turtucaei. După cum s’a
arătat însă, acest atac, după cererea Generalului Kiselof, a fost amânat pentru a doua zi.
Pentru a asigură flancul drept al atacului, Brigăzile 2 şi 3 din J)iv. l-a şi Reg. 9 cavalerie
au fost puse sub ordinele comandantului Div. 1 bulgare, fixindu-li-se următoarele misiuni:
56 ___ Războiul României
— Brig. 3-a în regiunea Petrakli cu misiunea de a pară un atac român delà Silistra în
spre Vest şi Sud-Vest. _ .
— Reg. 9 cavalerie întărit cu un batalion, să înainteze până la Haskioi pentru a supra-
vegheă Silistra în direcţiunea Turtucaia şi Akadâlar.
— Brig, 2-a bulgară să ocupe poziţie la Kara Esckioi-Akadânlat supraveghind Silistra şi
fiind gata ca împreună cu Brig. 3-a să atace inamicul care ar încercă să înainteze delà Silistra
spre Turtucaia.
Divizia 1 cavalerie bulgară în regiunea Kurtbunar, supraveghind direcţiile Silistra-Cobadin-
Bazargic legându-se şi cooperând în caz de atac al Brig. 2-a, cu această unitate.
In această zi, comandamentul armatei 111-a bulgare a dat ordin de ocuparea Bazargicului,
pe care-l credeâ încă ocupat de trupele române. Cu această operaţiune a fost însărcinat:
Detaşamentul Generalului Kantardgief Brig. l-a din Div. 6-a bulgară şi Divizie 1 cavalerie, care
trebuia să lase numai un divizion la Kurtbunar.
Detaşamentul Kantgardief, găsind Bazargicul evacuat, l’a ocupat singur în după amiaza zilei
de 22.Vili. Brig. 1 din Divizia 6-a soseşte la Bazargic abiă seara, după ce oraşul fusese ocupat,
iar Divizia 1 cavaleiie bulgară s’a oprit la Ceamurii.
A 2-a zi Brig. 1 din Divizia 6-a, este grupată în zona Carapelit-Sredno-Ceamurli, la dis
poziţia mareşalului Mackensen.
In ziua de 22.VIII,, la Turtucaia ca. şi pe restul frontului de altfel, fusese linişte, Bulgarii
pregătindu-se pentru atacul de a 2-a zi a capului de pod.
Comandantul Armatei 111-a, considerând situaţia îmbunătăţită, ordonă generalului Zaionci-
kovski să ia măsuri pentru a concentré forţele de sub comanda sa, în zona prescrisă încă din
ziua de 19.VI11 (Div. cavalerie rusă şi Brigada 5 călăraşi în zona Cara Murád -C ara Pelit ; ■Divi
ziile ruse în zona Golem-Karak-Kapakli-Azaplar-Kara Sinan,-Kirindzi) şi să reocupe Bazargicul.
Tot în această zi, Armata 111-a ordonă Diviziilor 9 şi 17 ca a doua zi să întreprindă
„acţiuni locale la distanţe mici în scopul de a câştigă aer necesar capului de pod şi a degajă
şoseaua Silistra-Turtucaia.
— Situaţia forţelor în seara de 22.V111, eră :
— Divizia 19-a în zona Musubei-Elibei-Ciobancuius-Karalez.
— Brig. 5 călăraşi în zona Karalez-Malimovo.
— Div. 61 rusă în zona Hairankioi-Cealmagea.
— Div. sârbă în zona Cocaigea-Enigea.
— Div. 3 cavalerie rusă luase contact cu Divizia cavalerie bulgară la Est de Kurtbunar, în
timpul când această Divizie se îndreptă spre Bazargic pentru a-1 ocupă.
Apariţia cavaleriei ruse determină comandamentul armatei bulgare să întoarcă Divizia ca
valerie la Kurtbunar şi să o întărească cu 6 companii şi o baterie pentru a păzi flancul atacului
la Turtucaia.
La Bazargic erau trupele generalului Kantargief : Regimentele 8 şi 48 lnf,., 1 batalion din
Reg. 4 marş şi 1 diviz. artilerie.
In zona Karapelit-Ceamurli eră Brig, 1 din Div. 6 bulgară, la dispoziţia mareşalului Mackensen.
La Balcic erau 2 comp. bulgare, iar la Ceauşkioi 2 comp. şi o baterie.
O peraţiunile din ziua de 25 August.

In sectorul Silistra.
Pentru ziua de 23. VIII Div. 9-a aveă ordinul Armatei 111-a „de a întreprinde acţiuni
„locale Ia distanţe mici, în scopul de a câştigă aerul necesar şi a degajă şoseaua Turtucaia-Silistra“.
In sectorul Silistra, adversarul avea : Brig. 2-a din Div. l-a la Akadânlar ; Brig. 3-a din
aceiaşi divizie la Sarsânlar şi Tatar Admagea ; iar Reg. 9 Cav. întărit cu 1 batal, şi 1 baterie
între ele lâ Dogrular.
Toate aceste forţe erau sub comanda Generalului Draganov comandantul Diviziei l-a.
Misiunile Brig. 3-a şi a Reg. 9 Cav., eră de a se opune la o acţiune din partea Div. 9-a române
înspre Turtucaia, iar a Brig. 2-a de a acoperi spre Est trupele bulgare ce atacau Turtucaia, contra
unei acţiuni din partea Ruşilor.
Divizia 9-a aveâ informaţiuni că Alfatarul şi Baltagi-Enikioi erau ocupate de infanterie şi

cavalerie inamică, iar în regiunea Haskioi-Doimuşlar erâ semnalată cavalerie bulgară.
In ziua de 22. VIII., Reg. 9 Caval, bulgar primind ordin să facă o recunoaştere spre Silistra,
înaintează până la Ceatalgea, trimiţând detaşamente la Doimuşlar - Ceatalgea şi laie - Ceatalgea şi
ajungând cu patrulele până la linia înaintată a capului de pod.
Pentru executarea ordinului Armatei Ill-a, Div. 9-a hotăreşte a face în ziua de 23. VIII.,
0 recunoaştere ofensivă spre Sud şi Vest, cu un detaşament (3 batal., 1 escadr. şi 3 batr.), spre
Alfatar şi un detaşament (2 batalioane, 1 escadron şi 2 baterii) spre Haskioi.
Primul detaşament ajunge la Alfatar pe care-1 ocupă după ce respinge un escadron şi o
companie bulgară, iar la ora 2, din ordinul diviziei, se îndreaptă spre Baltagi Enikioi, unde ajunge
la ora 8 seara şi unde cantonează.
Celalalt detaşament s’a pus în marş spre Haskioi la ora 6, înaintând prin Karaomur-
Atmagea. Hărţuit de cavaleria inamică — Reg. 9 Caval, cu 2 tunuri — detaşamentul înaintează
şi pune stăpânire până la amiază pe satul Atmagea. După ocuparea satului, detaşamentul primeşte
ordinul diviziei de a se opri la Atmagea, trimiţând câte o companie la Haskioi şi Doimuşlar, 2
companii pe dealul Goleabina şi o recunoaştere spre Baltagi Enikioi. Pe când cele 4 companii în
cepuseră înaintarea spre noile obiective, cele 2 tunuri bulgare încep a bate satul Atmagea, iar 1*2
escadroane bulgare — probabil din cele respinse de primul detaşament la Baltagi Enikioi — îşi
fac apariţia pe stânga poziţiei ocupate de detaşament în satul Atmagea. Comandantul detaşamentului
retrage artileria spre satul Goleabina. Infanteria crezându-se atacată de cavaleria inamică, se pune
în panică şi începe retragerea în desordine spre Goleabina. Comandantul detaşamentului ne mai
contând pe moralul infanteriei, ordonă retragerea întregului detaşament în interiorul capului de pod,
cea ce se execută în noaptea de 23/24. VIII.
In sectorul Bazargic.
In ziua de 22. VIII. Generalul Zaioncikovski primise ordinul Armatei Ill-a în care se arătâ
că situaţia la Turtncaia este îmbunătăţită şi se cereâ comandantului rus de a concentra diviziile în
zona hotărâtă încă delà 19. VIII, adică : Divizia cavalerie cu Brig. 5 călăraşi în regiunea Cara
Murad-Cara Pelit, iar divizia 61 rusă şi sârbă în zona Golem Karac-Kapakli-Azaplar-Kirindzi.
Ordinul se termină „Bazargicul trebue reocupat“.
In urma propunerei Diviziei 19-a, care eră informată că Bazargicul eră ocupat numai de 2
companii inamice, Generalul Zaioncikovski admite .ca în ziua de 23. VIII Div. 19-a să atace şi să
ocupe oraşul.
Pentru unităţile ruse Generalul Zaioncickovski ordonă :
— Divizia 3-a Cavalerie „să atace şi să cucerească Bazargicul ţinând seamă să nu expună
„Div. 19-a română riscului de a fi bătută izolat“.
— Divizia 61 rusă să se concentreze în zona Bogdali-Musu Bei.
Divizia sârbă să se concentreze în regiunea Sarandja-Hasancea cu avangardă la Devegikioi.
Divizia 19-a dispune ca Bazargicul să fie atacat şi ocupat de Brig. 17 Inf. (Reg. 40 şi 9
V-tori) cu 2 Baterii, Brig. 5 Călăraşi Ia aripa stângă şi Reg. 3 lăncieri rus la aripa dreaptă. Restul
Diviziei : Brig. 6-a mixtă trebuiâ să staţioneze în valea Ceamurli, iar Brig. 5 mixtă să ocupe Carales.
La ora 2 in noaptea de 22/23/VIII, Brig. 17 inf. începe mişcarea spre Bazargic şi după un
marş de 10 Km. ajunge la ora 4,30 intre Mamucikioi şi Bazargic, unde se opreşte pentru a se
orientâ şi informă. Escadronul de cavalerie şi patrulele trimise, aduc ştirea că satul Ghelengic şi
înălţimile delà Nordul oraşului Bazargic sunt ocupate de 2-3 companii bulgare.
Brig. 17-a începe atunci înaintarea cu R. 40 I. înspre Bazargic şi R. 9 V. spre Ghelengic.
R. 40 I, ocupă creasta înălţimilor şi cota 263 delà nord Bazargic, iar R. 9 V. ocupă gara şi satul
Ghelengic. R. 40 I. continuând atacul, este oprit de un puternic foc de artilerie şi mitraliere şi nu
mai poate înaintă, iar la ora 11 începe chiar retragerea. R. 9 V. care aveâ misiunea de a întoarce
poziţia bu’gară pe la Est, începând mai târziu mişcarea, a fost şi el oprit de focul infanteriei bulgare.
Bazargicul, dupa cum s’a arătat, eră apărat de detaşamentul G-ral Kantardgief compus din R. 8 Inf.,
1 batal, din Reg. 48, 1 batal, din Reg. 4 marş şi un divizion artilerie.
Atacul Brigádéi 17-a infanterie nu fusese oprit decât prin angajarea tuturor forţelor bulgare.
Detaşamentul Kantardgief fiind la un moment într’o situaţie critică, a fost nevoit să ceară ajutorul
Div. 6-a bulgară, din rezerva Mareşalului Mackensen. Comandantul acestei divizii nu a răspuns
însă cererei de ajutor, decât după ce criza trecuse.
La ora 11 sosind pe câmpul de luptă şi comandantul Diviziei 19-a române, este informat
că Bazargicul eră ocupat de forţe puternice, şi ordonă Brig. 17-a să se retragă spre Karaomer.
In acest timp, la aripa stângă, Brig. 5 Călăraşi începuse pe la orele 11 atacul spre Bazargic,
pe direcţia Balcic-Bazargic, la aripa stângă a R. 9 V. In urma retragerei Brig. 17-a, atacul este
oprit şi Brig. călăraşi se retrage la Perifaki-Harman Cuius.
La aripa dreaptă a Brig. 17t3, Reg, 3 Lăncieri rus execută o şarjă puternică asupra aripei
stângi a poziţiei bulgare. Primit însă cu focuri de companiile bulgare aflate în tranşee, Regimentul
rus este decimat,
Odată cu retragerea Brig. 17-a Ia Caraomer, comandantul Div. 19-a ordonă ca Brig. 6-a
mixtă şi Brig. 5-a mixtă, să fie retrase prima la Musubei şi à doua pe poziţia întărită delà Elibei.
Când aceste două brigăzi ajunseseră aproape de zonele ordonate, comandantul Diviziei schimbă di
recţiile de retragere şi ordonă ca Brig. 6-a mixtă să se ducă la Cercheskioi, iar Brig. 5-a mixtă la
Caraomer. In fine, în după amiaza zilei ordinul Diviziei 19-a este din nou schimbat. Brig. 17-a este
îndreptată la Perifacâ şi Casimkioi, Brig. 6-a mixtă la Ciufut Cuius, iar Brig. 5-a mixtă la Cioban
Cuius. Astfel Brig. 17-a străbătuse în această zi 50 Km. şi luptase .6 ore, Brig. 6-a mixtă mersese
63 Km., iar Brig. 5-a mixtă 40 Km., fără ca acţiunea Diviziei 19-a să obţină în această zi vre
un rezultat.
Corpul rus continuase în ziua de 23. VIII marşul de concentrare şi ajunsese până în seara
zilei cu: Div. 3 cavalerie la Armutli. cu Reg. 3 Lăncieri ia Kalfakioi, Div. 61 la Karali- Bodgali-
Musubei iar Divizia sârbă la Saranja Hasancea cu avangarda la Devegikioi.
Operaţiunile din ziua de 24 August.
In ziua de 23. VIII situaţia capului de pod Turtucaia în urma atacului bulgar devenind
critică, comandantul Armatei IlI-a dă generalului Zaioncikovski următorul ordin :
„Capul de pod Turtucaia este din nou atacat de forţe mult superioare. Rog pe Excelenţa
„Voastră a dispune ocuparea Dobriciului cu forţe str ct necesare, iar restul trupelor să fie îndreptate
in marş forţat spre Turtucaia.
„Divizia 9-a din Silistra are ordin să execute o eşire spre Turtucaia. Această divizie se
„pune la dispoziţia Excelenţei Voastre imediat ce veţi stabili legătura cu ea. Este absolut necesar
„ca Divizia de cazaci să acopere flancul stâng al Diviziei din Silistra. pe tot timpul mişcărei sale
spre Turtucaia“.
Acest ordin a fost primit la Medgidia, Cartierul Grupului de Est, comandat de Generalul
Zaioncikovski, în ziua de 23 August ora 15.
Cu toate că ordinul Armatei IlI-a cereă categoric ca grosul Grupului de Est (Div. 19-a,
Div. 61 rusă, Div. sârbă, Div. 3 cavalerie rusă şi Brig- 5 călăraşi) să fie îndreptat în marş forţat
spre Turtucaia spre a o despresură, totuşi Generalul Zaioncikovski—nu se cunosc motivele— hotă
răşte ca în ziua de 24 August, forţele Grupului de Est—mai puţin o brigadă din Div. 3 Cavalerie
rusă—să continue acţiunea la Bazargic.
In adevăr pentru ziua de 24. VIII Generalul rus hotărăşte :
— A trimite o brigadă din Divizia 3 cavalerie rusă spre Akadânlar „pentru a ajută Div.
9-a delà Silistra“
— A înaintă cu grosul forţelor: Div. 19-a română, 61 rusa, sârbă şi Brig. 5 călăraşi
„Spre1Bazargic pentru a-1 atacă şi ocupă, fortificându-se pe înălţimile delà Sudul acestui oraş“.
— Restul Diviziei 3 cavalerie trebuiă să asigure dreapta acestui atac „cu o parte din cava
lerie, iar cu restul să prelungiască recunoaşterea îu direcţiunea Sud-Vest“.
Acţiunea diviziei 9-a spre Turtucaia în ziua de 24. VIII.
In ziua de 23. VIII, după ce se primesc rapoarte asupra situaţiei critice a capului de pod
Turtucaia, Armata IlI-a dă telefonic la ora 11,45 următorul ordm Diviziei 9-a: „Lăsaţi 4 batalioane
„la Silistra. iar cu restul Diviziei şi cu cât mai multă artilerie executaţi imediat o ofensivă viguroasă,
„înaintând în marş forţat la Turtucaia pentru a degajă capul de pod atacat de forţe superioare.
„Divizia de cavalerie rusă are ordin a vă acoperi flancul stâng... Vă mai recomand multă energie,
atac drept înainte la Turtucaia“,
La primirea ordinului, Divizia 9-a aveâ parte din forţe trimise a execută recunoaşterea ofen-
vă spre Alfatar (3 batal., 1escadron, 3 baterii) şi Haskioi (2 batal., 1 esc. 2 batr.).
La ora 16 (în ziua de 23. VIII) Divizia ordonă ca restui trupelor aflate în capul de pod,
mai puţin 4 batalioane şi artileria de poziţie, să se pună imediat în marş pe şoseaua Silistra-Turtucaia.
Trupele Diviziei (R. 63 1. (4 batal.) R. 23 I (2 batal.) şi 1 batal, din R. 7. V.*) cu 5 ba
terii din R. 3 şi 20 Art., 3 batr. de 53 m m , divizionul coloane de muniţii şi ambulanţa divizionară)
s’au pus în marş din Silistra la ora 15 şi la ora 19 au ajuns la Km. 22 depe şoseaua Silistra
Turtucaia, unde au fost oprite până la ora 12 noaptea pentru repauz şi pentru a se stabili legătură
cu cele 2 detaşamente.
Aceste detaşamente trebuiau: cel trimis spre Haskioi să se încoloneze cu coloana principală
la încrucişarea şoselei cu drumul ce vine din Doimuşlar, iar detaşamentul trimis spre Alfatar să for
meze flancgarda stângă a diviziei, înaintând pe itinerarul Baltagi-Enikioi-Haskioi-Tatar Admagea-
Viskioi. Pe la orele 18-19 comandantul Divizei trimite celor 2 detaşamente ordine în care Ie hotărăşte
misiunea încredinţată. Aceste ordine nu parvin însă detaşamentelor, căci cel trimis spre Haskioi se
rătăcise, după cum s’a arătat, în cursul nopţei în interiorul capului de pod, iar cel trimis la Alfatar
înaintase până seara la Baltagi Enikioi. Aceste detaşamente nu vor luă parte la acţiunea diviziei
din ziua de 24. VIII, ele nefiind găsite nici în cursul acestei zile; forţa cu care Divizia 9-a va acţi
ona spre Turtucaia, va fi deci numai de 7 batalioane şi 5 baterii.
La ora 12 noaptea divizia 9-a coloana principală, reia marşul pe şoseaua Silistra-Turtucaia
cu batalionul III şi IV/R. 23 I. şi 2 baterii/R. 20 A. în avangardă şi cu restul la grosul coloanei,
urmat de trenul de luptă.
La ora 6 dimineaţa avangarda ajunge la liziera satului Arabagilar, luând contact cu patru
lele bulgare şi primind focuri de artilerie şi infanterie dinspre Sarsânlar şi Kemalkioi.
In zona Sud Sarsânlar, la Tatar Àdmagea şi la Petrakli, se găsea Brig. 3-a bulgară (5 batal,
şi 2 baterii) cu misiunea de a opri un atac dinspre Silistra spre Turtucaia. Marşul Diviziei 9-a nu
fusese semnalat. La ora 6 când patrulele bulgare raportează înaintarea coloanei române spre Ara
bagilar, Brig. bulgară care se pregătea să iasă la exerciţiu este surprinsă. Comandantul brigádéi ia
măsuri ca R. 41 1, (3 batal.) cu o baterie, să se adune la 3 Km. Sud. de satul Tatar Admagea,
iar R. 42 I. să ocupe cu 1 batal. Sarsânlarul şi cu 1 batal, şi 1 baterie intervalul dintre acest sat
şi Arabagilar.
Divizia 9-a continuă înaintarea şi la ora 10 avangarda atacă şi cucereşte Satul Sarsânlar,
respingând batalionul din R. 42 bulgar, care-1 ocupă. Venind în ajutor al 2-lea batalion din acest
regiment, satul Sarsânlar este ocupat de Bulgari.
In acest timp artileria grosului fusese desfăşurată, iar comandantul diviziei „pentru a degajă
înaintarea avangardei“ ordonă ca grosul — R. 63 I. — să pronunţe un atac energic spre Kemalkioi.
Pe Ia ora 11, un contraatac dat de R. 42 bulgar asupra aripei drepte a avangardei, Ia
Nordul satului Sarsânlar, progresează şi apropiindu-se de artileria avangardei produc un început de
panică în baterii. Situaţia este restabilită de un batalion delà gros. Un alt batalion din R. 63 an
gajat spre pădurea Sud Sarsânlar, nu poate progresă. Atacul îndreptat spre Kemalkioi cu 2 batal,
din R. 63 progresează, ajungând însă în faţa R. 41 bulgar se opreşte.
In aceasta situaţie la ora 1,30 comandantul diviziei ordonă ruperea luptei şi retragerea
diviziei în capul de pod.
Retragerea avangardei şi a celor 2 batalioane din R. 63 care o încadrau, se face sub pro
tecţia batalionului II din R. 7 V. care sosise la ora 12 delà Silistra şi care împreună cu 2 baterii
din R. 3 A. ocupă o poziţie la Est de Arabagilar. Cele 2 batalioane din R. 63 care înaintase spre
Kemalkioi, contraatacate de R. 41 bulgar, încep şi ele retragerea pe la orele 15,30 spre Silistra.
In timpul retragerei, o panică provocată la trenul de luptă, prin oamenii fugiţi delà atelajele
bateriilor avangărzei a făcut ca oamenii să părăsească trăsurile şi să fugă în desordine. Panica a
fost mărită când 2 plutoane de cavalerie bulgară şi-au făcut apariţia aproape de Iali Keatalgea şi
au deschis focul în fugari.
Trupele diviziei reconstituite în parte la Km. 22 al şoselei, au intrat noaptea în capul de pod,
Inamicul n’a urmărit deloc.
*) R- 7- V- s’a pus in marţ abia in ctimin«vţ» 4* 34. VUl,

Pierderile Diviziei 9-a în această zi: 3 ofiţeri şi 134 trupă morţi; 16 ofiţeri şi 536 trupă
răniţi ; 4 ofiţeri şi 651 trupă dispăruţi ; 3 tunuri şi 4 chesoane pierdute.
Pierderile Bulgarilor: 2 ofiţeri şi 133 soldaţi morţi, 10 ofiţeri şi 385 trupă răniţi.
In timpul când Divizia 9-a luptă la Sarsânlar, detaşamentul trimis în ajun spre Haskioi,
neprimind ordinul de a se încolona cu coloana principală, a rămas în cursul zilei la Silistra.
Celălalt detaşament, care în ajun ajunsese seară la Baltagi Enikioi, — probabil în urma
ordinului de a înaintă spre Haskioi-Viskioi — începe în dimineaţa zilei de 24 la ora 5 înaintarea
spre Admagea-Haskioi. Ajugând la pădurea delà Karavelikoi o găseşte ocupată de inamic. Des
făşurând artileria şi angajând lupta, inamicul începe către ora 17 retragerea spre Haskioi, Coman
dantul detaşamentului crezând însă că „inamicul are forţe superioare şi că retragerea spre Haskioi
„ar fi o stratagemă“, ordonă ruperea luptei şi retragerea spre Silistra. De fapt detaşamentul aveă în
faţă R. 9 Cav. bulgară cu 1 batal, şi 2 tunuri.
Retragerea detaşamentului începe la ora 18 şi la ora 20 el este în Silistra.
Operaţiunile în sectorul Bazargic în zilele de 24 şi 25 August.
După cum s’a arătat, pentru ziua de 24. VIII, Generalul Zaioncikovski, deşi avea ordinul
Armatei IH-a de a se îndreptă cu grosul forţelor Grupului de Est în ajutorul Turtucaiei, a hotărât
totuşi ca :
— Divizia 61 rusă, sârbă, 19 română şi Brig. 5 călăraşi, să înainteze „spre Bazargic
„pentru a-1 atacă şi ocupă întărindu-se pe înălţimile delà Sudul acestui oraş“.
— Divizia 3 cavalerie să trimeată o brigadă spre Akadânlar pentru a ajută Divizia 9-a
delà Silistra, să asigure flancul drept al atacului „cu o parte din cavalerie, iar cu restul să pre
lungească recunoaşterea în direcţiunea Sud-Vest“.
Generalul Zaioncikovski hoţăreşte ca atacul Bazargicului să se execute astfel :
— Divizia 61 rusă şi Divizia sârbă, sub camanda generalului Simanski, comandantul divi
ziei 61, trebuia să ataca la Vest de şoseaua Constanţa-Dobrici.
Divizia 19 română la Est de şosea.
— Divizia 3 cavalerie spre dreapta grupului Simanski, iar Brig. 4 călăraşi pe stânga Divi
zia 19-a.
— In rezerva Generalului Zaioncovski trebuiă să rămână 1 Brig. din Div. 19-a dealungul
Şoselei şi 2 brigade din Grupul Simanski înapoia aripei drepte
Grupul de atac ruso-român dispuneă de un total de 46 batalioane, 20 escadroane şi 19
baterii.
In urma atacului dat în ziua de 23. VIII. de către Divizia 19 la Bazargic, Generalul Kan-
tardgief ceruse şi comandantul Armatei IH-a bulgare aprobase ca forţele bulgare delà Bazargic să
fie întărite cu R. 53 bulgar, 2 batalioane marş şi R. 75 turc delà Varna. Aceste forţe se ridicaseră
în ziua de 24. VIII. Ia 12 batalioane şi 3 baterii. Generalul Toşeff mai dăduse ordin ca Brig. din
Divizia 6-a să sprijine detaşamentul Kanterdgief în caz de nevoe.
Pentru a ajunge în faţa poziţiilor bulgare delà Bazargic, Divizile 19 română şi 61 rusă tre
buiau să execute un marş de apropiere de 20 Km., iar Divizia sârbă unul de 30 Km.
Divizia 19-a se pune în marş în dimineaţa zilei pe şoseaua Constanţa-Bazargic. Marşul s’a
executat cu opriri, aşteptându-se ca Div. 61 rusă din dreapta să ajungă la înălţimea Diviziei române.
La ora 14*30 avangarda Diviziei 19-a ajunge la înălţimea satului Carales; divizia se opreşte până
la ora 16, când coloana diviziei 61 rusă ajunsese la înălţimea sa, după care ambele divizii reiau
înaintarea asupra* poziţiilor bulgare.
Atacul asupra poziţiilor ocupate de detaşamentul Kantardgief la Nord de Bazargic, începe
pe tot frontul şi până seara Ia ora 20 Divizia 19-a cucereşte satul Ghelengic şi crestele delà Nord
de Bazargic, iar Div. 51 rusă pune stăpânire pe câteva puncte de sprijin ale poziţiei bulgare delà
Vest de şosea.
In acest timp Turtucaia căzuse la ora 16*30. Comandantul Armate» IH-a române sub im
presia acestei înfrângeri, dă ordin Diviziei 9-a „să bată în retragere spre Silistra“ iar Generalului
Zaioncikovski, sub a cărui ordine pune şi Divizia 9-a, î-i dă ordin ca „Grupul de Est cuprinzând
„şi Divizia 19-a să preceadă la retragere pe linia întărită delà Sudul căei ferate Medgidia-Constanţa
„unde va trçbuj să reziste &u orice preţ atacurilor vrăjmaşe çe se vor pronunţi fn această parte“.
Primind acest ordin, Generalul Zâioncikovski, ordonă Diviziilor 19, 61, sârbă şi 3 cavalerie,
să se retragă în noaptea de 24/25. Vili. pe linia Sarandja-Hairankioi-Caraomer.
Marele Cartier General român nu consimte însă a renunţă definitiv la Turtucaia. El scoate
forţele din Dobrogea Corpul 47 rus, (Div. 61 sârbă, 3 cavalerie rusă) şi Diviziile 9, 19 şi Brig. 5
călăraşi române) de sub ordinele Armatei 111-a şi le pune sub ordinele Generalului Zâioncikovski,
căruia î-i încredinţează misiunea „de a atacă pe inamic cât mai curând posibil în direcţia Turtucaia,
„acoperindu-se spre Dobrici prin un detaşament destinat a întârziă inamicul, dacă el ar căută să
„câştige teren spre Nord.“
In urmă acestui ordin al M. C. G., Armata 111-a contramandează ordinul de retragere dat
generalului Zâioncikovski. Acesta ordonă diviziilor delà Bazargic să rămână pe poziţiile pe care au
ajuns. Ordinul de contramandarea retragerei soseşte la timp la diviziile 61 rusă şi sârbă, înainte ca
acestea să înceapă retragere.
Divizia 19-a română primeşte ordinul de retragere la ora 20‘25. Comandantul diviziei dă
ordin de retragere şi pleacă la cartierul Grupului de Est Ia Caraomer. Aci primeşte ordinul de
contramandarea retragerei, pe care-1 transmite trupelor sale. Ordinul de contramandare ajunge la
trupe însă abia pe Ia ora 1—2 noaptea, când unităţile erau în curs de retragere la 10— 12 Km.
Nord de poziţiile pe care luptaseră ziua. Retragerea se făcuse în desordine, trupele fiind demoralizate,
mai ales când aud de căderea Turtucaei. Comandanţii brigadelor, primind ordinul, hotărăsc, din
cauza oboselei trupelor şi a amestecului unităţilor, să rămână peste noapte în regiunea Casimkioi.
Aci soseşte comandantul diviziei, cate văzând starea trupelor hotăreşte continuarea retragerei spre
Caraomer.
In noaptea de 24/25 August sosesc la Medjidia. la cartierul generalului Zaioncikowski,
ataşaţii militari englez, italian, rus şi un delegat al M. C. G. român, cu ordinul comandamentului
de căpetenie din 24. VIII., prin care se hotărâ că grupul de forţe din Dobrogea (Corpul 47 rus
(Div. 9 şi 19, Div. Cav. rusă şi Brig. 5 Călăraşi) pus sub comanda generalului Zaioncikowski, tre
buia „a atacă pe inamic cât mai curând posibil în direcţia Turtucaia, acoperindu-se spre Dobrici
„prin un detaşament destinat a întârziă inamicul dacă el ar căută să câştige teren spre Nord.“
La darea acestui ordin M. C. G. credea că corpul rus se găsiă, aşa cum raportase, în zona
centrală între Bazargic şi Turtucaia.
Generalul Zaioncikowski, luând cunoştinţă de acest ordin, face obiecţiunea că fiind în con
tact tactic cu inamicul la Bazargic, nu va puteă ajunge în timpul util la Turtucaia şi nu va aveă
nici acţiune la Bazargic şi cere trimişilor M. C. G. ca să-i deă în scris că, faţă de situaţiuuea de
fapt a grupului de Est, necunoscută de M. C. G. la darea ordinului, acesta rămânea în vigoare.
In urma discuţiunilor avute, se ajunge la hotărârea ca în ziua de. 25. Vili. să se termine
acţiunea delà Bazargic, distrugându-se forţele bulgare, iar în noaptea de 25/26 VIII. să înceapă
marşul spre Turtucaia, acoperindu-se cu un detaşament spre Dobrici.
Situaţia grupului de Est în dimineaţa de 25. Vili. era:
— Div, sârbă şi 61 rusă pe frontul ocupat în ajun, la Sud de linia Osmanfaca-Ezibei-
Carales.
— Div. 3 Cav. rusă cu 1 brigadă spre Azaplar şi cu 1 brigadă în regianea Capacli-Azaklar.
— Divizia 19 retrasă ia Caraomer.
Forţele bulgare delà Bazargic, erau în situaţia din ajun. Cele 12 batalioane şi 3 baterii ale
generalului Kantargief pe înăţimele deía Nord de Bazargic. Brig. din Div. 6 bulgară în zona Ara-
bagi-Osmanfacâ. Div. 1 cav,, întărită cu 2 batalioane, primise în ziua de 24. Vili. ordin de a re
cunoaşte forţele adverse din spre Bazargic. In acest scop Div. Cav. înaintase până la Kasagic,
instalându-se călare pe şoseaua Silistra-Bazargic şi descoperise o coloană ce înainta spre Silistra
(probabil Div. Cav. rusă).
Pentru ziua de 25. VIII generalul Zaioncikowski ordonă a se continuă atacul din ziua pro-
cedentă în acelaşi dispozitiv.
Generalul Simanski, comandantul grupului format din diviziile 61 şi sârbă, ordonă ea
acest atac, precedat de o pregătire de artilerie, să se dea cu:
— O brigadă sârbă pe frontul Osmanfacâ-Ezibei, căutând a învălui dinspre Osmanfacâ
flancul drept bulgar.
— 1 brigadă rusă pe frontul Ezibei-Carales-şosea.
! brigadă nisă şi 1 brigadă sârbă în rtwtrvă î* urmă diviziilor ftsptetive,
In ce priveşte proectele comandamentului bulgar:

— Generalul Kantardgief se pregătia să apere poziţiile ocupate.
— Comandantul Div. 6, fără ordinul sau autorizaţia armatei, hotăreşte a atacă în ziua de
25. VIII cu brigada sa, în flanc, adversarul ce ocupa cota 122.
— Comandantul Div. 1 Cav. bulgare se hotăreşte a se îndreptă în această zi spre Beibunar,
pentru a cădeă în spatele coloanei semnalate ce înnaintă spre Silistra. Trei acţiuni conduse separat
de cei trei comandanţi bulgari.
Acţiunea din ziua de 25. VIII se desfăşoară astfel:
Atacul Div. 6t ruse şi sârbe începe în dimineaţa zilei. Div. 19 română se află retrasă în
zona Caraomer, pe când generalul Zaioncikowski o credeă în luptă.
Div. 61 rusă atacă la Vest de şosea sectorul apărat de trupele detaşamentului Kantargief,
pe când divizia sârbă atacând în sectorul Osmanfacâ-şosea Caraomer Bazargic, avea să se întâl-
niască cu brigada din divizia 6, care avea ordinul comandantului diviziei să atace în acest sector.
In timpul când brigada din Divizia 6 bulgară înnaintă, dă peste divizia sârbă, care şi ea
eră în curs de atac. Văzând situaţia în care singur se pusese, comandantul Div. 6 cere ajutorul
generalului Kantardgief, care pentru a degajă pe vecin ordonă trupelor sale să atace.
Atacul detaşamentului Kantardgief este ţinut în loc de Div. 61 rusă. Divizia sârbă înnain^-
tează şi ajunge pe platoul delà Est Arabagi. Brigada din Div. 6 bulgară după ce perde aproape
30% din efectiv în luptă, începe a se retrage în dezordine, descoperind aripa stângă a poziţiei bul
gare. Retragerea continuă nedispunându-se de nici o rezervă. Situaţia devine din ce în ce mai cri
tică, prin înnaintarea diviziei sârbe în spatele poziţiei bulgare şi nu poate fi îndreptată de cât la
Ia ora 15,30, când sosesc în ajut r 2 batalioane delà generalul Kantardgief.
Div. 1 Cav, bulgară, aflată în regii nea Kasagic, la Est de Kurtbunar, pe când se pregătia
să se îndrepte spre Beibunar, aude tunul spre Bazargic şi află că Div. 6 este în luptă cu un ad
versar superior. Comandantul diviziei, lăsând în faţa diviziei de cavalerie rusă un mic detaşament,
se hotăreşte a plecă cu divizia şi cele 2 batalioane în ajutorul Diviziei 6. Pe drum primeşte şi or
dinul armatei în acest sens.
Ajungând în zona Karasular, Div. Cav. bulgară vede divizia sârbă care înnaintă în flancul
Divizie 6.
Pe la ora 16 divizia cavalerie bulgară atacă divizia sârbă ce lupta pe frontul Cocargea-Sud
Arabagi, în flanc şi spate cu 2 batalioane şi 1 regiment cavalerie. Divizia sârbă începe retragerea
în grabă şi în desordine. Bulgarii nu urmăresc.
In timpul zilei Div. cavalerie rusă nu are nici o acţiune, iar divizia 19 română rămâne în
zona Caraomer.
Generalul Zaioncikowski dă ordin seara ca trupele grupului de Est să se retragă în zona
Hairankioi-Sarandjea.
O peraţiunile în D ob rogea după căderea Turtucaei.

R etragerea pe linia Raşova-Topraizar.
(Schiţa 5).
După căderea Turtucaei, comandantul Armatei III bulgare apreciază că Silistra trebue cu
cerită cât mai repede şi innainte de sosirea Ruşilor. In acest scop dispune ca Div. 4 să se îndrepte
spre Akadânlar şi împreună cu Brig. 2 din Div. 1 să atace sectorul de Sud şi Sud-Est al capului
de pod Silistra.
In ziua de 27. VIII, comandamentul bulgar află că Silistra a fost evacuată de trupele române
şi ordonă ca Div. 1 să ocupe Silistra, iar Div. de cavalerie să se îndrepte spre Cainargeaua mică
şi să atace trupele române care se retrăgeau din Silistra. Div. 4 ajunsese în această zi Ia Akadânlar.
La 28. VIII situaţia Armatei III bulgare era următoarea:
— Grupul general Kantargief şi Div. 6 în regiunea Bazargic, unde se aşteptă să sosiască
regimentul 75 turc.
— Div. 4 la Kurtbunar,
— Div. 1 la Nord Silistra,
— La Silistra se aşteptă să sosiască Brigada germană Colonel Bode, nou formată (reg. 45
rezervă german, ( batalion din reg, 21, 3 eseadroane, ,3 baterii).
Războiul României §§
— Div. de cavalerie acoperea spre Nord armata.

Directiva dată de mareşalul Mackensen după cucerirea Turtucaei şi ocuparea Sillstrei, pre
vedea ca „urmărirea, afară de divizia de cavalerie, să se facă pe un front cât mai larg, cu deta
şam ente mixte, cari prin lupte de avangardă să ia contact cu inamicul şi acolo unde este posibil
„să-i rupă frontul“, iar divizia de cavalerie „să încerce-a cădea în flancul şi spatele inamicului“.
Comandantul Armatei IlI-a bulgare,' după informaţiunile ce aveâ, apreciază însă că adver
sarul va rezistă pe poziţiile organizate delà Caraomer, unde se va dă bătălia cu forţele întrunite ro-
mâno-ruse, şi că înaintarea nu trebue începută decât atunci când toate diviziile vor veni pe aceiaşi
linie (centrul bulgar-Divizia 4 rămăsese înapoi); avangardele împinse prea departe înainte de gros
ar riscă să fie bătute.
înaintarea ordonată de Mareşalul Mackensen şi care trebuia a începe la 29/V1II, este amâ
nată de Armata IlI-a bulgară pentru 30.VII1, căci Diviza 4-a rămăsese îndărăt (regiune lipsită de
drumuri şi apă), iar armata se depărtase prea mult de depozitele de la Razgrad.
Marşul spre Nord al Armatei IlI-a bulgare a început în ziua de 30.VIII cu: Grupul General
Cantargief şi Diviziă 6-a la aripa dreaptă, Divizia 4-a Ia centru, Divizia l-a şi Brig. Bode la
aripa stângă. Divizia de cavaleria ecleră şi acoperea marşul, iar după ce Divizia 6-a aveâ să ia
contactul, trebuiă să se deplaseze la flancul drept al armatei.
Retragerea forţelor româno-ruse pe poziţia Cuzgun-Caromer.
In ziua de 24.V1II, comandamentul de căpetenie român primind, la ora 16.30, ştirea că
Turtucaia a căzut şi crezând corpul rus în zona centrală între Turtucaia şi Bazargic, aşă cum raportase
M. C. G., dă ordîn Generalului Zaioncikowski să atace spre Turtucaia, acoperindu-se spre Bazargic.
După cum s’a arătat, Corpul rus şi Divizia 19-a română fiind însă în contact cu Bulgarii
la Nora de Bazargic, Generalul Zaioncikowski după consiliul avut cu trimişii M. C. G., se hotărăşte
a atacă şi zdrobi mai întâiu forţele bulgare delà Bazargic, după care grosul forţelor ruso-române
aveâ să se îndrepte în noaptea des 25[26.VIII spre Turtucaia.
Atacul dat în ziua de 25V1II la Bazargic nu a obţinut însă rezultatele îndreptăţite de supe
rioritatea mare de forţe pe care o aveau Românii şi Ruşii.
Marele Cartier General ordonă atunc/ Generalului Zaioncikowski că „în situaţia de azi atacul
„proectat asupra Turtucaiei trebue amânat până ce se vor concentré mai întâiu forţele ce compun
„Armata de Dobrogea. S’a dat ordin Diviziei 9-a a se îndreptă spre Cuzgun. Rog luaţi dispoziţiuni
„pentru concentrarea forţelor D-Voastră în zona Cuzgun-Caromer”.
începând din ziua de 25.VIII, toate forţele ruso-române din Dobrogea, constituesc Armata
de Dobrogea sub ordinele Generalului Zaioncikowski. Forţele depe Dunăre din Muntenia constituesc
Armata 111-a.
In ziua de 26.VIII, situaţia Armatei de Dobrogea eră: Divizia 9-a română în zona Lipniţa
Divizia 61 rusă în zona Hairankioi-Calfakioi Divizia sârbă în zona Sarangea, Divizia 19-a română
în zona Caraomer, iar Divizia 3 Cavalerie rusă cu o brigadă în zona Cazimir Cocina şi o brigadă
în zona Alfatar.
Dupa căderea Turtucaei, Comandamentul de căpetenie român luase măsuri de a întări
Armata de Dobrogea cu Divizia 2 şi Divizia 12 delà Armata I-a, Divizia 5 delà Armata Il-a, Divizia
15 din rezerva generală şi 3 baterii grele (2 de tunuri 105 şi 1 de obuziere 150)
Aceste Divizii sosesc in Dobrogea :
Divizia 5 debarcă la Medgidia la 28,VIII;
Divizia 2 debarcă la Cernavoda la 30.VIII.
Divizia 15 *) debarcă la Medgidia la 3,IX.
Divizia 12 debarcă la Mircea Vodă la 4.IX.
După căderea Turtucaei comandamentul de căpetenie român, având temere de o eventuală
trecere a Dunărei din partea Bulgarilor, oprise Divizia 12-a din transport la Sud-Est de Bucureşti.
Această divizie, împreună cu diviziile 10 şi 15 din rezervă generală, constituesc Corpul V Armată,
sub ordinele Armatei IH-a, cu misiunea de a se opune la o încercare de trecere a Dunărei în sec
torul Balta Greaca (Gura Argeşului) — lacul Boian. La 30.VIII Divizia 15-a şi la 2.IX Divizia 12-?a
sunt scoase de sub ordinele Armatei IlI-a şi transportate în Dobrogea.
*) Infanteria acestei divizii fusese trimisă in cea máj mare parte Ia Turtucaia în ziua de 23.VIII. Divizia
este reorganizată din R. 53 şi 65, 1 batal, din R. 80, R. 25 şi 1 escadron.
In ziua de 27.VIII M. C. G' ordonă Armatei de Dobrogean

„După ultimele informaţiuni..,., în Dobrogea nu sunt decât maxim 3 divizii, cu 2x/2 divizii
cavalerie.
„Armata de Dobrogea întărită cu Diviziile 2 şi 5 române, care vor ti complet concentrate
„în seara de 31.VIII în zona „Cobadin-Biulbiul, va luâ, când se va comunică ulterior, energic ofen
s iv a spre Sud-Vest, cu scopul de a distruge forţele inamice ce se găsesc în această direcţiune“.
Pentru acoperirea spre Bazargic, trebuià a se lăsă un detaşament. Armata IlI-a trebuiă să
execute încercări de trecere a Dunărei în zona Flămânda-Turnu Măgurele pentru a atrage forţe bul
gare în această parte.
In ziua de 27,VIII Armata din Dobrogea ajunsese pe frontul Cuzgan-Caraomer-Mangalia, pe
care-1 ocupă astfel:
— Divizia 9-a română pe frontul Câşla-Giuvegea-Calaici-Dbromirul din Vale,
— Divizia 3 Cavalerie rusă pe frontul: Dobromîrul din Deal-Kecideresi-Apta At.
— Divizia sârbă pe frontul Apta-At-Devegikioi-Hadgikioi.
— Divizia 61 rusă pe frontul Hadgikioi-Bogdiuli-Enidge-Haidâz.
Divizia 19-a română pe frontul Caraomer-lacul Mangalia.
— Brig. 5 călăraşi în regiunea Cerkezkioi făcând legătura între Divizia 61 rusă şi Divizia 19.
— Divizia 5-a în linia 2-a in zona Bairamdede-Giuvenlia.
Divizia 2-a debarcă la Cernavodă şi primele eşaloane sunt trimise spre Cochirleni-Raşova
(aripa dreapta a frontului).
Flota română de Dunăre, dupa căderea Turiucaei, se retrăsese în după amiaza zilei de 24.VIII
Ia Silistra, unde sosesc şi 3 canoniere ruse de mare şi 2 barje armate cu tunuri de 120. La Silistra
se instalează un baraj de mine. In ziua de 27.VIII escadra româno-rusă părăseşte Silistra şi anco
rează la gura Borcei iar în ziua ee 30,VIII, schimbă ancorajul la 3-4 Km. în vale de Puiul Strâmbului.
In aceste zile artileria escadrei bombardează Satul Nou şi coloanele inamice în mişcare pe drumurile
dealungul Dunărei
Flotă austriacă rămâne în canalul Belene, de unde nu va eşi decât în zilele de 19 şi 20
Septembrie, pentru a interveni la Flămânda, după care va intră din nou în canal. Activitatea acestei
flote se va mărgini la bombardarea porturilor române, până la 11 Noembrie când vă cooperă la
trecerea Armatei Kosch peste Dunăre.
In ziua de 30.VIII, Armata IlI-a bulgară începe mişcarea spre Nord şi către seară ia con
tact cu elementele înaintate ale poziţiei ocupate da trupele româno-ruse şi anume: Grupul General
Cantardgief cu Divizia 19-a şi Brig. 5-a călăraşi; Divizia 6-a bulgară cu divizia 61 rusă; Divizia 4-a
bulgară cu Divizia sârbă : Divizia l-a bulgară cu Divizia 3 Cavalerie Tuşă şi Divizia 9-a română;
Brig. germană Bode iă contactul strâns cu aripa dreaptă a Divizie. 9-a
In aceiaşi seară Brigada Bode atacă aripa dreaptă a Diviziei 9-a, ocupând pădurea dintre
Câşlea şi Lipniţa, dar este respinsă cu pierderi printr’un contraatac dat de aripa dreaptă a Divi
ziei române.
Divizia 3 Cavalerie rusă este scoasă depe front şi dusă la aripa dreaptă a armatei în re
giunea Enige-Haidâr-Cerchezkioi. In aceiaşi zi Divizia de cavalerie bulgară fusese îndreptată spre
aripa dreaptă în regiunea Ciufut Cuiusu unde ajunge la 31.VIII.
In ziu a pe 31.VIII. Armata IlI-a bulgară primeşte directiva Mareşalului Mackensen prin
care „se atrage atenţiunea armatei că cu o presiune puternică la flancul stâng să svârle pe inamic
„în mare“.
Generalul Toşef apreciază însă că aripa stângă a armatei sale este prea slabă şi nu poate
fi întărită repede, iar pe de altă parte prea înaintată şi izolată, între Diviziile 1 şi 4 fiind o slabă legătură.
Armata IlI-a bulgară hotăreşte dar pentru 1.IX, ca Divizia 4-a şi dreapta Diviziei l-a să
atace în flancul drept centrul avansat al frontului român între Aptat şi Devegikioi (Divizia sârbă)
în scop de a rupe frontul în această parte. Pentru a mască acest atac al centrului, se dispune
în acelaşi timp Brigada Bode şi Brigada 1 din Divizia l-a, să învălueescă aripa dreaptă a frontului
româno-rus, iar Detaşamentul Cantardgief aripa stângă a acestui front, în scopul de a atrage re
zervele adversarului spre aripi.
In ziua de 31.VIII Grupul Cantardgief, Divizia 6-a şi Divizia 4-a bulgară au înaintat şi luat
contactul strâns cu poziţia româno-rusă. La aripa stângă, Divizia 1 bulgară şi Brig. Bode au ătacat
Divizia 9-a română, silind-o să se retragă pe dealul Ceatal-pădurea Cojocaru, Dobromir,
Pentru ziua de 1 Septembrie, Generalul Zaioncikowski ordonase ca Armata de Dobrogea

„să atace pe tot frontul dând lovitura principală cu Corpul rusesc (Grupul General Simanski format
„din Diviziile 61 şi sârbă) în direcţiunea Caraomer“. Divizia 9-a, având sub comandă trupele sosite
din Divizia 2-a, trebuia să atace simultan cu corpul rus, fiind ajutată de artileria flotilei de Dunăre.
Grupul General Harţei (Div. 19 şi 5 şi Brig. 5 Căi.) trebuiâ să atace în direcţia Caraomer-Dobrici,
pentru a atrage trupele inamice în această parte. Divizia 3 Cavalerie trebuiâ să atace spatele bulgar
în direcţia Nord-Vest. Brig. 36 din Divizia 5-a, în rezerva generală a armatei în regiunea Calfakioi.
In rezumat, pentru ziua de 1.1X, ambii adversari aveau intenţiuni ofensive şi urmăreau a
sparge centrul frontului dobrogean.
In ziua de 1.IX, atât armata ruso-română, cât şi cea bulgară, încep ofensiva. Pe tot frontul
au loc lupte crâncene, ambii adversari atacând şi contraatacând.
Divizia 4-a bulgară, în special aripa sa stângă, precum şi Divizia l-a bulgară, sunt bătute
şi aduse într’o situaţie grea de către Divizia sârbă şi aripa stângă a Diviziei 9-a române. Generalul
Toşeff, în lucrarea citată, nu ascunde criza prin care a trecut armata sa în această zi, din cauza
acestei înfrângeri.
Extrema dreaptă a Armatei de Dobrogea — Divizia 9-a — este însă respinsă în desordine,
ceiace determină pe comandantul acestei armate să ordone ca în noaptea de 1/2.IX, întregul front
ruso-român să fie retras pe poziţia fortificată Raşova-Copadin-Topraizar.
In lupta din ziua de 1.IX, escadra româno-rusă intervenise prin focul artileriei, bătând ba
teriile şi comunicaţiile inamice de lângă Dunăre.
Retragerea pe linia Raşova-Copadin-Topraisar.
Această retragere se execută în noaptea de 1/2 şi în ziua de 2.1X, fără a fi simţită la în
ceput de adversar.
In seara de 2.IX, frontul este astfel ocupat :
— Grupul General Petala cu Divizia 2-a pe frontul Dealul Baciului - pădurea Cinghineaua
şi Divizia 9-a pe frontul Est Arabagi-Mulciova-dealul Dechilitas-Vest Cocargea.
— Grupul General Simanski (Div. sârbă şi Div. 61 rusă) pe frontul Cocargea - cota 121
(Est Copadin).
— Grupul General Harţei (Div. 19-a şi 1 Brig. din Div. 5-a), pe frontul Enge Mahale-
Topraisar-Muratan-Cârlichioi cu Brig. 5 Călăraşi la Techir Ghiol.
— In rezerva armatei : Brig. 10-a din Div. 5-a şi 1 Brig. din Div. sârbă la Biulbiul Mic,
iar Div. cavalerie rusă la Murfatlar.
— Escadra româno-rusă se retrage la Raşova, de unde fiind surprinsă de focul artileriei
inamice, schimbă ancorajul la Km. 309.
Comandamentul Armatei IlI-a bulgare, observând în dimineaţa zilei de 2.1X retragerea for
ţelor româno-ruse, ordonă înaintarea şi în ziua de 3.1X, armata bulgară ia contact cu poziţia delà
Raşova-Copadin-Topraisar, fiind dispusă :
— Brig. Bode (la extrema stângă) şi Div. l-a bulgară în sectorul Dunărei - satul Enigea
în faţa Diviziilor 2 şi 9 române.
— Divizia 4-a bulgară în faţa Diviziei sârbe.
— Divizia 6-a bulgară în faţa Div. 61 rusă.
— Detaşamentul Varna (Generalul Cantardgief rănit, fusese înlocuit cu Generalul Topalov)
în faţa aripei drepte a Diviziei* 19-a (până la Edilkioi).
— Divizia Cavalerie bulgară delà Edilkioi până la Mare.
Din Divizia 25 turcă sosise 3 batalioane şi se aşteptă să sosească restul Diviziei.
Forţa în batalioane a marilor unităţi bulgare eră: Divizia l-a ; 19 batalioane; Divizia 4-a;
16 batalioane; Divizia 6-a; 12 batalioane; Detaşamentul Varna: 11 batalioane (3 turceşti); Divizia
cavalerie 24 escadroane şi Brigada Bode 4 batalioane şi 3 escadroane. In total 62 batalioane şi
27 escadroane.
Luptele depe poziţia Raşova-Copadin-Topraisar.
La 2.IX Armata de Dobrogea şi Armata lll-a formează grupul armatelor de Sud, sub co
manda Generalului Averescu.
9
66 Răboiul României
Comandantul grupului de armate, în vederea ofensivei proectate pe frontul de Sud, dă la

4.IX următorul ordin Armatei de Dobrogea
„Pentru a pune capăt ofensivei bulgare în Dobrogea, este necesară o cooperare a Armatei
„IlI-a şi de Dobrogea":
„Această cooperare se va putea obţine în modul următor:
„Pe când Armata de Dobrogea va căuta să fixeze de front pe adversar, Armata IlI-a va
„cădea în spatele lui, trecând Dunărea în sectorul Olfeniţa-Giurgiu.
„Misiunea Armatei de Dobrogea va fi de a întârzia înaintarea inamicului, fie profitând de
„întăririle existente şi de formele terenului favorabil apărărei, fie dând scurte şi energice lovituri
„contra-ofensive, acolo unde situaţia le-ar face posibile, fie în fine, dacă mersul operaţiunilor pe în
tregul front ar permite, dând o lovitură puternică pe dreapta, adversarului astăzi în aer.
„In toate aceste operaţiuni Armata de Dobrogea va avea ca pivot solid, fie pentru atac,
„fie pentru apărare, dreapta ei sprijinită pe Dunăre.
„Armata IlI-a va concentré forţele sale pe axa Comana-Prundul-Belu şi îndată ce pregătirile
„de trecere vor fi terminate, va trece Dunărea cu toate forţele sale operative, cu obiectiv general
„Dobrici“,
In ceiace priveşte intenţiunile comandamentului adversar Generalul Toşeff în lucrarea citată
arată că „retragerea în desordine a inamicului în zilele de 2 şi 3 Septembrie... fără a lăsă arier-
„gărzi pentru întârzierea înaintării noastre, sunt probe care evidenţiază marea dezordine a inamicului
„şi moralul lui scăzut... Diviziile noastre erau obosite, însă nu mai puţin obosit eră şi inamicul.
„Prin urmare nu trebuia a se da răgaz inamicului a se desmetici şi intări. Pentru accelerarea ope
raţiunilor insistă mai ales Mareşalul Makensen şi M. C. G. bulgar“-
Atacul Armatei 111-a bulgară a fost hotărât pentru ziua de 4. IX, dar din cauză că nu s’a ter
minat instalarea artileriei grele, s’a amânat pentru ziua de 5. IX.
In ziua de 2. IX, Brig. 4-a din Divizia 2-a română, înaintase şi ocupase fără ordin înălţimile
delà Sud-Vest de valea Ghiol Başa, care erau mai la Sud de linia ce treftuiă ocupată de divizie,
respingând în desordine Brigada Germană Bode. Escadra de Dunăre, deplasându-se la Raşova,
susţinuse prin focuri această acţiune.
înaintarea brigádéi române formase însă un gol între aripa sa stângă şi dreapta Diviziei
9-a. In acest gol a atacat în ziua de 3. IX un Reg. din Divizia 1 bulgară, care a silit brigada română
să se retragă cu pierderi. Situaţia este restabilită de Divizia 15-a.
In ziua de 5. IX, ofensiva Armatei 111-a bulgare începe pe tot frontul.
Divizia 1 bulgară cu Brig. Bode, întărită cu Reg. 2 Art. grea şi un batalion aruncătoare
de mine, a atacat Diviziile 2 şi 9, făcând efortul principal cu aripa dreaptă în direcţia Cocargea,
în timp ce Divizia 4-a bulgară întărită cu Reg. 1 Art. grea, a atacat în sectorul Diviziei sârbe cu
efortul principal la aripa stângă. In restul sectorului Divizia 6-a bulgară cu 2 baterii grele a atacat
frontul Diviziei 61 rusă, iar detaşamentul Dobrici, frontul Diviziei 19-a română, Divizia cavalerie
bulgară a asigurat dreapta armatei până la Mare.
După o puternică pregătire de artilerie, atacul armatei bulgare începe pe tot frontul însă
nu poate progresă decât la aripa dreaptă a Diviziei l-a şi pe frontul Diviziei a 4-a bulgară.
Divizia sârbă este silită a se retrage spre Nord până Ia movila Caraiuc, iar Divizia 9-a
îşi retrage aripa stângă pe dealul Piribei.
Retragerea diviziei sârbe produce un gol între aripa sa stângă şi divizia 61 rusă, gol care
este ocupat cu 1 brigadă din divizia 5-a română.
Divizia 12-a, care terminase debarcarea, s’a adunat în zona Peştera-Mamut Cuius.
Pentru ziua de 6. IX, comandantul Armatei de Dobrogea, ordonă :
— Grupul general Simanski (Div. 12-a fără 1 regiment, Divizia 61, Divizia sârbă şi Brig.
din Div. 5-a, care se găseă între aceste două ultime divizii), să atace în direcţiunea Cocargea,
având drept obiectiv a recuceri poziţiunile pierdute.
— Grupul General Socec (Div. 2, Div. 15 (ce ocupase sectorul Ghiol Başa-Arabagi) Divizia
9-a şi un Reg. din Div. 12) să apere poziţia şi să susţină atacul Grupului Simanski.
— Divizia 19 să apere poziţia ocupată.
— Brigada din Div. 5-a, aflată în rezervă la Biulbiul Mic, aveă misiunea să susţină atacul
grupului Simanski.
— Divizia 3 cavalerie trebuiă să trimită trăgătorii săi Ia Copadin la dispoziţia Diviziei 61 rusă.
— Divizia 115 rusă sosită în Dobrogea şi aflată în curs de debarcare Ia Cernavoda, trebuia
să se concentreze la Medgidia. Odată cu această divizie, Ruşii au tiimis în Dobrogea şi câteva
baterii grele şi de obuziere.
Comandautul armatei bulgare apreciase exagerat succesele avute în ziua de 5.IX asupra
centrului frontului rus. Generalul Toşeff, în lucrarea citată, arată: „Lupta delà 5|18. IX a fost cât
„se poate de favorabilă nouă. Frontul inamic a fost prăbuşit, în unele sectoare inamicul începuse
„să se retagă în grabă. . . . Era absolut necesar ca a doua zi dimineaţa să se procedeze la ex
ploatare succesului. Slabele pierderi ce am avut în această zi, ne făceâ să credem că eră posibil
„un atac combinat prin care să se lărgească breşa, pentru ca inamicul incapabil de a rezistă, să fie
„bătut definitiv . . . In baza măsurilor luate, străpungerea desăvârşită a poziţiilor inamice, se consi
d e r ă ca pozitivă,“
Armata IlI-a bulgară a dispus pentru ziua de 6.1X ca :
Aripa dreaptă a Diviziei l-a, Divizia 4-a, Divizia 6-a şi stânga Detaşamentului Varna (în
total 46 batalioane) să atace centrul frontului ruso-român în sectorul Cocargea-Caciamac-Cobadin
(sector ocupat de Divizia sârbă si Divizia rusă). Pe restul frontului trebuia să se apere poziţiile ocupate,
Atacul bulgar se dădeă dar tocmai în sectorul în care Armata de Dobrogea concentrase
forţele sale în vederea contraatacului hotărât pentru aceiaş zi.
Ofensiva bulgară din ziua de 6.IX nu a putut realiză nici un progres şi a echivalat cu o
înfrângere.
La aripa stângă Brigada germană Bode, este respinsă de Divizia 2-a pe poziţiile din ajun.
Divizia 1 bulgară după lupte care durează toată ziua, de abiâ îşi poate menţine poziţiile.
Seara Comandantul Diviziei raportă: „Cu mare greutate menţinem poziţiile; nici eu nici comandanţii
„de brigadă nu mai avem susţineri ; proectilele sunt terminate ; Situaţia o menţinem cu ultimele sforţări,,.
La centru Div. 4-a bulgară este bătută de Div. sârbă, încadrată pe flancuri de Divizia 12-a
română şi se retrage de poziţiile din ajun. Divizia sârbă şi dreapta Div, 9-a, după lupte extrem de
crâncene care durează până noaptea, reocupă poziţiile pierdute la 5.IX. Seara, Generalul Kiselov,
Comandantul Div. 4-a bulgare raportă armatei : Vom muri pe poziţie, dar datoria mea este de a vă
„aduce la cunoştinţă că unităţile trec printr’o criză şi încă 2-3 atacuri din partea inamicului şi totul
poate fi pierdut.
In fine la dreapta armatei bulgare, Divizia 6-a, atacată de Divizia 61 rusă, se retrage pe
poziţiile de plecare. ,
In seara zilei de 6.IX, Comandantul Armatei IlI-a bulgare, apreciază că faţă de întăririle
primite de armata ruso-română, o continuare a ofensivei nu mai are sorţi de isbândă, ba chiar ar
compromite situaţia şi dă ordin ca trupele să se retragă în noaptea de 6j7. IX, pe poziţiile ocupate la
5/IX şi care se găseau la circa 4 Km. de poziţiile ruso-române.
Astfel ofensiva bulgară în Dobrogea este oprită în seara de 6 Septembrie.
In ziua de 7.IX Comandamentul grupului Armatelor de Sud, raportă M. C. G. : „Din de
claraţiile prizonierilor rezultă că inamicul a suferit pierderi foarte grele. Moralul trupelor noastre la
„aripa stângă foarte ridicat. La centru şi aripa dreaptă este ferm, însă trupele au nevoe a se re-
„face. Pentru mâine s’a hotărât ca centrul şi aripa dreaptă, adică delà Copadin la Dunăre, trupele
„să se menţină pe poziţiile lor şi să se reorganizeze. Trupele delà aripa stângă, adică Diviziile 5 şi
19, împreună cu cavaleria, vor înainta pe urmele inamicului.“
In noaptea de 7/8.IX, Divizia 9-a şi sârbă sunt înlocuite pe front de către Diviziile 15 şi
12 române. Divizia 9-a este dusă în refacere la Ivrinezul Mare şi Mic, iar divizia sârbă la Mamut
Cuius.
Pentru ziua de 8.IX Armata de Dobrogea dăduse ordin ca Grupul General Harţei (Diviziile
5, 19 şi Brig. 5 Călăraşi) să „Caute a respinge detaşamentele înaintate inamice, pentru a stabili
în mod precis poziţiune’a aripei drepte a grosului inamic", iar Grupul General Socec (Diviziile 2.
15, 12) şi Grupul General Simanski (Diviziile 61 şi sârbă) să execute „recunoaşteri viguroase şi
„dacă inamicul continuă a se retrage î-1 va urmări prin avangarde“.
Divizia 19-a respinge în ziua de 8.IX elementele înaintate ale inamicului, ocupând linia
Enghez-Carakioi-Ceataliuk, dar contraatacată se retrage pe vechile poziţii, lăsând la Amzacea un De
taşament mixt.
Pentru asigurarea flancului stâng al Armatei, Divizia 3 Cavalerie a fost adusă în ziua de
9.IX în sectorul Pervelilacul Tatlageac.
CAPITOLUL X.
Proectele com andam entului rom an după căderea Turtucaei.

Modificarea proectului iniţial de operaţiuni,
Înfrângerile suferite în Dobrogea, dar mai laies căderea Turtucaiei, au influenţat în mod
hotărâtor Comandamentul român, determinându-1 să modifice proectul iniţial de operaţiuni.
„La 25.VIII 1916, a doua zi după căderea Turtucaiei, Comandamentul de căpetenie a întru
nit la Periş *) pe Generalii : Averescu, Crăniceanu şi Iarca Al., care au opiniat să se întărească
trupele din Dobrogea cu unităţi luate delà Armatele I şi II,,**)
După cum s’a arătat déjà, la 26.VIII Comandamentul de căpetenie ordonă Armatelor I, II
şi de Nord că „situaţia pe frcntul de Sud devenind serioasă, în urma căderei Turtucaei şi întăririlor
primite de inamic, ofensiva generală în Transilvania se amână deocamdată până la noi dispoziţiuni,,
iar armatele „se vor întări cât mai puternic pe poziţiile ocupate“....
La 29.VIII, Comandamentul de căpetenie ordonă că „situaţia depe frontul de Sud cere ca
„deocamdată Armatele depe frontul de Nord şi Nord-Vest să rămâne în defensivă“. Pentru ca de
fensiva să fie mai puternică şi pentru a se scurtă frontul, se ordonă ca Armata Il-a şistângaAr
matei de Nord să împingă frontul până la linia Oltului şi Homorodului.
In fine la 6. IX., după ce Armatele II şi de Nord atinsese aceste obiective, M. C. G. ho
tărăşte ca Armatele I, II şi de Nord să fortifice terenul cucerit organizând 3 poziţii, etc. (v. pag. 42).
Ofensiva în Transilvania eră deci oprită şi odată cu această oprire, grosul forţelor române
este deplasat pe frontul de Sud.
In adevăr, forţele din Dobrogea sunt întărite cu 4 Divizii române: Diviziile 2 şi 12 luate
delà Armata I-a, Divizia 5 luată delà Armata II-a, Divizia 15 din rezerva Armatei şi Divizia 115
rusă, — iar Armata IlI-a va mai fi întărită la începutul lunei Septembrie cu Diviziile 21 şi 22 delà
Armata Il-a şi cu Divizia 10-a din rezerva M. C. G.
Această hotărâre a Comandamentului de căpetenie român a fost luată cu asentimentul co
mandamentelor aliate.
In adevăr, la 30/V111., (12. IX.) M. C. G. român primeşte următoarea telegramă, adresată
de Mareşalul Joffre Colonelului Désprés, reprezentantul Franţei pe lângă M. C. G. român :
„In circumstanţele actuale este o necesitate pentru armata română să-şi consolideze situaţia
„în Dobrogea. Pentru a atinge acest rezultat, pare necesar să se concentreze pe ţărmul drept al
„Dunării, cât mai repede cu putinţă, unităţi solide în număr suficient, pentru a obţine dintr’odată o
„superioritatea numerică incontestabilă.“
„Din partea mea am prescris Generalului Sarrail să atace „â fond“ şi să urmărească fără
„încetarea ofensiva sa, astfel încât să obţină ca minim de rezultat menţinerea forţelor bulgare care
„se găsesc pe frontiera greacă.“
, „întărirea trupelor române în Dobrogea va aveâ ca consecinţă 0 încetinire momentană a
„ofensivei din Transilvania. După părerea mea însă ar trebui să se reia planul iniţial cu toată in
tensitatea sa, imediat ce se va restabili situaţia în Dobrogea.“
„Vă rog să informaţi Comandamentul de căpetenie român că am cerut Generalului Alexief
„să examineze imediat posibilitatea de a trimite în Dobrogea forţe noi. Joffre.“
La 26/V111, Generalul Coandă, reprezentantul M. C. G. român pe lângă M. C. G. rus, trans
mite următoarele aprecieri şi propuneri ale Generalului Alexief:
„A se luă câte o divizie, unitate activă delà armatele de Nord şi I, 2 divizii delà Armata
„Il-a, care concentrate cu trupele din Dobrogea, dau 8 divizii pentru manevra în zona Silistra
„Dobrici.“
*.) Sediul M. C. O.
**,) Genera) IJiescu. Documente privitoare Ia răsboiul pentru întregirea neamului,
„A se menţine ofensiva în Transilvania, Austriacă nefiind concentraţi, lucru ce n’ar puteâ

„avea loc decât în 2—3 săptămâni. Ofensiva în Transilvania se va continuă pe frontui Dorna-Vatra
„—Braşov cu Armata de Nord. O parte din Armata Il-a va ajuta ofensiva Armatei I-a, acoperind
„trecerile-şi comunicaţiile spre Olt.“
„Trupele ruse sunt pe poziţie şi nu pot să le părăsească fără pericol. O divizie disponibilă
„la Riga, ar puteâ la rigoare să fie adusă, însă trebue socotit 15 zile până la front.“
„Trupele ruseşti, 4 Divizii, luptă greu în munţi, probabil către 1 Septembrie vor lua con
ta c t cu Armata română de Nord.“
„Acoperirea Bucureştiului trebue făcută de flanc, nu de fron*. Situaţia Armatei române este
„bună, având o poziţie centrală pe meredianul Bucureşti. Se poate manevra cu uşurinţă, fie înspre
„Transilvania, fie spre Dobrogea. Trecerile la Silistra şi Gernavoda fac posibilă manevra. Odată con
centrate 8 Divizii în Dobrogea în „circa 10 zile, se poate acoperi tot şi luă ofensiva".
La 2. IX, Generalul Coandă, comunică M. C. G. român : „Am împărtăşit Generalului Alexief
„telegrama..., adăogând că noi şi numeroase trupe ruseşti, ar mări încrederea armatei şi ţării
„noastre... Mi-a răspuns că alte trupe deocamdată imposibil a trimite, fiindcă de mâine 3. IX., în-
„cepe ofensiva energică contra Austriacilor pe frontul Carpaţii păduroşi şi Kővel... Concentrarea totală
„să se facă în Dobrogea şi apoi ofensivă. Generalul Sarrail, luând mâine ofensiva energică, Bulgarii
„nu vor puteâ dispune contra noastră de mai mult de 6 divizii, având de apărat şi malul drept al
„Dunării. Trupe germane depe frontul francez, nu s’au luat şi nu pot fi luate*). In Transilvania
„deosebit de fragmentele a 1 divizie şi jumătate ce s’ar găsi acuma**'» Austriacă deplasează de
„poimâine depe frontul rus diviziile 31, 34, 37 honvezi şi parte din divizia 40***). Aceste trupe se
„vor găsi probabil în Transilvania peste 15 zile. Trebuesc considerate numai pentru a împiedică
„înaintarea noastră- Generalul Alexief are absolută încredere că cu linişte vom şti să trecem dificul
tăţile din Dobrogea şi apoi să reluăm înaintarea-în Transilvania."
Prin urmare, Comandamentul rus apreciă că în Transilvania se găseau cu foarte mult mai
puţine forţe inamice decât erau în realitate, iar pe de altă parte, ca şi Comandamentul român de
altfel, nu avea nici o cunoştinţă de concentrarea armatei IX-a germane. Aceasta explică în parte
propunerea de a deplasă pentru moment centrul de greutate al operaţiunilor pe frontul de Sud şi
credinţa că pe frontul de Nord şi Nord-Vest se va puteâ continuă ofensiva cu slabele forţe rămase
şi fără pericol de o reacţiune din partea adversarului.
La 2. IX., un nou consiliu de răsboiu are loc la sediul Marelui Cartier General, consiliu la
care Comandamentul de căpetenie a consultat pe comandanţii Armatelor I, II şi de Nord, asupra
conducerii, operaţiunilor viitoare.
Generalul Presan C., comandantul Armatei de Nord, a fost de părere ca să se urmărească
cu energie ofensiva în Transilvania, sporindu-se forţele Armatei de Nord, în scopul de a ameninţă
cu învăluirea frontul inamic şi a-1 obligă să se retragă în spatele liniei Mureşului, soluţiune care ar
fi lărgit zona de operaţii şi înlăturat pericolul unei gâtuiri dinspre Ardeal şi Dobrogea şi ne-ar fi asi
gurat în Moldova o bază solidă de operaţiuni şi un adăpost înspre armata rusească în caz de
înfrângere.
Generalul Averescu „a repetat verbal ceeace spusese înscris în memoriul prezentat la 27.
„VIII., şi anume că, pentru a dă o desvoltare normală operaţiunilor noastre, trebuià a se opri ofen
s iv a pe frontul de Nord, a se reorganiză repede armata şi a porni cu maximum posibil de forţe
„o acţiune hotărâtoare pe frontul de Sud“ ****).
In ceace priveşte hotărârea comandamentului de căpetenie român, acesta încă delà 27. VIII,
după cum s’a arătat, era hotărât ca, întărind armata din Dobrogea cu divizii luate depe frontul de
Nord şi Nord-Vest, unde ofensiva fusese oprită, să ia ofensiva în Dobrogea, în scopul de a distruge
forţele inamice din această regiune. Cum însă până la data de 2. IX Armata de Dobrogea nu pu
tuse să-şi capete iniţiativa operaţiilor, ci, în urma luptelor delà 31. Vili şi 1. IX fusese silită a se
retrage pe linia Raşova-Copadin-Topraisar, Comandamentul de căpetenie hotărăşte la 2. IX următoarele:
*) In realitate s’au adus Corpul Alpin şi încă 2—3 divizii.

**) In realitate în Transilvania la 2. IX., erau 97» divizii şi 2'/» Div. Cav.
***) Din aceste divizii nu a sosit în Transilvania decât Div. 37.
****) General Averescu. Operaţiunile delà Flămânda.
— Pe frontul de Nord şi Nord-Vest, după ce Armata 11 şi stânga Armatei de Nord aveau

să atingă valea Oltului şi a Homorodului, toate cele 3 armate aveau să treacă deocamdată în
defensivă.
— Generalul Averescu, comandant al Armatei 111-a delà 26. VIII, este numit Comandant ai
Grupului de Armate de Sud, format din Armata 111-a şi Armata de Dobrogea.
— Armata 111-a, este întărită cu începere delà 3. IX cu Diviziile 21 şi 22 luate delà Armata
11-a şi cu divizia 10-a din rezerva generală. Armata de Dobrogea, fusese întărită, după cum s’a
arătat, până la această dată, cu Diviziile 2 şi 12 delà Armata I-a, Divizia 5 delà Armata 11-a şi
Divizia 15-a din rezerva Generală şi cu Divizia 115 rusă.
Grupului de Armate de Sud i se încredinţează misiunea de a atacă concentric forţele bul-
garo-germane din Dobrogea, în scopul de a le distruge.
In rezumat, dar, evenimentele din Dobrogea determinase comandamentul român să renunţe-
cel puţin temporal - la ofensiva în Transilvania şi să concentreze toate disponibilităţile pe frontul de
Sud, care devine astfel - pentru scurt timp - frontul principal de luptă.
Această renunţare temporală la proectul iniţial de operaţiuni, va deveni definitivă, căci în
intervalul de timp când se va pregăti ofensiva pe frontui de Sud, adversarul va termină concen
trarea în Transilvania şi luă iniţiativa operaţiunilor.
In adevăr:
La începutul războiului, conform proectului iniţial de operaţiuni, pe frontul de Nord şi Nord
Vest operau I 6 V2 divizii şi 2 divizii cavalerie, faţă de 4 divizii inamice, în timp ce pe frontul de
Sud au fost lăsate numai 7 divizii şi 3 divizii de cavalerie faţă de 5 divizii şi 1 divizie de cavalerie
inamice.
In rezervă generală erau 2 divizii destinate tot frontului de Nord şi Nord Vest.
Delà 2 Septembrie frontul de Nord şi Nord Vest rămâne numai cu 12 divizii şi 3 divizii
de cavalerie, faţă de ÎOV^ divizii şi 2 !/ 2 divizii cavalerie inamice (care până la mijlocul lunei Sep
tembrie se vor ridică la 1 2 divizii şi 3 divizii cavalerie). In schimb pe frontul de Sud forţele româno-
ruse sunt sporite Ia 14 divizii şi 2 J/2 divizii cavalerie, faţă de 8 divizii şi 1 divizie cavalerie inamice.
Scopul ofensivei mareşalului Mackensen în Dobrogea, de a atrage pe frontul de Sud cât
mai multe forţe române de pe frontul Tiansilvaniei, fusese pe deplin atins.
Se obţinuse cevă mai mult, însăşi renunţarea la proectul iniţial de operaţiuni.
Şi această renunţare a fost definitivă, căci pe când grupul de armate de Sud stă în inac
ţiune până la 18 Septembrie, când sunt terminate preparativele de trecerea Dunărei, Armata IX
germană termină către începutul lunei Septembrie concentrarea în Transilvania, pentru a luă în mod
definitiv iniţiativa operaţiunilor pe frontul de Nord şi Nord Vest.
Ofensiva armatelor române în Transilvania,’ începută în condiţiuni foarte favorabile, cu o
covârşitoare superioritate de forţe, se execută cu mare prudenţă până la 26. VIII, este oprită la
această dată pe tot frontul, reluată în primele zile ale lunei Septembrie pe frontul armatei II şi de
Nord şi oprită apoi la 6 Septembrie benevol dar definitiv, fără a fi obţinut nimic, nici efectele
strategice pe care le îndreptăţiă superioritatea mare de forţe şi nici măcar atingerea primului obi
ectiv al operaţiunilor, valea Mureşului.
Ce a silit comandamentul român să modifice proectul iniţial ?
Căderea Turtucaii nu puteă aveă decât importanţa unei înfrângeri tactice, fără urmări ho
tărâtoare nici pentru teatrul de operaţiuni din Dobrogea şi cu atât mai mult pentru ansamblul
frontului român.
înfrângerea delà Turtucaia se datoreşte nu insuficienţei forţelor, ci unor cauze de altă na
tură. In Dobrogea şi în general pe frontul de Sud, a existat delà începutul campaniei forţe sufi
ciente pentru misiunea care le-a fost încredinţată. Cel mult gruparea şi conducerea lor trebuiâ
schimbată.
Comandamentul român a fost just informat asupra forţelor bulgare din Dobrogea şi de pe
frontul de Sud.
La 2 Septembrie pe frontul de Sud erau 8 divizii, din care 6ll2 în Dobrogea,
Armata III română ar fi dispus, fără a se recurge la ajutoarele aduse de pe frontul de Nord,
de 7 divizii (9, 19, 16, 18, 61 rusă, sârbă, 115 rusă) care puteau fi întărite cu 2 divizii din rezerva
generală (10 şi 15). Din aceste forţe s’ar fi putut grupă în Dobrogea 7-8 divizii pentru a se obţine
un echilibru de forţe,
In schimb, păstrând intacte forţele iniţiale ale Armatelor I şi II, s’ar fi dispus în Transilvania
de 16 divizii infanterie 1 divizie cavalerie, 4 brigăzi călăraşi, cu care s’ar fi putut continua ofensiva
şi atinge valea Mureşului, înnainte ca Armata IX germană să fi terminat concentrarea, ceea ce ar
fi scurtat sensibil frontul de Nord şi Nord-Vest, ar fi realizat legătura între Armatele I şi II şi între
grupele delà Jiu şi Olt a le Armatei I. In aceste condiţiuni, sarcina Armatei IX germane ar fi devenit
mult mai grea, iar manevra ce a încercat cu succes, de a bate succesiv grupele delà Jiu şi Olt
ale Armatei I şi apoi Armata II, - nu ar fi fost uşor realizabilă.
CAPITOLUL. XI.
Manevra d-ela F l ă m â n d a ,
(Schiţa 6)
In capitolul precedent s’a arătat condiţiunile în care comandamentul de căpetenie român
a hotărât, la începutul lunei Septembrie 1916, ca armatele 111 şi de Dobrogea, întărite cu divizii
luate de pe frontul de Nord şi Nord Vest, să atace concentric Armata 111 bulgară în scopul de a
o distruge,
La 28. VIU generalul Averescu, numit comandant al Armatei III înnaintase comandamentului
de căpetenie un memoriu în care arătă ; *)
...„Acest plan de operaţie **) trebue părăsit ca nerealizabil.
„Armata română fiind chemată să lupte pe două fronturi, trebue să adopte forma defensivă
„pe unul din ele şi să îndrepte în cel mai scurt timp o acţiune energică şi viguroasă pe cellalt front.
„Frontul de ales pentru atitudinea defensivă este cel de Nord pentru următoarele motive :
„ 1. Punctele vulnerabile sunt limitate.
„ 2. Natura terenului înlesneşte o resistenţă tenace şi îndelungată, relativ cu puţine forţe.
„ 3. Apărarea chiar copleşită poate să dispute terenul pas cu pas.
„ 4. Adversarul nu dispune pentru moment de forţe pe acest front.
„ 5. Mersul înnainte al ofensivei ruse stânjeneşte serios concentrarea şi acţiunea trupelor
„austroungare în Transilvania şi cu atât mai mult o încercare de a se angajă în trecătorile din
„Carpaţii noştrii.
„ 6. Se poate contă cu mai multă uşurinţă pe sprijinul trupelor ruse, fie indirect fie chiar
.,direct, căci un progres al duşmanului pe acest front,ar periclita siguranţa aripei stângi a armatei
„imperiale ruse de Sud.
Acţiunea ofensivă trebue îndrumată pe frontul de Sud, pentru că:
1. Pe acest front inamicul este déjà în putere şi ameninţător.
2. Terenul nu permite a stăvili cu forţe inferioare ofensiva unui duşman întreprinzător.
3. Terenul nu se poate dispută pas cu pas.
4. Distanţa între frontieră şi capitală este foarte mică.
5. Reuşita ofensivei noastre’ pe acest front s’ar repercuta favorabil asupra operaţiunilor delà
Salonic şi ne-ar putea eventual deschide această linie.
In lucrarea „Operaţiunile delà Flămânda“ D-l general Averescu mai motivează astfel nece
sitatea ofensivei pe frontul de Sud :
„Faptul însă că am înregistrat o înfrângere în primele zile ale războiului, a zdruncinat
„situaţia foarte serios. Eră prin urmare de cea mai mare importaţă a o restabili, redând populaţiei
„impresionate liniştea, iar armatei şi chiar comandamentului încrederea.
„Un asemenea scop nu puteă fi atins decât prin o acţiune energică şi bogată în rezultate,
„prin care să se fi recâştigat întreg teritoriul perdut, făcând pe inamic să sufere o înfrângere, cel
„puţin tot atât de dureroasă ca şi cea suferită de noi la Turtucaia“.
*) Generalul Averescu. Operaţiunile delà Flămânda.

**) Proectul de operaţie iniţial şi în curs de execuţie.
72___ Războiul României
In urma consiliului de război ţinut la 2 Septembrie, comandamentul de căpetenie a hotărât

a se trece pe frontul de Sud la ofensivă. Grupul Armatelor de Sud (comandant general Averescu)
compus din Armata III şi Armata de Dobrogea, avea însăcinarea de a atacă convergent Armata
III bulgară, în scopul de a o distruge.
Situaţia forţelor pe frontul de Sud.
Pentru executarea acestei misiuni grupul de armate de sud dispunea de următoarele forţe ;
Armata de Dobrogea (comandant general Zaioncikowski) compusă din Diviziile 9, 19, 2,
12, 5, 15 şi Brig. 5 călăraşi române, Diviziile 61 şi 115 ruse, Divizia sârbă, Divizia 3 cavalerie
rusă, cu o forţă totală de 124 batalioane, 31 escadroane, 89 baterii câmp şi 7 baterii grele (4
baterii tunuri 105, şi 1 baterie obuziere române, 2 baterii 150 obuziere ruse).
Armata III (însărcinat cu comanda general Văleanu) compusă din Diviziile 10, 16, 18,
21,22 şi 1 cavalerie şi artileria de armată (1 baterie 210 1 bat. obuziere 150, P/a baterie 120 lungă,
3 baterii tunuri 105, 1 baterie antiaeriană) cu o forţă totală de 53 batalioane, 24 escadroane, 48
baterii câmp, 7 baterii grele.
In afară de aceste forţe, armata dispuneă de 2 detaşamente fixe pentru paza Dunărei (5
batalioane, 7 baterii câmp, 3 baterii grele).
In total, grupul Armatelor de Sud dispuneă, în afară de elementele fixe, de 177 batalioane
97 bateriii câmp, 14 baterii grele şi 55 escadroane.
In ce priveşte valoarea morală şi organică a unităţilor, iată cum se exprimă însuşi coman
dantul grupului de armate, în lucrarea citată şi într’un raport înaintat M. C. G. Ia 27. VIII:
„Deprimare morală, urmare fifească a oricărei înfrângeri.^ Germenele panicei pătrunsese în
„unele corpuri de trupă şi se întindeă vizibil prin puterea contagiunei morale şi la celelalte“ .
„In afară însă de această slăbiciune cu caracter de altfel trecător, eră o alta mai serioasă :
„slăbiciunea organică.
„Din cele 54 batalioane ale armatei, numai 10 sunt din regimentele tinere (1-40), 20 din
„regimentele de rezervă, 19 sunt din batalioanele al 4-lea adunate din toate unghiurile ţărei, iar 5
„sunt batalioane de miliţii.
„Din toate aceste trupe, în afară de batalioanele tinere numai batalioanele de rezervă sunt
„trupe care bine încadrate, ar puteă să lupte alături de cele dintâi, fără a le influenţă în rău.
„Batalioanele al 4-lea şi cele de miliţii nu numai că nu sunt de vre-un ajutor în o luptă
„sângeroasă, dar sunt un element de panică.
„In ceea ce priveşte artileria, situaţia este şi mai puţin satisfăcătoare. Din cele 46 baterii
„existenţe, numai 22 sunt cu tragere repede, restul se compune din baterii de tunuri vechi de diferite
„calibre.
„ Ceia ce face însă, ca totalul acestor forţe să nu reprezinte în nici un caz valoarea de
„război a elementelor bune, este amestecul lor. Experienţa din toate timpurile şi cea recentă de
„război destul de dureroasă, dovedeşte că valoarea unei trupe nu se măsoară, în lupte serioase, după
„elementele cele mai tari, ci după cele mai slabe“ ,
La mijlocul lunei Septembrie, când Grupul Armatelor de Sud române trebuiă să înceapă
ofensiva, inamicul dispuneă de :
— In Dobrogea în contact cu Armata ruso-română, eră Armata III bulgară compusă din:
Brig. Bode, Diviziile 1, 4, 6 bulgare, detaşamentul Varna, Divizia 25 turcă (în curs de transport
Divizia 217 germană şi 15 turcă) şi Divizia cavalerie bulgară, cu o forţă totală de 79 batalioane
(62 bulgare, 4 germane, 12 turce), 29 escadroane (3 germane) şi 62 baterii.
— Pe Dunăre, între Turtucaia şi Siştov, eră detaşamentul Kaufman (6 batalioane, 3 esca
droane, 4 bateri), iar pe restul Dunărei grosul Diviziei 12 bulgare.
Proectul de operaţiunii *)
„Un atac numai prin Dobrogea, ar fi adus la o bătălie frontală în contra unui inamic cu
„moralul ridicat, un material de artilerie superior şi cu ambele aripi solid sprijinite pe mare şi Dunăre.
*) Divizia 9 se află în Dobrogea şi odată cu începerea ofensivei frebuiâ adusă la Nord-Flămânda, pentru
a fi trecută la Sud de Dunăre.
„Admiţând chiar că mulţumită superiorităţei numerice, am fi putut aveâ izbânda, rezultatul

„ei nu ar fi fost decât o împingere înnapoi a duşmanului, care l-ar fi apropiat de ajutoarele po
sibile, pe câtă vreme noi ne-am fi depărtat de baza noastră.
„Mai era de considerat şi faptul că concentrarea tuturor forţelor noastre în Dobrogea, ar
„fi cerut un timp excesiv de lung, din cauză că singura cale de comunicaţie eră calea ferată simplă
Feteşti-Constanta şi nici una pentru marşuri pe jos.
„ Ar fi fost deci sărac în rezultate, acela de a îndrepta sforţarea noastră în direcţia cea
„mai tare a duşmanului.
„Mult mai convenabil erà a căuta partea vulnerabilă pentru a da lovitura hotărâtoare şi
„această parte vulnerabilă nu putea fi decât spatele inamicului, flancurile lui fiind solid protejate
„prin obstacole naturale.
„Aceste consideraţiuni au dus la concepţia de a se combină acţiunea frontală din Dobrogea
„cu un atac în spatele frontului duşman, ceiace implică necesitatea de a trece forţele mobile ale
„Armatei III peste Dunăre, la o distantă convenabilă de frontul de luptă din Dobrogea.
„O acţiune astfel combinată şi dusă cu energie, ar fi soluţionat în caz de reuşită întreaga
„problemă delà Sud.
„Armata bulgaro-germană, pironită în loc printr’o acţiune viguroasă a trupelor ruso-române
„din Dobrogea şi izbită în spate de Armata III cu cel pufin 5 divizii, s’ar fi găsit într’o situaţiune
„— se poate zice — fără eşire.
„Dacă trecerea Dunării s’ar fi putut face cu destulă precaufiune, astfel ca inamicul să nu
„prindă de veste la timp, o retragere în ordine spre Bazargic deveneă o imposibilitate.
„S'a hotărât de aceea pe baza acestui concept, a se trece Dunărea cu 5 Divizii de infan
te rie ale Armatei III (10,16,18,21,22) şi 1 Divizie de cavalerie, urmate de Divizia 9 ca rezervă*)
Punctul de trecere a fost ales Flămânda, cam la 140 km. în spatele frontului de luptă, adică la
5—6 zile de marş“.
Trecerea Dunării şi înnaintarea Armatei III până la întâlnirea probabilă cu grosul armatei
bulgare a fost astfel stabilită:
In ziua l-a :
Infanteria Diviziilor 10 şi 21 trebuiâ să treacă Dunărea pe portiţe şi imbarcaţiuni, formând la
Sud de Dunăre un cap de pod pe linia Kaia Mahele-ßorisovo-Babovo-Breslen.
In timpul trecerei şi după ocuparea liniei de mai sus, infanteria acestor divizii trebuiâ sus
ţinută de artileria de câmp şi grea de pe malul stâng.
După întinderea podului artileria celor 2 divizii şi a C. V. A. trebuiâ să treacă Dunărea.
Mai treceâ Dunărea 1 brigadă cavalerie pentru a asigură dreapta trupelor trecute, pentru
serviciul de cercetare şi pentru a distruge calea ferată între Vetovo şi Cernavodă.
Restul trupelor Armatei III se apropia de punctele de trecere, iar Divizia 9 începeâ transporturile.
In ziua 2-a:
Capul de pod se lărgea ocupându-se şi întărindu-se linia Gagalea-Prosena-Teiovo (Divizia
10), Turkşmil-Senevo (Divizia 21).
Divizia 1 cavalerie tieceă Dunărea şi se îndreptă spre Vetrovo-Glojdovo.
Divizia 22 treceâ Dunărea şi se îndreptă în spatele Diviziei 21 în zona Riahovo-Babovo.
Celelalte mari unităţi se apropiau de pod. *
In ziua 3-a:
Divizia 1 cavalerie se îndreptă către Est, concentrându-se la Balbunar şi împrejurimi.
Diviziile trecute Dunărea: a 10-a rămânea pe loc la Tetovo: a 22-a îanaintă la Jurikler,
iar a 21, lăsând o flancgardă puternică la Turkşmil, ocupă şi întărea Giuvedje.
Divizia 18 treceâ Dunărea şi se adună în regiunea Makkaia.
Divizia 16 se apropiă de pod.
Divizia a 9 începeâ debarcarea la Comana.
In ziua a 4-a trebuiâ să se înceapă înnaintarea spre Est cu diviziile dispuse pe 2 linii :
— In linia l-a : Div. 10 spre Karagaia, Div. 22 spre Karacadjlar şi Div. 21 spre Salikler,
cu o flancgardă spre Turtucaia.
*) Divizia 9 se află în Dobrogea şi odată cu începerea ofensivei trebuiâ adusă Ia Nord Flămânda, pentru
a fi trecută la Sud de Dunăre.
10
Innaintea aripei drepte, la o zi de marş, înnaintà Div. 1 cavalerie.

In linia 2-a: Divizia 18 la Est de Rusduk (Gagalea-Prosena), iar Div. 16 1a Breslen.
In ziua 5-a, Armata III trecută în întregime Dunărea, continuă marşul, trebuind să atingă :
Div. 1 cavalerie Sungular, Div. 10 Kaidairkioi, Div. 22 Kampe, Div. 21 Mah’antlar, Div. 18 Rusciuk,
Div. 16 Turtucaia, iar Div. 9 Riahovo.
In ziua 6-a, Div. 10 trebuiă să ajungă la Akkadânlar, Div. 22 la Suiunciuk. Div. 21 la
Baltag, Divizia 16 la Garavan, Div. 18 la Rusciuk şi Divizia 9 la Tetovo. Div. 1 cavalerie trebuia
să acopere marşul.
In ziua 7-a diviziile din prima linie trebuiau să ia probabil contactul cu Armata III bulgară,
iar Divizia 16 şi Div. 9 trebuiau să înnainteze lespectiv spre Silistra şi Balbunar.
„Cotnbinarea acţiunei Armatei III cu aceea a Armatei de Dobrogea aveă la bază următorul,
concept; *)
„Armata de Dobrogea aveă să dea lovitura decisivă asupra aripei drepte duşmane, astfel
„încât să impue frontului de luptă o conversiune la dreapta şi înapoi. In acest chip inamicul s’ar fi
„îndepărtat cu aripa dreaptă de mare şi ar fi întors spatele asupra direcţiei de înnaintare a Armatei III.
„Armata III, de îndată ce s’ar fi produs efectul presiune! Armatei de Dobrogea asupra ari-
„pei dreptei duşmane, ar fi înclinat cu cele 3 divizii delà aripa dreaptă a liniei l-a (Div. 10, 22,
„21) înpreună cu divizia din rezervă puţin la dreapta, căutând ca cu extrema sa dreaptă să înna
inteze în direcţiunea extremei stângi a Armatei de Dobrogea.
„Mişcările combinate în acest mod, a celor două armate, nu puteau lipsi de a duce Ia în
cercuirea totală a celei mai mari părţi a armatei duşmane“.
In vederea acestor operaţiuni, comandantul Armatelor de Sud fixase astfel misiunea Armatei
de Dobrogea, până la terminarea pregătirilor de trecerea Dunării :
„Pentru aceasta cred că îndrumarea unei operaţiuni viguroase ofensive, nu trebue să înceapă
„la Armata de Dobrogea decât odată cu începerea operaţiunilor Armatei III, de care comanda
m entul Armatei de Dobrogea va fi pus la timp în cunoştinţă.
„Acţiunea ofensivă trebue să fie astfel îndreptată, încât inamicul să fie nevoit a se depărta
„cu aripa lui dreaptă de Dobrici ceea ce nu se va puteă obţine decât dacă Armata de Dobrogea
„face presiunea sa principală la aripa şi flancul drept inamic, obligându-1 a pivotă cu dreaptă înna-
„poi spre Dunăre.
„Este în afară de orice îndoială că dacă prin recunoaşterile aeriene şi a cavaleriei, s’ar do-
„vedi în mod pozitiv că inamicul începe o retragere generală, sau numai că defalchează o parte
„însemnată din forţele sale pentru a L- îndreptă în întâmpinarea Armatei III, Armata de Dobrogea
„va trebui de îndată să înceapă acţiunea sa ofensivă, cu tendinţa însă de a împinge necontenit pe
inamic spre Sud-Vest, adică spre Dunăre.*)
La 12 Septembrie comandamentul Grupului de Armate de Sud în directivele date armatei de
Dobrogea prevede că :
După informaţiuni armata bulgară din Dobrogea dispune de 73 batalioane cu posibilitatea
de a fi sporită până la 91.
Ofensiva Armatei de Dobrogea va aveă mai mulţi sorţi de izbândă, dacă pe deoparte acea
stă armată îşi va spori soliditatea prin o reconstituire a unităţilor, iar pe de altă parte dacă ad
versarul ar fi împiedicat în mişcările sale şi slăbit prin acţiunea de trecerea Dunării la Flămânda de
către Armata III „fie că această acţiune ar izbuti, fie că ar trebui să rămână în marginele unei di
versiuni ameninţătoare“.
Pregătirea trecerii Dunării.
Această pregătire a început la 4 Septembrie, luând-se toate măsurile să se execute în taină,
ceace a făcut ca adversarul să afle prea puţin din toate aceste pregătiri şi după cât arată atât ge
neralul Ludendorf cât şi generalul Toşef în lucrările lor,-să fie surprins de trecerea ce a inceput a
se execută in ziua de 18. IX.
Aviatorii germani semnalaseră oarecari mişcări de trupe române în spre Olteniţa. Mareşalul
Mackensen nu crede însă în o încercare de trecerea Dunării din partea Românilor şi slăbeşte chiar
garnizona cetăţilor Turtucaia şi Rusciuk, pentru a întări Armata de Dobrogea. Numai generalul To
şef pare a fi fost îngrijat de ô trecere a Dunării în spatele armatei bulgare **).
*) General Averescu: Operaţiunile de la Flămânda.

**) General T oşef: Operaţiunile Arm. 111 Bulgare in Dobrogea.
Trecerea Dunărei a fost hotărâtă a se face între Olteniţa şi Giurgiu, respectiv între Turtu-
caia şi Silistra, unde Bulgarii aveau garnizoane cu care puteau interveni şi la o depărtare de circa
140 km. de frontul dobrogean, astfel încât pedeoparte adversarul nu puteâ face faţă trecerei decât
retrăgând forţe de pe acest front, iar pe dealtă parte acţiunile celor două armate române, depăr
tate iniţial la 5-6 zile de marş, se puteau însumâ nu numai în timp ci şi în spaţiu.*)
Punctul de trecere a fost ales în dreptul Flămândei.
întrucât între satele de pe marginea terasei danubiene şi între punctul de trecere (Flămân
da) nu erau decât 3 drumuri rudimentare cu podeţe slabe, iar terenul eră mocirlos, s’a construit o
şosea de 10 km. între Prundu Belu şi Flămânda.
Pentru trecerea Dunării pe imbarcaţiuni s’au adus 250 dube strânse de pe Dunăre, trans
portate cu trenul până la Comana iar de aci cu căruţele.
Pentru construirea podului s’a transportat batalionul pontonieri fluvii cu trenul până la Bă-
neasa, iar de aci cu căruţele.
Apărarea antiaeriană.
La dispoziţia Armatei de Dobrogea erau 3 aparate de luptă (Neuport), 1 aparat de regu
lare (Caudron) şi 2 aparate de recunoaşteri (Farman).
La dispoziţia Grup lui de Armate de Sud s’au mai pus:
2 aparate de luptă (Neuport)
2 aparate de recunoaşteri şi eventual luptă (Voisin)
2 aparate de recunoaşteri strategice şi luptă (Farman) venite delà Salonic cu ofiţeri francezi.
In vederea începerii operaţiunilor, toate aceste aparate precum şi cele 3 Neuporturi din
Dobrogea au fost adunate la Dadilov.
Pentru apărarea aeriană a podului, s’au aşezat 2 tunuri Deport, de ambele părţi a dru
mului ce duceâ la pod.
Artileria grea.
Pentru protejarea podului cât şi pentru a sprijini trecerea Dunării, s’au instalat următoarele
baterii:
1 baterie tunuri105la 2km. Est Flămânda.
1 baterie tunuri105la 2km. Nord Flămânda.
I baterie tunuri105Ia 5km. Vest Flămânda.
1 baterie tunuri120la 7km. Vest de pod.
1 baterie obuziere 120 lakm. Vest Flămânda.
La dispoziţia artileriei grele s’a pus un balon.
Apărarea contra flotilei austriace.
Flota austriacă eră încă delà 16. VIII în canalul Belene.
Pentru a bară eşirea din canal s ’au luat următoarele măsuri ;
S’au mărit numărul staţiunilor de mină de curent şi barajelor de torpile între Zimnicea şi
Giurgiu, pentru a fi lansate Ia trecerea vaselor inamice.
S’au organizat baraje de mine la Mecica şi Petroşani, iar la Tabanu (14 km. de pod) s’a
înnecat un şlep pentru a se închide canalul navigabil.
O baterie de 150 şi una de 75 au fost instalate în punctul Gostin pentru a împiedic
cerea vaselor.
Pentru protecţia podului contra minelor de curent, s’a dispus a se instala stavilare şi apa
rate de pescuire,
Protecţia imediată a trecerii.
In afară de cele 5 baterii de artilerie grea pentru protecţia imediată a trecerii, s’a consti
tuit un detaşament compus din 1 regiment infanterie, 5 baterii de câmp şi 1 secţie proectoare.
Misiunea acestui detaşament eră „de a curăţi prin foc terenul dinainte şi a asigura flancu-
„rfle din partea unui atac ce ar veni dinspre Rusciuc sau Turtucaia.“
*) Genera! Avereseu. Operaţiunile delà Flămând^

76 Răboiul României
La 17 Septembrie artileria detaşamentului a fost instalată pe poziţie, iar regimentul de in

fanterie a trecut în ostroavele Lungu şi Corea, executând lucrări de sapă pe liziera de Sud.
Trecerea Dunării.
Comandamentul de căpetenie a hotărât în ziua de 17. IX, ca operaţiunile de trecerea Dunării
să înceapă în ziua de 18. IX.
In ziua de 18. IX, la ora 3 dimineaţa, infanteria Diviziei 10 a început trecerea Dunării pe
bărci şi portiţe, prin 4 puncte.
Odată cu trecerea primului eşelon, artileria de protecţia trecerii a început tragerea asupra
satelor Babovo şi Riahovo, precum şi dealungul Dunării.
Până la ora 11,30 dimineaţa au trecut regimentele 5, 20 (1 batalion), 33, 45, 73 infanterie
şi 10 vânători, în total 14 batalioane.
începând delà ora 10 a început trecerea şi infanteria Diviziei 21, iar până Ia ora 17,30
a trecut R. 61. I, un batalion din R. 461. şi 1 baterie de 53, restul trupelor urmând a trece pe pod.
In această zitrupele trecute au ocupat:Div. 10 satul Kasikler,Slivopole (R. 5 1.), Sud Ba
bovo (R. 10 V. şi R. 51 I.), Sud Riahovo şiviile de la Sud, iar Divizia 21 satulBreslen.
Restul forţelor Armatei 111 s’au adunat:
Divizia 22 în zona : satul Goieni-pădurea Comana.
Divizia 18 în zona Jarcalete-Frasin.
Divizia 16 în zona Frăţeşti-Dăiţa.
Divizia 1 cavalerie în regiunea Prundu Belu.
La ora 5 dimineaţa a început construcţia podului. Intre orele 13-17 aviaţia inamică, bom
bardând podul, a îngreuiat construcţia, care a fost terminată la ora 19.
Noaptea dezlăţuindu-se o furtună, podul a fost rupt în trei, astfel că trecerea de a doua zi
nu a putut începe decât la ora 6. Din această cauză artileria diviziilor trecute, nu a început tre
cerea decât a doua zi.
In ziua de 19 Septembrie la ora 6 a început trecerea R. 46 1. (Div. 21), 1 batalion ne
trecut din R. 20 I., R. 18 Art. şi 1 divizion din R. 13 Art. (până la ora 9,30).
Trupele trecute au lărgit capul de pod până la Sud de şoseaua Rusciuk-Turtucaia, ocupând
satele Makkaia şi Borisova.
La ora 9,30 trei monitoare austriace şi-au făcut apariţia la capătul de Vest al ostrovului
Lung, începând a bombordă fără efect podul şi trupele ce trecuseră Dunărea. Barajele de mine au
dat greş, iar posturile de pe mal, din cauza furtunei şi întunericului nu au semnalat mişcarea lor
în timpul nopţei. R. 10 A. a ocupat poziţii pe malul Dunării, trăgând în monitoare. Monitoarele
s’au retras.
Inundarea terenului din cauza ploii din noaptea de 18/19 a făcut foarte grea instalarea
artileriei grele, pentru a bombardă monitoarele, precum şi accesul trupelor la pod. Bombardarea
podului şi posibilitatea de a fi distrus, ameninţă ca trupele ce trecuseră Dunărea să fie izolate.
Aceste motive au determinat pe comandantul Grupului de Armate de Sud să ceară apro
barea M. C. G., ca operaţiunile de trecerea Dunării să fie suspendate.
In aceaşi zi Grupul de Armate a dat ordinul :
„Operaţiunile de trecerea Dunării ale Armatei 111 vor luă până la noi dispoziţiuni, caracterul
unei demonstraţiuni, păstrândjnsă atât cât va fi posibil, aparenţa cea mai pronunţată a unei operaţiuni
reale, suspendate din „cauza timpului nefavorabil“. Divizia 10 trebuiă să păstreze pe dreapta Dunării
infanteria necesară a apără solid capul de pod Riahovo-Babövo, precum şi artileria de 53 a Corpului
V Armată. Restul infanteriei şi toată artileria de câmp trebuiă trecută pe pod pe stânga Dunării.
20 Septembrie :
Ordinul precedent fiind primit noaptea la orele 11-12, Divizia 10 a luat măsuri ca să ră
mână pe malul drept câte 1 regiment de infanterie din Diviziile 10 şi 21 (R. 20 şi 46) precum şi
bateriile de 53, iar restul trupelor să fie îndreptate spre pod.
Trecerea pe stânga Dunării a început la ora 3 şi s’a terminat la ora 8,30.
In dimineaţa zilei de 20 monitoarele austriace au încercat să se apropie din nou de pod
pentru a-1 bombardă, dar nu au reuşit din cauza bateriilor de pe mal. Un şlep plin cu explozibil,
lansat de Austriaci spre pod, a fost de asemenea scufundat. Marina austriacă a reuşit să nime
rească podul cu mine dç curent şi să-l rupă în două părţi la ora 11,30.
Räzboiui României 77
Escadra româno-rusă de Dunăre, aflată în sus de Raşova la flancul drept al armatei de

Dobrogea, primise ordinul de a se îndreptă spre Flămânda. Din cauza dificultăţilor pe care-1 pre
zentă marşul pe Dunăre până (a Rusciuk (mai ales din cauza bateriilor inamice de pe malul drept
al Dunărei s’a renunţat însă la această intervenţie.)
La ora 15 comandamentul de căpetenie a ordonat Grupului de Armate de Sud:
„La raportul verbal ce mi-aţi făcut eri, prin care arătaţi că trecerea Dunării nu mai poate
„reuşi, veţi dispune :
„ 1 ) Retragerea Diviziei 10 pe malul stâng al Dunărei în noaptea de 20/21. IX.
„2) Dizlocarea imediată a infanteriei Diviziei 21 spre Budeşti (linia Olteniţa-Bucureşti), a
„artileriei şi serviciilor acestei divizii spre Mogoşoaia.
3) „Dizlocarea imediată a Diviziei 22 în zona Comana-Vidra.
„Aceste Divizii urmează a fi transportate cu începere din noaptea de 21/22, Divizia 21 la
Armata 11, Divizia 22 la„Armata 1“.
De fapt însă, situaţia creată pe frontul de Nord şi Nord Vest, prin începerea ofensivei
Armatei !X germane contra Corpului 1 Armată la Olt, a fost, pe lângă cele întâmplate la Flămânda
în ziua de 19. IX, cauza care a determinat comandamentul de căpetenie să renunţe la manevra
începută.
In după amiază zilei de 20. IX ora 16,30 a început retragerea pe malul stâng a reg. 46
infanterie, iar în cursul nopţii a fost retras şi regimentul 20 ce mai rămăsese pe malul drept.
In ziua de 21. IX se începe strângerea podului, o parte din material fiind perdut (rămas
pe malul bulgar).
După oprirea trecerii la Flămânda, comandamentul român are temeri, care defapt nu erau
de loc întemeiate, de o trecere a Dunării din partea Bulgarilor la Silistra. In acest scop se iau
următoarele măsuri:
La 29. IX monitorul Lahovary şi 3 vedete sunt trimise la Călăraşi, de unde din cauza ba
teriilor inamice se retrag în dreptul satului Cadâna.
Alte informaţiuni indicând o pregătire de trecere a Bulgarilor la Talkioi sau Ostrov, 2 mo
nitoare sunt trimise pe Borcea şi ancorează la Galdău.
Mişcările de trupe bulgare spre Silistra perzistând *) generalul Zaioncicowski, comandantul
Armatei de Dobrogea dă ordin la 4. X ca escadra să înnainteze în direcţia Silistra. Comandantul
flotei raportează însă că nu poate trece de km. 343 şi retrage monitorul delà Cadâna la Galdău
trimeţând spre Silistra vedetele 6 şi 7, cari împreună cu vedetele 3 şi 4 aflate Ia Cadâna aveau
însărcinarea să bată şoseaua Chiciului. .
Armata 111 bulgară în tim pul m anevrei delà Flămânda.

La 18 Septembrie Armata III bulgară fiind în cursul preparativelor pentru a începe în
Dobrogea ofensiva decisivă, luase măsuri să concentreze pe frontul dobrogean toate disponibilităţile,
chiar şi cele 7 batalioane, care formau garnizona cetăţilor Silistra şi Turtucaia.
Generalul Toşef, comandantul Armatei III bulgare, arată în lucrarea citată, că în statul
major al armatei existau temeri de o trecere a Dunării din partea armatei române. Aceste temeri
au fost confirmate şi într’o conferinţă ţinută cu 3 zile înainte de trecere, între comandantul Armatei
III'bulgare şi mareşalul Mackensen.
Trecerea la Flămânda a surprins totuşi comandamentul advers, care nu a putut opune la
punctul de trecere decât câtevâ slabe unităţi de miliţieni ce erau înşirate pe Dunăre şi 2 batalioane
aflate în marş delà Rusciuk spre Turtucaia, pentru a înlocui garnizona plecată pe front.
Aflând de trecere, comandamentul Armatei III bulgare a luat măsuri ca :
Reg. 42 infanterie, 1 batalion din R. 48, 2 batalione de marş cu bateriile lor, care din
Turtucaia mergeau spre armată, să fie întoarse pentru a se concentré lângă Turtucaia.
La Turtucaia să mai fie aduse reg. 2 miliţii, în marş spre armată, precum şi bateriile
grele şi 1 baterie de câmp delà Silistra.
♦) Aceste mişcări erau probabil făcute nu în vederea unei treceri a Dunărei, ci pentru regruparea for
ţelor in vederea ofensivei de Ia 6/X,
La Silistra să fie concentrate elementele sosite din Divizia 217 germană.

Atât comandamentul german cât şi cel bulgar nu au cunoscut, nici mai târziu, forţele cu
care s’a pregătit a se execută trecerea delà Flămânda şi nici cauza pentru care s'a renunţat la
aceste operaţiuni. Comandamentul bulgar pare a fi avut credinţa că trecerea a fost respinsă de
cele câteva batalioane bulgare care au intervenit la punctul de trecere. *)
Astfel se explică că generalul Ludendorf, în memoriile sale de război, spune ; „Ce a
urmărit comandamentul român cu această operaţiune nu am putut să înţeleg. Ea nu puteă schimbă
în nici un caz cursul evenimentelor din Ardeal şi Dobrogea.“
Generalul Toşef, comandantul Armatei UI bulgare este însă de altă părere; el arată în
lucrarea sa:
„Astfel se termină debarcarea, care Ia început băgase groaza în ţară şi adusese mare grijă
statului major al lui „Mackensen şi statului major al Armatei III bulgare", iar’ mai departe: Este
lucru curios, ba chiar foarte curios, că generalul Ludendorf în memoriile sale nu vreă să înţelea
gă în ce scop au efectuat Românii această debarcare, care în nici un caz nu puteă să aibă vreo
influenţă asupra operaţiunilor din Dobrogea. Cum poate d-sa să nu întrevadă, că această debar
care eră în strâsă legătură cu atacurile ruseşti şi cu străpungerea probabilă a aripei drepte a Ar
matei III bulgare şi că în cazul când ar fi reuşit, s’ar fi repercutat foarte rău asupra operaţiunilor
din Dobrogea, ba chiar şi asupra frontului delà Salonic.
Socotesc că nu e de ioc plăcut şi este destul de periculos ca, atunci când te baţi cu
inamicul de front, să auzi că el a trecut şi în spate.
Dacă Românii ar fi izbutit să lărgească capul de pod şi să treacă încă unităţi dincolo de
Dunăre, atunci cu toţii ne-am fi văzut Ia strâmtoare, chiar însăşi Ludendorf.
O fensiva Arm atei de D ob rogea în legătură cu trecerea delà Flămânda.

^Schiţa 6)
La mijlocul lunei Septembrie, mareşalul Mackensen pentru a preveni sosirea ajutoarelor
ruseşti în Dobrogea, ordonă generalului Toşef să ia ofensiva pe întregul front dobrogean fără a
mai aştepta Divizia 217 germană, care erâ în curs de transport.
Generalul Toşef obiectă că are forţe prea slabe pentru a începe ofensiva.
La 16 Septembrie mareşalul Mackensen insistă din nou pe lângă generalul Toşef pentru a
începe ofensiva, punându-i în acest scop la dispoziţie şi garnizoanele delà Turtucaia şi Silistra
(7 batalioane.)
La obiecţiunea generalului Toşef că nu poate lăsă o cetate ca Turtucaia fără garnizonă,
mareşalul Mackensen ar fi răspuns că pentru paza ei este suficient un escadron şi „că Românii
nu se gândesc la altceva decât la Bucureştiul lor“. **)
Intervenind prinţul moştenitor bulgar, generalul Toşef a acceptat să înceapă ofensiva fără
Divizia 217 germană, luând însă cele 7 batalioane delà Turtucaia şi Silistra, care urmau a fi înlo
cuite cu alte batalioane delà Rusciuk (Două din aceste batalioane erau în marş şi au intervenit Ia
18 Septembrie contra Diviziei 10, după ce aceasta trecuse Dunărea).
Când la 18 Septembrie Armata de Dobrogea va începe ofensiva, Armata III bulgară va fi
tocmai în cursul pregătirilor pentru a începe ofensiva, având în acest scop rezervele către aripa
dreaptă, acolo unde intenţionâ.să facă efortul principal.
Unităţile Armatei III bulgare erau astfel dispuse:
Brigada germană Bode Ia aripa stângă.
Div. 1 bulgară între Arabagi şi Enigea.
Divizia 4 intre Enigea şi West Carabacâ.
Divizia 6 pe frontul Carabacâ, West Sofular.
Detaşamentul Dobrici pe frontul Sofular Enghez.
Divizia 25 turcă în sectorul Amzacea.
Divizia 1 cavalerie bulgară pe restul sectorului până la mare.
In linia 2-a, înnapoia aripei drepte, erau părţi din Divizia 12 bulgară la Giuvenlia şi Div.
15 turcă la Azaplar.
*) General Toşef. Operaţiunile Armatei III bulgare în Dobroges.

**) General Toşef. Operaţiunile Armatei III bulgare în Dobrogea,
Răsboiul României 79
Armata ruso-română de Dobrogea eră astfel grupată:

La aripa dreaptă Grupul general Radian (Diviziile 2, 15, 12 române).
La centru Divizia 115 rusă (general Freimann) şi Divizia 61 rusă (general Simanski).
La aripa stângă Grupul general Harţei (Diviziile 5, 19 române).
In rezerva armatei : Div. 9 la Ivrinez şi Peştera, Div. sârbă la Biulbiul mic şi Divizia 3
cavalerie rusă la Osmanfacâ.
La 12 Septembrie comandantul Grupului de Armate de Sud, dă Armatei de Dobrogea ur-
mătoarea directivă*) în vederea ofensivei pe care aveă să o întrăpindă această armată odată cu tre
cerea Dunăren
— Ofensiva Armatei de Dobrogea nu trebuiă să înceapă de .cât odată cu operaţiunile Ar
matei III şi atunci când se ordonă.
— Până la această dată, care nu eră să fie înainte de 15. IX., Armata de Dobrogea tre
buia să păstreze poziţiunile pe care se află, reconstituindu-şi unităţile şi regrupându-şi forţele în
vederea ofensivei.
— Această ofensivă trebuia astfel îndreptată „încât inamicul să fie nevoit a se depărtă cu
„aripa lui dreaptă de Dobrici, ceea ce nu se va puteă obţine decât dacă Armata de Dobrogea va
„face presiunea sa principală pe aripa şi flancul drept inamic, obligându-1 a pivotă cu dreapta înapoi
„pe Dunăre.
„Dacă prin recunoaşterile aeriene şi ale cavaleriei, s’ar dovedi în mod pozitiv că inamicul
„începe o retragere generală, sau numai că defalchează o parte însemnată din forjele sale pentru a
„le îndreaptă în faţa Armatei 111, Armata de Dobrogea va trebui de îndată să-şi înceapă acţiunea sa
„ofensivă, cu tendinţa însă necontenit de a împinge pe inamic spre Sud-Vest adică spre Dunăre.“
In ziua de 17. IX,, comandantul Grupului de Armate, în ordinul de operaţiuni pentru a doua
zi, hotărâse ca; „Armata de Dobrogea va începe atacul său mai întâi în scop de a fixă pe loc
„toate forţele vrăşmaşe ce are în faţă, iar după ce va începe a se simţi influenţa apropierei Ar-
„matei IlI-a, sau îndată ce inamicul ar ce începe retragerea generală sau numai parţială, Armata va
„dă cea mai mare vigoare ofensivei sale, cu tendinţa constantă de a împinge, dacă nu toate cel
puţin cea mai mare parte din forţele vrăşmaşe către Dunăre"*).
In ziua de 17. IX. Generalul Zaioncikovski dă următorul ordin de ofensivă pentru ziua de 18/IX:
„In zilele din urmă inamicul s’a întărit pe poziţie fără a încercă să ne atace. Prizonierii şi
„fugarii povestesc că inamicul se pregăteşte cu energie pentru a luă ofensiva.
„Ordon Armatei mele, în legătură cu ofensiva Armatei IlI-a, sa atace şi să bată pe inamic,
„dând lovitura principa'ă cu aripa stângă.“
Acest ordin prevedeă ca operaţiunile să se‘ desfăşoare astfel ;
— Divizia 61 rusă (întărită cu 2 grupe mortiere şi 1 grup tunuri 120) trebuiă să atace şi
să ocupe înălţimile din regiunea Cazaci-Enghez.
— Divizia 115 rusă (întărită cu un grup mortiere şi 2 baterii 105 române) trebuiă să men
ţină poziţia ocupată, iar cu aripa stângă să ocupe înălţimile delà cota 130 şi 97 delà Nord de
Besaul-Sofular.
— Grupul General Harţei (Diviziile 5 şi 19 române) dând lovitura principală cu aripa
dreapta, trebuiă să atace şi să ocupe înălţimile din regiunea Amzacea şi la Vest şi să ajute înain
tarea Diviziei 61 rusă.
Pe restul frontului trupele trebuiau să rămână în defensivă, fixând pe inamic „numai prin
demonstraţiuni de foc şi prin mici detaşamente de infanterie (recunoaşteri).
— Divizia 3 Cavalerie rusă, cu un regiment la aripa stângă a armatei, iar cu grosul în re
giunea Osmanfacă-Ebikioi, aveă misiunea ca după străpungerea frontului, să treacă pe frontul Sofular-
Amzacea, pentru a operă în spatele şi pe flancul inamicului, la Vest de şoseaua Constanţa-Dobrici.
— In rezerva armatei erau: Divizia 9-a cu o Brig. la Ivrinezul Mic şi 2 Brig. la Peştera,
înapoia aripei drepte şi a centrului şi Divizia sârbă la Biulbiul Mic, înapoia aripei stângi.
Escadra româno-rusă de Dunăre şi Escadra rusă de Mare trebuiau să susţină flancurile Ar
matei de Dobrogea. In urma unui consiliu ţinut între comandanţii vaselor şi a flotelor ruse şi ro
mâne, se hotărâse ca, dat fiind bătaia tunurilor de 120, 150 şi 210 pe care adversarul le aveă pe
malul Dunărei, Escadra de Dunăre nu va coopera decât înapoia flancului drept al armatei de uscat.
*} General Averescu, Operaţiunile delà Flămânda.

*) General Averescu. Operaţiunile delà Flămânda.
80 Răsboiul României
D esfăşurarea o fen siv ei ruso-rom ână

Ofensiva Armatei de Dobrogea începe în ziua de 18. IX. la ora 7, printr’un puternic bpm-
bardament de artilerie pe tot frontul.
Grupul General Radian bombardează puternic poziţiile ocupate de inamic şi trimite detaşa
mente de recunoaştere spre Arabagi, Bair şi valea Harazdere. Tranşeele din prima linie sunt pără
site de Bulgari.
Grupul General Simanski, atacând frontul ocupat de Divizia 25 turcă, Detaşamentul Dobrici
şi aripa dreaptă a Diviziei 6-a bulgară, după lupte îndârjite care durează toată ziua. ocupă spre
seară cu Divizia 115 linia: cota 130 şi 97 la Nord de Sofular, iar cu Divizia 61 satul Sofular.
creasta cotelor delà Nord Enghez şi cota 107,
Grupul general Harţei (Div. 19 şi parte din Div. 6) atacând sectorul apărat de Divizia ca
valerie bulgară, cucereşte înălţimile Cerchez luk Bair, movila Balabanlar, cota 88 Sud (Topraisar)
şi înălţimile delà Sud Muratan. Atacul esie oprit de focul artileriei grele inamice dinspre Amzacea
şi de focul infanteriei depe dealul Sud Muratanul Mare. Către ora 18 intervenind artileria grea a
Diviziei 61 rusă din dreapta, înaintarea este reluată. In cursul acţiunei Brig. 36 din Div. 5-a a reuşit
să ajungă în flancul stâng al Div. cavalerie bulgară spre cota 90, ameninţând cu învăluirea întreagă
poziţie ocupată de această divizie. Din lipsă de rezerve, Comandantul diviziei bulgare ordonă regi
mentului 1 cavalerie să şarjeze. Şarja este respinsă cu pierderi grele pentru Bulgari; înaintarea Ro
mânilor este însă oprită.
In cursul zilei torpiloarele ruse eşind din portul Constanţa, bătuse artileria inamică din zona
Mangalia, iar escadra româno-rusă de Dunăre a concurat la acţiunea artileriei aripei drepte a gru
pului General Radian.
Pentru ziua de 19. IX., Comand. Armatei de Dobrogea ordonă:
— Divizia 115 rusă să ocupe Cavgaci-Besaul-Merdevenli Bunar.
— Div. 61 rusă să continue atacul spre Giuvenlia.
— Un regiment infanterie şi 2 baterii din Diviz. sârbă, să înainteze în zorii zilei prin
Edilkioi spre Amzacea-Carakioi, înlocuind o brigadă din Divizia 19-a, care trebuiă se treacă la Nord
de Topraisar în rezerva aripei stângi a grupului Harţei. Celálaltjregiment din Divizia sârbă *) în re
zerva armatei la 3 Klm. Nord Osmancea.
T- Diviziile 19 şi 5 trebuiau să ocupe înălţimile de Est Amzacea.
— Divizia 3 cavalerie rusă şi Brig. 5 Călăraşi aveau misiunea să cadă în spatele inami
cului spre Giuvenlia-Caraomer.
Acţiunea se desfăşoară astfel :
— Diviziile 115 şi 61 rusă luptă toată ziua fără a puteâ câştigă teren, fiind contra-atacate de
detaşamentul Dobnci.
— Divizia 19 română de pe dealul Cerchez luk Bair şi movila Balabanlar, bătută de un
foc puternic de artilerie şi atacată dimineaţa pela ora 6 de Divizia 25 turcă, înainte de venirea
Sârbilor, este respinsă spre Nord. La orele 10 detaşamentul sârb ajutat de 4 batalioane din Divizia
19 intră în acţiune ia aripa stângă a Diviziei 61 rusă, atacă în direcţia Edilkioi spre Amzacea şi
după lupte care durează toată ziua reocupă linia : Cerchez luk Bair-movila Balabanlar şi cota 88.
Divizia 5-a, după o scurtă rezistenţă din partea inamicului ocupă dealul Marotanului şi dealul
Garainkler.
Pentru ziua de 20.IX, Armata de Dobrogea ordonă a se continua operaţiunile din ziua
precedentă.
Diviziile 115 şi 61 ruse luptă toată ziua de 20.IX pentru a cuceri linia Cavgaci-Merdevenli
Punar-Enghez,,.
Pe frontul Diviziei sârbe şi a Diviziilor 19 şi 5 române, pregătirea de artilerie durează până
la orele 16,30, când începe atacul.
Divizia 19-a cucereşte înălţimea Eki luk, satul Amzacea şi cotele 97 şi 96, punând într’o
complectă şi desordonată retragere Divizia 25 turcă, care apără acest sector şi capturând 7 tunuri,
8 chesoane, 2 drapele şi 200 prizonieri. Vestea fugii desordonate a diviziei turce, este primită de
Comandantul Armatei IH-a bulgare tocmai în momentul când acesta se pregătea să se ducă la Do
brici spre a luâ amănunte asupra trecerii Românilor la Flămânda.
*) In urma pierderilor avute, Div. sârbă fusese redusă la 2 regimente,
-S
Din cauza lipsei de rezerve în acea parte, situaţia la aripa dreaptă a armatei bulgare de
venise foarte critică. Generalul Toşeff o numeşte, în lucrarea citată, „criza delà 3 Octombrie“
(20. IX. st. v,) Pentru restabilirea situaţiei abia s’au putut îndrumă în această parte câteva com
panii bulgare,
Divizia a 5-a a ocupat în cursul zilei de 20. IX dealul Garaiuk. înaintarea acestei divizii,
fără a fi fost oprită de o rezistenţă frontală, a fost făcută cu prudenţă de teama Diviziei de cava
lerie bulgară, care se găsea în flancul stâng în regiunea Perveli-Tatlageac. La stânga Diviziei 5-a
se găsea un regiment rus de cavalerie în regiunea Tusla.
In noaptea de 20/21. IX, comandantul Armatei de Dobrogea raportează Grupului de Armate *)
că Armata de Dobrogea a executat cu energie ofensiva ordonată, timp de trei zile, că este obligat
pentru ziua următoare să bage în lupte ultimele rezerve şi că „Armata de Dobrogea aşteaptă cu
drept cuvânt ajutorul cuvenit delà Armata Ill-a. Simptome de retragerea trupelor bulgare depe frontul
Dobrogei şi îndreptarea lor contra Armatei HI-a. nu se văd“.
In dimineaţa de 21. IX Comandantul Grupului de Armate ordonă Armatei de Dobrogea :
„Timpul defavorabil obligă Armata 111-a să restrângă operaţiunile sale în marginele unei demonstraţiuni,
păstrând însă necontenit caracterul lor ameninţător. Este de cea mai mare importanţă pentru Armata
de Dobrogea de a se profită de faza de nedumerire în care desigur se găseşte duşmanul în
momentul de faţă, atacându-1 cu maximum de vigoare, înainte ca el să se poată orienta asupra
situaţiei reale momentane. Este mai mult ca probabil că inamicul a început a-şi pregăti mijloacele
de acţiune ofensivă sau defensivă contra Armatei IlI-a, adunând forţele din această regiune şi
poate retrăgând şi ceva unităţi din faţa Armatei de Dobrogea“ *)
In urma ordinului Comandamentului de căpetenie, trecerea delà Flămânda şi prin urmare
întreaga mrnevră a Grupului de Armate de Sud fiind oprită, Comandantul acestui grup de armate,
dă Armatei de Dobrogea ordinul: „Situaţia generală impune ca Armata de Dobrogea să treacă Ia
o atitudine defensivă-activă pentru a fixă forţele adversare din faţă“'. Această misiune încredinţată
Armatei de Dobrogea eră în concordanţă cu ordinul dat de M. C. G. în ziua de 22. IX Armatelor
de Sud ordin care prevedea; „Armata de Dobrogea va rezistă cu orice preţ pe poziţiunea actuală
defensivă şl va continuă să fie activă spre a aveă cât mai multe forţe în faţă“.
In urma acestor ordine, acţiunea Armatei de Dobrogea se desfăşoară astfel :
Pentru ziua de 21/1X Armata ordonă continuarea operaţiunilor din ziua precedentă.
Pe frontul Diviziei 115 rusă, acţiune vie de artilerie. Un contraatac inamic este respins.
Divizia 61 rusă atacă spre Cazaci şi Enghes şi după lupte la baionetă pune stăpânire pe
primele linii ale poziţiei bulgare.
Un atac puternic dat de Divizia 25 turcă în direcţiunea Amzacea, învălue aripa stângă a Divi
ziei sârbe şi determină Divizia 19 să se retragă pe liziera de Sud a satului Topraisar.
Atacul Diviziei 5-a reuşeşte să se apropie până la 1 Km. Nord de Perveli apărat de Divizia
cavalerie bulgară.
Divizia cavalerie rusă primise însărcinarea, prin o radiogramă, să atace sectorul delà Tuzla,
înaintând în sectorul Perveli-Ghelengic, respingând Divizia de Cavalerie bulgară şi atacând apoi
pe Bulgari în spate, în direcţia Giuvenlia-Caraomer. Acest ordin este însă interceptat de Armata
lll-a bulgară, care ia măsuri ca Divizia turcă să fie întărită cu 2 batalioane delà Divizia l-a bulgară,
iarDivizia cavalerie bulgară, cu 2 batalioane şi 2000 voluntari dobrogeni veniţi delà Bazargic. Divizia
3-a cavalerie rusă, după o şarjă dată asupra trupelor bulgare, (unităţi descălecate din Divizia de
cavalerie), în împrejurimile satului Tatlageac, le respinge capturând prizonieri şi mitraliere.
O brigadă din Divizia 9-a intră pe front între Divizia 61 şi Divizia sârbă, iar celelalt
brigade sunt la Saslâ luk şi Siribei luk, în rezerva Diviziilor 15 şi 12.
Pentru ziua de 22/1X,„armata de Dobrogea dispune ca:
Diviziile 115 şi 61 ruse să-şi menţină misiunile.
Divizia sârbă, împreună cu Brig. 17 din Div. 19-a, primeşte însărcinarea de a ocupă Am
zacea şi înălţimile delà Sud.
Diviziile 19, 5 române şi 3 cavalerie rusă, aveau ordinul să continue ofensiva spre Perveli-
Ghelengic.
Diviziile 115 şi 61 rusă, după lupte care durează toată ziua, ocupă Carabacâ şi Besaul.
*) G*ral Averescu, „Operaţiunile delà Flămânda“.
lî
Atacul spre Perveli ajunge până Ia 200 m. de sat, care nu poate fi însă cucerit.
In ziua de 23/IX, continuându-se acţiunea, Divizia 115 rusă ocupă cotele 113, şi 114 la
Vest şi Est de Carabacâ.
Divizia sârbă şi Brig. 17-a din Divizia 19, atacă în sectorul Enghez, pune stăpânire pe pri
mele lucrări ale poziţiei apărate de Divizia 4-a bulgară, pe care însă din cauza focului artileriei
grele inamice, le părăseşte.
Atacul Diviziei 5 române şi 3 cavalerie rusă spre Perveli şi Tatlageac nu poate înainta,
fiind oprit de Divizia cavalerie bulgară, întărită cu unităţi de infanterie.
In urma noei misiuni date Armatei de Dobrogea — de a trece în defensivă — ofensiva
de Drobogea este oprită.
CAPITOLUL XII.
C oncentrarea Arm atei IX-a Q erm ane şi Proectele Ofensivei

G erm ane în Transilvania,
După intrarea României în răsboiu, favorizate de situaţia pe celelalte fronturi europene, un
de operaţiunile stagnau, puterile centrale sunt în măsură să concentreze pe frontul român forţele
disponibile mai ales depe frontul oriental şi din diviziile creiate în interiorul Germaniei.
Căile ferate din Transilvania*) nu aveau însă decât pe câteva artere o capacitate de trans
port convenabilă, Aceste artere erau: linia ferată Arad-Pişki-Teiuş cu o capacitate de 18 trenuri
zilnic, linia Oradea Mare-Cluj-Teiuş, cu o capacitate de 15 trenuri zilnic (în realitate nu au putut
circulă decât 10).
Delà Teiuş eră linia prin Sighişoara la Sibiu cu o capacitate relativ bună. Celelalte linii
din Transilvania (exceptând linia Timişoara-Caransebeş-Orşova), nu aveau decât o capacitate de
5 trenuri la zi.
Pentru o concentrare în zona de Est a Transilvaniei, spre fondera română, nu se putea
contă în general decât pe 15 trenuri la zi, sau aproximativ câte o divizie la 3 zile.
Dat fiind că în faţa armatelor române nu erau !a început decât forţe-austio-ungare, mult
inferioare şi că Austriacii nu distruseseră în retragere decât calea ferată delà Ghimeş, pe când cele
delà Predeal şi Turnu-Roşu căzuseră întregi în mâinele Românilor, care le puteau folosi, comanda
mentul german a trebuit să renunţe la concentrarea la Est de Mureş şi să hotărască o concentrare
la Vest de acest râu.
Zona de concentrare a fost astfel hotărâtă pe şi înapoia liniei Caransebeş-Maroş-Iiie-Apahida.
înaintarea înceată a Românilor în Transilvania schimbă însă planul şi zona de concentrare.
Armata I-a Austro-ungară care se menţineă pe o linie la Nord de Târnava Mare, continuă a fi
întărită şi alimentată pe linia Cluj. Forţele germane trimise în Transilvania.constituind Arm. IX-a
operă pe frontul Carpaţilor Olteniei şi Munteniei, sunt transportate pe linia Arad iar de aci la
Deva-Piski-Alvinţ.
Diviziile Armatei IX-a germane debarcă pe rând :
Divizia 3 cavalerie germană la Caransebeş între 20-24 August.
Divizia 87 germană între 22-24. VIII la Maroş-llie şi Alvinţ.
Comandamentul Corpului 39 german la 26. VIII la Gyula.
Corpul Alpin şi cartierul Arm. IX-a germane între 30. VIII şi 5. IX primul la Alvinţ şi al
2-lea la Deva.
Divizia 1 Cavalerie austriacă Ia Caransebeş între 24 August şi 8 Septembrie.
Divizia 76 germană între 7 şi 13 Septembrie la Copşa Mică.
Brig. 2 M-te austriacă la 15. IX la Puj.
*) Color ei Bârzotescu. Cooţribuţiunî Ia istoria răsboiului nostru. Revista România Militară No. 4/1923'
In acest timp ia Armata l-a Austriacă soseau :

Divizia 39 austriacă la Apahîda între 22-25. VIII.
Gomandamentu] Copului I german la 26. VIII.
Divizia 89 germană la Cucerdea şi Divizia 73 austriacă la Copşa mică între 28, VIII şi 1 IX.
Divizia 37 Austriacă la Apahida între 1-5. IX.
La 24. VIII, generalul Falkenhayn, fostul şef al M. C. G. german din Sept. 1914 până la
16 VIII, 1916, este numit comandant al Arm. IX-a germane, destinată a operă în Transilvania,
având ca şef al Statului Major pe Colonelul Hesse.
La 4. IX, generalul Falkenhayn, cu statul său major, debarcă la Deva. Pe drum, până la
sosirea la Deva, „cu toate că eră încă în întuneric asupra ceeace eră înaintea Arm. IX-a“,*) gene-
talul Falkenhayn discută cu statul său major posibilităţi asupra operaţiunilor viitoare ale armatei sale.
Statul său major credeă că în situaţia grea în care se găseau, puterile centrale nu vor fi
în stare să dea forţele necesare pentru a opri înaintarea Românilor în Transilvania, pe un front de
400 Km.
Se ajunge la concluzia că oprirea Românilor nu eră posibilă decât acţionând în mod ofensiv,
bătând coloanele române înainte de a-şi fi înlăturat inconvenientul care îl prezentă separarea for
ţelor din cauza Carpaţilor. Prin urmare: atac cât mai repede, indiferent de forţa pe care o aveă
Armata IX-a. Acest atac nu se puteă da decât către aripa de Vest a Românilor. In ori ce alt caz
Armata IX-a ar fi fost expusă să fie luată între mai multe focuri. Luându-se însă informaţiuni
asupra capacităţii de transport a liniei Temişioara-Lugoj-Caransebeş-Orşova, posibilităţilor de trans
port pe Dunăre, viabilităţii regiunii l'imeşului superior şi a Cernei inferioare, s’a renunţat la atacul
dinspre Sud-Vest. Se ajunge la concluzia că lovitura principală trebuiă data contra grupelor româ
ne care trecuseră păsurile Vulcan şi Surduc şi erau în înaintare. Acest atac eră necesar şi pentru
a pune la adăpost artera principală de comunicaţii Arad-Cluj.
După ce debarcă la Deva, generalul Falkenhayn pleacă la Alvinţ, unde dă ordin generalului
Krafft, Comandantul Corpului Alpin, să facă o reeunoaştere a munţilor Cibinului, în vederea unei
înaintări către Turnul Roşu şi pasul Surduc.
Delà Alvinţ, generalul Falkenhayn pleacă la Alba Iulia, unde întâlneşte pe generalul Staabs,
Comandantul Corpului 39 German, care îl pune la curent cu situaţia depe front şi cu forţele şi opera
ţiunile de până acum a armatelor române care invadaseră Transilvania.
Situaţia forţelor austro-germane la acea dată eră :
Corpul 39 german, aflat in faţa Armatelor I şi II române avea sub ordine: Brigăzile 144
şi 155 austriace, Divizia 51 honvezi, Divizia 87 germană, Divizia 1 cavalerie austriacă şi Div. 3
Cav. germană. Corpul Alpin începuse debarcarea la Alvinţ şi Sebeşul Sas, iar Divizia 76 germană
eră în curs de transport.
Corpul 1 rezervă german, aflat în faţa Armatei de Nord, dispunea de Diviziile 39,61, 71, austriace
şi 1 Brig. Landsturm husari. Înapoia aripei drepte a acestui corp de armată, î-şi terminase debarcarea
Divizia 89 germană la Târgul Mureş, iar înapoia aripei stângi, eră în curs de debarcare Divizia
72 austriacă la Reghinul Sas.
Ambele Corpuri de Armată constituiau Armata I-a austro ungară sub ordinele generalului Arz.
Delà Alba Iulia Generalul Falkenhayn pleacă Ia Haţeg la Grupul general Sunkel, Comand.
Diviziei 187 germană, care eră în cursul ofensivei contra Diviziei 11-a română şi reocupase Petro
şanii. Generalul Sunkel î-i spune impresiile avute în decursul acestei ofensive: soldatul român luat
individual se bate bme, dar ameninţările de flanc şi spate, precum şi focul concentrat de artilerie,
î-1 suportă mediocru, din cauza conducerii slabe, care-1 face să se creadă lipsit de ajutoare.
In seara de 5. IX generalul Falkenhayn se înapoiază la Deva, unde debarcase Cartierul ar
matei. Nu se primise încă nici o instrucţiune delà M. C. C. german*).
Generalul Falkenhayn apreciase că cu toată retragerea Românilor din sectorul Jiu, o ofensivă
peste Carpaţi în această parte nu era posibilă, până nu se va căpăta o orientare asupra condiţiunilor
locale, nu se făceau pregătirile necesare şi nu se repară drumul Haţeg-Petroşani aflat în stare pro
astă, ceea ce cereă câteva săptăhiâni. In consecinţă ordonă generalului Sunkel să nu mai continue
ofensiva peste munţi şi să pregătească trimiterea la Sibiu a tuturor trupelor, în special artileria,
care nu mai erau necesare la Jiu.
*) Generalul Falkenhayn, Răsboiul centra Românilor şi Ruşilor,

84 Răsboiul României
Generalul Falkenhayn se //otărăşte să deá lovitura la Sibiu, contra corpului român care îna
intase pe valea Oltului.
Intenţiunile sale erau: *)
„Mai întâiu o lovitură care să distrugă grupul principal al Armatei I-a române delà pasul
„Turnul Roşu; apoi degajarea repede prin o înaintare învăluitoare contra stângei Armatei 11-a
„române. Pentru reuşita planului, trebuia ca Armata l-a austro-ungară să rămânăjcu aripa sa dreap-
„tă în legătură cu extrema stânga a Armatei IX-a şi să nu cedeze inamicului, pe când Centrul şi
„stânga Armatei I-a putea la nevoie să se retragă. Dacă s’ar fi retras aripa dreaptă a Armatei l-a,
inamicul ar fi putut să învăluească el aripa stânga a Armatei lX-a“.
In după amiaza zilei de 6. IX, generalul Falkenhayn ia comanda trupelor cari constituise
până atunci grupul general Staabs (Corpul 39 rezervă german) şi ordonă ca :
Corpul Alpin să se concentreze în zona Poiana-Jina.
Unităţile Corpului Alpin şi ale Diviziei 187 germană care fusese întrebuinţate Ia Jiu să plece
Ia Diviziile respective.
Divizia 187 germană să se concentreze la Mercurea.
Divizia 76 germană să debarce şi să se adune in regiunea Şeica M are..
In seara de 6. IX, Generalul Falkenhayn primeşte delà M. C. G, german prima directivă
care prevedeâ: **)
„Armată IX-a germană împreună cu Armata I-a austriacă va bate pe inamicul care a pă-
„truns în Transilvania.
„Pentru Armata I-a rămâne în vigoare însărcinarea de a întârzia înaintarea inamicului şi
„împreună cu Armata Vll-a de a păstră poziţia depe Târnava, respectiv Mureş, de unde va puteă
„atacă cu rezerve tari pe care le va aveă gata, coloanele inamice izolate care vor eşi din munţi
„Ghiurghiului. j
„Linia de desprăţire între armate : Bărciul (Bekokten) - Iacobeni (pentru Arm. I-a) - Elisa-
„betopol (Arm. IX) - Mikefalva-Lernut-Ludoşul Mureş-Grindul-Turda (Arm. l-a).
„Arm. IX-a va respinge inamicul care a pătruns prin pasul Surduc, apoi, asigurându-se în
„păsurile Surduc şi Vulcan, va bate cu forţele întrunite, învăluindu-i ambele aripi, inamicul care a
„pătruns la Sibiu.
„Armata IX-a va apreciă dacă şi Divizia 89 din Armata I-a va trebui adusă în acest scop.
„Grupul delà Aripa dreaptă a Arm. IX-a va împiedică înaintarea inamicului prin Orşova şi mai
„ales spre Mehadia.
„Aripa stângă a Armatei IX-a se va retrage la nevoe în faţa presiuneii unui inamic superior,
„în legătură cu Armata l-a, cu direcţiunea Mediaş spre Târnava Mică şi Dicio Sân Martin.“ von
„Hindenburg“.
In acelaş timp, M. C. G. german trimite M. C. G. austriac (la Teschen) următoarele in
strucţiuni :
„Luptele victorioase care progresează la Sud de Haţeg, dau posibilitatea ca după luarea în
„stăpânire a pasului Surduc, să fie încheiate în curând.
„Rog a se dă instrucţiuni generalului von Staabs şi Comandamentului Armatei IX-a, ca
„după luarea în stăpânire a pasului, să lase acolo forţele necesare austro-ungare şi un detaşament
„german de 1 batal, şi 1 baterie şi să aducă în grabă Corpul Alpin la Sud de Sebeşul sas, iar
„Div. 187 la Sebeşul sas şi la răsărit.
„Divizia 76 care este în curs de transport, va fi debarcată cu trupele combatante în Copşa
„Mică şi Teiuş pentru ca deacolo să fie dusă la atac împreună cu celelalte forţe ale Arm. IX-a.
„von Hindenburg“.
Primind aceste 2 instrucţiuni, generalul Falkenhayn raportează M. C G. german şi austriac,
la 7. IX, următoarele :
„Debarcarea Diviziei 76, având în vedere rampele existente, nu se va puteă face decât în
„regiunea Şeika Mare şi la Vest, 22 Km. Sud de Sibiu.
*) Generalul Falkenliavn. Campania Armatei IX-a contra Românilor, şi Ruşilor

**) Generalul Falkenhayn. Campania Armatei IX-a contra Românilor şi Ruşilor
„înainte de sosirea directivei se făcuse pregătiri pentru a se dâ o lovitură inamicului delà

„Sibiu, cât mai repede şi cât mai decisiv. Gruparea forţelor în acest scop şi executarea, vă rog să
„o lăsaţi la aprecierea mea, deoarece ea depinde de atitudinea inamicului şi de rezultatul recunoa
şterilor terenului. Este îndoelnic că învăluirea dublă, în adevăratul sens, să poată fi executată în
„cazul când inamicul va rămâne în poziţia actuală, cu aripa dreaptă sprijinită pe munţii inaccesibili
„ai Făgăraşului, sau când contrar aşteptărilor mele, va reuşi să respingă aripa stângă a Arm. IX-a,
„aşa cum vorbeşte M. C. G. german.
„Dar chiar în aceste cazuri, se va căută a se atinge scopul dorit de M. C. G. german,
„von Falkenhayn“.
La acest raport, M. C. G. german, comunică generalului Falkenhayn:
„Din telegrama adresată la Teschen şi din gruparea forţelor germane delà aripa de Sud
„din Transilvania, constat că există claritate asupra atacului care trebue să se producă în direc
ţiunea Sibiu conform instrucţiunilor mele.
„Conducerea operaţiunilor este în sarcina Comandamentului Arm. IX-a, Că acesta trebue
„să se adapteze atitudinei inamicului şi terenului numai trebue amintit.
„Vă rog să mă ţineţi la curent în mod exact cu mersul operaţiunilor, deoarece numai la
„M. C. G. ele pot fi apreciate în cadrul general al operaţiunilor, astfel ca să pot trimite forţele
„care devin disponibile (inf. şi art.) în locurile unde va fi nevoe. von Hindemburg“. *)
Generalul Lundendorf, în amintirile sale de răsboiu, arată astfel planul ofensivei germane
în Transilvania:
„Arm. I-a austro-ungară trebuiă să atace spre Est, trecând pela Nord de Sighişoara.
„Arm. IX-a germană, cu grosul în direcţia S bîu-Braşov.
„ „Românii trebuiau să fie atacaţi şi respinşi spre Est. Arm. IX-a avea misiunea de a se ţine
„cu aripa sa dreaptă în contact cu versantul de Nord al Carpaţilor Munteniei, pentru a atacă co
municaţiile cu Muntenia ale Armatei române care se află în Transilvania“.
S itu a ţia şi g ru p a r e a a rm a te lo r a u s tre -g e rm a n e la 13 IX, când va începe ofensiva
germană la Sibiu, eră următoarea:
1) Extrema dreaptă a Armatei Vil austro-ungare (Div, 11 cav, Brig. 73, Detaşamentul San
der dîn C. XI. A.) delà vârful Obcina până la 15 km. Nord Palota.
La Nord de aceste unităţi, în faţa extremei stângi a Armatei ruse general Licinsky, eră
restul C. XI. A (Detaşamentul Papp) şi C. 1. A (Div. 8 cav., Div. 59 austr., Div. 40 austr.) până
la Nord de Cârlibaba.
2) Armata 1 austroungară compusă din:
— Corpul VI armată Div. 72 austr. (11-4-12) **) şi părţi din Div. 37 A. (4'/2-3-4) delà Nord
Palota până la Prelunca.
— Corpul I. rezervă german compus din Div. 61 A., Div. 39 A, (8—3—12) Brig. 19 m-te
(4—2—2), Div. 71 A. (10—3—12) delà Prelunca până la Meschendorf.
— In rezervă Div. 89 germană (9—1—9) în regiunea Vaja la 15 km. Sud-Est Tg.-Mureş.
3) Armata IX germană compusă din :
— Corpul de cavalerie general Schmettow cu : Div. 1 cav. austriacă delà Moha până la
Nord Voila, iar dc aci pe malul drept al Oltului până la Cornăţel şi cu Div. 3 cav. germană în
faţă aripei drepte a C. I. A. român, pe frontul Satul Nou — (Nord-Est Sibiu) —■Cornăţel.
— Corpul XXXIX rezervă german cu: Div. 76 germană (9—1—9), Div. 51 honvezi (91/2—
2—9), Div. 187 germană (6—1—12) şi Corpul Alpin pe frontul Corpulului I Armată român la
Sud Sibiu.
— Grupul general von Busse compus din Brig. 114 A., iar în curs de transport cu calea
ferată Brig. 2 şi 8 munte (total 15—1—9) în faţa grupului Jiu.
— Grupul colonel Szibo compus din Brig. 145 A. şi un mic detaşament (total 7l/2— 1—51/2)
în faţa diviziei -1 române în sectorul Orşova.
*) Generalul Falkenhayn. Campania armatei IX contra Românilor şi Ruşilor.

**) 11-4-12 egal Îl batalioane, 4 escaclroaoe şi 12 baterie.
Ambele armate (I. austro-ungară şi IX. germană) împreună cir Arm. VII. austro-ungară con
stituiau Grupul de Armate al Arhiducelui moştenitor Carol. Ceneralul Falkehayn primea însă ordine
directe şi delà M. C. G. german, iar pe de altă parte aveâ şi largă iniţiativă, imprimând voinţa şi
vederile sale operaţiunilor din Transilvania.
Situaţia armatelor române din Transilvania la 13 IX. eră următoarea:
Armatele II şi de Nord, atinsese obiectivele ordonate de M. C. G. Ia 29 VIII. şi se întăriau
pe poziţiunile cucerite. Dreapta Armatei de Nord eră în lupte locale cu adversarul.
In urma întăririlor trimise pe frontul de Sud, forţele Armatelor I, II şi de Nord au fost
reduse la 10 divizii, 1 divizie cavalerie şi 3 brigăzi călăraşi şi anume;
Armata de Nord: Diviziile 14, 8, 7, 2 cav. şi Brig. 4 Călăraşi.
Armata II : Diviziile 6, 3 şi 4, Brigăzile 2 şi 3 Călăraşi.
Armata I: Corpul I Armată (Diviziile 13, 23, Brig. 1 Călăraşi), Diviziile 11. 1 şi 20 (ultima
pe Dunăre).
CAPITOLUL XIII.
Bătălia delà Sibiu

(Schiţa 7)
Situaţia pe frontul Armatei I şi a Corpului I Armată la 13 Septembrie.
Pe frontul Armatei I, la 12 Septembrie, începuse contraofensiva Diviziei ÎL pentru a recu
ceri terenul perdut la Jiu, la începutul lunei Septembrie.
Toată rezerva generală a armatei fusese angajată în această acţiune.
Divizia 1. la Cerna şi Corpul I Armată la Sud de Sibiu, erau în defensivă, organizându-se
pe poziţiunile cucerite.
Corpul I Armată ocupă un front de 45 km. la Sud de Sibiu, fiind dispus cu ambele di
vizii pe aceaşi linie :
— Divizia 13 (9 batalioane, 1 escadron şi 9 baterii) frontul Avrig — cota516 — dealul
Bucata (R. 72, I., R. 47 I., 1 batalion din R. 5 V., 2 batalioane din R. 48 I.)
— Divizia 23 (13 batalioane şi 8 baterii) pe frontul muntele Grlgore—Şelimbăr—Gura
Râului (R. 2 I., R. 1 Grăniceri, R, 44 I, R. 42 I.
La aripa dreaptă a corpului de armată, eră Brig. 1 Călăraşi la Est de Olt.
Pentru a face faţă mişcării de întoarcere începută de Corpul Alpin, rezerva Corpului I.
Armată fusese trimisă ; 1 batalion din R. 5 V. şi 1 baterie pe valea Lotrului spre Voineasa : 1 ba
talion din R. 48 I., şi 1 baterie de munte spre origina Sadului şi 2 batalioane din R. 49 I., care
fusese în rezerva armatei, cu 1 secţie artilerie de munte în defileul Oltului la Lunci.
In total Corpul I armată dispunea de 28 batalioane, 8 escadroane şi 19 baterii (din care
2 grele de 120).
Intre C. I. A. şi Divizia 11 delà Jiu eră o depărtare de 60 krn. şi masivul Cibinului, fără
comunicaţii laterale. Ca legătură eră un detaşament al Divizii 11 la Poiana Muerei, la circa 40 km de
aripa stângă a Corpului I Armată şi 1 companie de grăniceri pe frontiera.
Legătura între Armata II şi Corpul I Armată se făcea prinr’un detaşament aflat pe Olt la
Ucea (30 km. de aripa dreaptă a Corpului I Armată) compus din Bg. 2 Căi., 2 batalioane şi 1
baterie din Armata II.
In ziua de 9 Septembrie dreapta Diviziei 13 atacase şi respinsese peste părâul Haar unităţi
din Divizia 1 austro-ungară, iar Divizia 23 trimisese o recunoaştere ofensivă spre Orlat, care însă
fusese respinsă cu perderi.
Retragerea Diviziei 1 cav. austro-ungare pe frontul Hosman- Steinberg (Nord Est Coluri)
provocată de atacul dat de Divizia 13 în ziua de 9. IX descoperise aripa stângă a Diviziei 3 ca
valerie germană. Generalul Falkenhayn apriciind că această retragere făcea posibilă unirea C. I A.
cu aripa stângă a Armatei II, dă ordin generalului Schmettow să se menţină cu centrul său pe
Olt şi cere generalului Arz ca Divizia 89 Germană să fie adusă în regiunea Sighişoara, ceea ce
generalul Arz refuză însă.
Războiţii Komáméi ^ _ 8?
Din operaţiunile executate în ziua de 9 Septembrie, comandantul Corpului I Armată îţi

făcuse convingerea că are în faţă forţe puternice, care erau mereu întărite. Aceste informaţiuni au
fost raportate comandamentelor superioare, care pare că nu le-au dat atenţiunea cuvenită.
Până la 11 Septembrie se indentificase presenţa Diviziei 187 germane, Diviziei 51 honvezi
Diviziei 76 germane şi Diviziei 3 cavalerie.-Nu se ştia nimic de prezenţa Corpului Alpin.
De altfel comandamentul român nu a avut decât vagi informaţiuni despre concentrare Arma
tei IX Germane; la începutul lunei Septembrie, când Grupul Sunkel începe atacul la Jiu, încep a
sosi informaţii că trupe germane sunt anunţate să sosească în regiunea Sibiu.
Planul ofensivei germane la Sibiu.
Asupra planului de atac la Sibiu, generalul Fakenhayn arată următoarele : *)
Dat fîind că nu se putea concentré deocamdată la Sibiu mai mult de 32 batalioane, pe
când forţele române delà Olt erau evaluate la 40 batalioane,***) un atac pe tot frontul nu ar fi a-
dus rezultate decisive.
Dacă recunoaşterile Corpului Alpin asupra viabilităţei munţilor Cibinului, ar fi fost defavo
rabile, generalul Falkenhayn aveâ intenţiunea să atace frontul Corpului I Armată român, cu forţe
slabe, iar cu 2 grupuri puternice să atace cele 2 aripi dealungul şi pe la poalele lanţului muntos.
Prin aceste operaţiuni generalul Falkenhayn spera ca, fie prin respingerea aripilor în munţi,
fie prin luptă progresivă, să învăluiască ambele aripi ale Corpului român, pe care nu-1 credeâ în
stare să aducă repede forţe depe front în spre punctele ameninţate. In urma rapoartelor generalului
Sunkel, ca rezultat al luptelor delà Jiu, Falkenhayn mai credeâ că Românii nu vor aveâ curajul să
încerce o străpungere a centrului german slăbit, în cazul când se va operă repede. „O dublă
„învăluire părea necesară“, spune generalul Falkenhayn*) „pentru că fără ea nu mi se părea posibil
„a sfărâmă această trupă“. învăluirea aripei drepte a grupului român eră mai puţin probabil să
reuşească, dat fiind apropierea aripei stângi a Armatei 11-a care se găsea la Făgăraş.
Pe când se gândea asupra acestui plan, generalul Falkenhayn primeşte însă următoarele
informaţiuni :
— Drumurile din munţii Cibinului şi Făgăraşului nu permit o învăluire a grupului român
delà Olt.
— Generalul Schmettov raportează că Românii începuseră să se mişte delà Făgăr'aş spre
Vest, între Olt şi poalele munţilor**). Această mişcare dă bănuiala că M. C. G. român ar fi aflat
ce se petrecea la Nord de Sibiu.
— Corpul Alpin raportează pe de altă parte că o mişcare prin munţii Cibinului către Turnu
Roşu, este foarte posibilă, întrebuinţând cărarea delà Jina spre Cindrelul şi apoi coama munţilor
spre răsărit.
In urma acestor informaţiuni Generalul Falkenhayn se hotărăşte să acţioneze cu Corpul Alpin
în spatele şi pe singura linie de comunicaţie a grupului român delà Olt, prin o largă mişcare de
întoarcere.
Dacă această operaţiune reuşea, ea eră nimicitoare pentru grupul român. Dacă ea nu reuşea
complet, — spune generalul Falkenhayn — „trebuia să presupun că prin această întrebuinţare a
„Corpului Alpin, Românii din basinul Sibiului ar fi fost obligaţi să întrebuinţeze cu mult mai multe
„forţe pentru a se apără de trupele alpine care î-i atacau din această direcţiune periculoasă, decât
„dacă Corpul Alpin ar fi luptat frontal în câmpie“.
In ziua de 6. IX Armata IX germană ordonă :
— Deplasarea Corpului Alpin în zona Poiana-Jina.
— Elementele din Corpul Alpin şi Divizia 187 care luaseră parte la atacul delà Jiu, să fie
retrimise la diviziile lor.
— Divizia 187 să se concentreze în regiunea Mercurea.
— Divizia 76 să debarce şi să se adune în regiunea Seica Mare.
*) Generalul Falkenhayn. Campania armatei IX contra Românilor şi Ruşilor.

**) In realitate 28 Batalioane.
***) Generalul Falkenhayn, Campania Armatei IX-a contra Românilor şi Ruşilor. ^
****) In realitate eră detaşamentul trimis da Arm. Il-a la Ucea pentru legătură cu Corpul I Armată,
âê Războiul României
. In aceaş zi soseşte $ directiva M. C. G. german pentru atacul la Sibiu (v. pag. 84).
In ziua de 7 Septembrie, generalul Falkenheyn se duce la Alba lulia, unde expune gene
ralilor von Staabs, Krafft şi Schmettow, în linii mari, proectul de operaţie. Generalul Krafft, coman
dantul Corpului Alpin, primeşte ordinul să înceapă imediat mişcarea.
Puţin liniştitoare pentru generalul Falkenhayn, eră însă situaţia Arm. I-a austro-ungare,
care se retrăgeâ zilnic şi al cărei, comandant intenţiona să retragă aripa dreaptă spre Tg.-Mureş
şi la Sud de această localitate şi care nu a renunţat la această hotărâre decât în urma insistenţelor
generalului Falkenhayn.
In ziua de 9. IX., generalul Falkenhayn, aflând de retragerea Diviziei î Cavalerie austriace
dincolo de Haar, pentru a preîntâmpină unirea Corpului de Olt cu stânga Armatei 11-a, cere gene
ralului Arz să aducă Divizia 89 germană în regiunea Sighişoara, ceeace Arz refuză. Abia la 14. IX,
după intervenţia M. C. G. german, generalul Falkenhayn, obţine dreptul de a dispune de Divizia
89 germană.
Atacul aripei drepte a Corpului I Armata român din ziua de 9. IX nemai continuând,
generalul Falkenhayn dă la 12. IX ordinnl ca atacul Corpului 39 rezervă la Olt să înceapă în
ziua de 13. IX.
In ziua de 12. IX. Falkenhayn primeşte ştirea că Românii atacă la Jiu şi că trupele austro-
germane se retrag. Cu toate că această retragere ameninţă singura linie decomunicaţie a Armatei
iX-a, care treceà pela Deva, la 4 zile de marş de Pietroşani, generalul Falkenhayn nu ia nici o
măsură de întărirea forţelor delà Jiu, El apreciază că chiar dacă atacul Românilor ar reuşi, ar trebui,
o săptămână să ajungă la Sebeşul Sas, de unde ar fi fost periculos pentru ofensiva germană la
Sibiu şi în acest timp această ofensivă se speră a ti terminată. Dealtfel Brig. 2 M-te austriacă eră
aşteptată să sosească la Haţeg la 15. IX. Generalul Falkenhayn trimite la Jiu pe generalul von
Busse cu Cartierul Diviziei 301 (desfinţatâ) pentru a luă comanda*).
In ziua de 12. IX, Falkenhayn este informat de mişcări de truperomâne îninteriorul de
fileului**), ceeace î-1 face să creadă că Românii simţind pericolul, intenţionau să se retragă. El se
grăbeşte a începe atacul pentru a nu scăpa pe Români. Ordinele sunt date însă târziu şi atacul nu
poate începe chiar în ziua de 12. IX, ci a doua zi.
Atacut german la Sibiu trebuiă să se desfăşoare astfel :
Corpul 39 rezervă german cu Divizia 187 la dreapta, Divizia 51 lacentru şi Divizia
76 germană la aripa stângă (total 30 batalioane cu 170 mitraliere, 3 escadroane, 51 baterii câmp,
(din care 24 de obuziere), 7 baterii obuziere 150, 6 baterii mortiere 210, 2 baterii tunuri 114 şi
2 comp. aruncătoare de mine) trebuiă să dea lovitura frontală, atacând pe frontul Selişte — 4 Km.
Est Sibiu, front ocupat de Div. 23 şi stânga Div. 13-a.
Divizia 187 din regiunea Orlat, trebuiă %a atace dealungul poalelor munţilor. Div. 51 la
Vest de Sibiu, iar Div. 76 la Est. Tuturor Diviziilor Ii s’a dat ca obiectiv intrarea defileului, la
Tălmăci. Corpul 39 a fost întărit şi cu artileria C. Alpin, afară de 1 baterie tunuri 105 dată
Corpului cavalerie Schmettow, pentru a închide spaţiul între Olt şi munţii Făgăraş.
C. Alpin (9 batal, cu 58 mitr.) trebuiă să execute în prealabil o mişcare de întoarcere la
20-30 km. de aripa stângă a C. I. Armată, plecând delà Jina, urcând munţii Cibinului până la Vf.
Ştefleşti. iar de aci urmând creasta munţilor, trebuiă să se îndrepte spre Est, să înainteze până în
valea Oltului, ocupând difiiéül şi acţionând în spatele C. de Olt. Câteva elemente trebuiau trecute
la Est de Olt, pentru a închide poteca peste coama de Vest a munţilor Făgăraş.
Corpul cavalerie General Schmettow trebuiă să sigure flancul stâng al C. 39, să împie
dice legătură între Corpul I român şi stânga Arm. Il-a, iar cu detaşamente să treacă Oltul şi să
înainteze către pasul Turnul Roşu. Această ultimă operaţiune trebuiă să aibă loc numai după ce
atacul Diviziei 76 progresă şi unităţile Diviziei 3 Caval, aflate pe poziţia de la Rothberg, puteau fi
înlocuite. Până atunci, spaţiul între Olt şi munţii Făgăraş, trebuiă închis prin focul artileriei.
Ofensiva trebuiă să înceapă atunci când C. Alpin aveă să ajungă în defileu,
Divizia 89 germană este îndreptată la Sighişoara.
*) ln vederea diferitelor grupări operative, G-ralul Falkenhajm ceruse delà M, C. G. state majoare delà
marile unităţi desfiinţate,
**) Erau batalioanele trimise de C. I. A. în întâmpinarea C. Alpin.
Războiul României gg
Manevra Corpului Alpin.

In ziua de 9. IX, Corpul Alpin începe mişcarea. Plecând din satul Jina (30 km. Vest
Sibiu) urcă lanţul munţilor Cibinul, trece pe lângă vârful Strâmba (1831)-Vf. Cândrel (2245)-Vf
Ştefleşti-Vf. Negovanul aproape de vechea frontieră, unde ajunge în seara de 11-IX şi se despar
te în două : grosul sub comanda Generalului Tuschek, comandantul C. Alpin, oblică spre Est şi
ocupă poziţie, cu faţa la Est între Vf. Preajba şi Vf. Mare, călare pe râul Lotrioara. Al doilea
grup trece frontiera, ocupă Vf. Robul şi Murgaşul, cu mi siunea de a face siguranţa grosului spre
Sud, şi coborând în valea Oltului să tae .comunicaţia C. i Armată. La 12. IX, C. Alpin îşi ocu
pase poziţiile.
Mişcarea C. Alpin executată timp de 4 zile la 10-30 Km. de aripa stângă a C. I. Arm.,
unde acesta avea numai 1 comp. de grăniceri pe frontieră, este observată la 11. IX.
In această zi, C. I Arm. află delà prizonieri că 2 regimente germane cu artilerie au urcat
valea Sebeşului, pentru a întoarce Corpul de Olt pe valea Sadului sau a Lotrului.
Nici armata, nici Corpul de Armată nu pare că au dat prea multă importanţă acestei in-
formaţiuni. In noaptea de 11/12. IX, C. I Arm, trimite1 batal, şi 1 baterie munte pe vale
lui la Fundul Râului.
In ziua de 12. IX., atât Armata cât şi Corpul I Armată, sunt informaţi de prefectul judeţu
lui Vâlcea, că la Voineasa şi M-tele Galben, inamicul a ocupat tranşeele depe frontieră (ştire pri
mită delà grăniceri). C. I. Arm. trimite un batalion şi 1 baterie pe valea Lotrului spre Voineasa, iar
cele 2 batalioane din rezerva armatei şi V2baterie m-te, sunt îndreptate în defileu la Lunci
î-şi făcuseră apariţia patrulele C. Alpin.
In ziua de 12. IX., C. I Armată raportă Armatei:
„Rezerva C. I Ar-m. a fost trimisă pe munţi pentru a preveni trupele germane care au ajtlriS
„cu patrulele până la Olt şi ameninţau comunicaţiile*. De pe front nu putem lua nimic, inamicul adu-
„când tot mai multe forţe. Rog trimiteţi trupe care să ferească de distrugere singura noastră
„comunicaţie.“
Pe de altă parte, încă din ziua de 10. IX., când se hotărâse contra-ofensiva Div. 11-a la
Jiu, Comandamentul Arm. I-a raportase M.C. G. : „Au început angajamente mai vii la Grup
Olt. „Rog a dispoză sprijin din partea aripei stângi a Arm. Il-a dacă va fi necesar. Acţiunea prin
cipală a- Arm. I-a fiind azi Ia Jiu, nu mai putem dispune de rezerva generală pentru Olt. S’a dat
„ordin Grupului Olt a nu intră într’o acţiune în care ar angajă Armata I-a“. (a se vedeă şi pag. 93).
In acelaş timp, Comandamentul Arm. I-a recomandase Corpului I Arm. da a supravegheă frontul
ocupat cu forţe slabe şi aşi constitui jmternice rezerve.
Desfăşurarea ofensivei germ ane la Olt.

In seara zilei de 12. IX pe la orele 18, Div. 76 germană a bombardat puternic mu ltele
Grigore, a cărui atac a început în noaptea de 12/13, IX.
In dimineaţa de 13. IX, Corpul 39 german a început un violent bombardament de artilerie
pe tot frontul Diviziei 23 (între Hermany şi Gura Râului) după care Diviziile 76, 51 şi 187 au
atacat tot frontul acestei divizii române şi extrema stângă a Div. 13. Lupta a continuat toată ziua
şi până seara când a încetat, adversarul nu a putut cuceri decât muntele Grigore, la aripa dreaptă
şi pădurea Dreispitz Wald, ia aripa stângă.
Pe frontul Diviziei 13-a adversarul nu a atacat decât la extrema stângă,
Divizia 3 cavalerie germană a trecut Oltul între Avrig şi Porumbacul, la extrema dreaptă
a C. 1. Arm. şi a ocupat această ultimă localitate.
Corpul Alpin a împins spre Olt detaşamente, care au ocupat înălţimile depe malul 4drept
la Turnul Roşu, Boita şi marginea de Nord a satului Câineni. Detaşamentul de flanc al 'Grupului
Alpin a ocupat Robul şi Murgaşul. Calea ferată a fost distrusă la Lunci, iar comunicaţia pe Olt
întreruptă.
Detaşamentul român trimis în ajun spre Voineasa, a debarcat în gara Lotru şi ă ocupat
Câinenii, Călineştii şi Brezoi, trimiţând recunoaşteri pe văile delà Vest.
In această zi Arm. I-a ordonă C. I. Arm:
12
„Profita{i de cea mai mică linişte pe front sau în cursul nopţii şi restrângeţi cât mai mult
„frontul sprijinindu-vă pe localităţile ce sunt înnapoia frontului atacat, 'pentru a putea trage depe
„front mei multe rezerve, acoperind însă legătura cu Arm. Il-a. Din forţele astfel economisite, puteţi
„intări batalionul care luptă la Panta (de preferinţă cu grănicerii) pentru a atacă şi ameninţă retra
g e re a trupelor inamice delà Robul care vor fi atacate în faţă de trupe trimise delà rezerva gene
ra lă . Rezistaţi cu ori ce preţ. Am luat măsuri pentru a vă degajă linia de comunicaţie“.
In ziua de 13. IX, pentru a degajă comunicaţiile C. I. Arm., Comandamentul Arm. I-a ia
măsuri a se constitui „Detaşamentul Lotru“ (G-ral Praporgescu), format din 7 Batal, şi 1 bater.
53, luate delà Div. 20 şi transportate la Olt cu calea ferată.
In acelaş timp M. C. G. ia măsuri a se transportă depe frontul Arm. IlI-a (Dunăre) 2 batal,
şi 3 baterii 57 (cu trenul) şi 1 Reg. cavalerie (pe jos).
Nereuşita atacului din această zi a C. 39 german, care mai ales la centru nu făcuse nici
un pas înainte, iar la aripi realizase numai neînsemnate progrese, este atribuită de generalul Falken-
hayn risipirei artileriei şi neîntrebuinţărei în mod eficace a focului.
Întârzierea atacului Corpului 39 produce'îngrijorare generalului Falkenhayn *), atât din cauză
că se semnalase înaintarea cavaleriei Arm. Il-a dealungul Oltului, mişcare considerată ca premergă
toare unei mişcări spre Vest a întregei armate, dar mai ales din cauză că nu mai aveă ştiri dacă
C. Alpin a parvenit să treacă dincolo de şosea în valea Oltului. Generalul Falkenhayn apreciază că
„dacă Românii şi-ar fi stabilit între timp legătura cu ţara prin regiunea deluroasă delà capătul de
„Vest a munţilor Făgăraş, această comunicaţie le-ar fi fost asigurată. Aceste consideraţii mă fac să
„grăbesc cât mai mult atacul de a doua zi.“
Pentru ziua de 14. IX, generalul Falkenhayn ordonă:
— Corpul 39 rezervă să grăbească atacul.
— Corpului Alpin i-se reaminteşte să trimeată detaşamente dincolo (la Est) de şosea.
— Corpul de cavalerie să îndrepte detaşamentele ce fuseseră trimise spre Avrig şi Porumbac,
spre intrarea defileurilor.
— Se constitue o rezervă de armată la Ocna Sibiului, din regimentul 8 landwehr şi 1 divi
zion de obuziere delà Div. 89 care eră în mişcare prin Sighişoara.
In ziu a d e 14. IX. dimineaţa, Corpul 39 rezervă german reia atacul pe tot frontul Div. 23
exercitând în special presiunea la cele două flancuri cu Diviziile 76 şi 187.
Divizia 187 cu un detaşament din C. Alpin, ocupă platoul Onceşti înnapoia aripei stângi
a Diviziei 23, care se retrage luptând pe linia satelor Cisnădia-Gotzenberg.
La aripa dreaptă, .Divizia 23 dă lupte crâncene cu Div. 76 care înaintează greu. Un contra
atac dat de divizia română pe frontul Div. 51 Honv., reuşeşte a imobiliza pe adversar. Spre seară
dreapta Div. 23 este retrasă la Veşteni.
Divizia 13 este atacată numai la extrema stângă, unde rezistă. Din cauza retragere! Divi
ziei 23 şi în scopul de a-şi creiâ rezerve pentru sectorul acestei divizii, Corpul de armată retrage frontul
Diviziei 13 pe linia Veşteni-Racoviţa.
La Est de Olt, Div. 3 Cav. germană ocupase cu 1 escadron şi mitraliere înălţimile „Ia
Cetate“, 5 Km. Sud-Est de extrema dreaptă a Corpului 1 Arm., interzicând prin foc poteca ce duceâ
peste muntele Suru în ţară. Observând mişcările Cavaleriei române de la şi către Ucea, Corpul
Cavalerie Schmettow trimite în întâmpinare 3 escadroane şi 1 baterie spre Cârţişoara.
In cursul zilei de 14. IX sosesc 5 batalioane din Detaşamentul Lotru, care pe măsură ce
debarcă sunt trimise la Câineni spre Vf. Régióul, Vf. Robul, Vf. Forgaciul şi pe Valea Lotrului,
pentru a ocupă Voineasa. Satul Râul Vadului fusese reocupat de Români iar batalionul german delà
Câineni fusese silit să se retragă pe dealurile dinprejur.
Detaşamentul trimis în noaptea de 11/12. IX pe valea Sadului este retras şi intervine în
lupta Div. 23.
Corpul Alpin menţineă sub focul mitralierelor defileul, pe care nu l-a putut însă ocupă şi
cu atât mai mult nu putuse trece Ia Est de şosea. Delà Vf. Mare, C. Alpin vedeă debarcarea întă
ririlor ce soseau Românilor şi cari erau îndreptate spre Câineni, Murgaşul şi Robul. In întâmpinarea
lor se trimite în grabă detaşamente.
*) G-ral Falkenhayn. Campania Arm. IX contra Românilor şi Ruşilor.

In ziua de 14. IX, Comandamentul Arm. I-a oprise ofensiva Div. 11-a la Jiu şi-i ordonase
a pregăti un detaşament de 6 batalioane şi 3 baterii la dispoziţia armatei. Legăturile între Arm. I-a
şi Corpul I Armată fiind interceptate de inamic, Arm. l-a telegrafiează în ace'aş zi M. C. G. ca
să comunice Corpului I „pe ori ce cale şi cât mai urgent că-i vin ajutoare şi trebue să reziste,
retrăgându-se treptat către Armata II-a“ *).
După amiază, pe la orele 17, Comandantul Corpului I Armată, este informat de Arm. II-a
că aceasta a început ofensiva pentru degajarea Corpului de Olt.
General Falkenhayn nu fusese mulţumit nici de rezultatul celei de a doua zi de luptă. Con
trar aşteptărilor, C. 39 german nu reuşise să termine cu adversarul. Situaţia Corpului Alpin începuse
să devină, pentru Generalul Falkenhayn, îngrijitoare. Dacă nu s’ar fi putut menţine faţă de atacurile
române delà Sud, sau dacă nu ar fi izbutit să închidă defileul, deabia s’ar fi putut speră să se
găsească forţe suficiente pentru a face faţă unei ofensive din partea Armatei II-a.) **).
Generalul Falkenhayn ajunge însă la concluzia că „trebue îndepărtate ori ce abateri delà
„planul iniţial de operaţii. Din contră, trebuiă să angajez totul pentru a continuă operaţiunea dacă
„nu voiam să ne înămoiim într’o situaţie inevitabilă şi imposibilă, care ni se puteă creiă prin supe
rioritatea numerică a inamicului şi puterea mediocră de atac a Armatei I austriacă“ **)
Corpul Alpin nu puteă fi ajutat decât printr’o presiune mai mare a C. 39 rezervă. Generalul
Falkenhayn ia în consecinţă următoarele măsuri :
— Intărăşte Corpul 39 cu Reg. 8 Landwehr şi un divizion obuziere din 89 şi-i ordonă ca a
doua zi în zori să reiă atacul.
— Divizia 3 cavalerie germană, rămânând cu ăeeiaş misiune, este întărită cu câte-va companii.
— Cum legătura între C. 39 şi dreapta Div. 71 din Arm. I-a se făceă numai prin Div.
1 Caval., care se întindeă pe frontul: înălţimile est de Noul Român,-Nord-Vest Şinca Mică-Est
Şinca Mare până la Bărciul, Generalul Falkenhayn ordonă ca Div. 89 germană, care în această zi
î-i fusese pusă la dispoziţie de M. C. G. german, kă fie adusă până la 15, IX prin Sighişoara spre
Hendorf şi îacobeni.
— Cere Arm. I-a austriace să menţină aripa sa dreaptă strâns legată de aceia a Arm. IX-a.
In d im in eaţa zilei d e 15. IX, diviziile germane reiau atacul.
Corpul 1 Armată român rezistă Ia început pe frontul Cisnădioara-Racoviţa. La ora 16,30
stânga Div. 23, învăluită de Div. 187 germană, se retrage spre centru. încercarea de a rupe centrul,
diviziei române nu reuşeşte.
Divizia 13-a, rămasă cu 3 batalioane, celelalte fiind trimise în ajutorul Diviziei 23, opreşte
atacul Div. 76 germană.
Seara C. I Armată să găseă împins pe frontul : Racoviţa—-Ficiorul Saşilor—La Redute—
Sadul. Artileria grea inamică batea capul defileului ia Boiţa şi Sebeş.
In cursul zilei de 15 IX , a continuat să sosească noi întăriri la Detaşamentul Lotru. Patru
batalioane au fost trimise la Câineni ?i pe muntele Plaiul Vadului, unde adversarul rezistă. Un alt
batalion a fost trimis la muntele Rigloul. In cursul zilei de 15 IX, grupul de Câineni a reuşit să
respingă spre plaiul Vfadului elementele din C. Alpin, care se întărise pe liziera de Nord a satului.
Regimentul cavalerie trimis de M. C. G., sosind, a fost îndreptat pe stânga Oltului ia Grebleşti,
pentru a face legătură cu Comandamentul Corpului I Armată.
Cu tot succesul obţinut pe frontul Corpului 39 rezervă, generalul Falkenhayn consideră încă
situaţia din seara de 15 IX. ca îngrijitoare. Deşi C. 39 rezervă şi Corpul cavalerie se apropiase
de intrarea defileului, unde la Sud de Tălmăci se observau primele semne ale înfrângerei (cadavre
materiale părăsitej, totuşi, generalul Falkenhayn nu aveă încă siguranţa că a terminat cu Corpul de
Olt, pentru a căpătă libertatea de acţiune contra Arm. II-a, care începând din ajun ofensiva spre
Vest pentru a degajă Corpul de Olt, devenise în această zi ameninţătoare •*).
In adevăr, în această zi, Arm. de Nord respinsese centrul Arm. I-a austriace, iar Arm. I!-a
determinase Ia retragere Divizia 71 austriacă şi aruncase spre vest Div. 1 Cav. austriacă, precum
şi elementele înaintate ale Div. 3 cavalerie delà Sud de Olt. însăşi marşul Div. 89 germane
eră ameninţat şi cu greutate această divizie este adusă până seara în regiunea lacobeni-Hendorf.
*) După cum se va vedeâ (pag. 93 şi 94) M. C. G. a ordonat Arm. 11 să atace pentru a degaja C. de Olt,
pu a comunicat însă că „trebue să reziste retrăgându-se treptat către Arm. 11-a“ aşa cum ceruse Arm, 1-3.
**) Generalul Falkenhayn. Campania Arm. iX-a eontra Românilor şi Ruşilor.
Comandantul Arm. I-a austriace apreciază că o nouă retragere a aripei sale drepte înapoia
Tárnavei, mai ales la Div. 1 Cavalerie austriacă este inevitabilă dacă înaintarea Arm. IÎ-a române
va continuă. Data fiind mai ales slăbiciune a frontului apărat de Div. 1 Cav. A., generalul Falkenhayn
se teme de o pătrundere a Românilor între cele două armate, ceea ce ar fi dat posibilitate Arm. H-a
române să intervină la Sibiu. Dacă nu se termină într’o zi cu Corpul român delà Olt, generalul Falken
hayn apreciă situata armatei sale ca critică, dar dacă Arm. IX-a ar fi renunţat la distrugerea Corpului
român delà Olt şi ar fi făcut faţă Armatei Il-a, ar fi transformat situaţia armatei sale din ofensivă
în defensivă, ceeace ar fi însemnat pierderea campaniei în Transilvania*). El mai contează şi pe
faptul că „conducerea operaţiunilor române se făcuse până acum cu ezitări şi nesiguranţă şi
ordonă pentru a doua zi ca:
— Corpul 39 să facă tot posibilul pentru a termină imediat cu adversarul.
— Corpul Cavalerie, cu excepţia slabului detaşament depe dealul „La Cetate“ să se în
drepte contra Armatei Il-a şi în acest scop i-se pune la dispoziţie rezerva armatei (Reg. 8 Landwehr
şi divizionul obuziere).
— Se intervine din nou către Arm. I-a Austro-ungară să nu retragă Divizia 71 dincolo de
Târnava, ci cel mult până la Dendorf, unde trebuiă să lupte până la ultimul om.
„Rare ori în viaţa mea, bogată în situaţii dramatice, am aşteptat desfăşurarea unei situaţii
cu mai multă încordare decât în dimineaţa de 16 IX.“, spune generalul Falkenhayn*).
Situaţia critică a Arm. IX-a a fost însă limpezită prin hotărârea Comandantului Corpului de
Olt de a se retrage în noaptea de 15/16 IX. în defileu.
Retragerea Corpului I Armată în defileu.

In seara de 15 IX. Comandantul Corpului I Armată apreciind că a doua zi eră ameninţat să
fie asvârlit în defileu, că comunicaţiile îi erau interceptate, şi că ajutorul anunţat în ziua precedentă de
Arm. H-a nu se făcuse simţit, — consideră situaţia pierdută şi se hotărăşte a se retrage în defileul
Oltului.
Pentru aşi deschide drum prin defileu, Comandamentul Corpului I Armată a trimis pe
dreapta Oltului 3 batalioane, care în seara de 15 IX. au atacat elementele Corpului Alpin instalate
pe dealul Cărbunari şi dealul Vrancii, le-au alungat, deschizând astfel gura defileului.
In noaptea de 15-16. IX artileria, convoiul de trăsuri şi parte din infanteria Div.23, prece
date de o slabă avangardă, începe retragerea pe şoseaua din defileu. După lupte cu detaşamentele,
C. Alpin, care în special la vama Turnul Roşu şi la Lunci interceptau defileul cu mitraliereinstalate
pe dreapta Oltului, coloana îşi deschide drumul spre Câineni.
Infanteria Div. 23-a începe, în noaptea de 15-16. IX. retragerea pe dreapta Oltului, în un
teren foarte puţin accesibil şi se strecoară cu greutate pe grupe mici, îndreptându-se spre Câineni—
Boişoara—Pelişani, pe un drum care începe la Gura Vadului peste înălţimea Pleaşa şi de aci dea-
lungul înălţimei Mormântul dă în şoseaua Câineni—Grebleşti—Găuşani.
Infanteria Div. 13 rămâne în noaptea de 15-16 IX pe poziţia delà Racoviţa, pentru a proteja
retragerea D. 23 şi în dimineaţa de 16. IX. începe retragerea prin defileu şi pe stânga Oltului
ocupând înălţimile delà Coţi şi Surul.
In zorii zilei de 16. IX. Corpul 39 rezervă german reia atacul, însă observă că Românii s’au
retras în desordine în defileu şi deoparte şi de alta a şoselei, in munţi nu mai erau decât rătăciţi.
Aceleaşi rapoarte vin şi de la C. Alpin şi Corpul de Cavalerie. Cum de urmărire nu putea fi vorba,
— spune generalul Falkenhayn în lucrarea citată — s’au lăsat pe coamele munţilor numai forţele
strict necesare (C. Alpin), iar restul au fost îndreptate contra Armatei H-a de unde veneâ pericolul.
In ziua de 16. IX detaşamentul Lotru continuă atacurile pentru respingerea C. Alpin. Grupul
Câineni (4 batal.) cucereşte vârful Căţănel, deschizând defileul pentru restul trupelor şi trăsurilor ce
se retrăgeau. Un alt grup de 4 batalioane atacând în direcţia muntelui Robul, cucereşte muntele
Muigaşul.
*) Generalul Falkenhayn. Campania Armatei IX-a contra Românilor şi Ruşilor'

In ziua de 17. IX., Div. 23 continuă marşul spre Perişani, iar Div. 13-a se adună în
regiunea Găuşani.
Detaşamentul Lotru a recucerit gara Lunci. Primind încă două batalioane în ajutor, ele
sunt trimise Ia Murgaşul şi Voineasa.
Jn total, la 17. IX, Detaşamentul Lotru aveâ 11 batalioane, 1 baterie obuziere 105 şi 4
baterii de 53 şi 57 mm.
Până la 22. XI, C. I. Armată reorganizându-şi cele 2 Divizii ocupă şi organizează frontul:
Muntele Robul-Nord Murgaşul-Gorganul-Sud Câineni-Sud muntele Mormântul.
Arm. IX-a germană începând ofensiva contra Arm. II române, lăsase deocamdată la Olt
numai Corpul Alpin.
O fensiva arm atei 11. pentru a degajă C orpul de Olt.

(Schiţa 7)
Încă din ziua de 10 IX, când se hotărâse ofensiva Diviziei 11 la Jiu, comandamentul
Armatei I raportase M. C. G.: „Au început angajamente mai vii la grupul Olt. Rog a dispoză
„sprijin din partea aripei stângi a Armatei II, dacă va fi necesar. Acţiunea principală a Armatei 1 fiind
„azi la Jiu, nu mai putem dispune de rezerva generală pentru Olt. S’a dat ordin grupului Olt a nu
„întră în o acţiune, în care ar angajă Armata 1“.
Marele cartier general transmiţând, în ziua de 11. IX, în copie această telegramă Armatei
11, primeşte următorul raport: „Armata 11 fiind în intim contact cu inamicul nu poate sprijini
„acţiunea Armatei 1 pe Olt. Nu poate interveni nici cu detaşamentul delà Ucea, căci distanţa Ucea-
„Avrig este de peste 35 km. iar între Făgăraş şi Avrig sunt semnalate forţe inamice,
„Mijlocul poate de a sprijini Arin. l-a, ar.fi apropierea de ea, prin mişcarea Arm. 11-a pe
„valea Oltului]spre Vest, urmată şi ea de mişcarea Armatei de Nord pe valea Mureşului şi a Târna-
„velor, mişcare, care cred că nu ar micşoră întru nimic siguranţa pazei teritoriului dinnapoi a
„Carpaţilor.
In urma acestui raport M. C. G. comunică în ziua de 12. IX Armatei 11-a: „M. C. G>
„considerând ca nefiind încă oportun a se deplasă întreagă Armata 11-a spre Vest, crede totuşi că
„este necesar a se întări detaşamentul Ucea şi a se împinge cavalerie spre Vest, pentru a se luă
„contact"mai strâns cu Corpul de Olt,“
In urma acestui ordin, Detaşamentul delà Ucea (Brig, 2 Călăraşi, 1 batalion şi 1 baterie),
a fost întărit cu încă un batalion.
In ziua de 14 IX. Arm. I-a intervine către M. C. G. arătând că :
„Armata 11-a nu a stabilit nici măcar legătura cu Corpul 1 Armată. Este,,urgent necesar ca
„Armata 11-a să vină cât mai curând în ajutorul Corpului 1 Armată. Comunicaţi D-voastră pe ori ce
„cale şi cât mai repede, generalului Popovici*), că-i vin ajutoare şi trebue să reziste retrăgându-se
„treptate către Armata 11-a.“
In această zi, (14. IX.) M. C. G. dă următorul ordin Armatei 11-a, care î-1 primeşte la ora 9:
„Corpul de Olt viu a'acat se găseşte într’o situaţiune critică. Pentru a-1 degajă Armata (l-a
„va înaintă şi atacă chiar azi, pentru a ajunge pe linia Cornăţel-Agnita-Iacobeni Hendorf.“
„Armata de Nord cu Diviziile, 7, 8 şi 2 Cavalerie, va atacă deasemenea chiar azi, pentru a
„ajunge pe linia Sovata-Praid-Chibed-Cristuru Săcuesc-Huşfalău-Saschiz.“
„Comunicaţi acest ordin şi Corpului de Olt, în ceea ce-1 priveşte.“
Ofensiva Armatei 11-a.

In urma ordinului de mai sus, al M. C. G., Comandantul Armatei 11-a, ordonă ca chiar în
după amiaza zilei de 14. IX să înceapă mişcarea armatei spre Vest. astfel:
— Divizia 6-a să înainteze prin Cohalm-Bărciul, iar de aci pe 2 coloane sp re Hendorf şi Ruja.
— Divizia 3-a să înainteze prin Chiralyhalma spre Şinca Mare, iar de aci pe două coloane
spre Agnita şi auf den Kappen.
*) Comandantul Corpului I. Armată,

94 Râzbă'ul României
— Divizia 4-a să înainteze pe ambele maluri ale Oltului până la Noul Român, de unde
una din coloane să se îndrepte spre Marpod, iar cealaltă spre Cornăţel.
— Brig. 2 călăraşi să acopere marşul Diviziei 4-a şi să stabilească legătura cu Armata
I-a la Tălmăci.
— Brig. 3 călăraşi să facă legătura cu Armata de Nord şi să acopere frontul Diviziei 6-a.
Mişcarea Armatei II-a începe chiar în după amiaza de 14. IX şi până seara Divizia 4-a se
adună la Făgăraş, Divizia 3-a ajunge la Cobor, iar Div. 6-a la Stena.
La ora 22, Armata Il-a primeşte ordinul M. C. G. : „rugăm cu insistenţă a se continuă,,
“marşul aripei stângi a Armatei Il-a, pentru ca mâine 15. IX să se simtă acţiunea.“
In urma acestui ordin, Armata Il-a ordonă ca mişcarea să fie reluată în dimineaţa de 15.
IX la ora 3,30.
In noaptea de 14-15. IX şi în dimineaţa de 15. IX, Armata Il-a primeşte, prin curier
aerian, delà Corpul I Armată, informaţiuni asupra situaţiei în care se găseşte Corpul de Armată.
Acesta cerea ca intervenţia Armatei 11-a să se facă cât mai curând şi arătă că, în cazul când Ar
mata I-a nu va reuşi să-i degajeze comunicaţiile, şi dacă acţiunea Armatei Il-a se va face simţită,
intenţiunea sa erà de a se retrage spre Armata Il-a.
Tot în ziua de 14. IX Armata Il-a transmite Corpului I. Armată ordinul Armatei I-a pri
mit prin M. C. G., ordin care prevedeă ca Corpul I. Armată să refacă legătura telefonică cu Ar
mata I-a pe stânga Oltului, întinzând firele telefonice până la Fedeleş, să comunice situaţia şi să
aştepte acţiunea trupelor de ajutor trimise de armată.
In urma intervenţiun-ilor făcute de Comandantul Corpului de Olt în noaptea de 14-15'şi
în dimineaţa de 15. IX prin care se cerea Armatei 11-a ca intervenţia aripei sale stângi să se facă
pe valea Oltului, spre cele două Porumbace, Comandamentul Armatei Il-a schimbă direcţiile de
înaintare a diviziilor mai spre Sud, fixând următoarele obiective:
— Brig. 3 Căi. Hendorf, stabilind legătura cu Armata de Nord;
—Divizia 6-a delà Bărciul trebuiâ să înainteze pe 2 coloane spre Iacobeni si Agnita,
—Divizia 3-a delà Şinca, trebuiâ să înainteze în 2 coloane spre Nochrich şi Hosman.
In ziua dc 15. IX, dimineaţa, Arm. 11-a reiă înaintarea pe tot frontul.
—Brig. 3 călăraşi ocupă după lupte înălţimile delà Nord-Vest Sövenyscg, respingând 1 ba
talion din acoperirea Div. 71 austriace.
—Div. 6-a începe înaintarea sub protecţia a două flancgărzi de câte 1 batalion ce ocupau
Iohanniesberg şi Wiener B, cu misiunea de a asigură scurgerea coloanei şi a face legătura cu
Brig. 3 călăraşi. Când Divizia a ajuns cu capul coloanei la pârâul Reisig (ora 6) a auzit focuri
spre Viscri. Eră batalionul delà Weiner B, care în înaintarea cătră Viscri, se ciocnise cu 1 bata
lion din acoperirea Div. 71. Divizia a constituit un detaşament de 2 batglione şi 2 baterii*) cu
misiunea de a respinge trupele inamice din această localitate. Acest detaşament atacă şi ocupă
Viscri la ora 12, capturând 100 prizioneri şi 2 ofiţeri şi continuă marşul spre Moha, unde ajunge
seara, punând stăpânire pe înlţimile delà Nord-Vest. Grosul Diviziei continuă marşul fără incident
şi ajunge seara în zona Bărciul—Seliştat.
Sub presiunea Diviziei 6-a, Div. 71 austriacă, «care ocupă poziţie la Nord de Bărciul, pe
frontul Sas Daia-Zoltan-Matisfalău începe retragerea peste Hărtimbaciul.
Div. 3-a se pune în marş la ora 5V2 Şi pe un drum greu ajunge până în noaptea de
15|16. IX la Şinca Mare: după ce respinsese prin lupte Brig. 6-a din Div. 1 Cav. autriacă, care
ocupă poziţie pe linia: înălţimile,Est Noul Român-Nord-Vest Şinca Mică-Est Şinca Mare până spre
Bărciul.
—Div. 4-a se pune în maş pe două coioane. Coloana din dreapta (Brig. Feldioara cu 6
batal., 1 esc. şl 3 batr.) se pune în marş la ora 3,30, înaintează prin Calbor, este încontinu hăr
ţuită de cavaleria inamică, (Brig. 7-a din Div. 1 Cav.) care rezistă sucesiv la Râpa Pleşorii Caulen-
reeg, Şinca Mică,-şi ajunge seara la Rucăr, cu avantposturi la Nord şi Nord-Vest. Coloana din
stânga (8 batal, şi’3 bater.) înaintează prin Ucea-Voila-Vistea de Jos, aproape fără incident (o mi
că încăerare la Voila). Din cauza drumului greu şi pentru a ţine legătura cu coloana din dreapta,
marşul se execută încet, se continuă toată noaptea de 15/16 şi la ora 5 dimineaţa se ajunge la
Aipaş.
*) batalionul din flancgardă îriţărit cu 1 batalion şt 2 baterii.

Războiul României 9§
înaintarea diviziilor 3 şi 6, respinsese cele 4 batalioane din acoperirea Diviziei 71 şi slabele

detaşamente de cavalerie din Divizia 1 austro-ungară şi produsese un gol de cira 20 Km. la aripa
dreaptă a Div. 71, care ameniţată începe retragerea peste pârâul Hârtibaciul, spre frontul lacobeni-
Hendorf.
Legătura între Arm. I-a A. 11. şi Armataa IX-a germană fiind ruptă, generalul Falkenhayn,
intervine telefonic şi insistă pe lângă generalul Arz ca să readucă pe poziţie Divizia 71 A. U.
până la sosirea Diviziei 89 germane, care eră in marş şi care este adusă în grabă, şi până seara
ocupă înălţimile dintre Retisdorf şi Hundrubechiul. Pe de altă parte, Corpul de Cavalerie Schmettow
este întărit cu Reg. 8 Landver şi 1 divizion obuziere şi primeşte ordin a face fată Arm. Il-a.
Criza în care se găsea adeversarul în ziua de 15. IX, şi despre care Generalul Falkenhayn
în lucrarea citată spune : „rare ori în viaţa mea, destul de bogată în evenimente dramatice culmi
nate, am aşteptat rezultatul cu mai multă încordare ca „în dimineaţa zilei de 16 IX“ este rezolva
tă de înfrângerea Corp Fui de Olt care în seara zilei de 15. IX începe retragerea în defileu.
Ziua de 16 Septembrie.
In dimineţa de 16. IX, un aviator român aterisează la Nordul pasului Tnrnu Roşu în linii
le germane şi la el se găseşte următoarea comunicare, făcută de Arm. Ii-a, Corpului I Armată :
„Am onoare a vă face cunoscut că trupele Armatei II se găseau aseară 15. IX depărtate la 15
„km. de poziţiile Dvs. Aslăzi de dimineaţă vor porni între orele 4-5, sosind cu ajutoare şi mu-
„niţiuni." ,
Intre timp însă, C. 1. Armată retrăgându-se în defileu, Armata IX-a germană dispuneă,
pentru a face faţă ofensivei Arm. Il-a şi de Corpul 39. Generalul Falkenhayn ia următoarele măsuri:
— Cere Arm. I-a să ordone Div. 71, ca in cazul când va fi siltă să se retragă, să opereze
astfel încât să aibă frontul spre răsărit. Prin aceasta se speră a face pe Români să înainteze cu
aripa lor dreaptă, atrăgându-se în această parte cât mai multe forţe, ceeace pe deoparte ar fi uşu
rat concentrarea diviziilor germane delà Tălmăci şi fir fi dat posibilitate ca lovitura plănuită de
Arm. IX-a germană contra aripei stângi a Arm. Il-a să fie mai eficace.
Tot în acest scop se aprobă cererea Diviziei 89 de a atacă spre Retisdorf.
Corpul cavalerie Schmettow primeşte ordinul să se menţină cu îndârjire în sectorul delà
Vest de Olt şi numai la extrem să se retragă îunapoia râului Haar.
—Se dă ordin Diviziilor 187 şi 76 să se concentreze călare pe Olt în regiunea Scorei.
In această zi, Am. Il-a continuând înaintarea, operaţiunile se desfăşoară astfel;
Brig. 3 Călăraşi respinge pe inamic şi ocupă satul Sas-Buda, înaintând spre Cristurul
Sas. In momentul când intră în acest sat este primită de Divizia 71 autriacă cu focuri puternice
de artilerie şi oprită. Seara, de teama da a nu fi întoarsă pe la Rados, se retrage în cantonamen
tele de plecare (Sövenyseg).
Divizia 6-a se pune în marş pe două coloane, dimineaţa la ora 3, pentru a ajunge pe fron
tul Iacobeni-Agnita. Coloana din dreapta (Brig. 12 I. şi 1 Divizion R. 16 A.), pe drumul Bir-
kenberg-Hundrubechiu-Iacobeni, cu 1 batal. în flangardă pe drumul- Dumbrava-Ujvaros. Coloana
din stânga (Brig. 11. 1. şi 1 Divizion obuziere) pe drumul Seliştat-Kopen-Morgonda-Agnita. R, 3 V.
urmă coloana din dreapta, iar detaşamentul de flanc al Div. (2 batalioane şi 1 baterie) trebuia să
înainteze pe şosea Bărciu Retisdorf-Hendorf prececedat de escadronul divizionar.
Divizia 6-a, în înaintarea sa dă peste Div. 89 germană care fusese adusă în grabă pentru
a restabili legătura ruptă în ajun între Arm. I. A, U. şi Arm. IX-a germană, şi care ocupase po
ziţia Vf. Dosului (631) marginea pădurilor Koppen Auf Dumbrava-spaţiul între pădure şi Hundru-
bechiul-Gandiberg cota 665.
Pentru aşi deschide drumul, cele două coloane ale Diviziei 6 hotărăsc atacul poziţiei
ocupate de Div. 89 germană.
Detaşamentul de flanc al diviziei şi escadronul divizionar este imobilizat la Sud de pădurea
Hundsberg şi apoi se retrag la Baranycut. Coloana din dreapta înaintează cu greutate din cauza fo
cului artileriei grele inamice. La orele 11,30, Brig. 12 este în formaţie de atac, înaintând călare pe
şoseaua Birken B-Hundrubechiul, când este puternic atacată în flancul drept de Div. 89 germană, di
vizionul de artilerie fiind redus la tăcere şi capturat. O panică se produce şi brigada începe retra
gerea în desordine. Pentru a restabili situaţia, Divizia intervine cu R. 3 V. care atacă spre Seliştaţ-
cota 555, oprind înaintarea inamicului şi recucerind o baterie. Sub proiecţia acestui regiment, Bri
gada se adună la Windmühle.
Coloana din stânga respinge rezistenţele succesive opuse de Div. 82 la dealurile Gândiberg
şi Altberg şi cucereşte după lupte poziţiile ocupate de inamic pe Şchulberg şî Morgonda pe care se
întăreşte şi opreşte. Din cauza insuccesului coloanei din Weapta, Brig. 11 este retrasă noaptea pe
poziţia delà Windmühle, unde întreaga divizie se reconstitue.
Şi Divizia 89 germană în urma înfrângerilor suferite la aripa dreaptă, a contraatacului dat
de R. 3. V. şi a neparticipărei la atac a Div. 71 austriacă, este retrasă seara cu pierderi pe
poziţia de plecare.
— Div. 3-a respinge în dimineaţa zilei un atac al extremei drepte din Div. 89 germană,
dat asupra ayantposturilor, şi la amiază începe înaintarea pe două coloane. Coloana din dreapta
(Brig. 5-a) prin Preşmăr spre Chirper, iar coloana din stânga (Brig. 6-a) prin Boiu-Şomartin spre Săsăuşi.
Coloana din dreapta întâmpină rezistenţă slabă şi ajunge seaj-a, la Chirper. Coloana de,
stânga, care întâmpină rezistenţă mai serioasă, atacă şi respinge Divizia 1 cavalerie austriacă la
Vest de Somărtin şi ajunge seara la Săsăuşi, pe care-1 ocupă după un âtac de noapte.
Divizia 1 cavalerie austriacă fusese aruncată în desordine pe linia Eulenbach-Hirlsberg,
Sud Vest Agnita.
— La Div. 4-a, coloana depe dreapta Oltului se pune în marş în zorii zilei spre Noul
Român şi fiind mereu hărţuită de cavaleria inamică, ajunge seara la Földwar. Coloana din stânga
fiind obosită de marşul din noaptea de 15/16. IX. reia înaintarea la ora 10, cu Reg. 21 I. pe
Arpaş-Oprea-Porumbacul de Jos şi cu Reg. 6 Inf., R. 6 V. şi artileria, pe drumul de sub munte
spre Porumbacul de Sus. Bătută de artileria grea inamică depe dreapta Oltului, coloana ajunge
seara pe linia Vest Oprea-Cârţişoara-Scorei. Din informaţii se aflase că 4-5 batalioane inamice,
1 regiment dragoni şi 1 regiment artilerie ocupase linia Est Porumbacul de Jos-Sărata-pădurea Po-
rumbac. Trupele fiind obosite, atacul este hotărât pentru a doua zi. Dealtfel, comandamentul armatei
observând ,lipsa de legătură între coloanele Div. 4-a, dăduse ordin ca coloana din stânga £ă fie
oprită, până când cea din dreapta va ajunge la înălţimea ei, iar Div. 4-a să nu depăşească linia
Noul Român-Oprea-Cârţişoara.
Faţă de înfrângerea suferită la aripa dreaptă şi fiind informat de M. C. G. că Corpul de
Olt şi-a croit drum spre defileu,— comandamentul Arm. Il-a se hotăreşte, cu aprobarea M. C. G.
aşi retrage aripa stângă şi centrul (Div. 4 şi 3), a regrupâ forţele către aripa dreaptă, aducând
Div. 3-a la drepta Div. 6-a, pentru a atacă Divizia 9 germană.
In acest scop, Arm. 11-a ordonă ca:
— Div. 6-a să formeze „trupa de preparaţie" întărindu-se pe frontul Hoher Rain-Wind
mühle Berg.
— Div. 3-a să se retragă în marş forţat în noaptea de 16-17 IX. către'Rodbav şi Soars,
iar de aci să înainteze la dreapta Div. 6-a formând „unitatea de manevră“ a frontului spre Se-
liştat-Bărciul.
— Div. 4-a să se retragă în marş forţat în noaptea de 16-17 18. cu Brig. 7-a la Calbor
şi Brig. 8-a la sud Făgăraş, formând rezerva armatei.
— Div. 2 Cav., care fusese pusă de M. C. G. Ia dispoziţia Arm. Il-a, trebuia să înainteze
împreună cu Brig. 3-a Căi. spre Meşindorf, căutând să cadă în spatele inamicului şi să asigure
dreapta armatei.
— Brig. 2 Căi. să se retragă în cursul nopţei la Voila să treacă Oltul şi să înainteze spre
Şinca Mare, asigurând stânga Armatei.
Mişcările în vederea regrupărei ordonate de armată, nu s’au putut execută în noapte de
16-17 din cauza expedierii târzii a ordinului armatei. Ele au început abia în ziua de 17.
In ziua d e 17. IX, operaţiunile pe frontul Arm. Il-a se desfăşoară astfel :
— Div. 2 Cav. primind ordinul armatei la ora 8, s’a pus în marş la ora IO1/*. înaintând
spre Meşindorf, este primită cu focuri în defileul Sud-Est Roadeş şi schimbă de direcţiune spre
Homorod-Cohalm, unde ajunge după amiază. Brig. 3 Căi., neputând stabili legătura cu Div. 2 Cav.
se opreşte Ia Viscri.
— Div. 6-a se întăreşte pe poziţiunile delà Windmühle.
— Divizia 3-a se retrage până seara la Rodbav (Nadpatak) şi Soars, fără incidente. Ina
micul bătut în ajun nu urmăreşte.
— Div. 4-a primise ordine să se retragă cu câte o brigadă la Făgăraş şi Colbor.
— Coloana din dreapta primind la timp ordinul, se retrage la Calbor.
Războiul României Ô7
La coloana din stânga ordinul ajunge abia la ora 10. La ora 4,30 însă, această coloană
începe atacul celor 2 Porumbace, ocupate de Div. 3 Cav. germană, întărită în ziua de 16. IX cu
Reg. 253 german din Div. 76. Inamicul este bătut şi respins spre Olt şi Racoviţa, lăsând ca pradă
o baterie şi 200 prizonieri. Primindu-se ordinul de retragere, coloana se retrage până seara la
Ucea-Drăguş.
In seara de 17. IX. ora 9, Arm. 11-a primeşte ordinul M. C» G. prin care, făcându-se cu
noscut că Corpul Olt şi-a deschis drum în defileu, se dispune încetarea, oricărei acţiuni ofensive,
oprirea armatei pe poziţiunea cea mai prielnică şi întărirea acestei poziţiuni, fiind imposibil pentru
moment a se mai trimite ajutoare pe frontiera de Nord.
O fensiva A rm a ţii de N ord pentru degajarea C orpului de Olt.

Pentru degajarea Corpului de Olt, M. C. G. dăduse ordin în ziua de 14. IX ca odată cu
Arm. Il-a să atace şi Arm. de Nord cu Diviziile 7, 8 şi 2 Cav. pentru a ajunge pe linia: Sovata-
Praid-Chibet-Cristuru Secuesc-Huşfalău-Saschiz.
Armata de Nord dispune ca :
Divizia 14-a, constituind pivotul manevrei, să ocupe şi să întărească o poziţie pe Mureş,
la Est de văile Rastoşni şi Sadului, până la dealul Moiu.
Divizia 8-a să înainteze şi să ocupe frontul : Sovata-Praid-Chibet, iar Div. 7-a frontul :
Huşfalău-Cristuru Secuesc.
Div. 2 Cav. să exploreze frontul Sân Giorgiu-Seghişoara-Hendorf, să facă legătura între
cele două armate şi să intervină după caz în luptă pentru a întoarce rezistenţele ce le-ar opune
inamicul.
Brig. 15 lnf. să se adune în rezerva armatgi la Somfalău-Atia-Corond.
Mişcarea Arm. de Nord începe în ziua de 15. IX şi operaţiunile se desfăşoară astfel :
Grupul Bistriţa (Brig, 4 Mixtă) ocupă până la 18. IX, dealul Negrei, unde se leagă cu
Arm. IX-a rusă. Aripa stângă a acestei armate, a atacat în acelaş timp pe frontul Dorna Vatra-
Iacobeni, fără a face progrese însemnate.
Div. 14-a, după lupte violente, ocupă în ziua de 15. IX dealul Păltinişoara (1152) — Vf.
Tarniţei-Ratoşnia şi dealul Moiu, linie pe care se opreşte şi întăreşte.
Div. 8-a, după lupte sângeroase îşi împi ige frontul până la 18. IX pe linia Glăjeria-Kasva-
Orşova-Doszu-Sakadat-Sovata- Siclod, întâmpinând rezistenţă crâncenă din partea Div 39 austriacă
şi aripei stângi a Diviziei 61 Austriace. Pentru ocuparea obiectivului ordonat de armată,. Divizia 8-a
va continuă luptele în zilele următoare.
Div 7-a, după lupte crâncene, scoate aripa dreaptă a Div. 61 austriacă şi Brig. 191andsturm
munte din poziţiile delà Est şi Nord-Est de Cristuru Secuesc, silind-o să se retragă în desordine
spre Saschiz-Cristuru Secuesc şi spre Sângiorgiu.
Div. 2 Cavalerie ocupă până la 18. IX Conyad. Înaintarea Armatei de Nord, pusese într’o
grea situaţie centrul şi dreapta Arm. 1 austriacă.
In ziua de 17. IX, în urma retragerei Corpului 1 Arm. în defileu, Arm. de Nord primeşte
ca şi Arm. ll-a, ordinul Comandamentului de căpetenie, de a opri ofensiva şi a se întări pe po
ziţiile cele mai prielnice.
A doua contra-ofensivă germ ană la jiu (17-22. IX).

(Schifa 7)
Ofensiva Div. 11 la Jiu începută în ziua de 11. IX, reuşise să recucerească Petroşanii şi
.toată regiunea carboniferă între Vulcan şi Haţeg. Trupele austriace, care în vederea ofensivei delà
Sibiu, fuseseră reduse la Brig. 144 austriacă. întărită cu câte 1 batalion din Divizia 187 şi Corpul
Alpin şi cu 2 baterii din Div. 187,- se retrag pe înălţimile delà Nord şi Nord-Vest de Petoşani.
Din cauza evenimentelor delà Olt, Armata l-a opreşte în ziua de 15. IX ofensiva la Jiu.
ordonând Div. 11, care în vederea acestei ofensive fusese întărită cu toată rezerva armatei, să pună
la dispoziţia armatei 6 batalioane şi 3 baterii.
13
Div. 11-a se opreşte şi se organizează cu Brig. 21 la dreapta pe linia Petrila-Cetatea Boli-

(827); cu Brig. 22 la centru, în sectorul cota 1028-dealul Palina şi cu Brig. 3 Mixtă în sectorul
din stânga: dealul Palina-Piatra Zănoagei, cu 2 batalioane pe înălţimile Făgeţel-CoastaLatura-Oboroca.
Cu toate că o continuare a ofensivei române la Jiu, ameninţă atât calea ferată Caransebeş
Piski, care alimentă trupele Corpului 39 german ce începuse ofensiva la Olt, cât şi însăşi spatele
acestor trupe (Pietroşani-Mureş, 4 zile de marş) totuşi, generalul Falkenhayn nu ia nici o măsură
pentru a întări acest sector, apreciind că dacă Românii erau bătuţi la Olt, se putea uşor restabili
situaţia la Jiu, în cazul când între timp Div. 11 română nu se retrăgeă de bună voe. Dealtfel, la
15. IX. Brig. 2 M-te austriacă începuse debarcarea la Piski şi Haţeg. In aceiaş zi generalul von
Busse cu statul major al Div. 301 ia comanda la Jiu.
In ziua de 17 IX generalul von Busse începe contra ofensiva la Jiu, făcând presiunea prin
cipală la aripa stângă a Div. 11-a.
La 17.IX, Austriacii cuceresc dealul Făgeţel, la 18.IX, înălţimea 1527 Est Oborocea, iar la
19.IX dealul Oborocea.
Faţă de presiunea din ce în ce mai mare a inamicului asupra aripei stângi, comandantul
Div. 11-a, temându-se de o pătrundere a adversarului în valea Jiului românesc, ceeace ar fi întors
apărarea întregei divizii, se hotărăşte a se retrage pe poziţiile delà frontieră.
Retragerea se execută în noaptea de 20/21. IX. Div. 11-a, este urmărită deaproape de
inamic la aripa sa stângă şi până în ziua de 29. IX ajunge pe poziţiile delà frontieră, ocupând cu
Brig. 21 din dreapta, sectorul Pris'op (cota 1447)—defileul Jiului inclusiv, iar cu Brig, 23, din stânga
sectorul : pasul Vulcan-vârful Oslea.
in ziua de 22. IX, Comandantul Arm. I-a, făcând cunoscut Div. 11-a situaţia Arm. U-a
care eră puternic atacată, îi ordonă să atace adversarul din faţă, pentru a-1 fixă.
Atacurile se execută in zilele de 23 şi 24, în fiecare sector cu detaşamente care au în
sărcinarea de a lua contact cu adversarul, grosul forţelor rămânând pe poziţiunile ce apăra. Din
cauza viscolului şi a ceţei, ce începuse în munţi, detaşamentele înaintează greu şi nu iau contact
cu adversarul decât în ziua de 24. IX, când coloanele inamice începuse a se apropiă de poziţiile
ocupate de divizia română.
Ofensiva grupului von Busse este oprită pe frontieră, o continuare a operaţiunilor în munţi
necesitând o pregătire specială. La 24. IX, Brig. 2 M-te este scoasă delà Jiu şi trimisă Corpului
Alpin Ia Olt.
CAPITOLUL XIV.
Ofensiva Armatei IX-a Germane contra Armatei 11 Române.
Respingerea acesteia pe frontieră.
(Schiţa 8]
P roectele comandamentului român.

In seara de 17. IX, Armata Il-a primise ordinul M. C. G. prin care se hotărâse încetarea
oricărei acţiuni ofensive, oprirea armatei pe poziţiunea cea mai prielnică şi întărirea acestei poziţiuni.
Armata II dă în aceiaşi seară ordin de oprirea ofensivei şi întărirea pe poziţiuni.
In dimineaţa de 18. IX, Comandamentul Armatei Il-a raportează M. C. G. că stânga Ar
matei de Nord este la Manşfalău (Matisfalva), că între aceste două armate este un spaţiu de circa
20 Km. ') pe unde adversarul ar puteâ ameninţă comunicaţia principală Cohalm-Heviz-Braşov şi
propune M. C. G. ca, ori stânga Armatei de Nord să fie prelungită, stăpânind această comunicaţie
şi defileul, sau Armata 11-a să fie retrasă pe stânga Oltului pe frontul Heviz-Perşani-Şercaia.
M. C. G., în dimineaţa de 18. IX aprobă această ultimă propunere.
') Intre Matisfalva (stânga armatei de Nord) şi Baranycut (Div. 3) erau 40 km. Spaţiul de 2 0 km. între
Sövenyseg şi Baranycut eră supraveghiat de Div. 2 Cv. şi Bg. 3. C.
Comandamentul Arm. 11-a în ordinui de retragere pe care-1 dă pentru ziua de 19, prevede
ca retragerea să înceapă seara, astfel ca în zilele de 18 şi 19 diviziile vor execută ordinul de re
grupare dat de Armată în ziua de 16. IX, în vederea ofensivei contra Div. 89 germană, ordin, care
prevedeà a se aduce Div. 3-a la dreapta Div. 6-a, a se retrage în rezerva Armatei Div. 4-a, etc.
(v. pag. 100).
La 18. IX, M. C. G. comunică că Armata 111-a a început trecerea Dunărei *), că „este
„probabil ca în Transilvania inamicul va întreprinde o ofensivă serioasă spre a ne sili să luăm forţe
delà Sud“ şi că „Armata H-a şi de Nord trebue ca cu orice preţ să reziste cu forţele de care
dispun astăzi până ce acţiunea delà Sud ar fi rezolvată“.
Proectul de ofensivă al Armatei IX-a germ ane.
In ziua de 16. IX, operaţiunile Armatei IX-a germane contra Corpului I Arm. român la Olt,
erau terminate. Comandamentul german se hotărăşte a se îndreptă contra Armatei 11 române, care
în înaintarea sa din zilele de 15 şi 16. IX, devenise ameninţătoare şi reuşise un moment să rupă
legătura între Armata IX-a germană şi Armata 1 austriacă.
Caracterul operaţiunilor contra Armatei Il-a este astfel arătat de generalul Falkenhayn în
lucrarea citată **): „Dela început am fost hotărât să conduc operaţiunile contra noului inamic“
„(Armata 11-a) „nu numai pentru a înlătură pericolul, dar şi pentru a-1 distruge. Aceasta eră de
„acord cu directiva M. C. G. german pe care o primisem în ziua de 24“ (11. IX st. v) „şi în care
se expunea că dacă reuşeă lovitura plănuită contra Sibiului, să atac cu forţele întrunite ale Armatei
„IX-a aripa stângă a forţelor principale române din faţa Făgăraşului, căutând să o învăluesc“.
Mai departe generalul Falkenhayn arată : „Trebuiă să încerc să străpung cu o lovitură aripa
„stângă a Armatei 11-a şi să cad în spatele ei“.
Chiar în ziua de 16. IX, generalul Falkenhayn dă ordin ca Corpul Alpin***), împreună cu
detaşamentele de urmărire ale Div. 187 şi 76, să rămână în faţa Corpului I Arm. român, pentru a
a închide valea Oltului, iar restul forţelor Armatei IX să fie regrupate în vederea ofensivei astfel:
— Div. 187 şi 76 germane să se adune de ambele părţi ale Oltului la înălţimea localităţei
Scorei.
— Corpul de cavalerie Schmettow să se menţină în sectorul delà Vest de Olt şi numai în
caz de imposibilitate să se retragă înnapoia râului Haar, mai jos de Iacobeni.
— In acelaş timp generalul Falkenhayn cere comandantului armatei l-a austriace să ordone
Div. 71 austriace, ca în cazul când va fi silită să se retragă, să opereze astfel, încât să aibă fror-,
tul spre răsărit, în speranţa că în acest mod va sili aripa dreaptă a Armatei Il-a să înainteze, cee-
ace ar fi fost în avantajul manevrei pela Sud a Corpului 39 german.
Pe de altă parte, generalul Falkenhayn aprobă cererea generalului Morgen, ca în scopul de
a uşură situaţia Div. 71 austriace şi a Div. 1 Cav., să atace cu Div. 89 prin Hundrubechiul şi Re-
tisdorf. Generalul Falkenhayn speră că o astfel de lovitură ar atrage în această parte forţele Armatei
Il-a române şi ar asigură reuşita manevrei germane.
înaintarea Armatei 11-a din ziua de 16. IX, deşi fusese oprită la aripa dreaptă prin atacul
Div. 89, tutuşi respinsese cu uşurinţă Div. 1 Cav. austriacă şi pusese iarăşi pentru comandamentul
Armatei IX-a pericolul separărei acestei armate de armata austriacă. „Dar, — se exprimă generalul
Falkenhayn****) — şi Românii în înaintarea lor grăbită se expuneau singuri unui mare pericol de care
„nu puteam să nu mă folosesc“.
Pentru a înlătură pericolul ce prezentă ofensiva Armatei 11-a române în zona de slabă legă
tură între cele 2 armate, generalul Falkenhayn ia măsuri a grăbi ofensiva Armatei IX-a germane,
care trebuiă. să înceapă la 18. IX. „Pentru aceasta, — spune generalul Falkenhayn — trebuiă ca Div.
„89 şi Div 71, sub conducerea generalului von Morgen, să înainteze către linia Bărciul-Moha, ca
„să uşureze situaţia Armatei IX-a“, a căror forţe disponibile pentru ofensivă erau, după aprecierea
generalului Falkenhayn, inferioare Armatei 11-a române.
9 Trecerea dala Flămânda.

**) Generalul Falkenhayn. Campania Arm. IX. contra Românilor şi Ruşilor.
*•*) La început Falkenhayn ordonase ca C. Alpin să fie înlocuit pe front cu Div. 51 Honv. şi să urmeze
Div. 76 şi 187 în ofensiva contra Arm. Il-a, urmând versantul de Nord al munţilor Făgăraş. Pentru a nu se pierde
timp, s’a renunţat însă la această înlocuire.
****) G-ral Falkenhayn, Campania Arm, IX-a cpntra Românilor şi Ruşilor,
100 Räsboiul României
Generalul von Morgen raportează însă că din cauza stării trupelor şi a drumurilor des
fundate de ploile din ultimele 2 zile, grupul său nu va puteâ reluă înaintarea decât la 19. IX. Cor
pul 39 german se plângeă deasemenea de ^dificultăţile terenului şi arătă că nu va puteâ termină
concentrarea la timp.
Generalul Falkenhayn amână atunci începerea ofensivei pentru ziua de 19. IX, deşi, după
părerea sa „această constituiă o îndrăzneală, deoarece Românii puteau folosi timpul câştigat, fie
pentru a dă o lovitură puternică Arm. I austriace fie pentru a se sustrage atacului“. *).
In ziua de 17. IX, Armata H-a română oprise ofensiva şi începuse regruparea pentru a
duce Div. 3-a la dreapta Div. 6.
Armata IX-a germană observase aceste mişcări, fără a se puteâ însă edifică asupra scopului lor.
Armata I-a austriacă continuă retragerea. O pătrundere a Armatei române de Nord, apreciă
generalul Falkenhayn, ar fi căzut pe liniile de comunicaţie a grupului Morgen „prin urmare lovitura
„care urmă să fie dată cu Corpul 39 nu puteâ cu nici un preţ să întârzie“*).
In aceaş zi, Div. 3 Cav. germană fusese respinsă delà cele 2 Porumbace la vest de Oit
de către coloana de Sud a Div. 4-a.
Coordonând ştirile despre ofensiva aripei stângi a Armateî Il-a, cu oprirea centrului şi
aripei drepte şi cu mişcările de trupe dinnapoia frontului, generalul Falkenhayn, face următoarele
supoziţiuni asupra intenţiunilor Comandamentului român*):
„Recunoscând pericolul delà aripa stângă, Armata română voiă să deă o contra lovitură
„între Olt şi munţi, sau numai să se asigure defensiv în această parte şi să dea o lovitură Arm.
„I-a austriace.
„Mi-a mai venit în acelaş timp şi ideea că după înfrângerea delà Sibiu, inamicul nemai
„simţindu-se în stare să continue operaţiunile în Transilvania, voiă ca în vederea mişcărilor de
„retragere să-şi asigure o barieră sdravănă în valea Oltului, Eră greu de crezut lucru acesta, din
„cauza superiorităţei numerice copleşitoare a inamicului“. Această idee, arată generalul Falkenhayn,
ar fi fost totuşi admisibilă din cauza comunicaţiilor grele din spatele Armatei Il-a. Viaductul de
cale ferată delà pasul Ghimeş fusese distrus de Austriaci în primele zile ale răsboiului. Singura
legătură de cale ferată eră aceea delà Predeal, înnapoia aripei de Sud, aproape în flanc. Dacă se
reuşeâ a se cădeă pe această linie, situaţia Românilor devenea critică.
In consecinţă, generalul Falkenhayn dă ordin generalului Staabs, Comandantul Corpului 39
german, ca atât în concentrarea sa, cât şi în înaintare, să graviteze cu grosul forţelor la Sud de
Olt, iar la Nord să opereze cu forţe slabe. Corpul Alpin primeşte însărcinarea de a deschide poteca
ce trece peste capătul de răsărit al munţilor Făgăraş.
Operaţiunile din zilele de 18 şi 19. IX.

In ziua de 18. IX, M. C. G. austriac pune Armata I-a austro-ungară, din punct de vedere
operativ, sub ordinele generalului Falkenhayn. Asupra acestei măsuri, generalul Falkenhayn, face
următoarele observaţi uni*) : „Această măsură, care devenise necesară, odată cu îndreptarea Armatei
„IX-a către răsărit, vine foarte târziu. Legăturile între generalul Arz şi mine erau de aşa natură,
„încât aş fi putut să renunţ la această măsură. Ne-am fi înţeles şi fără ea. Şi mai de prisos eră
„directiva pe care o primesc delà M. C. G. austriac. O parte cuprindeă lucruri care se înţelegeau
„dela sine, iar o altă parte eră o reproducere fidelă, cuvânt cu cuvânt, a intenţiunilor Arm. IX-a,
„raportate de mine . . . Directiva nu aduceâ noi puncte de vedere relativ la conducerea operaţi-
„unilor. Din contră, prin conţinutul său constituiă o încătuşare care îngreuiă luarea de noi hotărîri,
„atunci când s’ar fi schimbat situaţia“.
In aceiaşi zi, generalul Arz, făcea cunoscut că centrul aflat in valea Târnavei Mici şi
aripa stângă a armatei sale, erau în o continuă retragere, iar generalul Morgen că nu va puteâ
începe ofensiva la 19. IX şi că este de părere a se retrage cu Div. 89 şi 71 spre Târnava Mică.
Falkenhayn nu aprobă această propunere. El aprecia că*): „dacă grupul Morgen cedă în
„felul acesta, inamicul din faţă căpătă complecta libertate de acţiune. Eră foarte problematic dacă
„în cazul acesta putea să mai reuşească planul meu“.
*) G-ral Falkenhayn, Campania Arm, IX-a contra R#mânil*r şi Ruşiltr.

Războiul României joi
Generalul Falkenhayn răspunde Comandantului Armatei I-a că în cazul când este de neîn
lăturat, ar acceptă retragerea centrului şi aripei stângi, însă aripa dreaptă trebue să reziste cu ori
ce pre{ Şi cel pufin cu o parte din forte să susfină înaintarea Armatei Il-a. In acest scop, Div, 89
şi grosul Div. 71 A., să înceapă de a doua zi înaintarea.
In ziua de 18. IX, generalul Falkenhayn ordonă ca a doua zi, Armata IX-a germană să
înceapă ofensiva, operând astfel :
— Corpul 39 cu grosul forţelor la Sud de Olt şi forfe slabe la Nord. In seara de 18. IX
acest corp de armată se gaseă cu Div. 76 la Porumbacul de Sus, Div. 51 la Sakadat, iar Div. 187
la Cornăţel.
— Corpul de Cav. Schmettow să însoţească înaintarea şi să acopere aripa stângă a
Corpului 39.
— Grupul Morgen cu Div. 89 şi forţele disponibile din Div. 71, eşalonat către stânga, să
atace cu aripa dreaptă în direcţia Bărciul (Bekokten).
Diviziile Arm. II române au continuat în ziua de 18. IX mişcările în vederea regrupărei
ordonate în ziua de 16, IX, pentru a se aduce Div. 3-a la dreapta Div. 6-a şi a se retrage Div.
4-a în rezerva armatei. In această zi :
— Div. 2 Cav. rămâne în zona Jibert—Fişeriu—(Sövenyseg)—Viskri, făcând legătura între
dreapta Arm. H-a (Bărciul) şi stânga Arm. de Nord (Mosna).
— Div. 6-a rămâne pe poziţia delà Windmühle.
— Div. 3-a rămâne în zona Rodbav—Soars, urmând ca în cursul nopţii să treacă pe
frontul Seliştat—Bărciul, la dreapta Div. 6-a.
— Div. 4-a continuă retragerea. Coloana din dreapta ajunge după amiază la Rotbav,
trimiţând 2 batalioane şi 1 baterie la Rehberg, pentru a acoperi stânga Div. 6-a (după cererea
acestei divizii). Coloana din stânga se retrage fără a fi urmărită în zona Voila-Voivodeni.
— Brig. 2 călăraşi ajunge seara la Voila:
— In ziua de 19. IX, Arm. Il-a continuă mişcările de regrupare, ordinul de retragere ur
mând a fi executat de divizii în seara zilei. Armata IX germană începând în această zi ofensiva,
operaţiunile pe frontul Armatei II se desfăşoară astfel :
— Div. 2 Cavalerie rămâne în zona Jibert—Viskri, făcând legătură cu Div. 3-a, iar cu
Brig. 4 Roş. atacă şi cucereşte satul Szas Buda, ocupat de elemente înaintate din Div. 71 austriacă.
— Div. 3-a, conform ordinului Armatei Il-a din ziua de 16 IX. continuă în noaptea de 18
IX marşul pentru a veni la dreapta Div. 6-a. Mişcarea se execută în grele condiţiuni din cauza
timpului ploios şi a drumului desfundat. In dimineaţa de 19 IX, divizia se angajează în luptă cu
aproximativ 1 regiment din Div. 89 germană, care, începând ofensiva ordonată de armată, ajunsese
pe I nia : pantele nordice ale înălţimilor Galgen Berg—Koppen—Moha. Atacat, inamicul este respins
şi poziţia ocupată de Div. 3-a. La ora 18, divizia primeşte însă ordinul general de retragere al ar
matei, se pune în marş spre Sud şi noaptea staţionează la Soars-Waldorf.
— Div. 6-a se găseă pe poziţia delà Windmühle, între cota 699 şi Hoher Rain (547)
cu un detaşament pe Rehberg (644). Conform ordinului din ajun al generalului Falkenhayn, grupul
Morgen cu Div. 89 şi unităţile disponibile din Div. 71 eşalonat către stânga, trebuiâ să atace cu
aripa dreaptă în direcţia Bărciul. începând înaintarea, Div. 89 germană dă cu extrema stângă peste
Div. 3-a, iar cu grosul forţelor peste poziţia ocupată de Div. 6-a.
După un bombardament de artilerie, care începe la ora 7.30, Div. 89 atacă pe la ora 11.30.
întregul front ocupat de Div. 6-a. Atacul este mai puternic în sectorul Windmühle ocupat de Brig.
12-a şi până la ora 12,30 este complect respins de-focul acestei brigăzi. După o nouă pregătire de
artilerie de l 1/2 ore, Div. 89 germană reia atacul la ora 14,30. Brig. 12 Inf. ese atunci din poziţie,
contraatacă şi respinge pe adversar, care începe retragerea. Atacul pe frontul Brig. 11 şi asupra
detaşamentului delà Rehberg este de asemenea respins prin foc şi contraatacul unui batalion.
Div. 89 germană este în complectă retragere. Succesul nu poate fi însă exploatat, căci Div.
6-a primeşte ordinul general de retragere al armatei pe stânga Oltului. Trupele rămân deocamdată
pe câmpul de luptă, pentru a începe spre seară retragerea.
Div. 89 germană bătută, se retrage cu pierderi mari pe înălţimea 706. Div. 7J austriacă
care trebuiâ să atace la stânga şi simultan cu Div. 89, întârziind înaintarea şi aflând de înfrângerea
Div. 89, rămâne pe loc.
Generalul Morgen apreciază situaţia acestor 2 divizii ca foarte periclitată şi raportează că

în cazul unei noi presiuni din partea Românilor, nu se va puteâ menţine şi va fi obligat a se re
trage în terenul inpracticabil delà Nord de Haar*).
Generalul Falkenhayn apreciă astfel situaţia**) :
j3 „Lipsa a 2/5 din forţe, eră să fie nefavorabil simţită când se căută decisiunea. Cu toate
„acestea, evenimentele delà aripa stângă nu puteau să-mi turbure hotărârea de a căută decisiunea
„printr’o lovitură de străpungere cu Corpul 39 spre răsărit. Dacă Românii intenţionau să continue
„atacurile, pe frontul Corpului 1 rezervă şi Armatei l-a Austriace, atunci ar fi trebuit să oprească
„înaintarea Corpului 39 spre răsărit; dacă ei ar fi dat lovitura (contra Corpului I german) pentru
„ca apoi să se îndrepte contra Corpului 39, atunci eră de sperat că vor sosi prea târziu pentru a
„interveni decisiv la Sud de Olt. Dacă ei dăduseră acest atac numai pentru a câştigă spaţiu în
„vederea retragerei, cu atât mai mult nu aveam nici un motiv de a întârziă înaintarea Corpului 39
„la Sud de Olt.“
Generalul von Staabs primeşte ordine în consecinţă. El înaintase în cursul zilei de 19 IX.
fără a întâmpină rezistenţă (Div. 4 română fiind în retragere), ajungând până seara cu capetele de
coloană pe linia Ucea de sus—Vistea de jos—Földvar—Martinsberg, iar Corpul de cavalerie pe
linia Braller—Tarden—Gandiberg.
Corpul I. german primeşte ordinul ca în ziua de 20 IX. să pună în ordine cele 2 divizii,
iar în ziua de 21 IX. să înceapă mişcarea pentru a nu pierde contactul cu inamicul.
Retragerea Armatei Il-a pe stânga Oltului.
In ziua de 19 IX. Arm. Il-a dă ordinul de retragere pe stânga Oltului. Retragerea trebuia
executată în noaptea de 19/20. IX sub protecţia Brig. Feldioara (din Div. 4-a), care trebuiă să ră
mână pe poziţia delà Rotbav şi Soars şi a Brig. 3 Căi. care trebuia să se oprească la Şinca-Mare.
Retragerea se execută astfel :
Div. 2 Cav. se pune în marş în noaptea de 19/20, şi în seara zilei de 20. IX ajunge în
regiunea Petea—Daia—Sânpetru.
Div. 3-a începe retragerea în cursul nopţei şi după un marş greu, din cauza timpului ploios
şi a oboselei trupei, ajunge în seara de 20. IX, fără incidente, în regiunea Királyhalma—Comana de jos.
Div. 6-a începe mişcarea de retragere în seara de 19. IX. şi în ziua de 20 ajunge cu Brig.
12 la Veneţia de jos, iar cu Brig. 11 la Şercaia.
Brig, 8 Inf. şi R. 2 A. din Div. 4-a se retrag pe şoseaua din valea Oltului şi în seara de
20 IX. staţionează la Şinca Veche şi Perşani.
Brig. Feldioara şi Brig. 2 Căi., având însărcinarea de a acoperi retragerea pe stânga Oltului
a întregei armate, începe mişcarea în dimineaţa de 20 IX. fără a fi urmărită de inamic.
In ziua de 20 IX., Corpul 39 german continuă înaintarea ajungând până seara pe linia :
Posorta—Luţa—Beclean—înălţimea Sud Calbor. Corpul de cavalerie în regiunea Soars. Contactul
cu Arm. Il-a numai Ia Şinca Veche cu Brig. Feldioara, care acopereă retragerea armatei.
Informaţiunile primite de Arm. IX-a germană în această zi, arătau că grosul Arm. H-a
române eră în curs de retragere spre Braşov. La început Comandamentul armatei germane crede
această retragere puţin probabilă, dat fiind succesele obţinute în ziua precedentă asupra Div. 89.
In urmă, convine însă la această ipoteză, fără a fi edificat asupra intenţiunilor Comandamentului român.
Pentru ziua de 21. IX. generalul Falkenhayn ordonă:
— Corpul 39 să trimită la Nord de Olt o flancgardă slabă, prin Boholţ spre Est, iar cu
restul forţelor să înainteze la Sud de Olt.
— Corpul cavalerie să ia direcţiunea generală Feldmer.
— Corpul I. rezervă să înainteze cu aripa dreaptă prin Selistat—Waldorf—Cabor.
— Arm. I. Austriacă a fost invitată să aibă o atitudine activă.
— Desfăşurarea ofensivei Arm. IX-a germană.
In ziua de 21.IX. Armata Il-a română termină retragerea şi ocupă po.iţiile de rezistenţă
pe stânga Oltului, astfel :
*) Arm. 11. începe însă in seara de 19. IX. retragerea pe stânga Oltului.
*•) Generalul Falkenhayn. Campania Armatei IX contra Românilor şi Ruşilor,
Războiul României l @3
— Div. 2 Cav. cu grosul la Petca şi cu Brig. 3 călăraşi în poziţie la Vest de Paloş, aveâ
misiunea de a face legătura cu Armata de Nord şi de a acoperi comunicaţiile între Paloş, şi Derzs.
— Brig. 12 Inf. şi un divizion obuziere, (din Div. 6) se retrage în cursul zilei prin Cohalm,
* ajungând seara la Darocz. Această brigadă avea misiunea de a formă rezerva armatei înnapoia aripei
drepte, la Răcaşul de sus.
— Div. 3-a se instalează în după amiaza zilei pe poziţie cu Brig. 5-a pe înălţimile Est Ho
morúdul Mare, iar cu Brig. 6-a la Heviz. Ordinul armatei prevedeâ că această divizie „va forma
trupa de manevră“.
— Div. 4-a ocupă poziţia delà Şinca-Veche-Perşani, care bară cele două comunicaţii prin Perşani
şi Şinca Veche către Braşov şi Bran. Poziţia se sprijineâ cu dreapta pe vârful Bătăturei, iar cu stânga
pe cota 597. Ordinul armatei prevedeâ că această divizie „va formă unitatea de preparaţiune“.
Brig. 11 din Div. 6, trebuia să formeze rezerva armatei înnapoia aripei stângi la Vlădeni.
Retragerea şi ocuparea noilor poziţiuni trebuiă să fie acoperită de Brig. Feldioara, care în
acest scop, ocupă poziţiunea delà Măgura Voinei, fiind acoperită pe stânga de Brig, 2 Călăraşi. După
ce armata îşi ocupă poziţiunile, Brig. Feldioara trebuiă să se retragă şi să ocupe sectorul ,de sud al
poziţiei Şinca Veche-Perşani.
Brig. 2 Căi. se retrage însă dimineaţa spre Şinca-Veche — Şinca Nouă, ceeace permite inami
cului să înainteze la aripa stângă şi în spatele Brig. Feldioara. Această brigadă părăseşte poziţia
depe Măgura Voinei şi se retrage spre Perşani în loc de Şercaiţa, unde trebuiă să prelungească
aripa stângă a Di\. 4-a.
Retragerea Brig. Feldioara permite inamicului să se apropie neobservat de dealul Pieşului şi
să surprindă aripa stângă a subsectorului din centru al Div. 4-a. Comandantul subsectorului apreciind
situaţia ca precară, ordonă părăsirea dealului Pieşului. Astfel, defileul Ş:nca Veche-Tohanul Vechiu,
rămâne deschis. Încercările de a reocupă dealul Pleşul, nu reuşesc. Comandantul Arm. Il-a constitue
un detaşament de 6 companii şi 1 baterie de 53, care este însărcinat să acopere munţii Făgăraş
între vârful Urlea şi valea Bârsei.
In seara de 21.IX Arm. H-a primeşte înştiinţarea că i s’a pus la dispoziţie Div. 21 care va
debarcă ia Predeal şi Braşov la 22, 23 şi 24.IX,
A doua zi, Arm. Il-a primeşte ordinul M. C. G. prin care se arătă că intenţiunile Comanda
mentului suprem sunt de a reluă ofensiva pe frontul de Nord şi Nord-Vest. In acest scop, trebuiă să
se facă o nouă grupare şi să se fórmeze o massă de manevră în văile superioare ale Mureşului şi
Oltului. Până Ia constituirea acestei masse de manevre, Armatele de Nord şi II, trebuiau să se men
ţină înt'o defensivă activă, etc.
Până în seara zilei de 21.IX, C. 39 german ajunsese în sectorul pârâului Şinca cu Div. 76
Ia Şinca Veche, cu Div. 51 H. la Vadul, şi cu Div. 187 la Şercaia, Corpul de cavalerie la Feldmer,
iar Corpul 1 rezervă cu Div. 89 la Cabor şi cu Div. 71 la Jibert.
Armata IX germană nu aveâ informaţiunl precise asupra situaţiei şi intenţiunilor Românilor.
Târziu, noaptea, Corpul 39 german raportează armatei că Românii s’ar găsi pe o poziţiune pe malul
drept al pârâului Ş>nca.
Falkenhayn ia următoarele măsuri :
— Corpnl 39 să aducă în timpul nopţii un grup puternic de artilerie la aripa dreaptă şi să
atace în zorii zilei. înaintarea trebuiă apoi continuată cu o divizie pe şoseaua Şinca Veche-Poiana
Mărului, cu celelalte două pe şoseaua Perşani-Vlădeni şi cu o flancgardă slabă prin Grid — vârful
Prunilor spre Krizba.
— Corpul I rezervă să pună stăpânire în ziua de 22.IX pe trecerile delà Comana de jos
şi Heviz.
— Nemai rămânând spaţiu pentru Corpul de cavalerie, iar terenul înpădurit şi accidentat
nefiind propriu operaţiunilor cavaleriei, el este trimis prin spatele Corpului I german în regiunea Stena-
Jibert, întrebuinţarea lui viitoare depinzând de desfăşurarea operaţiunilor.
— Brig. 8 M-te, adusă depe frontul Isonzo, trebuind să sosească la Sibiu în noaptea de
22/23, a primit însărcinarea de a porni pe valea Oltului, cu intenţiunea de a fi angajată peste munţii
Făgăraşului la vest de Piatra Craiului, în direcţiunea şoselei Braşov — Câmpul Lung, pentru a des
chide pasul Bran pela Sud. „Renunţasem“ — spune generalul Falkenhayn — „la planul iniţial de a
„angajă brigada în regiunea Surduc, deoarece acolo situaţia noastră nu se înrăutăţise deloc."
1Ö4 Războiul României
Seara, generalul Falkenhayn, raportează M. C. G. german intenţiuniie sale.* ): „Am plecat

„dela premiza că este îndoelnic că Arm. Il-a română să încerce o rezistenţă la Apus de „Geistern-
„wald; păreâ că este sigur că se separase de Arm. de Nord. Arm. lX-a va presa încontinuu cu
„aripa dreaptă, va câştigă basinul Braşovului şi dacă va reuşi va continuă înaintarea cu grosul spre
„Ploeşti, eu C. Alpin în direcţia Piteşti. Contra Armatei de Nord am crezut că nu mai sunt nece
„sare alte măsuri, decăt împingerea de detaşamente slabe pe liniile de comunicaţie“.
M. C. G. german aprobă aceste propuneri în ziua de 22.IX şi pune pentru moment, la dis
poziţia Arm. IX-a. Div. 7 Bav., care fusese îndreptată spre Cluj. M. C. G. austriac mai promite
Armatei germane 2 brigăzi de munte. Cu aceste forţe, „aş- fi fost în situaţia*) — spune generalul
ţ,Falkenhayn — ca în acelaş timp cu atacul trecerilor delà Braşov, cu Corpul 39 şi 1 rezervă, să fac
„tot o astfel de presiune şi de ambele părţi a văei Oltului. Nici nu puneam la îndoială reuşita ope
raţiunilor.... Campania contra Românilor ar fi devenit mult mai uşoară, mai eficace şi cu mai puţine
„pierderi. Din nenorocire am constatat după câteva zile că M. C. G. îşi modificase intenţiunile. Di-
„vizia 7 Bav. nu mai vine **).“
Luptele delà Şinca V eche-Perşani din ziua de 22,IX.
Atacul Corpului 39 german trebuia să se dea cu divizia 76 şi 51 de front în sectorul Şinca
Veche—Perşani, în timp ce Div. 187, înaintând prin Grind, trebuia să învăluiască aripa dreaptă a
a Div. 4 române depe dealul Bătătura.
Din cauza unei ceţe dese, acţiunea până la ora 11 este redusă la bombardarea poziţiilor
ocupate de Div. 4 română, bombardamentul fiind mai intens pe înălţimile delà Sud de dealul Pleşul.
La ora 11, ridicându-se ceaţa, artileria celor 3 divizii germane, începe un bombardament violent pe
întreg sectorul Diviziei 4-a.
Comandantul sectorului din stânga al Div. 4-a avea ordinul armatei de a reocupă dimi
neaţa înălţimile dintre dealul Pieşul şi Şercaiţa, pierdute în ajun. Din cauza bombardamentului
violent, trupele nu s’au mişcat însă din poziţie. Atunci comandantul Div. 4-a formează la ora 12
o coloană de atac cu trupe din rezerva diviziei (Reg. Feldioara, 2 batal, din R. 24 I. şi 1 divizion),
cu însărcinarea de a atacă şi pune stăpânire pe dealul Pleşul, începând acţiunea spre seară.
Pe la ora 13-14 începe însă atacul Corpului 39 german. Generalul Staabs, comandantul
acestui corp de armată, din cauza tăriei poziţiunilor naturale depe dreapta râului Şinca, hotărâse la
început ca acţiunea Diviziilor 76 şi 51 să înceapă numai dupăce atacul Div. 187 spre Grind se va
face simţit. Aflând însă de mişcările trupelor române pe şoseaua dinspre Vlădeni, ordonă ca şi
celelalte 2 divizii să pornească la atac.
Atacul Corpului 39 german se face simţit mai întâi la aripa dreaptă a Div. 4-a pe dealul
Bătătura, unde atacă Divizia 187 germană. La ora 15, o panică se produce în acest sector.
Atelajele Reg. 16 Artilerie din această parte, părăsesc tunurile şi fug spre Vlâdeni. Panica se pro
pagă cu iuţeală pe tot frontul diviziei, precum şi în spate la trenuri şi populaţia civilă.
Trupele Div. 4-a-părăsesc poziţiile şi împreună cu Brig. 11-a din Div. 6-a, se retrag în
desordine, parte prin defileul Perşani, parte prin defileul Şinca Veche, nefiind oprite decât Ia Ţânţari
şi Vlădeni (cele retrase prin defileul Perşani) şi la Poiana Mărului-Tohanul (cele retrase prin defi
leul Şinca Veche).
In acest timp, pe restul frontului Arm. Il-a :
. — Brig. 3 Călăraşi atacată pe dealul Tohanului, se retrage la Homorod Sânpetru.
, — Div. 71 austro-ungară, respinge posturile înaintate ale Div. 3-a şi se opreşte pe înălţi
mile Vest de Cohalm. Pentru a se acoperi aripa dreaptă a Div. 3-a, Brig. 12 din Div. 6-a, care
se întăreă Ia Est de Darocz, este adusă pe înălţimea Schosselt.
La aripa stângă a Div. 3-a, Div. 89 germană trecuse Oltul pe ia Comana de Jos, inter-
punându-se între Div. 3-a şi 4-a.
Retragerea aripei stângi a Arm. Il-a, determină pe comandantul acestei armate, să ordone
Div. 3-a şi Brig. 12 din Div. 6-a, să se retragă spre Feldioara, iar Div. 2 Cav. şi Brig. 3 Că
lăraşi, să se îndrepte cu grosul prin Paloş-Heviz spre Sud-Vest pentru a cădeâ în spatele inami
cului spre Paro (Est Şercaia).
*) G-ral. Falkenhayn Campania Arm, IX Germane contra Românilor şi Ruşilor,

**) Această divizie a întărit Arm, l-a austriacă,
Războiul României 1Ô5
Brig. 12, din Div. 6-a, începe după amiază retragerea pe direcţia Homorod N ou-Barot-Sf,
Gheorghe şi ajunge în dimineaţa de 23,IX (a Răcaşul de Sus.
Div. 3, care primise ordinul abia în noaptea de 22/23, începe retragerea spre ziuă prin
defileul Heviz-Maeruş, spre Feldioara.
Raportându-se M. C. G. evenimentele zilei de 22.IX, Arm. Il-aprimeşte următorul ordin:
„Rezistaţi, manevrând cu dreapta. Pe poziţiile delà Rucăr se trimite o brigadă mixtă din Div. 22
„care va sosi la 24.IX. La Braşov se trimite Divizia 21 complectă, întărită cu 4 baterii de câmp
„şi 2 de obuziere 120. Puneţi Divizia de cavalerie la dispoziţia Armatei de Nord. M. C. G. crede
„că este oportun chiar de acum, o trupă spre Tohan, având misiunea de a acoperi defileurile
„Tohan-Bran, până la sosirea Brigádéi din Div. 22“.
In ziua de 22.1X, cartierul Arm. 11-a este mutat delà Codiea Ia Buşteni.
Din operaţiunile zilei de 22, generalul Falkenhayn capătă convingerea *) că Armata U-a română
este în retragere şi că este separată de Armata de Nord, care în aceste condiţiuni eră de aşteptat
să se retragă cu aripa stângă spre pasul Ghimeş. El ia următoarele măsuri :
— Arm. I austriacă, să urmărească cu detaşamente slabe pe inamic. In timpul înaintărei,
această armată să formeze la aripa dreaptă o massă cu care să caute ca, în terenul mai favorabil
delà această aripă, să înfrângă rezistenţa inamicului şi să-l depărteze de linia lui principală de
retragere.
Corpul 1 german, să bată complect în ziua de 23 adversarul delà Cohalm şi cu grosul să
continue marşul prin şoseaua delà Bogat, având o flancgardă prin Mausfalău. Div. 89, care avea
unele unităţi mai înapoi, trebuiâ să se adune la Heviz, şi apoi să urmeze de aproape Div. 71.
— Corpul de cavalerie Schmettow, primeşte însărcinarea să respingă cavaleria română dincolo
de linia Paloş-Meburg şi apoi să-şi adune diviziile în această regiune.
Luptele delà Ţânţari din ziua de 23.IX.
La aripa dreaptă a Armatei 11-a, Brig. 12 Mixtă din Div. 6-a continuă retragerea şi ajunge
în dimineaţa de 24 la Sf. Gheorghe.
La Div. 3-a, Brigada care se retrăgea delà Heviz, ajunge la ora 14 la Feldioarâ, lăsând
un detaşament la gura defileului delà Vest Măeruş, pentru a proteja scurgerea celeilalte coloane,
după care se retrage la Herman. Brigada care se găsea ia Homorod, începe în zorii zilei lupta cu
Div. 71 austriacă, a cărei înaintare este oprită. Pe la ora 8, primind ordinul de retragere, rupe
lupta şi începe retragerea ajungând noaptea la Bódul. Div. 71 austriacă a cărei trupe erau isto
vite, nu urmăreşte decât cu un slab detaşament care înaintează până la Mausfalău.
Generalul Morgen, văzând oprirea Div. 71, cere şi obţire aprobarea ca Div. 89 să fie tre
cută prin Div. 71 şi pusă în cap. Div. 89 înaintează pe dreapta Oltului, ocupând Heviz, unde se
adună împingând o avangardă care ocupă Olt-Bogat.
Corpul de cavalerie Schmettow nu poate dă peste Divizia 2 cavalerie română, care trecută
sub ordinele Arm. de Nord, se îndreptase spre Homorod-Lovetea-Vlâhiţa şi nici peste Brig. 3 călăraşi
care se retrăsese pe şoseaua din dreapta Oltului spre Feldioara. Misiunea acestui corp de cavalerie
german rămăsese aceia de a acoperi golul produs între Arm. IX germană şi Arm. I austriacă, gol
format prin înaintarea concentrică a primei armate spre Sud-Est.
Pe fontul Corpului 39 german acţiunea se desfăşoară astfel:
Sub protecţia unei ariergarde compusă din Brig. 2 Căi., 2 batal, şi 2 baterii obuziere lă
sate la Vlădeni, trupele Div. 4 şi Brig. 11 din Div. 6, care se retrăsese în ajun prin defileul Vlă-
deni, se reconstituesc în 7 batalioane cu un efectiv total de 4000 oameni, şi sunt împărţite în două
grupe: unul pe linia Tânţari-Schoner B. şi aitul în prelungire la stânga, barând şoseaua Vlădeni-
Cod'ea.
In după amiaza zilei, la ora 16, avangarda Div. 51 Honvezi se isbeşte de ariergarda delà
Vlădeni, care după lupte se retrage, însă nu pe stânga poziţiei cum aveâ ordinul, ci la Ţânţari.
Ariergarda fiind respinsă, Div. 51 împreună cu Div, 187 germană delà stânga, se desfăşoară şi
după un bombardament puternic de artilerie între orele 17 şi 19, încep atacul poziţiei ocupate de
grosul forţelor la Ţânţari şi Schöner B.
*) General Falkenhayn. Campania Arm. IX-a contra Românilor şi Ruşilor.
U
lU6 Războiul României
Atacul inamicului este însă respins; un contraatac dat de unităţile ce fuseseră în ariergardă
respinge pe inamic în defileu. Trupele noastre rămân pe poziţie până la ora 21, când, cu toate că
aveau ordin să reziste până în zorii zilei, încep retragerea, parte pe direcţia Noul-Helchiul-Braşov
spre gura defileului Dârste, parte pe şoseaua Codlea-Ghimbavul-Braşov spre gura aceluiaş defileu.
Unităţile Div. 4, care în ajun se retrăsese prin defileul Şinca Veche, se reconstituesc în
această zi, în regiunea Tohanul Nou-Tohanul Vechiu-Zărneşti, ocupând dealul Muscelul, sub pro
tecţia unei ariergarde lăsată pe poziţia delà nord de Poiana Mărului. Div. 76 germană, care operă
în acest sector, înaintează până la Poiana mărului, fără a atacă.
In ziua de 23. IX, M. C. G. comunică telefonic Armatei 11-a să se retragă luptând, spri-
jinindu-şi stânga pe regiunea Bran, care trebuiă bine întărită şi având grijă să nu descopere flancul
şi spatele Armatei de Nord, cu care trebuiă neapărat menţinută legătura.
In retragerea sa, Armata II-a trebuiă să ocupe succesiv poziţia: Sf. Gheorghe-Barabas
cota 663 — cota 704 — Braşov-Râşnov-Bran şi numai în caz de nevoe linia: Macsa-Lişnau-Nyen-Badola-
Tărlungeni-Dârste-Râşnov-Bran.
M. C. G. mai comunică Arm. Ii-a că i se va trimite în ajutor şi o brigadă mixtă din Div.
10-a, pe lângă Diviziile 21 şi 22.
Comandantul Arm. Il-a ia deocamdată următoarele măsuri :
— Div. 22 să înainteze în marş forţat spre Bran, unde împreună cu trupele Div. 4 depe
dealul Muscel, să ia măsuri de rezistenţă la extrem.
— Div. 21 să debarce artileria la Braşov şi infanteria la Dârste, luând dispoziţiuni pentru
ac rerirea Braşovului şi supraveghierea comunicaţiilor, care debuşează în valea Prahovei dinspre
Ves'.
Generalul Falkenhayn, după ştirile primite, căpătase impresia că Românii nu vor mai în
cercă vse-o rezistenţă la Nord de munţi. In contra acestei opina însă, pledau ştirile repetate asupra
numeroaselor debarcări dinspre Sud, în bazinul Braşovului (Div. 21). Generalul Falkenhayn explică
această aducere proaspătă de forţe, pentru a se înlesni retragerea prin defileu a Arm. Il-a, şi ajunge
la hotărârea de a pune stăpânire cât se poate mai repede pe intrarea defileurilor delà Sud de
Braşov.
In consecinţă, Generalul Falkenhayn, ordonă :
— Corpul 39 rezervă să înceapă atacul a doua zi în zorii zilei, având ca obiectiv Braşovul.
Un detaşament, nu puternic, însă cu oameni aleşi şi bine echipaţi, trebuiă trimis pela Sud de înăl
ţimea 1590 (între cele 2 Timeşe), ocolind Braşovul, pentru a ajunge în regiunea Timeşul de Sud
şi a închide şoseaua spre Predeal.
Corpul I rezervă, să ocupe cu Div. 89 Feldioara, iar cu Div. 71 să ajungă la Chepeţ.
— Pentru a acoperi manevra la aripa stângă, Corpul de cavalerie este trimis în direcţia Barot.
Delà M. C. G. german se primeşte ordinul de a se acceleră mişcările.
Luptele delà Braşov din zilele de 24 şi 25 Septembrie.
In ziua de 24. IX diviziile Armatei II, conform ordinului dat de armată, se găsiau în plină
retragere spre Sud pentru a ocupă înălţimile ce dominau şesul Braşovului, când, comandantul
Armatei II, în urma ordinului primit delà M. C. G., prin care se hotărâse rezistenţa pe linia : Sf.
Gheorghe — Barabas-cota 663 — G. Burg cota 704—Braşov—Râşnov—Bran—, ia următoarele
măsuri :
— Brig. 3 călăraşi să facă legătura cu Armata de Nord.
— Brig. 12 mixtă din Div. 6 să reziste la Sf. Gheorghe.
— Divizia 3 să ocupe sectorul Barabas-cota 704.
— Div. 21 să ocupe sectorul cota 704-Braşov unde să concure la apărarea oraşului cu
Divizia 4.
— Brigada din Div. 4 împreună cu Brig. 11 din Div. 6, care s’au retras pela Vlădeni,
să acopere Braşovul cu o parte din forţe ajutate de artileria Diviziei 21, iar cu celelalte să ocupe
o poziţie pe înălţimile Sud-Vest şi Nord-Est Râşnov.
— Cealaltă brigadă din divizia 4 să reziste cu orice sacrificii pe poziţia depe dealul Muscel.
— 1 brigadă mixtă din Divizia 22 aveă ordinul să înainteze delà Rucăr pentru a ajută
trupele de pe dealul Muscel.
Răsboiul României 1Û7
— In rezerva Armatei, 1 regiment din Div. 21 la Timişul de sus.

Ordinul Armatei pentru executarea acestor dispozitiuni nu parvine însă diviziilor decât în
după amiaza zilei de 24, între orele 15—17. Cum la aceste ore majoritatea trupelor se găseau la
Sud de linia ordonată, ele au fost întoarse din marş’ şi îndreptate spre Nord pentru a reocupă
poziţiile părăsite, care erau acum în mare parte în mânile adversarului.
In aceste împrejurări, între Armata II română şi Armata IX germană au loc in cursul zilei
o serie de lupte de întâlnire, care se desfăşoară astfel :
Brigada 12 din Divizia 6, care execută marşul delà Sf. Gheorghe la Nyen, este întoarsă
din drum la Mikfalău, pentru a reocupă Chilenii. In seara de 24 cantonează la Ozun, fără a fi
luat contact cu adversarul.
Divizia 3, care se retrăsese şi ocupase sectorul Târlurgeni—Cernatul. primeşte la ora 15,30
ordinul de a ocupă sectorul Olt-cota 704—Sânpetru, care localităţi însă erau în stăpânirea Diviziei
187 germană. Prin atacuri de noapte Divizia 3-a reuşeşte a ocupă Hermanul şi Sânpetru.
Brigada 3 călăraşi, neprimind nici un ordin de operaţiuni pentru această zi, se retrage
spre Satulung.
Divizia 4, sub protecţia unei ariergarde lăsate la Bartolomeu se retrăsese prin Braşov spre
Predeal. Când capul coloanei trecuse de Timişul de jos, divizia este întoarsă înnapoi. La ora 17
se iau măsuri de ocuparea liniei Sânpetru—Ghimbavul—Est Cristianul. Când trupele se îndreptau
spre aceste obiective, primesc focuri dinspre Mehkertek şi Ghimbavul ocupate deja de Diviziile 187
germană şi 51 honvezi. Parte din trupe se întorc în oraş urmărite de adversar. O luptă de stradă
se încinge la marginea de Nord a Braşovului şi la Bartolomeu, luptă care continuă pe întuneric.
In acest timp Divizia 51 continuase marşul prin Codiea, ajungând cu grosul în regiunea
Ghimbavul, iar cu o flancgardă la Cristianul. Div. 187 germană înaintase delà Ţânţari prin Satul
Nou, cu intenţiunea de a trece prin Sânpetru şi apoi, acoperindu-se către Nord-Est, să ocolească
pentru a învălui forţele delà Braşov, ajungând la pasul delà Sud-Est. Nu parvine însă să execute
aceste mişcări, căci generalul Sunkel, comandantul diviziei, văzând că nu întâlneşte forţe în cale
şi observând coloane de fum în regiunea Braşov (ceea ce l-a făcut să creadă că Români au în
ceput distrugerea aprovizionărilor sau a parte din oraş), — propune comandantului Corpului 39 a
se îndreptă spre Braşov. Generalul Staabs permite Diviziei 187 a se îndrepta prin Hălchiul şi Mek-
hertek spre Braşov şi a trimite spre Sânpetru o flancgardă, care să se unească cu detaşamentul
trimis de divizie prin Krebsbach.
Când avangarda Diviziei 187 încearcă să treacă Burzenbach, (râul Barcza) se întâlneşte
cu Divizia 4 română care înainta să ocupe poziţiile ordonate. Divizia 4 se retrage, iar avangarda
Diviziei 187 poate ajunge până la liziera de Noyd a oraşului Braşov, unde au lupte de stradă
toată noaptea.
Divizia 51 Honvezi nu a luat parte la atacul Braşovului. Ajunsă la Ghimbavul, ea începe
pregătirea de atac care durează până noaptea, când generalul Staabs nu a lăsat divizia să înain
teze spre oraş, spre a nu se face confuzie între unităţi.
Detaşamentul din Divizia 187 trimis spre Sânpetru, nu poate trece de asemenea de sec
torul Ghimbavul.
Sub protecţia Diviziei 4, Divizia 21 începuse în cursul zilei debarcarea la Predeal, urmând
să ocupe sectorul între Diviziile 3 şi 4. Pentru a preveni o pătrundere pe văile delà Vest şi Nord
de Ghimbău, care ar fi tăiat comunicaţia delà Predeal spre Buşteni, comandantul Armatei II ia
măsuri ca 7 companii din Divizia 21, debarcate la Predeal, să supravegheze aceste văi.
La aripa stângă a armatei, erâ detaşamentul mixt din Divizia 4, care ocupă dealul Muscel.
In spatele acestui detaşament sosise Brigada 9 mixtă din Divizia 22, care venind delà Giuvala,
ocupă până seara cu un regiment de infanterie şi unul de artilerie poziţia delà Predeal, cu un
batalion satul Bran, şi cu un batalion supraveghează comunicaţiile dintre Argeşel şi Dâmboviţa.
In acest sector operă Divizia 75 germană. Această divizie înaintând spre Tohanul vechi,
este primită cu focuri de detaşamentul din Divizia 4 care ocupă dealul Muscel. Comandantul
diviziei germane, apreciind că poziţia nu poate fi atacată de front, ia măsuri ca grosul diviziei
să fie îndreptat spre Zărneşti, pentru a învălui aripa stângă a Românilor, iar un detaşament care
mergeă prin Holbavul spre Vulcanul, să se îndrepte prin Cristianul spre Tohanul nou, contra
aripei drepte a Românilor. Până seara Divizia 76 germană nu mai face nici un progres, neanga
jând lupta,
O încercare a Diviziei 22 de a ocupă Râşnovul nu reuşeşte, astfel că intervalul dintre

şi Braşov rămâne descoperit, favorizând o întoarcere a aripei stângi a Armatei II. Pentru a preveni
o asemenea încercare, Armata II luase măsuri, pe deoparte să ocupe văile Ghimbău, iar pe dealtă
parte să atace şi să ocupe Râşnovul. Ultima măsură nu poate fi realizată, încercările făcute fiind
respinse de inamic,
La extrema stângă a armatei germane, grupul Morgen ajunsese cu primele elemente ale
Diviziei 89 la Feldioara şi cu Divizia 71 la Chepeţ. Un ordin dat de generalul Falkenhayn, ca un
detaşament mixt să fie împins în cursul nopţii la Arapatak, pentru a complectă încercuirea trupelor
române din bazinul Braşovului, nu s’a executat, detaşamentul adunându-se târziu.
Corpul de cavalerie Schmettow, având singura şosea spre Barot ocupată de Divizia 71, a
ocolit spre nord, ajungând seara în regiunea Homorodul nou şi Sân Pal. Contactul cu cavaleria
română nu putuse Ii luat. Corpul de. cavalerie german neputând fi întrebuinţat în ba
zinul Braşovului de care eră prea departe, a primit însărcinarea de-a urmări spre Est numai cu o
brigadă, iar cu celelalte 2 să se îndrepte către şoseua Odorhei — Miercurea Ciucului, interceptând
retragerea trupelor delà stânga Armatei de Nord, care păreau, pentru comandamentul german, că
întârzie la Odorhei.
In ziua de 24.IX M. C. G. român pusese la dispoziţia Armatei II, şi cealaltă brigadă din
Divizia 22, precum şi Divizia 10, care trebuiă să debarce la Predeal. Armata II se compuneă deci
din Diviziile 3, 4, 6, 10, 21, 22 şi Brigăzile 2 şi 3 călăraşi.
M. C. G. german făcuse cunoscut în aceiaşi zi Armatei IX că îi va pune la dispoziţie
Divizia 12 bavareză şi Brig. 3 cavalerie.
In vederea continuărei operaţiunilor contra Armatei II române şi! a forţărei Carpaţilor la
Predeal sau Bran, comandantul Corpului Alpin propune armatei să fie înlocuit la Olt prin 1 divizie
austriacă, iar Alpinii să fie duşi la sud de Braşov, unde puteau aduce mai mari servicii în bătălia de
cisivă. Generalul Falkenhayn recunoscând superioritatea Corpului Alpin, mai ales pentru operaţiunile
în munţi, nu acceptă propunerea, căci pe deoparte nu avea încrederea că divizia austriacă va putea
fixă suficient trupele române delà Olt, pentru a nu fi aduse la Predeal, iar pe dealtă parte, dat
fiind dificultăţile terenului la Predeal şi Bran, nu se puteâ spera la un succes decât operând prin
surprindere ; ori schimbarea Corpului Alpin şi aducerea lui la Predeal cereă timp.
Pentru ziua de 25 Septem brie comandamentul Armatei II dăduse următorul ordin:
— Dacă inamicul continuă să desvolte atacul său asupra centrulului frontului Armatei II (Bra
şov—Sân Petru) fără a atacă dinspre valea Oltului, atunci Brigada 12, Divizia 3 şi Bg, 3 călăraşi,
formând trupă de manevră şi pivotând pe Divizia din stânga (Div. 21), trebuiâ să ia contraofensiva
asupra flancului stâng al adversarului
— In caz însă că inamicul ar’fi atacat şi dinspre valea Oltului, atunci Brigada 12 şi 1 regiment
din Brig. 3 călăraşi trebuiau să menţină forţele inamice din valea Oltului, iar Diviziile 3 şi 21 să
execute manevra de flanc „mai puţin înnaintată, astfel ca să fie acoperite în flancul lor drept de
„Brig. 12 şi regimentul de cavalerie din Brig. 3 Căi.“
— Dacă în fine rezistenţa după un timp îndelungat devenea imposibilă, atunci Diviziile 4 şi
21 trebuiau să ocupe poziţia delà Gura defileului Timeş, Divizia 3 pe aceea delà Târlungeni—Bra-
tocea, iar Brig. 12 şi Brig. 3 C ăi, aceea a pasului Bran.
—■ La gura acestor defileuri rezistenţa trebuiâ să fie extremă.
Operaţiunile din ziua de 25.IX s’au desfăşurat astfel :
— La centrul Armatei II :
Divizia 4 ocupă cu 2 regimente partea de Nord şi Nord Vest a Braşovului şi cu 2 bata
lioane partea de Nord Est. Alte 2 batalioane din Divizia 21 prelungeau aripa dreaptă a Diviziei 4
câtre Sân Petru, făcând legătura cu Divizia 3.
Către orele 8,30 aripa dreaptă a Diviziei 187 germane, în urma unei pregătiri de artilerie,
atacă aripa dreaptă a Diviziei 4. Cele 2 Batalioane din Divizia 21 contraatacă însă şi resping pe
inamic la Vest de calea ferată Feldioara—Braşov. La ora 12 un nou atac dat de trupele Div. 187
sileşte cele 2 batalioane să se retragă in grabă şi numai atacul de flanc dat de 1 regiment din
Divizia 6, care veniă pe şoseaua dinspre Hermanul, restabileşte situaţia.
La Vest de Divizia 187 atacă Divizia 51 honvezi, cu grosul spre Hohe Warte şi cota 600, reuşind
pela ora 17 să respingă stânga Diviziei 4 şi să ocupe partea de Vest a oraşului.
\
La ora 19, Divizia 4, sub protecţia unei ariergarde din Divizia 21, începe retragerea spre
defileul Dârste.
— La aripa stângă a armatei :
Divizia 76 germană, după o puternică pregătire de artilerie grea, începe atacul dealului
Muscel, ocupat de parte din trupele Diviziei 4, care încep retragerea spre poziţia ocupată de Divizia
22. In acelaşi timp cu atacul de front al dealului Muscel, divizia germană începuse învăluirea prin
Zărneşti, iar Brig. 8 munte austriacă se apropiase prin munţii delà Vest de Zărneşti. Această mişcare
de învăluire determină Divizia 22 să se retragă pe poziţia pregătită delà Giuvala.
Divizia 76 trimite 2 batalioane cu artilerie prin valea râului Kleinwaida, pentru a interzice
şoseaua spre Predeal, în dreptul Temeşului de sus, iar până seara ocupă localitatea Bran şi înălţi
mile înconjurătoare. Pentru a se dăsăvârşi succesul, Brigada 8 munte primeşte ordinul de a nu se
apropiă de Divizia 76, ci a se îndreptă pela Vest de Piatra Craiului, spre Rucăr.
— La aripa dreaptă a Armatei II :
Brigada 12 mixtă din Divizia 6 înaintează în dimineaţa zilei prin Bódul. Când ajunge Ia
Hermanul, Divizia 3 din stânga este atacată de către Divizia 187 germană, care pătrunsese în in
tervalul Sânpetru—Braşov. Brigada trimite un regiment spre Bódul, iar cu celait atacă flancul stâng
al Diviziei 187, care se retrage cedând terenul cucerii.
Divizia 3 atacase în dimineaţă zilei şi cucerise până la prânz cu o brigadă Breiter B (cota
569) şi marginea de Sud a pădurei Varhegi, iar cu cealaltă brigadă la stânga, între cota 587 şi
Sânpetru, respingând Divizia 187 germană. Intre timp însă aripă dreaptă a Diviziei 187 atacase
trupele Diviziei 21 şi pătrunsese între Sânpetru şi Braşov. Divizia 3 face faţă cu brigada din stânga
spre Sud-Vest. Intervenind un regiment din Divizia 6, trupele Diviziei 187 sunt respinse in dezordine.
Atacurile date de Divizia 3 şi Brig. 12 din Div. 6 asupra stângei Diviziei 187 germane,
pusese acesta divizie într’o situaţie critică, provocându-i perderi serioase. Comandantul Armatei IX
germane apreciază însă*) că, cu cât Divizia 187 atrăgea forţe române mai multe, cu atât mişcarea
de învăluire a grupului Morgen pute à obţine rezultate mai mari.
Generalul Falkenhayn ordonă în consecinţă Diviziei 89 să pornească la atac prin Bod, iar
Divizia 71, care plecase prin Chepeţ spre Sud, să fie adusă ia Arapatak.
Mişcarea Diviziei 89 se execută însă încet, din cauza oboselei trupelor şi seara divizia
abia ajunge la Bod.
Intervenţia Diviziei 89, începându-se a se face simţită către seară, prin atacul dat asupra
aripei drepte a Diviziei 3, Brigada 12 şi Divizia 3 se retrag în cursul nopţei, prima spre Nyen,
iar cea de a doua spre Târlungeni.
In seara a zilei de 25, comandantul Armatei IX primeşte directiva M. C. G. german prin
care se atrăgeâ atenţiunea asupra necesităţei de a urmări de aproape pe adversar, pentru a pune
mâna prin surprindere pe trecerile peste munţi.
Armata IX ia măsuri ca Divizia 12 bavareză, pusă la dispoziţia armatei, să fie transpor
tată cu calea ferată dealungul Târnavei spre Sighişoara, pentru a puteă fi întrebuinţată fie la Sud
de Braşov, fie spre pasul Oituz.
In die ineaţa de 26. IX generalul Falkenhayn se duce la Feldioara, pentru a impulsiona
Corpul I german la o acţiune mai viguroasă. Aflând însă că diviziile armatei române s’au retras,
dă ordin Corpurilor 39 şi I să urmărească deaproape, înaintând hotărît cătră trecătorile Carpaţilor.
Corpul 39 trebuiâ să pătrundă cu Divizia 76 nvpasul Bran, cu Diviziile 51 şi 187 în pă
surile Predeal şi Predeluş.
Corpul I în pasul Tătarului şi pe şoseaua Buzăului.
Diviziile Armatei II aveau ordinul din ajun de a rezistă la extrem pe poziţiile delà gura
defileurilor.
In ziua de 26 Septembrie, generalul Averescu reluând comanda Armatei II, ordonă însă ca,
pentru a pune pe adversar în imposibilitate de a copleşi poziţiile noastre cu focul artileriei grele,
să se refuze lupta la gura defileurilor şi trupele să fie retrase în interior, de îndată ce măsurile în
acest scop vor fi luate, întărindu-se pe poziţiuni astfel ;
— Brig. 12 mixtă din Div. 6 să ocupe malul drept al Buzăului, la est de confluenţa
Brădeţului, pe dealul Seciului.
*) Generalul Falkenhayn, Campania Armatei IX germane contra Românilor ţi Ruşilor.

110 Răxboiul României
— Divizia 3 o poziţie la confluenţa Döftanéi cu Tatrang, călare pe comunicaţiile de pe

ambele văi.
— Divizia 21 o poziţie Ia nord de staţia Timeş, cu flancurile rezemate pe înălţimile Piatra
mare la Est şi Cristianul mare la Vest.
— Divizia 10 o poziţie călare pe drumurile din valea Ghimbău, la înăţimea vârfului Piatra arsă.
— Divizia 22 poziţiile pregătite delà Giuvala.
— Brig. 2 Căi. la Predeal şi Brig. 3 Căi. pë valea Buzăului înnapoia brigádéi 12.
— Divizia 4 să fie transportată la Băicoi, pentru a fi refăcută.
In ziua de 26. IX diviziile Armatei II se grupează astfel :
— Brig. 12 mixtă ocupă cu o parte din trupe Nagy Patak şi Nyen, barând comunicaţiile
din defileuri, iar cu restul trupelor organizează poziţiile de pe dealul Seciului.
— Brig. 3 Căi. se adună în interiorul defileului la Sita Buzăului.
— Divizia 3 se găsiâ cu câte 1 brigadă la Târlungeni şi Satul Lung. Pela ora 13, înce
pând a fi bombardată de artilerie, se retrage pe poziţia delà Pala.
— Divizia 21 se grupează cu grosul la Ţimeşul de sus, cu artileria la Predeal şi cu o
parte din trupe pe comunicaţiile din valea Widombok.
— Brig. 2 Căi. se adună la Predeal.
— Divizia 10 continuă debarcarea şi începe ocuparea poziţiilor delà Piatra arsă.
— Divizia 22 pe poziţia delà Giuvala, cu un detaşament la Nord de Fundata,pentru a
intercepté drumul delà Branul unguresc, prin Moeciul, la Vama Strunga.
CAPITOLUL XV.
Retragerea Armatei de Nord pe Frontieră.

[Schiţa 8]
In dimineaţa de 17 Septembrie, când Armata de Nord erâ în curs de executarea ofensivei

începută la 15. IX., pentru, degajarea Corpului de Olt, se primeşte delà Comandamentul de că
petenie ordinul: „Situaţia Corpului I Armată, care a reuşit să treacă peste forţele inamice cărei
atacau din spate, este foarte serioasă. In momentul de faţă este cu neputinţă a se mai trimite
unităţi pe frontul de Nord, şi nu este prudent a se mai continuă ofensiva. Comandamentul va
dispune oprirea ofensivei armatei pe poziţia cea mai prielnică şi întărirea cât mai puternică şi
mai complectă a poziţiunilor ce veţi alege“.
Un nou ordin al Comandamentului de căpetenie, primit de Armata de Nord în dimineaţa
de 18. IX, prevedeă: „Ofensiva întreprinsă pentru degajarea Corpului I. Arm., nemai fiind oportună,
„s’a hotărât ca Armata Il-a să se retragă încă astă noapte pe linia : Heviz-Olt-Bogat-Şercaia-Perşani.
„M. C. G. este de părere ca, în scopul de a coordonă acţiunea sa cu aceia a Arm. Il-a, Armat i de
„Nord să retragă aripa sa stângă pe poziţiunile pe care le organizase înainte de începerea ofensivei.*)
„Armata Il-a a primit ordin de a păstra legătura cu Arm. de Nord prin Div. 2 Cav.“
In aceiaş zi (18. IX), la ora 13, se primeşte la Armata de Nord ordinul M. C. G. :
„Armata IH-a a început trecerea Dunărei în noaptea de 16/17, reuşind a pune piciorul pe malul
„drept. Armata de Dobrogea începe ofensiva la 17/IX. S’a intervenit ca Armata Sarrail să atace
„viguros spre a împiedecă pe Bulgari să trimită forţe spre Nord.
„Pe frontul de Nord situaţia continuă a fi critică. Este probabil că în Transilvania inamicul
„va întreprinde o ofensivă serioasă, spre a sili să luăm din forţele delà Sud. Armata Il-a şi de
„Nord trebue cu ori ce preţ să reziste cu forţele de care dispun, până ce acţiunea delà Sud va fi
„rezolvată.“
Situaţia Armatei de Nord în după amiaza de 18.IX, eră următoarea:
*) Ofensiva delà 15/1X, pentru degajarea Corpului de Olt,

Războiul României 1í 1
— Grupul Bistriţa (Brig. 4 mixtă, 4-0-6) se întărea pe poziţia delà dealul Negrii, unde se Iegâ
cu Arm. IX-a rusă (Div. 1 Cav. Terek) până la \ârful Tăinăului. Trupele ruse din dreapta atacau
în cursul zilei frontul Dorna Vatra-Iacobeni.
In faţa grupului Bistriţa eră Divizia 11 austriacă din C. 11 austriac (Arm. Vll-a).
— Divizia 14-a (14-0-9) se întărea pe poziţia vârful Tămăului-vârful Răchitiş-Păltenişoara-
vest Ratoşnia-înălţimea vest valea Sadului, având în faţă Brig. 73 din Corpul 11 (Armata Vll-a)
şi C, 16 austriac, compus din 1/2 Div. 37 şi Div. 72 (din Armata I-a austriacă).
— Divizia 8-a (4 Reg. inf. şi 12 baterii), se găsea pe linia Glăjeria-Kasva,-Orşova-Doszu-
Sakadat-Sovata-Siklod, în lupte crâncene cu Detaşamentul Hettinger, Div. 39 austriacă (8-2-13)
şi Detaşamentul Csécsi (3lj2-8-2) din Corpul I german.
— Brig. 4 Călăraşi la Atya.
— Div. 7-a (5 Reg. inf. şi 12 baterii) după lupte grele şi sângeroase respinsese Div. 61
austriacă şi Brig. 19 Landsturm munte (4-2-2) din Corpul 1 german depe poziţiile delà Est şi
Nord-Est Cristuru Secuesc, silindu-le să se retragă în desordine. După ordinul Armatei, Div. 7-a
se oprise pe înălţimile Nord-Vest şi Sud-Vest Gdambfalva şi înălţimile Nord şi Nord-Vest Cristurul
Secuesc. Brig. 5 Roş. sub ordinele diviziei, ajunsese la Canyad, înapoia stângei diviziei.
— Brig. 15 mixtă (3 Reg. inf. şi 5 baterii) în rezerva armatei la Praid.
Primind ordinele M. C. G., pentru oprirea ofensivei şi retragerea aripei stângi pe poziţiile
ocupate înainte de începerea ofensivei delà 15.IX, Armata de Nord dă în ziua de 18.IX, următorul
ordin :
„Misiunea Armatei de Nord este de a se întări pe o bună poziţie de rezistenţă la eşirea
„de Vest a defileurilor.
— „Div. 14-a operând în sectorul Pietrosul-Ratoşnia-dealul Moiu, să organizeze poziţii la
„Estul văilor Resteşnei şi Iadului şi să complectezg organizarea poziţiunilor delà Mesterhaza şi delà
„Topliţa română, la eşirea de Est a defileului Mureş.
— „Div. 8 să se adune cu grosul în regiunea Sovata-Siklód, organizând o poziţie de re
zistenţă pe dealurile delà Est de Chişinis Remete-Chibed-Szoloknia-Eted.
— „Div. 7 să se adune cu grosul în regiunea Farkaslaka-Odorhei-Sân Crai, organizând o
„poziţie de rezistenţă pe linia Bented-Sân Mihai-Sico-Miklosfalva.
— „Brig. 15 în rezerva armatei la Praid.
— „Brig. 4 călăraşi la dispoziţia armatei la Homorod şi Sân Marton.“
Divizia 2 Cavalerie, fiind trecută sub ordinele Armatei II, Armata de Nord dispune consti
tuirea unei noi divizii de cavalerie compusă din Brigăzile 4 călăraşi şi 5 roşiori, căreia îi dă în
sărcinarea de a recunoaşte frontul Bărciu-Sighişoara-Kiskend şi a organiză o poziţie la Sud de
Homorod-Sân-Marton şi Homorod-Almaş, în continuarea poziţiei ce urmă să ocupe Divizia 7.
Divizia 7, rupând contactul cu inamicul, începe retragerea cu aripa stângă în seara de 18,
iar cu aripa dreaptă în dimineaţa de 19 şi până seara ajunge cu grosul în regiunea Odorhei şi cu
avantposturi tari pe linia ordonată de armată a fi întărită.
Divizia 8, primind ordinul armatei, ordonă ca în ziua de 19 trupele să se oprească pe
poziţiile ocupate. In cazul însă când până la primirea ordinului nu s'ar fi atins toate obiectivele
fixate la începerea ofensivei (la 16.IX şi anume linia Gurghiu-lbăneşti-Ocna Gurghiului-Makfaiva),
atunci „comandanţii grupărilor vor lua dispoziţiuni ca înnainte de a se lumină de ziuă, să se cadă
„în spatele inamicului şi să se cucerească poziţiile ordonate, astfel ca înnainte de amiază cu orice
„chip, linia ordonată prin ordinul din ziua de 16.IX să fie complect cucerită“-
In urma acestui ordin trupele Diviziei 8 continuă atacul în zilele delà 19 până la 22.1X,
pentru a cuceri obiectivele ordonate.
Atacul dat de Divizia 8 în ziua de 19, nu poate ajunge decât până în faţa poziţiunilor
solid organizate ocupate de detaşamentul Hettinger, Divizia 39 austriacă şi detaşamentul Csécsi
din Corpul I german, unde este oprit cu pierderi serioase şi apoi silit să se retragă pe poziţiile
de plecare.
Pentru ziua de 20, Divizia 8 ordonă continuarea atacului, întărind cu aprobarea armatei,
Brigada 16 din stânga cu un regiment infanterie şi 2 baterii din rezerva armatei.
In ziua de 20, Brigada 37 delà aripa dreaptă, reuşeşte cu pierderi grele să cucerească
parte din poziţiile inamice, după care primeşte ordinul de a se opri şi organiză pe înălţimile delà
Est de linia G. Orşova-Chişinis Remete, Contraatacată însă de inamic, brigada este respinsă pe
poziţiile de plecare.
La centrul diviziei, 2 batalioane ocupă până seara poziţiile delà eşirea de Vest a defileului
Sakadat.
La aripa stângă, Brigada 16 atacă înălţimile Cseresdomb şi spre Magyaros, dar nu poate
înnăintă decât până în faţa poziţiilor ocupate de adversar.
Seara, Divizia 8 ordonă oprirea ofensivei şi întărirea : Brigada 37 pe înălţimile între Doszu
şi Sud-Vest Remete-dealul Mare, iar Brig. 16 pe înălţimile Cseresdomb-Vest Sovarad şi Vest Siklód.
Cum însă aceste poziţiuni, în sectorul Brigádéi 16 erau în mâinele inamicului, această
brigadă' continuă atacul în ziua de 21 şi reuşeşte a înainta cu stânga până aproape de Magyaros
şi Selye, în timp ce cu dreapta nu poate face progrese.
In ziua de 18 Septembrie, Armata I austriacă fusese pusă sub ordinele generalului Falken
hayn, comandantul armatei IX germane.
In aceeaşi zi generalul Arz făcuse cunoscut generalului Falkenhayn, că aripa dreaptă a
Armatei I austriace eră în continuă retragere.
Generalul Falkenhayn, care hotărâse însă ofensiva contra Armatei II române, răspunde
generalului Arz că în cazul când este de neîolăturat, va putea admite ca centrul şi aripa stângă
să se retragă. Aripa dreaptă însă va trebui să reziste cu orice preţ şi cel puţin cu o parte din forţe
să susţină înaintarea Armatei IX. Comandantul armatei să aibă grijă a menţine linia Sângiorgiu-
înălţimiie Est Sighişoara.
La 19. IX Falkenhayn este informat că stânga Armatei de Nord se retrage spre Odorhei
El ordonă Armatei I austriace să aibă o atitudine activă. Brigada 16 austriacă, trimisă a întări
Armata I, este îndreptată să debarce la Sighişoara.
In urma acestor directive, Armata I ia măsuri să contraatace la aripa sa dreaptă.
In ziua de 22. IX Brigada 16 munte şi parte din Brigada 19 munte contraatacă aripa
stângă a Diviziei 8 spre Siklód, unde găseşte însă numai o companie, care se retrăgea spre Sovata.
In aceeaşi zi Divizia 39 austriacă atacă centrul Diviziei 8 şi reuşeşte a progresă. Divizia română,
informată despre concentrările de trupe inamice din faţa aripei sale stângi, ia măsuri pentru con
centrarea rezervelor Ia Siklód şi cere ajutorul Diviziei 7, pentru cazul când va fi atacată.
Retragerea Armatei de Nord pe înălţimile delà V est de Mureş şi Olt,
Informat că aripa dreaptă a Armatei 11 a fost retrasă în ziua de 22. IX spre Baraolt, că pe căile fe
rate de pe valea Târnavei începuse o circulaţie intensă de trenuri, că în zona Sângeorgiu se concentrează
forţe inamice numeroase, comandantul Armatei de Nord, în cursul nopţei de 22/23, opreşte miş
cările începute de Divizia 7, .pentru a veni în ajutorul Diviziei 8 şi dispune retragerea diviziilor pe
poziţiile organizate pe înălţimile deja Vestul văilor Oltului şi Mureşului.
In dimineaţa de 23. IX, Armata de Nord primeşte ordinul Comandamentului de căpetenie:
„Inamicul fiind fixat în Dobrogea sunt hotărât a relua planul iniţial al ofensivei pe frontul de Nord
„şi Nord-Vest. In acest scop, am dispus a se face o nouă grupare a forţelor, formând o masă de
„manevră în văile superioare ale Oltului şi Mureşului. Până la adunarea masei de manevră, misi-
„unea Armatelor de Nord şi Il-a, este de a rămâne în defensivă activă, respingând atacurile ina
micului şi păstrând poziţiile ocupate. In nici un caz însă, nu se va luă o ofensivă care ar putea
„angajă armata în afara vederilor M. C. G. etc.“
In ziua de 23. IX Armata de Nord ordonă retragerea pe poziţiile organizate pe înălţimele'domi-
nante delà Vest de Mureş şi Olt, determinate de linia: Pietrosul-Retitiş-Bâtca Rătăcel-Măgura-Gropşoara-
Poiana (1771)-Ujfalu Somlyo-Mădăraş-Lasdombja, linie care urmă să fie ocupată astfel:
—Divizia 14 călare pe defileul Mureş, ocupând poziţia organizată pe linia Bâtca Rătăcel-
dealul Gropşoara.
— Divizia 8 pe culmile dominante delà vest de Mureş, care acoperiau comunicaţiile: Lupuş-
nia-Ditrău şi Praid-Alfalău.
— Divizia 7 pe înălţimile dominante delà vest de Olt, care acopereau comunicaţia Odorhei-
Mercurea Ciucului. v ,
Războiul României ' 113
— Divizia 2 cavalerie trebuia să menţină contactul cu inamicul pe tot frontul prin mici
detaşamente.
— Brigada 15 mixtă, constituind rezerva armatei trebuiâ să se adune la Sân Miclăuş, da
unde să supravegheze comunicaţia S/kaszo. Brigada 4 călăraşi la Lazarea.
— Detaşamentul Bistriţa rămânea în regiunea unde se găsiâ.
Comandamentul Armatei IX germane, informat de retragerea aripei stângi a Armatei de Nord
şi apreciind ca probabilă continuarea retragerei spre pasul Ghimeş, ceea ce ar fi mărit separarea
acestei armate de Armata II, — dă în ziua de 22.IX instrucţiuni Armatei I austriace, ca să urmă
rească de front cu elemente slabe şi în timpul înaintărei, să formeze la aripa dreaptă o massă de
izbire, căutând ca în terenul favorabil delà această aripă, să înfrângă rezistenţa Românilor, şi să-i
îndepărteze de linia principală de retragere, prin pasul Ghimeş. Corpul de cavalerie Scnmettow, să
respingă cavaleria română dincolo de linia Paloş—Meburg şi apoi să se adune în această regiune.
In ziua de 23 generalul Falkenhayn este informat de Armata I, că Românii se retrag pe tot
frontul. El are impresia că Românii nu vor mai résista dincoace de Carpaţi.
In ziua de 22.IX Armata I austriacă, în urma directivelor primite delà generalul Falkenh ayn
ia următoarele măsuri ;
— Divizia 72 să fie împinsă în valea Gurghiu, în spatele aripei de Nord a Diviziei 39
spre a lua apoi în primire sectorul până la Kóser Remete.
— Érig, 47 din Divizia 37, să înnainteze în valea Mureş.
— Divizia 39 să fie adunată la Praid.
După ce aceâstă grupare aveâ să fie terminată, Armata I trebuiâ să înceapă ofensiva :
— Cu Brigada 74 în valea Mureş.
— Cu Divizia 72 în valea Gurghiu şi cu un grup spre Praid.
— Corpul VI armată (Div. 39 şi 61, Brigada 1 cav. landsturm) în sectorul Odorhei spre Ciuc.
— Grupul Haber, delà aripa stângă, trebuiâ să înpingă spre Est.
Din ziua de 23. IX, Corpul XI. austriac delà aripa dreaptă a Armatei VII, a fost trecut
sub ordinele Armatei I. Detaşamentul Sander din acest corp de armată, a fost adus la Reghenul Sas.
>n ziua de 24 Armata I austriacă, fiind sigur informată că generalul Alexief a ordonai ca
Armata IX rusă să atace în legătură cu dreapta Armatei de Nord în sectorul Câriibaba-Dorna-Vaira,
a dat ordin Corpului XI, să ia măsuri, lăsându-i la dispoziţie şi Brigada 73 din Divizia 37.
In ziua de 24, generalul Falkenhayn este informat că Corpul de cavalerie Schmettov nu a
putut luă contact cu cavaleria română. Dat fiind că acest corp de cavalerie nu mai putea fi între
buinţat în bazinul Braşovului, de care eră prea departe, şi că după rapoartele Armatei 1, Românii
s’ar fi oprit în regiunea Odorhei,-comandantul Armatei IX germană, în speranţa de a intercepta
şoseaua Odorhei-Mercurea Ciucului şi a captură forţele române din această parte, ordonă Corpului
de cavalerie ca să urmărească spre Est numai cu o brigadă, spre a îrnpedicâ pe adversar să se
abată spre Nord sau spre Sud, iar cu celelalte două brigăzi să se îndrepte spre şoseaua Odorhei-
Mercurea Ciucului.
Retragerea Armatei de Nord pe înnălţimile de Ia Vest de Mureş, se execută astfel :
La aripa stângă, Divizia 2 cavalerie, în cursul nopţei de 23/24 şi a zilei de 24 se retrage
prin Vlăhiţa spre Mercurea Ciucului, unde ajunge seara, urmată de Divizia 7, care începe mişcarea
în ziua de 24 la amiază. Până în noaptea de 24/25 toată Divizia 7 este trecută la Est de Olt, afară
de ariergarde, care rămân la eşirea de Vest a defileului, la Kuveluk şi pe înnălţimile Csicsi-Hăr-
ghita şi Las Dombja
In ziua de 25. IX, Divizia 7 ocupă poziţiile ordonate de Armata de Nord, recunoscute şi în
parte întărite din perioada înnaintărei.
Corpul de cavalerie Schmetrow reeâ înnaintarea în ziua de 25, ajungând în această zi cu
Divizia 1 cavalerie la Vlăhiţa, fără a întâlni trupe române; divizia primeşte ordin să urmărească
spre Mercurea Ciucului. Divizia 3 cavalerie ajunge în aceeaşi zi la Boţanii mari, unde ia contact
slab cu cavaleria’română ; ea primeşte ordinul să continue marşul prin Bicsadul Oltului şi Miko-
nyfalva spre Oituz.
Divizia 1 cavalerie austriacă a atacat în ziua de 26 ariergardele Diviziei 7, care s’au retras
pe stânga Oltului, pe poziţia principală de rezistenţă.
Divizia 2 cavalerie continuă în ziua de 25 marşul .ajungând Ia Tg. Secuilor. Apărând Di
vizia 3 cavalerie germană, părăseşte în ziua de 27 această localitate ocupând poziţia Lemnia-Breţcu.
La centrul armatei, Divizia 8 primise în noaptea de 22/23 ordinul de a începe imediat
retragerea, dreapta sub protecţia Diviziei 14, iar stânga în legătură cu Divizia 7.
Divizia 8 î cepe retragerea în ziua de 23, neurmărită de adversar şi până în ziua de 25
ajunge cu brigada 37 pe înălţimile Al." Francsal până la Mezohavas, cu Brigada 16 pe linia
Mezohavas—N. Somilyo, iar cu Brigada 15 în rezerva armatei in zona Sân Miclăuş. Retragerea se exe
cută sub protecţia ariergărzilor lăsate pe înălţimile delà Vest Sovata şi în detileul Szakadat.
In ziua de 27. IX unităţile de urmărire ale Corpului VI austriac atacând Divizia 8, aceasta
începe retragerea spre Lapoşnia şi Ditrău. Brigada 15 este îndreptată de armată prin valea Bica-
zului spre Piatra Neamţ, pentru a fi transportată în sectorul Oituz.
Corpul VI austriac executând regrupările ordonate de armată urmăreşte slab, ajungând
până în ziua de 27. IX cu Divizia 61 şi Brigada 19 la Mercurea Ciucului, cu Brigada 16 la Fé
nyed, cu Divizia 39 şi Brigada 78 la Homorod, iar cu Brigada 77 Ia Markfalva. In contact cu Div
8 erau grupele de urmărire „Praid“ şi „Szabó“.
La aripa dreaptă a armatei, Divizia 14 primeşte în dimineaţa de 23 ordinul armatei de a
se retrage la eşirea din defileu, lăsând pe Căliman numai unităţile strict necesare asigurărei flan
cului şi luând măsuri a protejă şi retragerea Diviziei 8.
Divizia 14 execută retragerea în ziua de 23, ajungând până seara în zona Mestern-gura
Lonaşului-Topliţa. In noaptea de 23/24 divizia primeşte însă ordinul armatei de a opri retragerea
şi a ocupă poziţia Rătăcel-dealul Grobşoara. In ziua de 24, divizia se înapoiază pe această poziţie
pe care o ocupă. Adversarul (Divizia 72 şi Va din Divizia 37), din cauza viscolului, nu simţise
retragerea Diviziei 14 şi nu urmărise. In noaptea de 27/28 deteşamentul de pe Căliman este înlo
cuit de Ruşi.
Retragerea Armatei de Nord pe frontieră.

In ziua de 25. IX M. C. G. ordonă Armatei de Nord :
„Prin retragerea Armatei 11, rămâne un gol enorm între această armată şi armata de Nord
şi anume şesul Secuilor“.
„Comandamentul armatei urmează să studieze din timp cum ar urmă să se facă acope
rire a defiletirilor, care pe văile Trotuş, Uz şi Oituz şi anexele lor duc în interiorul ţării, toate
„aceste direcţiuni urmând să .fie apărate de Armata de Nord“.
„Cum din gruparea actuală reese că Divizia 2 cavalerie are ca linie de retragere direc
ţiunea Oituzului, această divizie nu va puteă acoperi singură această direcţie şi este bine a fi în-
„tărită cu R. 8. V. şi R. 25 1. care au format grupul de acoperire Oituz“.
La 26. M. C. G. ordonă Armatei de Nord :
„Armata de Nord va menţine poziţiile sale actuale, atâta timp cât nu va fi atacată de forţe
„mult superioare. In faţa atacurilor unor forţe numeroase, se va retrage treptat pe frontiéra, cu mi
siunea de a apără teritoriul naţional, în regiunea cuprinsă între valea Bistriţa şi valea Caşin.
„Brigada 7 mixtă este destinată a apără regiunea între văile Zăbalei şi Putnei, făcând
legătura cu Armata II“.
In urma acestor directive primite delà comandamentul de căpetenie şi faţă de situaţia creată
prin retragerea Armatei II pe frontieră, urmată de retragerea aripei stângi a Armatei de nord în de-
fileurile delà Est de Olt,—Comandantul Armatei de Nord se hotărăşte în ziua de 27.IX să se retragă
pe frontieră, pe poziţiile organizate din timp de pace. In acest scop ordonă:
Diviziile 14 şi 8, coordonând mişcările, să se retragă în ziua de 28, prima cu grosul în zona
Bistricioara—Hagnu—Bicaz, pe itinerarul Topliţa—Borsek—Bistricioara—Bicaz, iar cea de a doua pe
itinerarul Ditrău—Tulgheş— Poiana Mărului—Bicaz, de unde urmează a se dirijă spre Piarra Neamţ,
pentru a fi transportată cu trenul la Oituz. Divizia 14 trebuiă să ocupe cu detaşamente tari de
acoperire poziţiile organizate pe frontieră, în sectorul Păltiniş—cursul superior al Ta’rcăului.
— Divizia 7 şi Brig. 4 călăraşi, să se retragă cu grosul în zona Comăneşti, ocupând cu
detaşamente tari de acoperire poziţiile organizate pe frontieră.
— Divizia 2 cavalerie trebuia să ţină cât mai mult eşirile din defileul Lemnia şi Breţcu,
iar când va fi silită, să se retragă la Bogdăneşti
— Divizia 15, în curs de Iransport cu calea ferată din Dobrogea, pe măsură ce debarcă,
trebuiâ împinsă pe văile Slănic, Oituz şi Caşin peste frontieră, pentru a interzice o pătrundere a
adversarului spre Tg. Ocna şi Oneşti, până la sosirea Brig. 15, când Div. 15 trebuiâ retrasă în
rezervă.
Pentru apărarea munţilor Vrancei cu văile Zăbala, Putna şi Şuşiţa Comandamentul de căpe
tenie trimite Brig. 7 mixtă, care trebuiâ să ocupe spaţiul între Armatele II şi cea de Nord, operând sub
ordinele Armatei II.
In seara de 25 IX, Generalul Falkenhayn primise directiva M. C. G. german, prin care :
— Se fixă ca limită de sud a Arm. I austriace Valea Uzului.
— Se punea în vedere Generalului Falkenhayn să împingă în valea Trotuşuîui spre Tg.
Ocna, forţe tari de infanterie şi cavalerie din Armata 9-a, în scopul de a întrerupe comunicaţiile
din Moldova de jos care mergeau delà Nord la Sud, împiedecând pe Ruşi de a veni în ajutorul
Românilor
In cazul când Arm. I. austriacă ajungea pe coamele munţilor, Armata IX germană trebuiâ
să pătrundă peste Carpaţi în România, dând lovitura principală cu aripa stângă, care aveâ să se
îndrepte spre Bucureşti, făcând o siguranţă puternică spre Nord-Est.
„Directiva această"—spune generalul Falkenhayn *) „corespundeă întocmai măsurilor luate de mine.
„Ce e drept mă temeam că nu va rentă trimiterea de forţe puternice prin pasul Oituz spre Tg.
„Ocna. Impresia pe care o căpătasem de modul cum se prezentau munţii, mă făcea să cred că grupul
„avea puţine şanse de a trece. Grupul lipsea însă de acolo unde avea loc decisiunea. După părărea
„mea eră mai potrivit de a se trimite acolo numai atâtea forţe câte erau necesare pentru a se
„închide pasul“.
In ziua de 26.IX M. C. G. german ordonă Arm. I austriace de a câştigă trecătorile peste
frontieră din sectorul valea Uz până Ia aripa de Sud a Arm. VII. austriace, în scopul de a acoperi
prin aceasta spatele Arm. IX germană. Corpul VI austriac trebuia să înainteze spre valea Uz şi
pasul Ghimeş, iar grupul general Haber spre pasul Bicaz şi Tulgheş,
Div. 71 este îndreptată de Armata IX în marşuri forţate spre Oituz, unde împreună cu
Corpul Cavalerie Schmettow (de sub ordinele A. IX) aveâ însărcinarea de a pătrunde spre Tg. Ocna,
în valea Trotuşuîui.
Ultima etapă din retragerea Armatei de Nord — retragerea pe frontieră — s’a executat astfel :
Div. 2 cavalerie, aflată pe poziţia delà Lemnia—Breţcu, după ce în ziua de 27 luase con
tact cu Divizia 3 cavalerie germană în regiunea Tg. Secuilor, începe în ziua de 28 retragerea spre
Est1 în lungul defileului şi. ocupă în după amiaza zilei poziţia delà Magyaros.
Divizia 15, sosită în cursul zilei şi al nopţei de 28/29 este îndreptată pe văile Oituz, Slănic
şi Caşin pentru a ocupă lucrările executate mai înnainte
Pe urmele Diviziei 2 cavalerie înnaintă Divizia 72 austriacă, trimisă în marş forţat delà Par-
dau, în timp ce Divizia 3 cavalerie germană aşteptă la Tg. Secuilor rezultatul luptelor.
Divizia 7, începe retragerea în ziua de 28.IX instalându-se în aceeaş zi cu grupul Ghimeş
(R. 14. I., 1/4 A şi 1 escadron) pe poziţiile delà Pogonihavas, de unde în ziua de 30 se
poziţiile de la frontieră. Grupul Uz (R. 27. I, 1/8 A şi I escadron) continuă retragerea şi în ziua de
29 se opreşte la Uzvolgy (3 km. Vest frontieră) organizând poziţii de rezistenţă în lungul defileului.
R. 15. I este oprit la Poiana Uzului. Restul forţelor diviziei (R. 16. I., 1I/R. 4. A., II/8. A., Brig. 4 Căi.)
se adună până în seara de 29.IX în regiunea Asău—Comăneşti.
Pe urmele Diviziei 7, înnaintă Divizia 1 cavalerie austriacă spre valea Uzului. Această divizie
urmărind grupul Uz îl atacă în zilele de 28 şi 29.IX. De asemenea aripa dreaptă a Corpului VI.
austriac urmăreşte cu Brigada 19 grupul Ghimeş. In faţa poziţiilor organizate ocupate de Divizia 7,
unităţile de urmărire ale inamicului se opresc.
Divizia 8 primeşte ordinul de retragere în noaptea de 27/28. Serviciile şi artileria (mai
puţin 1 divizion) continuă retragerea în cursul nopţei pe şoseaua Ditrău—Tulgheş—Bistricioara—Bicaz.
Restul trupelor diviziei încep retragere pe eşaloane, sub protecţia ariergărzilor lăsate pe înălţimile
*) General Falkenhayn. Campania Arm, lX-a contra Românilor şi Ruşilor,

161 Räxboiul României
de la Hagowalya şi delà Est Sân Miclăuş, nefiind urmărite de adversar, cu care rup contactul. In
ziua de 29, divizia ajunge cu serviciile Ia Piatra Neamţ, cu artileria, cavaleria divizionară şi Brig.
37 la Bicaz şi cu Brig. 16 şi Brig. 15 mixtă ia Gyorgyo Bicaz.
In cursul zilei de 30, Divizia 8 ajunge la P.-Neamţ, unde se îmbarcă pentru Bacău, afară
de Brig. 15 Mixtă şi R. 8 V., care sunt transportate la Tg. Ocna şi Oneşti pentru a întări Div. 15.
Div. 14 începe retragerea în noaptea de 27/28 pe direcţia Topliţa—Borsec—Tuigheş, sub
protecţia ariergărzilor lăsate succesiv pe poziţiile delà Mester şi Topliţa. Retragerea continuă în
cursul zilelor de 28 şi 29. Grupul Bistriţa, înlocuit de Ruşi în noaptea de 27/28, începe şi el
retragerea. Până în ziua de 30. IX divizia termină noua grupareşianume:
— Grupul Bistriţa (R. 85 I. şi 3 baterii), în legăturacuRuşii, în sectorul dintre Păltiniş
şi P. Stejarul.
— Grupul Bistricioara (Bg. 28 I. cu R. 55 şi 56 I. şi 7 baterii) pe poziţiile delà Nord-
Vest şi Sud de G. Tuigheş călare pe comunicaţiile depe Bistricioara.
— Grupul Bicaz (Bg. 27 I. cu R. 54 şi 67 I. şi 6 batr.) ocupă poziţiile călare pe valea
Jidanului şi Bicazului, în sectorul valea Schitului-valea superioară a Tarcăului (având un batalion la
origina pârâului Aţa şi 2 batal, la origina văei Grinţieşului).
— R. 86 I. în rezerva diviziei laHangú.
— Grupul general Haber (1/2 Div. 37 şi Div. 72) urmăreşte fără a nelinişti retragerea şi
instalarea pe poziţ'e a Div. 14,
- La aripa stângă a armatei, Brig. 7 mixtă (3 Reg., 1 comp. biciclişti, 1 batr. 75 şi 2 batr.
53) eră în curs de afîuire la Soveja şi de ocuparea poziţiilor călare pe valea Putnei.
Afară de Divizia 71 austriacă, care urmărise de aproape Div. 2 Cav. pe care o atacă
imediat ce se instalează pe poziţiile delà Magyaros şi de Div. 3 Cav. germană, care urmărise
stânga Div. 7-a, restul Arm, I austriace, deşi încercase a urmări peste tot, pierduse contactul cu
diviziile Armatei de Nord, astfel că acestea pot execută nesupărate retragerea prin defileurile dificile
ale Bistricioarei, Bicazului şl Trotuşului, iar Div. 8-a poate fi retrasă în. linia 2-a şi trecută în
rezervă armatei.
CAPITOLUL XVI.
Acţiunea Ruşilor la flancul drept al frontului roman, delà

intrarea României în rasboiu, pana la sfârşitul lunei Septembrie.
Prin convenţia militară încheiată Ia 4 August 1916, Ruşii se angajase ca în timpul mobi-
lizărei şi concentrărei armatei române „să acţioneze deosebit de puternic pe tot frontul austro-ungar,
„pentru a asigură operaţiunile române sus menţionate“.
Rezultatul ofensivei armatelor române în Transilvania, în special a Armatei de Nord, de
pindea în bună parte de atitudinea armatelor ruse, cu deosebirea celor din Bucovina şi Galiţia :
O ofensivă concordantă dusă cu energie de ambele părţi, ar fi putut aduce rezultate apreciabile
prin deschiderea trecătorilor Carpaţilor galiţieni şi invazia în câmpia ungară.
Dacă armatele ruse nu erau în măsură de a întreprinde operaţiuni cu scopuri mai depăr
tate, se impunea totuşi să sprijine şi să asigure, printr’o acţiune ofensivă a aripei stângi, înaintarea
armatelor române.
încă delà începutul campaniei, comandamentul român a intervenit pe lângă cel rus, pentru ca
aripa stângă a armatei general Licinsky (a IX-a) că atace energic în legătură cu Armată de Nord,
ceace ar fi asigurat legătura între aceste armate, ar fi uşurat situaţia Arm. de Nord, a cărei aripă
dreaptă înainta cu dificultate din cauza rezistenţei adversarului şi a terenului dificil şi în fine ar fi
putut uşură situaţia Armatelor II şi I române, atacate puternic de Arm. IX germană,
Armatele ruse au rămas însă la începutul răsboiului într’o quasi complectă inacţiune.
Datorită acestei inacţiuni, comandamentul german a avut putinţa de a retrage divizii depe frontul
oriental şi a le aduce în Transilvania,. Açeste divizii au întărit la început, aproape toate, Armata
IX-a germană. Când, între 5 şi 8 Octombrie, Comandamentul german este sigur informat că forţe ruse
sunt în curs de transport spre frontul Moldovei de Nord şi a Bucovinei de Sud şi că o ofensivă
română-rusă se pregăteşte în direcţia Mercurea Ciucului, Armata I austro-ungară este întărită cu
Diviziile 8 şi 10 bavareze, destinate la început Armatei IX-a germane.
Dacă în cursul lunei August şi Septembrie, Armata l-a austro-ungară, formată din unităţi
slabe, ar fi fost mai energic presată, dat fiind consecinţele ce le-ar fi avut o împingere a acestei
armate peste Mureş, — este probabil că parte din diviziile care au întărit succesiv armata lui
Falkenhayn, ar fi fost trimise generalului Arz, fără de care s’ar fi riscat a se compromite situaţiunea
frontului austro-ungar din Bucovina şi Galiţia. Armata de Nord, cu cele 3 divizii de care a dispus
şi în terenul dificil în care a operat, nu putea face mai mult decât a făcut. Reveneă dar Ruşilor
sărcina ca să intervină cu forţe noi fie în Bucovina, fie în Moldova. Acţiunea Armatei Licisky s’a
redus însă în tot cursul lunilor August şi Septembrie la slabe atacuri locale în legiunea Cârlibaba—
Dorna Vatra.
Intervenirile făcute de Comandamentul român pe lângă Comandamentul rus şi M. C. G.
francez şi italian, nu au putut însă determină la o acţiune armatele ruse.
La începutul lunei Septembrie M. C. G. român, semnalând noile concentrări dè trupe
germane şi austriace pe frontul român, cere comandamentului rus să trimită trupe în ajutor. Gene
ralul Alexief răspunde că din informaţiunile ce are nu vor fi aduse trupe germane pe frontul român,
că s’au semnalat numai transporturi de trupe austriace destinate a face faţă ofensivei române în
Transilvania, că alte trupe ruse nu pot fi trimise, deoarece în ziua de 3. IX va începe o ofensivă
energică contra Austriacilor pe frontul Carpaţilor păduroşi şi Kővel. Această ofensivă însă, destul
de slab executată, nu a putut aveâ nici o influenţă asupra situaţiei frontului român.
La 6. IX, M. C. G. român, făcând cunoscut că forţele superioare inamice, între care şi
unităţi germane, au început ofensiva pe valea Streiului, contra Div. 11-a, şi că in regiunea Sibiului
sunt anunţate să sosească alte trupe germane, cere comandamentului rus să împingă cât mai
puternic ofensiva în Carpaţi şi în special la Dorna Vatra, unde atacurile Ruşilor progresau extrem
de încet.
Peste câte-va zile — la 10 Septembrie — M. C. G. român'intervine din nou arătând că,
pentru a se asigura legătura între Armata General Licinsky şi Arm. de Nord şi pentru a se înlătură
primejdia separărei acestor armate prin un atac din direcţia Dorna Vatra spre Broşteni şi valea
Bistriţei, este necesar ca zona Dorna Vatra-Bistriţa Transilvană să fie în stăpânirea armatelor ruso-
române, înainte de schimbarea vremei, care ar puteâ deveni neprielnică operaţiunilor în munţi.
Pentru aceasta se propuneâ ca Ruşii să atace în zona vârful Tămăului-cota 1863-Dorna Vatra, în
timp ce Brig. 4 mixtă română, care eră déjà delà 4. IX în luptă în zona Dealul Negri-muntele
Pietrosul, să atace simultan urmând culmea Călimanului, pela muntele Pietrosul-Bistricioara (1990)
pentru a întoarce poziţiile puternic fortificate delà Poiana Ştampei şi Măgura Calului.
Ruşii însă nu se hotărăsc la o acţiune energică. Atacul lor la Dorna Vatra, în direcţiunea
Nord Gura Negri, se dă numai cu 5 batalioane şi 6 regimente cavalerie, care nu pot face progrese.
Din această cauză şi operaţiunile aripei drepte a Armatei de Nord merg foarte greu. Atacurile
Ruşilor în direcba Cârlibaba au acelaş rezultat.
La 14. X, M C. G. român, făcând cunoscut situaţia creiată prin ofensiva germană contra
Corpului de Olt şi ordinul de ofensivă dat Armatei II şi de Nord, cere comandamentului rus a
grăbi executarea manevrei contra Călimanului, ceea ce ar aveâ ca rezultat căderea Bistriţei Tran
silvană şi ar da posibilitate Ruşilor să debuşeze peste Carpaţi, descongestionând eventual prin
aceasta frontul român din Oltenia şi Muntenia. In acelaş sens se intervine şi în zilele de 15 şi 16
Septembrie.
Manevra Ruşilor, cerută cu atâta insistenţă de Comandamentul român, nu numai că nu
se produce, dar la 17 Septembrie Armata General Licinsky încetează orice acţiune ofensivă în
sectorul Dorna Vatra-Cârlibaba.
Noi intervenţii în acest sens făcute de M. C. G. român, în timpul luptelor depe linia
Şinca-Perşani şi delà Braşov, rămân fără nici un rezultat. In schimb, Ruşii anunţă că vor începe
în curând transportul în Moldova de nord a trei corpuri de armată. In capitolele următoare se va
arătă întârzierea pusă în trimiterea forţelor distinate a opera la dreapta frontului român şi pasivi
tatea acestor forţe aproape în tot decursul operaţiunilor anului 1917.
CAPITOLUL XVII.
Încercările Armatei IX Germane de a rupe frontul Carpaţilor

in Octombrie 1916,
P roectele Com andam entului German.
Transilvania fiind eliberată de Români, M. C. G. german trimite în ziua de 25. IX gene
ralului Falkenhayn directiva ca să împingă în valea Trotuşului forje tari de infanterie şi cavalerie
din Arm. IX-a, în scopul de a întrerupe comunicaţiile din Moldova care mergeau delà Nord la Sud,
împiedecând pe Ruşi de a veni în ajutorul Românilor. In cazul când Arm. I. austriacă ajungeă pe
coamele munţilor, Arm. IX germană trebuiă să pătrundă peste Carpaţi în România, dând lovitura
principală cu aripa stângă, care avea să se îndrepte spre Bucureşti, făcând o siguranţă puternică
spre Nord-Est.
Directiva aceasta — spune generalul Falkenhayn —*) corespundea întocmai măsurilor luate
de mine. Ce e drept mă temeam că nu va rentă trimiterea de forţe puternice prin pasul Oituz spre
Tg. Ocna. Impresia pe care o căpătasem de modul cum se prezentau munţii, mă făcea să cred că
grupul avea puţine şanse de a pătrunde. El lipseă însă de acolo unde avea loc decisiunea. După
părerea mea eră mai potrivit de a se trimite acolo numai atâtea forţe câte erau necesare pentru a
închide pasul. .
In ziua dé 30. IX se formează Grupul de armate Arhiducele Carol compus din Arm. IX
germană şi Armatele 1 şi VII austriace.
In aceiaş zi, Arhiducele Carol trimite Arm. IX germană următoarea directivă operativă:*)
»După eliberarea. Ardealului misiunea forţelor ce mi s’au pus sub ordine, este de a distruge
„definitiv armatale române, înainte de a le sosi ajutoare.
„Execuţia revine Arm. IX germană.
„Forţele principale române, exceptând acelea care s’au retras în Moldova, precum şi acelea
„care se găsesc în contact direct cu Arm. IX-a, vor fi căutate în direcţiunea Bucureşti. De aci reese
„direcţia principală pe care trebuesă o ia Armata IX-a. Aripa dreaptă a forţelor principale ale Arm.
„IX-a — Corpul Alpin întărit —va păstră la început direcţia Curtea de Argeş, în timp ce trupele
„din sectorul Mehadia şi Jiu, nu vor pierde nici o ocazie favorabilă de a înaintă spre Craiova.
Direcţia de înaintare a forţelor principale ale Arm. IX — prin C. Lung-Târgovişte sau prin
„Ploeşti —va depinde de locul unde se va reuşi a se face spărtura în întăririle depe frontieră.
„Arm. IX-a va găsi suficiente forţe în cavaleria puternică ce se găseşte în curs de transport
„nu numai pentru a-şi acoperi spre Buzău flancul atacului îndreptat spre Bucureşti, ci chiar pentru
„a separă grupele de armate inamice, prin aruncarea de unităţi de cavalerie în valea inferioară a
„Şiretului“.
Generalul Falkenhayn, în lucrarea citată, arată că aceste directive, deşi se bazau pe inten-
ţiunile sale raportate din vreme, totuşi ele nu prevedeau partea din planul conceput de dânsul,
de a« străpunge pela Surduc. Falkenhayn nu convine de asemeni la întrebuinţarea cavaleriei în
regiunea Predeal, unde transporturile erau îngreuiate de starea căilor ferate şi unde terenul nu
permiteă întrebuinţarea în massă a acestei arme.
Iată cum generalul Falkenhayn**) arată măsurile luate pentru surprinderea şi forţarea trecăto
rilor şi cum apreciă aceste operaţiuni :
„Deja delà 6 Octombrie (23. IX) eram hotărât a trece munţii odată cu inamicul. Cele 3
divizii române (3, 4 şi 6) ale Armatei Il-a, fuseseră aşa de complect bătute, încât deabia puteau
opune ceva rezistenţă. întrucât le puteă ajută Diviziile 21 şi 22, aceasta aveă să se vadă.
„Directiva M. C. G. german nu puteă de cât să mă întărească în hotărârea mea, deşi îmi
ordonase a trimite forţe tari de infanterie şi cavalerie prin pasul Oituz, ceeace nu-mi înlesneă
trecerea.
*) Gl. Falkenhayn.' Campania Arm. IX contra Românilor şi Ruşilor.

**) Gl. Falkenhain. Campania Arm. IX contra Românilor şi Ruşilor,
Răsboiul României 11 g
„M 'C . G. german ce e drept aveà intenţia de a-mi trimite Diviziile 11 şi 12 bavareze,

„precum şi Divizia 6 Cavalerie şi după o ultimă comunicare şi Brig. 5 şi 8 cavalerie. Forţele erau
„însă în curs de transport şi nu se ştia când vor puteâ fi întrebuinţate în munţi. Cele care trebuiau
„trimise în direcţia Tg. Ocna, trebuiau luate din cele care le aveam la îndemână, adică din grupul
„Braşov.
„Fără artilerie, pionieri şi trupe auxiliare, întreprinderea era fără şansă. In directiva M. C. G.
„german desigur din greşeală nu au fost amintite.
„In seara zilei (26. iX) am dat ordin pentru înaintarea către păsuri. Punctul de vedere
„care mă conduceâ eră să nu se piardă timp şi prin urmare să nu se facă schimbări inutile.
„Afară de aceasta, credeam necesar ca atacurile să se producă simultan pe toate şoselele.
„Prin aceasta natural se năşteâ o împrăştiere a forţelor. Aveam însă posibilitatea să daupeste un
„punct slab al inamicului şi apoi să pătrund. Dacă reuşeam, tema era rezolvată. In punctul unde
„s’ar fi produs spărtura, puteam vâra repede forţe din acelea anunţate de M. C. G. german, aşa
„încât mi-ar fi fost posibil să atac poziţiile celelalte ale Românilor în flanc şi spate.
„Masarea unui grup puternic pe o singură şosea, nu ar fi avut nici o valoare pentru în
cercarea aceasta de surprindere. D'n cauza dotărei insuficiente a trupelor pentru operaţiunile în
„munţi, ca şi din cauza terenului, nu puteau fi întrebuinţate pentru luptele în imediata apropiere a
„şoselelor, decât forţe foarte puţine.
„Aprovizionarea şi staţionarea masselor atâta vreme cât nu se făceau pregătirile necesare,
„nu eră posibilă pe o singură şosea.
„In consecinţă am ordonat ca Corpul Alpin, susţinut xle Brig. 2 M-te din sectorul Petro
ş a n i şi de Brig. 10 M-te austriacă ce debarcă la Sibiu, să atace la Olt.
„Am renunţat la continuarea atacului în regiunea Surduc. Un rezultat însemnat nu a-şi fi
„putut obţine, chiar dacă lăsam acolo Brig. 2 M-te. Pe de altă parte inamicul lăsase în acea re-
„giune forţe atât de puţine, încât nu eră de crezut că se va folosi de slăbiciunea noastră, pentru
„a dă o lovitură, sau a deplasă unităţi pe frontul decisiv.
„Deplasarea eră mai de temut în regiunea Oltului. Acolo trebuiă să ţină sdravăn pe ina-
„mic Corpul Alpin întărit cu cele 2 Brigăzi de munte“.
Restului Arm. lX-a i s’a încredinţat următoarele misiuni :
— Generalul Morgen, cu comandamentul Corpului I rezervă german, având sub ordine Div.
76 şi Brig. 8 M-te, trebuiă să pătrundă prin pasul Bran spre C. Lung.
— Generalul von Staabs. cu Comandamentul Corpului 39 german şi cu Diviziile 51 Honv.
şi 187 germană, trebuiă să străbată prin pasul Predeal şi Predeluş, spre linia Sinaia-lsvoarele.
Generalul von Lüttwitz, cu Div. 89, primeşte direcţia pasului Buzău, trebuind să închidă
potecile delà Est până în regiunea văei Putna.
— Generalul Schmettow cu Corpul de cavalerie (Div. 1 cav. A. şi Div. 3 Cav. germană)
şi cu Div. 71 A. este trimisă cu cea mai mare iuţeală piin Tg. Secuilor în direcţia Oituz.
In ziua de 30. IX comanda generalului Falkenhayn asupra Arm. I austriace încetase.
Misiunea încredinţată Arm. I austriace eră de a câştigă trecătorile peste munţi în sectorul
delà valea Uzului până la’ Dorna Vatra, acoperind prin aceasta spatele Arm. IX germane.
Arm. 1 Austriasă trebuiă să înainteze până în şesurile Moldovei şi anume :
— Corpul VI austriac trebuiă că câştige zona Dărmăneşti-Comăneşti ;
— Corpul 21 austriac să cucerească Bicazul şi cu o avangardă să ajungă la Piatra Neamtz,
eşalonând aripa stângă spre răsărit în legătură cu Corpul XI.
— Corpul XI trebuiă să ocupe cu aripa dreaptă Darmocsa.
Comunicaţiile depe valea Şiretului trebuiau distruse.
P ro ectele Com andam entului rom ân la sfârşitul lun ei Septem brie.

In ziua de 22 Septembrie Comandamentul de căpetenie român dăduse Armatelor I, II şi
de Nord următorul ordin de operaţie, care arătă proectele pentru viitor :
„Inamicul fiind fixat în Dobrogea, sunt hotărât a reluă planul iniţial al ofensivei pe frontul
„de Nord şi Nord-Vest.
12Ö Războiul României*
„In acest scop am dispus a se face o nouă grupare a forţelor, formând o rnassă de ma
n ev ră în văile superioare ale Oltului şi Mureşului.
„Misiunea Armatelor II şi de Nord va fi aceea de a rămâne într’o defensivă activă până
„la adunarea massei de manevră, tinându-se gata a respinge atacurile eventuale ale inamicului şi
„păstrând poziţii'e ocupate.
„In nici un caz însă nu se va luă o ofensivă care ar puteă angajâ armatele în afară ve
derilor M. C. G.
„Misiunea Armatei I-a este de a acoperi flancul 'stâng al massei de manevră, în care scop
„va apără cu cea mai mare îndârjire poziţiile astăzi ocupate; defensiva va fi însă foarte açiiva,
„pentru a obligă pe inamic a ţine cât mai multe forţe în faţa acestei armate“.
Intre timp însă Armata II-a fusese respinsă pe frontiera Carpaţilor, iar Armata de Nord a
fost şi ea retrasă în Carpaţii Moldovei. Văile superioare ale Mureşului şi Oltului căzuse în stăpâ
nirea adversarului. Comandamentul de căpetenie român păstrează intenţiunea reluărei planului ini
tial de campanie, prin o ofensivă ce trebuiă să se execiite în Transilvania, cu o massă de manevră
concentrată în Moldova.
Această massă de manevră trebuiă să fie formată din 3-4 Corpuri de armată ruse, care
. concentrate fiind în Moldova, trebuiau să ia ofensiva în Transilvania, împreună cu Armata română
de Nord.
Concentrarea acestei masse de manevră cereă insă timp. Debitul căilor ferate din Rusia şi
nordul Moldovei nu permiteau ca ea să fie terminată înainte de 15-20 zile. De fapt ea a întârziat
până la 10-13 Noembrie când, după cum se *va vedeă, deşi preparativele erau terminate şi ziua
. ofensivei hotărâtă, s’a renunţat la ea, din cauza evenimentelor de pe restul frontului român (Bătălia
delà Bucureşti).
Hotărându-se reluarea planului initial de campanie, prin o ofensivă executată în Transhania
depe frontul Moldovei, Ia 22 Septembrie M. S. Regele a cerut împăratului Rusiei ca, pe deoparte
să întărească cu trupe ruse Armata de Nord, pentru a puteă păstră văile Mureşului şi Oltului, iar
pe de altă parte să se concentreze pe frontul acestei armate cel puţin 3 Corpuri de armată, pentru a
se puteă execută ofensiva,
In urma înfrângerilor suferite de Armata II-a, şi a retragerei acestei armate şi a Armatei
de Nord pe frontieră, M. C. G. rus comunică la 28. IX. M. C. G. român părerile asupra conducerei
viitoare a operaţiilor şi anume :
— Comandamentul rus consideră delà această dată frontul român şi cel rus ca un front
unic şi în consecinţă va dispune ca forţele disponibile ruse să întărească frontul român, acolo unde
necesităţile operative vor cere.
— Generalul Alexief apreciă astfel situaţia : Adversarul şi-a concetrat cel mult 7 divizii
între Braşov şi Tg. Secuilor, pentru a ne atacă cu direcţia generală pe valea râului Buzăului. Este
absolut necesar ca armata română să reziste unde este concentrată, iar restul forţelor disponibile
să fie adunate în regiunea Buzău, Comandamentul rus apreciă că în faţa forţelor române din Oltenia
nu sunt decât cel mult 2 divizii inamice şi că este necesar a se luă din această parte 2 divizii
române, care împreună cu o divizie luată delà sud de Bucureşti, ar formă o massă ce ar trebui
concentrată între Ploeşti şi Buzău, gravitând spre Buzău. Comandamentul Rus mai credeă necesar
ca forţe româno-ruse din Armata de Dobrogea să fie aduse în regiunea R. Sărat-Focşani, ca trupe
de manevră ale Arm. II română. De asemenea mai făceă cunoscut că studiază posibilitatea con-
centrăreiîn jur de Galaţi, a unei masse de forţe formată din disponibilităţile ce le va puteă
obţine şi care va puteă fi adunată în timp de circa 15 zile,
— Comandamentul rus cereă ca Armatele II şi de Nord să reziste încă 7—8 zile, arătând
că Ia 2 Octombrie armata generalului Licinsky va începe o viguroasă ofensivă către Dorna Vatra
şi Cârlibaba şi Ia această dată primele eşaloane ale Corpurilor 36 şi 4 Siberian, vor începe să
sosească la Piatra Neamţ şi Bacău, ultimile lor eşaloane terminând concentrarea către 13 Octombrie.
Corpul 36 aveă să sosească pela Cernăuţi-Iţcani şi Corpul 4 Siberian pela Ungheni. Corpul 26 rus
eră deja în curs de concentrare spre Dorna-Vatra.
A doua zi (29. IX) Comandamentul rus mai comunica:
Din informaţiile precise ce are nu există nici un pericol de invadarea ţărei de nici o parte.
Din calculele M. St. Major rus, trenurile din Ungaria, Galiţiâ şi Transilvania nu permit adversarului
să mai concentreze alte 5 divizii mai curând de 2 săptămâni, în presupunerea că aceste disponi-
bilitâţi vor putea fi creiate. In acest timp sa va putea realiză gruparea şi în special se va putea
concentra massa de manevră din jur de Galaţi, care va putea operă fie în Transilvania, fie în
Dobrogea, după cum evenimentele o vor cere.
Concentrarea corpurilor de armată ruse, destinate a formă massa de manevră din Moldova,
a întârziat însă mult peste promisiunile iniţiale ale Comandamentului rus şi nu a fost terminată—
după cum se va vedeà la Cap. XII.—decât la mijlocul lunei Noembrie, când ofensiva eră tardivă.
In ceace priveşte concentrarea unei masse de manevră în jur de Galaţi, ea nu a fost
niciodată realizată.
Din directivele mai sus arătate ale Comandamentului rus, relativ la gruparea forţelor pe
frontul român, din modul cum au intervenit armatele ruse pe frontul român în decursul operaţi inilor
din anul 1916 şi în fine din părerile categoric exprimate în diferite împrejurări, în special de ge
neralul Gurko, fostul sub şef al M. C. G. rus, — reese în mod îndoelnic că comandamentul rus a
privit frontul român, numai prin prizma interesului frontului Oriental.
Iată de exemplu părerea exprimată de general Gurko, în lucrarea sa „Rusia în 1914—1917“:
„Eră necesar a aduce o parte din forţele rcse în Transilvania şi a retrage trupele române,
>’ „care apărau partea de Vest a Munteniei, în apropriere de frontiera sârbă, pe un front situat pe
„un meridian la răsărit de Bucureşti. Amândouă aceste măsuri erau destinate a micşora frontul
„român, şi a liberă o parte din trupele române.
Pentru comandantul rus, eşindul pe care Oltenia şi Muntenia îl făceâ în frontul oriental,
constituia un sector inutil de apărat, o împrăşfiere a forţelor. Acest eşind trebuia părăsit.
Cu această concepţie Ruşii nu intervin în tot timpul anului 1916 nici în Oltenia şi nici în
Muntenia, deşi în această parte afrontului, armata română a suportat cele mai grele lupte şi deşi
în acest sector inamicul, cu Arm. IX germană, a dat lovitura principală pe frontul român. Nici în
bătălia delà Bucureşti, Ruşii nu vor interveni. Corpurile de armată concentrate de Ruşii în Moldova,
vor asigură frontul Moldovei, iar parte vor aşteptă armatele române pe linia Buzăului, pentru a
opri înaintarea inamicului şi a asigură aripei stângi a frontului Oriental, linia cea mai scurtă de
apărare.
In ce priveşte comandamentul român, în aşteptarea concentrărei Corpurilor ruse şi a reluărei
ofensivei pe frontul Carpaţilor Moldovei, trecuse deocamdată la defensivă. Apreciind valea Prahovei
şi linia Bran-C. Lung ca sectorul cel mai vulnerabil în cazul unei pătrunderi a Carpaţilor, toate
disponibilităţile—Diviziile 10, 16, 21 şi 22 delà Flămânda şi Divizia 12 din Dobrogea—sunt trimise
Armatei 11-a, încă din timpul când această armată eră în luptă la Nord de Carpaţi, în regiunea
Braşov şi numai Divizia 15 este trimisă Armatei de Nord.
Sectorul Jiului şi al Oltului fusese lăsat cu aceiaş apărare iniţială, iar în rezerva M. C. G.
nu mai rămăsese nici o divizie.
Situaţia forţelor pe frontul rom ân la sfârşitul lunei Septem brie.

(Schiţele 9, 10, 11)
Forţele austro-germano-bulgare.
a) Atrnaía I Austro-ungară.
— Corpul XI austriac (D e ta şa m e n tu l P a p p , GfUpuî A por) (2 /3 Brig. lő, Div. 5 C a v . A.,
Div. 11 Cav. A. şi 1 Brig. L a n d s tu rm ) şi Divizia 306 A.) în sectorul N o rd -V e s t Iacobeni-G iodul.
— Corpul XXI (1/2 Div. 37 şi Div. 72) în sectorul Glodul-jumătate distanţă între văile
Bistriţa şi Trotuş.
— Corpul VI Armată (Div. 61, Div. 39 şi 1 Brig. Cav. Landsturm) mai departe, până în
vaiea Doftanei inclusiv.
b) Armata IX-a germană.
— Grupul General Stein (Div. 71 A., Div. 1 Cav. A, Div. 3 Cav. G.) între valea Dof
tanei exclusiv şi valea Zăbalei.
— Divizia 89 germană între valea Zăbalei şi pasul Bratocea inclusiv.
— Corpul 39 german (Div. 187 G. si Div. 51 H.) între pasul Bratocea şl vârful Omul,
— Corpul I rezervă german (Div. 76 G., Brig. 8 M-te *) şi Div. 12 Bav. **) la Nord
C. Lung.
— Corpul Alpin întărit cu Brig. 10 M-te şi mai târziu cu Brig.2 M-te, între valea Arge
şului şi Poiana Muerei.
— Grupul General von Busse (Brig, 144 A, şi în curs de transport Div, 11 Bav. ***) şi
Div. 6 Cav,****) în sectorul Jiu.
— Grupul Szibo (Brig. 145 A. şi un mic detaşament) Ia Orşova.
c) Pe frontul de Sud :
— Comandamentul 52 german.
— Grosul Diviziei 12 Bulgare între Vidin şi Şiştov.
— Detaşamentul Kaufman (6—3—4) între Şiştov şi Turtucaia.
— Armata HI bulgară (Div. 1 Cav. B., Corpul VI Turc (Div. 15 şi 25), Detaşamentul
Dobrici, Div. 6 , 4, 1 Bulgare, Brig. germană Bode şi în curs de trausport Div. 217 germană) în
Dobrogea.
In cursul lunei Octombrie vor mai sosi în Trasilvania:
— Brig. 2 ciclişti (debarcată între 24—26/X la Buziaş) trimisă Ia Vârciorova.
— Div. 7 Cav. germană (debarcată între4-6/X la Caransebeş şi Diviziile 41 şi 109 germane
(debarcate între 5—25/X la Petroşani), care vor fi trimise la Jiu.
— Divizia 8 bavareză (debarcată între 9— 13/X la Nord Braşov) şi Div. 10 bavareză (de
barcată între 9— 12./X Ia Praid), care vor întări Armata I austro-ungară.
— Corpul Cavalerie Bruderman : Div. 3 Cav. (debarcată între 9— 12/X la Dej) şi Div. 10
Cav. (debarcată între 13— 17/X la Maroshevitz), care vor întări deasemeni Armata I austro-ungară.
Cu aceste unităţi, forţele austro-germane din Transilvania, exceptând Corpul XI, trecut la
Armata Vil-a, ajunsese la :
— Armata I austriacă : 5 divizii austriace, 2 divizii germane, şi 3V2 divizii cavalerie austriace,
cu un total de 65 batalioane, 57 escadroane şi 92 baterii.
— Armata IX germană: 8 divizii germane, 3 l/ 2 divizii austriace şi 3 divizii cavalerie ger
mană, cu 115 batalioane, 75 escadroane, 154 baterii.
In total în Transilvania, către sfârşitul lunei Octombrie, erau 10 divizii infanterie şi 3 divizii
cavalerie germane, 8 V2 divizii infanterie şi 3 */2 divizii cavalerie austriace, cu 180 batalioane, 130 esca
droane, 246 baterii.
Forţele rom âno-ruse.
— Armata de Nord: Diviziile 7, 8 , 14 (cu Brig. 4 Mixtă) 15, 2 Cav. şi Brig. 4 Călăraşi,
cu 73 batalioane, 32 escadroane, 55 baterii.
— Armata Il-a : Corpul II şi III cu Diviziile 3, 4, 6 , 10, 12, 16, 21, 22, Brig. 2 şi 3 Călă
raşi, cu 102 batalioane, 23 escadroane şi 80 baterii, din care 6 grele.
— Armata l-a : C orpul! Arm. (Div. 13 şi 23) Div. 1 şi 11, Dataşamentul Dunărea, Brig.
1 Călăraşi, cu 741/2 batalioane, 10 escadroane, 70 baterii (din care 7 grele).
In total pe frontiera Transilvaniei erau l ö 1^ divizii infanterie, 1 divizie cavalerie, 4 brigăzi
călăraşi, cu 250 batalioane, 65 escadroane, 205 baterii (din care 154 de câmp, 38 de 53 m/m. şi
13 grele).
Pe frontiera de Sud erau :
— Grupul Apărărei Dunării : Div. 18, şi 1 Cav, cu 15 batalioane, 21 escadroane, 22 ba
terii (din care 15 de câmp, 2 de 57 şi 7 grele).
— Armata de Dobrogea : Div. 2, 5, 9, 19, Brig 5 Căi, române cu 63 batalioane, 9 esca
droane, 49 baterii, (din care 40 de câmp, 5 de 53 m/m şi 9 grele); Div. 3 trăgători, 61 şi 155 ruse,
Divizia sârbă, Diviziile 3 şi 8 cavalerie ruse cu 52 batalioane, 48 escadroane, 30 baterii.
In Total în Dobrogea: 115 batalioane, 57 escadroane şi 79 baterii.
*) Debarcată intre 20—24/1X la Sibiu.

**) Debarcată între 25—29/JX la Seghişoara.
***) Debarcată între 3—7/X la Piski.
**’*) Debarcată între 27—30/IX la Piski.
CAPITOLUL XVIII.
Ofensiva Armatei IX Germane în luna Octombrie,
Luptele delà Oituz, Predeal, Bran, Olt şi Jiu.
O fensiva germ ană Ia Oituz şi pe restu l frontului Armatei de Nord
(Schiţa 9)
După cum s’a arătat, Transilvania fiind evacuată de tiupele române, Comandamentul ger
man a hotărât ca armata IX-a germană să înainteze pe urmele Românilor căutând a surprinde tre
cerile Cârpacilor Munteniei şi a pătrunde munţii odată cu Armata Il-a. Grosul Armatei IX-a trebuia
să opereze în sectorul Bran-Predeal.
Pentiu a se aceperi flancul stâng al Armatei IX-a, ofensiva acestei armate trebuiă precedată
de un atac al Div. 71 austriace pe valea Oituzului, în scopul de a se pătrunde în valea Trotuşului
şi a se pune stăpânire pe Tg.-Ocna şi Oneşti. Corpul de cavalerie General Schmettow (Div. 1 Cav.,
şi Div. 3 Cav. G.), prin spărtura de făcută Div. 71, trebuia să înainteze apoi, împreună cu această
divizie, deaiungul văilor Trotuşului şi Şiretului inferior, să distrugă comunicaţiile, împiedicând orice
ajutor rus şi izolând armatele române din Muntenia.
Situaţia Arm atei de N ord la 30. IX.

După retragerea pe frontieră, Armata de Nord se grupase astfel :
— Divizia 14-a întărită cu Brig. 4 Mixtă, ocupă frontul la Vest de frontieră între Păltiniş
şi cursul superior al Tarcăului, acoperind văile Bisíricíoara, Tulgheşul şi Bicaz şi legându-se cu
armatele ruse la Broşteni.
— Divizia 7-a ocupă frontul între cursul superior al Tarcăului şi valea Uzului inclusiv,
acoperind valea Trotuşului şi trecătoarea Ghimeş.
— Divizia 15-a împreună cu Div. 2 Cav., ocupă sectorul delà valea Uzului (exclusiv)
până la valea Caşin (inclusiv).
La aripa stângă a armatei eră Brig. 7-a Mixtă (din Armata Il-a) compusă din 3 regimente
infanterie, o companie ciclişti, 1 baterie 75 şi 2 baterii 53 m/m. Această brigadă acoperea munţii
Vrancei delà valea Suşiţei inclusiv, pănâ în valea Pufnei inclusiv.
In rezerva Armatei de Nord eră Divizia 8^a la Piatra Neamţ.
Brigada 15 mixtă era în curs de transport 1? Oneşti, pentru a fi pusă la dispoziţia Div.
15-a, al cărui sector suferise în ultimele zile din Septembrie o presiune deosebită din partea
adversarului.
La 1/X Armata de Nord este pusă sub ordinele Generalului Averescu, formând cu Armata
Il-a Grupul Armatelor de Nord.
In faţa Armatei de Nord eră Armata I austriacă şi extrema stângă a Arm. IX-a germană,
grupate astfel :
— Armata I austriacă :
— Corpul 21 A. în faţa Div. 14 română, ocupă cu V2 din Divizia 37 A. sectorul delà
muntele Isvorul până în valea Bistricioarei exclusiv iar cu Divizia 72 A. sectorul delà valea Bistri-
cioarei inclusiv până în valea Bicaz inclusiv.
•— Corpul VI A. ocupă cu Divizia 61 A , 1 Brig. Cav. şi Divizia 39 A., sectorul între valea
Bicaz exclusiv şi valea Uzului inclusiv, în faţa Diviziei 7-a română.
— Corpul Cavalerie Schmettow şi Div. 71 A. din Arm. IX germană, ocupau sectorul delà
valea Uzului exclusiv până în valea Năruja inclusiv, cu Div. 71 în faţa Div. 15-a, Div. 3 Cav. în
faţa Brig. 7 Mixtă şi Div. 1 Cav. austriacă în linia 2-a.
' O fensiva germ ană la Oituz

In urma directivei M. C. G. german, de a înpinge în valea Trotuşului spre Tg.-Ocna
forţe tari de infanterie şi cavalerie, în scopul de a tăia comunicaţiile cu Moldova de Sud, generalul
Falkenhayn încredinţează această misiune, în ziua de 26/lX, grupului general Schmettow, coman
dantul Corpului de Cavalerie, căruia î-i pune la dispoziţie Divizia 71 aflată la Pardau şi trimisă în
această zi în marşuri forţate la Oituz.
In timpul retragerei pe frontieră, Armata de Nord acoperise valea Oituzului prin Divizia 2
cavalerie. Această divizie ocupase în ziua de 27 poziţia delà Lemnia-Breţcu.
Corpul de cavalerie Schmettow, care în timpul retragerei Armatei de Nord primise însărci
narea de a cădeâ pe comunicaţiile aripei stângi a acestei Armate, nu-şi putuse îndeplini misiunea,
căci retragerea Diviziei 7-a şi Diviziei 2 cavalerie se făcuse din vreme. Abia în ziua de 26,27/lX.,
Div. 1 Cav. austriacă ia contact cu aripa stângă a Div. 7-a, iar Div. 3 Cav. germană ia contact
cu Div. 2 Cav. română.
La 28/1X Armata de Nord ordonând retragerea pe poziţiile delà frontieră, hotărăşte ca Div.
2 Cav. să ţină cât mai mult eşirea din defileul Lemnia şi Breţcu, iar în cazul când această divizie
este atacată şi nu poate rezistă, să se retragă la Bogdăneşti în spatele Div. 15-a a cărei unităţi
pe măsură ce debarcau trebuiau împinse pe văile Slănie, Oituz şi Caşin peste frontieră, cu misiunea-
ca împreună cu Div. 2 Cav. să interzică înaintarea inamicului către Tg.-Ocna şi Oneşti.
Div. 15 fusese adusă din Dobrogea să întărească Armata de Nord, îmbarcase în zilele de
24 şi 25/1X şi primele elemente începuseră a sosi la Tg.-Ocna şi Oneşti în ziua de 27.
In timpul retragerei pe frontieră, din cauza presiunei continue exercitată de adversar la
aripa stângă, Armata de Nord îndreptase spre Oneşti şi Brig. 15 mixtă (din Div. 8-a), care în
acel timp eră în curs de transport.
In ziua de 27/IX Div. 2 Cav. avusese angajamente cu Div. 3 Cav. germană in regiunea
Tg.'Secuilor, iar a doua zi se retrage de pe poziţiile delà Lemnia-Breţcu spre Est în lungul defi
leului, ocupând până în după amiaza zilei poziţia delà Magyaros, împreună cu 2 batalioane sosite
din Div. 15. Alte 3 batalioane (R. 53) din această divizie fusese îndreptată în aceiaşi zi câte unul
pe văile Slănie şi Caşin, pentru a ocupă poziţiile organizate depe frontieră, iar unul la poiana Să
rată. Restul diviziei (R. 65 şi 80 1. şi R. 25 A.) este dirijat pe valea Oituzului.
Divizia 71 A, care fusese adusă în marş forţat delà Pardau, începe în după amiaza zilei de28
atacul poziţiei ocupate de Div. 2 Cav. deta Magyaros, în timp ce Div. 3 Cav. G. se oprisela
Tg.-Secuilor.
Atacul din această zi al diviziei austriace este respins. A doua zi — 29. IX — Divizia
71 reiâ atacul, reuşind să ocupe o parte din lucrări, dar contraatacată este din nou respinsă. La
amiază însă Div. 2 Cav. începe retragerea spre Grozeşti, ceace permite trupelor Div. 71 să pătrundă
în golul lăsat de divizia de cavalerie şi să întoarcă aripa stângă a poziţiei, silind cele 2 batalioane
din Div. 15 să se retragă la Poiana Sărată.
Div. 2 Cav., care operă sub ordinele Div. 15, este îndreptată la Mănăstirea Caşin, cu
misiunea de a ocupă poziţiile organizate şi a închide împreună cu cele 2 batalioane din Div. 15-a
valea Căşinului.
In noaptea de 29/30 Div. 15-a retrage detaşamentul Slănie pe poziţiile delà Slănie, iar
dataşamentul Caşin spre fabrica Union.
In ziua de 30, IX, detaşamentul Oituz (2 batalioane) întărit cu 1 batalion atacă trupele din
Div. 71, care urmărind ocupaseră în ajun parte din satul Poiana Sărată şi după lupte crâncene de
stradă reocupă satul, înaintând pe înălţimile delà Est şi Vest.
In zilele următoare, Div. 71 A. continuă fără întrerupere atacurile pe valea Oituzului. La
2. X, ea atacă poziţia delà Hârja pe care încearcă să o întoarcă la ambele flancuri. Atacurile sunt
respinse la baionetă ; la respingerea lor concură şi 2 companii din detaşamentul Slănie pe dreapta
poziţiei şi 4 companii din rezerva diviziei pe stânga poziţiei, companii care atacă în flanc detaşa
mentele austriace ce căutau a învălui poziţia.
In noaptea de 2/3 şi in ziua de 3. X soseşte la Oneşti Brig. 15 mixtă şi R. 8 V. Un ba
talion din R. 13 este împins pe valea Slănicului, R. 8 V. este îndreptat la Mănăstirea Caşin intrând
sub ordinele Div. 2 Cav., iar restul trupelor constitue rezerva diviziei, destinată a înlocui trupele
Brig. 38 (din Div. 15), care în urma luptelor din zilele precedente aveau nevoe de repauz.
In cursul zilei de 3. X atacurile Div. 71 sunt reluate şi detaşamentul Hârja este silit a se
retrage pe înălţimile dintre Hârja şi Herăstrău ; un contraatac dat de rezerva detaşamentului recuce
reşte parte din terenul pierdut, înaintând până în apropierea Iocalitaţei Hârja, fără a putea reluă
însă poziţiile pierdute.
In dimineaţa de 4, divizia austriacă atacă din nou detaşamentul Hârja pe care-1 sileşte să
cedeze spre Est 2 Km. de teren.. Un contraatac dat însă cu 1lj2 batalioane din rezerva diviziei,
recucereşte terenul pierdut. La amiază divizia 71 reînoeşte atacurile pe valea Oituzului, căutând a
învălui aripa dreaptă a detaşamentului Hârja între Oituz şi Slănic. Un batalion din R. 13 trimis de
Div. 15-a, reuşeşte însă să cadă în spatele coloanei austriace ce înaintă între Oituz şi Slănic, o
distruge în parte, iar restul (3 ofiţeri şi 100 oameni) sunt făcuţi prizonieri.
Eşalonarea raţională a forţelor diviziei şi armatei, energia şi spiritul manevrier cu care se
făcuse apărarea văei Oituzului, au respins cu pierderi mari toate atacurile date neîntrerupt de Di
vizia 17 în zilele de 30/ÎX—4. X.
Delà începutul luptelor comandantul Div. 15-a interzisese categoric orice retragere fără
ordinul special al diviziei. Cât erau de pătrunse trupele de acest ordin, o arată următorul raport al
comandandantului companiei 1, din R. 65 I. : „Este imposibil de stat pe loc. Tunurile ne bat chiar
„în valea în care suntem. Am rămas cu 20 oameni. Restul morţi şi răniţi. Pădurea s’a aprins de
„2 părţi. Ne înăbuşe fumul. Este infern. Nu mai avem puterea nervoasă d e a rezistă. Rog ordonaţi
„retragerea“.
Pe valea Caşin unde adversarul, nu atacă, Div. 2 Cav. eră instalată în satul Caşin în linia
2-a, iar apărarea sectorului o aveà 1 batal, din R. 8 V.
Gruparea forţelor Diviziei 15-a în seara de 4. X, eră :
— Detaşamentul Slănic: 1 batal. (111/13 I./.
— Detaşamentul Hârja: 8 batal. (R. 65; 1/25: I, 111/53; 111/80) şi 1 baterie din R. 25 A.
— Detaşamentul Caşin : 1 batal. (1/8 V.) şi Div. 2 Cav. cu 2 baterii.
— Rezerva diviziei: Detaşamentul Grozeşti compus din 8 batal. (I, 11/13; II, III, IV/25 ;
11/80 ; 11/53 ; II/8 V.) şi 4 baterii din R. 25 A.
Cu toată nereuşita lor, atacurile Div. 71 austriace continuă şi în noaptea de 4/5. X, iar în
ziua de 5 ele se întind pe tot frontul Oituz-Slănîc. La început atacurile sunt respinse. In după
amiază zilei de 5, detaşamentul Hârja este însă silit să se retragă pe înălţimile dinte Herăstrău şi
Hârja, iar detaşamentul Slănic până la satul Slănic. Un contraatac dat de aceste detaşamente în
tărite cu trupe din rezerva diviziei a reocupat din nou poziţiile pierdute.
Faţă de preşiunea constantă exercitată de adversar pe frontul Div. 13-a, armata întăreşte
această divizie cu Brig 37 din Div. 8-a (rezerva armatei) compusă din : R. 69 âi 77 L, 3 baterii
câmp (R. 17 A.) 2 baterii obuziere (R. 4 Ob.) şi 1 baterie munte. Aceste trupe sosesc în ziua de 6/X.
Comandamentul Div. 15-a eră informat că Div. 71 austriacă eră în curs de a fi întăiită cn
noi forţe ce soseau delà Braşov. Divizia hotărăşte atunci să contraatace pe tot frontul şi să res
pingă pe adversar pe frontieră, înainte de a-i veni ajutoare.
Contraatacul Div. 15-a începe în ziua d e ‘6/X. Până seara Div. 71 austriacă este respinsă
pe frontieră, fiind urmărită de detaşamentele înaintate ale Dv. 15-a, a cărei gros este oprit pe
înălţimile de o parte şi de alta a satului Hârja.
In zilele de 7 şi 8, Div. 15-a continuă ofensiva. In acelaş timp însă şi Div. 71 A, atacă
pe tot frontul şi sileşte trupele române să cedeze din nou teren. Lupte violente fără rezultat apre
ciabil se dau de ambele părţi, pe valea Slănic între satul şi băile Slănic, pe valea Oituz între
Hârja şi Herăstrău.
In ziua de 9. IX, Armata de Nord ordonă Div. 15-a ca să oprească înaintarea inamicului
pe valea Oituzului şi apoi, dându-i o lovitură puternică, să-I arunce peste frontieră, la acţiunea
Div. 15 concurând detaşamentul Caşin şi Brig. 7 mixtă.
Div. 15-a începe atacul cu 15 batalioane în ziua de 10/X.
Div. 71 austriacă este din nou respinsă şi până seara se ajunge cu centrul pe poziţiile delà
satul Hârja, iar cu aripele până în apropierea frontierei. Atacul fiind continuat şi în ziua de 11,
adversarul părăseşte satul Hârja, iar la flancuri se retrage la Vest de frontieră. S’au făcut 400
prizonieri.
In scopul de a pune stăpânire pe zona Hârja-Poiana Sărată de unde se puteă bară mai
uşor văile Slănic, Oituz şi Caşin, Div. 15-a hotărăşte a continua atacul cu toate forţele (25 ba
talioane, 2 brigăzi Roşiori şi 15 baterii). Planul acestui atac, prevedeâ ca forţe slabe să menţină
adversarul pe văile Slănic şi Oituz, în timp ce grosul diviziei înaintând în sectorul valea Leşun-
ţului-valea Caşin, trebuia să cadă în flancul şi spatele adversarului. Rezultatul acestei ofensive, care
se execută în ziua de 12/X, este respingerea Div. 71 austriace peste frontieră. La, aripa dreaptă se
ocupă vârful Cernica, la centru se reocupă Hârja şi se iau 123 de prizonieri.
126 Răxboiul României
Delà prizonieri aflându-se că forte importante germane se concentrează pe culmea Breţ-

canilor şi în valea Oituz şi că Div. 6 germană este aşteptată să sosească, Comandantul Div. 15
renunţă la continuarea ofensivei şi ordonă organizarea poziţiilor cucerite. In adevăr, Div. 8 bava-
rează eră în curs de transport pe valea Oituzuiui şi primele sale elemente intervenise deja în luptă
în ultimele zile.
Cu începere din ziua de 13. X, luptele pe frontul Div. 15 încetează. Intre 1-12. X divizia
avusese: 13 ofiţeri şi 437 trupă morfi, 54 ofiţeri şi 2123 trupă răniţi, 5 ofiţeri şi 875 trupă dispăruţi.
Şi adversarul, care eră epuizat de continuile eforturi făcute fără vre-un rezultat delà 9/X
Octombrie, renunţase deocamdată la continuarea ofensivei în sectorul Oituzuiui, ofensivă care nu
putuse să realizeze nier un progres. Comandantul armatei, — Generalul Falkenhayn — raportează
M. C. G. german la Pless: „Puterea de atac a Div. 71, după 14 zile de luptă, este atât de slă
bită, încât un repaus este absolut necesar şi numai dacă va fi întărită cu forte proaspete compuse
din 1 divizie infanterie, dotată cif material şi artilerie de munte suficientă, va fi în stare să obţină
succese hotărâtoare.“
Bazat pe o informatiune primită delà un agent, cum că Românii nu ar fi în stare să re
ziste la o nouă presiune, Arhiducele Carol, Comandantul Grupului de Armate, se hotărăşte însă să
dea o nouă impulsiune ofensivei de la Oituz.
La 9/X, Grupul de Armate comiinică Armatei IX-a germană că Div. 8 bavarează a fost
dirijată la Oituz, unde împreună cu Div. 71 trebuia să constitue grupul Kühne şi să reia ofensiva.
Divizia 3 Cav. germană, este lu ată delà Oituz şi adusă la Braşov în rezerva Armatei IX-a. Gene
ralul Schmetow ia comanda Diviziilor 6 şi 7 Cav., în curs de transport spre Jiu.
Fa{ă însă de puternicele atacuri date de Români în zilele de 10-Î2/X., generalul Falkenhayn
este de părere că grupul Kühne nu ar puteă obţine rezultate mai favorabile şi comandantul Gru
pului de Armate, renunţă de a mai continua ofensiva la Oituz. Grupul Kühne nu mai ia fiinţă.
O fensiva Armatei 1 austriaco pe restul frontului Armatei de Nord.

In scopul de a acoperi spatele Armatei IX germane care ataca spre Sud, cu efortul prin
cipal în sectorul Bran-Predeal, Armata I-a austro-ungară aveă misiunea de a ataca şi câştiga tre-
cătorile peste munţii Moldovei în sectorul delà valea Uzului inclusiv până la Dorna Vatra, înain
tând până în şesul Moldovei şi anum e.
— Corpul VI A. (Div. 39 şi 61) trebuiă să ajungă în zona Dărmăneşti-Comăneşti.
— Corpul XXI (Div. 37 şi 72) în zona Bicaz cu o avangardă la Piatra şi cu aripa stângă
eşalonată spre răsărit în legătură cu C. XI.
— Corpul XI trebuiă să ocupe cu aripa dreaptă Darmocsa.
Comunicaţiile din valea Şiretului trebuiau distruse.
Acţiunea s’a desfăşurat astfel:
Pe frontul Diviziei 14-a, operă Div. 37 Austriacă în regiunea Borsec şi Div. 72
austriacă în regiunea Ditrău-Sân Miklăuş.
La 1 Octombrie, adversarul ia contactul cu avanposturile grupelor Bistricioara şi Bicaz şi
în zilele următoare începe atacul acestor grupe, fiind însă respins.
La extrema dreaptă a Div. 14-a atacurile date dinspre Belbor pe frontul detaşamentului
Bistriţa şi în sectorul trupelor ruse delà dreapta, reuşeşte să ocupe Păltinişul, Gura Glodului precum
şi poziţiile delà Vest de Neagra.
In dimineaţa de 6/X,*) detaşamentul Colonel Sander (3 batal, cu artilerie) din Div. 72,
atacă şi ocupă muntele Csiphes (1369) la aripa stângă a grupului Bicaz, ameninţând linia de co
municaţie a acestui grup. Pentru a degajă aripa stângă a diviziei, comandantul Div. 14-a constitue
detaşamentul Colonel Gherescu (3 batalioane) care atacând prin surprindere în dimineaţa de 7/X,
recucereşte muntele Csiphes, ia prizonieri 5 ofiţeri, 1 cadet, 5 plutonieri şi 514 soldaţi şi un mare
număr de arme şi mitraliere. Colonelul Sander este el însuşi rănit. In zilele următoare, se ocupă
fără rezistenţă din partea adversarului poziţiile de la Köreshavas.
După această acţiune, operaţiunile pe frontul Div. 14 încetează.
Pe frontul Diviziei 7-a, Armata I austriacă începe ofensiva în ziua de 1/X cu Diviziile 61 şi 39.
*) La acşaslă dată Div. 14 fusese trecută sub ordinele A, IX rusă,

Divizia 61 austriacă atacă între 1-3/X pe văile Trotuşului, Sultei şi Ciobănaşului, având ca
obiectiv ocuparea regiunei Moineşti şi respinge grupul Gliimeş (R. 14 I. şi 1/4 A.), până în
valea Trotoşului.
Divizia 39 austriacă atacă în acelaş timp grupul Uz (R. 27 1. şi 1/8 A.) fără a puteâ
progresă.
Comandantul Div. 7-a se hotărăşte în ziua de 4/X a contraatacă, bătând în parte cele 2
divizii austriace. Planul contraofensivei eră:
— Grupul Uz trebuia să se menţină pe poziţiile întărite ce ocupă.
— Grupul Trotuş, întărit cu R. 16 I. din rezerva diviziei, trebuiă să atace de front, în
timp ce 1 detaşament de 3 batalioane (Colonel Boian) trebuiă să înainteze pe valea Asăului şi să
întoarcă flancul şi spatele Diviziei 61 austriace la Agaş.
In noaptea de 3/4 şi în dimineaţa de 4/X, detaşamentul Colonel Boian înaintează pe valea
Asăului, Agăştinului şi Agaşului până aproape de confluenţa cu Trotuşul, unde dă peste trenurile
regimentare ale Div. 61 depe valea Trotuşului, pe care le capturează.
In acelaş timp, un alt detaşament de 5 batalioane (Lt. Col. Ion), atacă pe valea Trotuşu
lui dinspre Asău spre Gcioasa, pe care o ocupă.
Detaşamentul Colonel Boian, sub protecţia a 2 companii flancgardă pe înălţimile de lângă
valea Agaşului, continuă înaintarea spre valea Trotuşului în spatele Div. 61 austriace, capturând
6 obuziere de 150. La satul Agaş, detaşamentul, care nu luase suficiente măsuri de siguranţă, este
surprins, oprit de front, bătut cu focuri de artilerie depe dreapta Trotuşului şi atacat în spate de o
coloană inamică care înainta dinspre Palanca spre Agaş. Detaşamentul se retrage cu mari pierderi
spre pârâul Asăului, salvând numai 14 ofiţeri şi 500 soldaţi şi aducând 320 prizonieri.
Detaşamentul Lt. Col. Ion se retrage şi el spre Asău. Divizia 7-a a avut în această zi, 19
ofiţeri şi 620 trupă morţi, răniţi sau dispăruţi şi a făcut 3 ofiţeri, 4 cădeţi şi 680 trupă inamică
prizonieri.
Contraatacul Div. 7-a din ziua de 4/X pe„ valea Trotuşului a avut drept rezultat oprirea
ofensivei Div. 61 austroungară şi a dat posibilitate Div. 7-a să-şi îndrepte rezervele pe valea Uzu
lui unde acţiunea Div. 39 A. se făcuse simţită.
Div, 39 austriacă, care la început nu putuse progresă, reià la 5/X atacul pe valea Uzului,
respinge grupul Uz până la Poiana Uzului, iar Ia 7/X până la Sălătruc.
Pentru a împiedică debuşarea inamicului prin valea Uzului în valea Trotuşului, Coman
dantul Armatei de Nord întăreşte grupul Uz cu R. 29 i. şi grupul Ghimeş cu R. 37 I. şi 1 divi
zion artilerie, toate din Div. 8-a (rezerva armatei) şi ordonă Div. 7-a să ia ofensivă cu Grupul Uz
şi să continue atacul cu Grupul Ghimeş în scopul de a pune stăpânire pe înălţimile delà frontieră.
Atacul Grupului Ghimeş este reluat în ziua de 6/X, continuă a 2-a zi, înaintându-se până
la înălţimea Gura Ciobănaşului, iar pe flancuri spre Lapoş. In ziua de 8/X grupul ajunge la Goio-
asa. In zilele următoare, atacurile date de acest grup nu mai pot progresă.
Grupul Uz opreşte în ziua de 9/X atacul Div. 39 austriacă care făceă sforţări pentru a
debuşa în valea Trotuşului la Dărmănăşti. In ziua de 10, grupul Uz întărit (total 7 batalioane)
începe atacul ordonat de armată şi după lupte care durează până la 14/X, respinge Div. 39
austriacă pe frontieră, luând 900 prizonieri.
In urma acestor lupte, frontul Div. 7-a ajunsese în ziua de 15 pe lima: Muntele Muncel
(1216) — Goioasa — vârful Edera — tăia pârâul Ciobănaşul la frontieră—cota 1342 pe Lapoş—pá
rái Chiului—pârâul Falcurilor—pârâul Cuingetului. /
Pierderile suferite de Div. 7-a între 1— 15/X,^ au fost de: 14 ofiţeri şi 146 trupă morţi,
33 ofiţeri şi 2185 trupă răniţi, 4 ofiţeri şi 1462 trupă dispăruţi.
Pierderile totale suferite de Armata de Nord delà începutul campaniei până la 15/X au fost
de : 31 ofiţeri, şi 1026 trupă morţi, 182 ofiţeri şi 5634 trupă răniţi şi 38 ofiţeri şi 2744 trupă
dispăruţi. In total 251 ofiţeri şi 9394 trupă.
Intre 1-20/X, Armata de Nord a capturat: 9 ofiţeri, 2 cădeţi, 1586 trupă, 2 tunuri, 27
mitraliere şi 4500 arme.
Ofensiva Arm. I-a nu a reuşit să atingă obiectivele propuse şi a fost respinsă peste tot
cu pierderi.
In timpul acestei ofensive, — pela 5-7/X—Comandamentul Armatei I-a auslro-ungare este
sigur informat că forţele române din faţa sa urmează a fi sporite cu forţe ruse şi că o ofensivă
128 . Războiul României
ruso-română se pregăteşte în direcţia Mercurea Ciucului. Pentru a întâmpina această ofensivă,

Comandamentul frontului întăreşte Armata I-a A. cu Div. 8 şi 10 bavareză. Div. 8 bavareză tre
buia să se concentreze la 7/X la Ciuc, iar Div, 10-a venind mai târziu trebuiâ să se concentreze
în regiunea Ghiurghiul la dispoziţia Comandamentului suprem.
După ce ofensiva inamică a fost oprită, Brig. 37 şi 1 divizion din R. 17 A. au fost retrase
de sub ordinele Div. 15-a pentru a se reconstitui Divizia 8-a, care a fost pusă la dispoziţia Co
mandamentului suprem. La 13/X şi Div. 3 Cav.—mai puţin Brig. 4-a—este scoasă de sub ordi
nele Div. 15-a şi trimisă în Muntenia la Sud de Bucureşti.’
Operaţiunile pe frontui Armatei de Nord în a doua jumătate a lunei Octombrie,

Ofensiva Grupului Schmettow la Oituz ca şi a armatei I austro-ungare pe restul frontului
Armatei de Nord, neputând atinge obiectivele propuse — eşirile de Est ale trecătorilor peste Car-
paţii Moldovei — fusese oprită la jumătatea lunei Octombrie, când frontul se stabilizează.
Corpurile de Armată ruse începând a sosi în Nordul Moldovei, iar pe de altă parte Armata
IX-a germană continuând presiunea Ia Predeal, C. Lung şi Olt, Div. 14-a este înlocuită pe front
în noaptea de 15/16.X cu Corpul 36 rus (Diviziile 25 şi 68) fiind apoi transportată la Olt. Div.
8-a, concentrată cu începere delà 22/X la Adjud, este pusă la 1/Xi la dispoziţia M. C. G. şi
transportată apoi tot la Olt.
In urma acestor înlocuiri, situaţia pe frontiera Moldovei eră următoarea :
Armata IX-a rusă (General Licinsky) apără sectorul delà valea Putnei (Nord Iacobeni) în
Bucovina până în valea Bicazului inclusiv, fiind dispusă:
— Corpul 25 rus cu Div. 65 în regiunea valea Putnei şi Div. 77 în sectorul valea Put-
nei-Iacobeni-Nord Dorna Vatră. Divizia 103 în rezervă Ia C. Lung.
— Corpul 2 rus cu Div. 3 Turkestan în regiunea Dorna Vatra — Şarul Dornei, Div. 26
în sectorul Şarul Dornei—Drăgoioasă.
— Corpul 3 Cavalerie cu Div. 10-a Cav. în sectorul Glodul-valea Negrişoara şi cu Div. 1
Don în sectorul valea Negrişoara şi mai la Sud.
— Corpul 36 rus cu Div. 68 pe valea Bistricioarei şi Div. 25 pe valea Bicaz.
In faţa Corpului 36 rus, apărând văile Bistricioarei şi a Bicazului, eră Corpul XXI austriac
cu Diviziile 37 la Nord şi 72 la Sud.
Armata de Nord eră grupată :
— Divizia 7-a în sectorul cuprins între cursul- superior al Tarcăului şi valea Doftanei,
ambele inclusiv, interzicând direcţiunea Comăneşti-Bacău.
In faţa Div. 7-a eră Corpul VI austriac cu Div. 61 A. la Nord, Brig. 1 husari la centru şi
Div. 39 A. la Sud.
— Divizia 15-a în sectorul cuprins între văile Doftanei exclusiv şi a Caşinului inclusiv,
interzicând o înaintare a inamicului către T.-Ocna şi Oneşti.
In faţa Div. 15 a, erâ grupul General Stein cu Div. 71 austriacă şi 1 regiment din Div.
8 bavareză.
— Brigada 7-a mixtă în sectorul cuprins între văile Caşin şi Bâsca Mică, ambele exclusiv,
acoperind regiunea Adjud-Mărăşeşti-Focşani.
In faţa acestei brigăzi, eră Div. 1 Cav. austriacă. .
— In rezerva Armatei de Nord, în regiune Adjudului Nou, erâ Div. 8-a.
— In rezerva Armatei 1 austriace eră Div. 8 Cavalerie şi în rezerva Grupului de Armate,
Div. 10-a bavareză.
La 25/X, Div. 6-a este trecută sub ordinele Armatei de Nord. Această divizie apără sectorul :
dealul Paltinului-muntele Siriul-Tabla Buţei.
In aceiaşi zi, Armata de Nord, care delà 1/X e ră 'su b ordinele Generalului Averescu, Co
mandantul Armatei Il-a este retrecută sub ordinele directe ale M. C. G.
Misiunea încredinţată armatei de Nord eră de a apără frontiera Moldovei, printr’o defensivă
activă care să fixeze forţele inamice din faţă, până Ia terminarea concentrărei Corpurilor ruse, când
împreună cu Armata IX rusă trebuiâ să treacă în ofensivă.
Pe frontul Armatei de Nord, până la sfârşitul lunei Octombrie, nu are loc nici o acţiune
importantă.
Războiul României |29
I, Pentru a degaja frontul Armatei 11-a şi l-a române, atacate în tot decursul lunei Octombrie
'' de către Armata IX-a germană, Comandamentul român intervenise în mai multe rânduri la Peters
burg ca Armata IX-a rusă să atace în sectorul de Nord al Moldovei şi de Sud al Bucovinei. Pe la
mijlocul lunei Octombrie, Comandamentul rus hotărăşte a atacă în acest scop cu Corpul 36 delà
I
extrema dreaptă a frontului român.
Ofensiva Corpului 36 începe la 22/X cu Div. 68 în sectorul văei Bistricioara şi cu Div.

25 în sectorul văei Bicaz, pe frontul apărat de Div. 37 austriacă la Nord şi Div. 72 austriacă
\ la Sud.
\ In prima zi a atacului, Corpul 36 rus cucereşte Bâtca Arsurilor, înaintează deoparte şi
l de alta a şoselei Tulhgeş-Corbul, şi pune stăpânire pe Zedanyhegy şi cota 1353 delà Nord.
Ä doua zi, atacul Corpului 36 rus continuând, face progrese însemnate, rupe centrul Div.
72 la Balsznyaka şi ocupă înălţimile delà Sud-Vest şi Vest.
In ziua următoare, stânga Diviziei 72 austriacă este din nou respinsă şi silită să se retragă
pe linia Smoly-Sartk-Piciorul cu Paltin, iar centrul acestei divizii din nou rupt, este asvâriit spre
: Bâtca Neagră. La aripa dreaptă, atacul Diviziei 68 rusă pornit delà Bâtca Arsurilor peste înălţimea
í 1235 este oprit de Divizia 37 austriacă.
Atacul Corpului 36 rus continuând, în ziua de 25 cucereşte înălţimea 1340 (Sud-Est Păltiniş)
7 ÿi înaintează pe frontul înălţimilor 1168-890. Pe frontul Div. 37 austriace Ruşii cuceresc înălţimile
1362 şi 1107, ajungând pe linia cotelor 1149-751 şi punând apoi stăpânire pe Tibleşul şi Piatra
Saptari.
Progresele făcute de C. 36 rus, au determinat Comandamentul Arm. I-a A, să ia din prima
zi măsuri de întărirea Corpului XXI austr/ac.
Chiar delà 22. X, Corpul de cavalerie Brüdermann (Div. 3 şi 10), aflat în regiunea Topliţa
română—Sân Miklăuş în rezerva Comandantului Grupului de Armate, este pus la dispoziţia Arm.
l-a. Aceasta întăreşte Corpul XXI austriac cir Div. 3. Cav.
Ofensiva rusă continuând a face progrese, şi Div. 10-a bavareză din rezerva Grupului de
Armate, este pusă la 23/X la dispoziţia Armatei I-a, care la rândul ei o pune la dispoziţia Cor
pului XXI.
Divizia 8 bavarează este deasemenea împinsă de armată la Top.'iţa română.
In ziua de 24/Xx Corpul XX! austriac mai este întărit cu 6 batalioane şi 2 baterii delà
Corpul VI austriac.
Astfel întărit, Corpul XXI ţrece Ia contraofensivă în ziua de 26/X. Divizia 10-a bavareză,
după o pregătire de artilerie, începe atacul în valea Nagy Patak în direcţia Bâtca Rotundă, pe
care o ocupă până la amiază, continuând apoi -înaintarea până la linia Nagyrisz Patak-Bâica
Denulilor, ocupând Kis Opcina şi închizând valea Putnei. Odată cu Divizia 10-a Bav., a atacat şi
2 regimente da cavalerie în sectorul Diviziei 37, ocupând înălţimea 1189.
In ziua când se execută această contra-ofensivă, Divizia 1 Don atacase spre Belbor şi
respinsese grupul austriac Beischky. Pentru a face faţă şi în această parte, Div. 8 bavareză inter
vine cu 2 batalioane spre Belbor.
In ziua de 27 şi Divizia 72 austriacă începe contraofensiva, reocupând la aripa dreaptă
vechile poziţii, înaintând spre Păltiniş şi închizând valea Zsedany Patak. Divizia 10-a bavareză,
continuând atacul, ocupă înaălţimea 1141 la Vest de valea Putnei şi înălţimea 1150, în timp ce
Divizia 37 cucereşte cu aripa dreaptă înălţimea 1153 şi înaintează spre Bâtca Arsurilor.
In zilele de 28, 29, 30, atacul Corpului XXI a continuat progresând însă din ce în ce mai încet,
In primele zile ale lunei Noembrie, atacurile de ambele părţi încetează şi frontul se stabilizează.
Divizia 8-a bavareză a fost readusă parte la Bra?ov, iar parte la Mercurea Cicului, în
rezerva Grupului de Armate. Divizia 10-a bavareză a rămas pe front formând împreună cu Corpul
XXI, grupul Litzmann.
O fensiva Arm atei IX germ ane la Bran ş i Predeal în O ctom brie 1916
(Schiţa 10)
ProeCtul comandamentului german ia sfârşitul lunei Septembrie după respingerea Armatei
îl roiiiâne pe frontieră, prevedeâ ca Armata IX germană să înnainteze pe tof Pontul Carpaţilor
17
Munteniei, astfel ca să poată trece munţii odată cu Românii şi îii orice caz înainte ca aceştia să
aibă timpul de a se instala solid pe poziţiile fortificate ce apărau trecătorile. Luptele de la Jiu şi
Olt arătase greutăţile operaţiilor în munţi, iar posibilitatea ca vremea să se strice a grăbit hotărârea
generalului Falkenhayn.
Atacul trebuia dat simultan prin toate trecătorile Carpaţilor care deschideau linii de invazii
în România şi acolo unde se reuşiă a pătrunde munţii, urmau a fi aduse întăririle anunţate de
M. C. G. german (Diviziile 11 şi 12 bavareze, batalioanele 4 şi 5 ciclişti, Divizia 6 cavalerie)
pentru a expoată succesul.
La Cerna nu se puteâ încercă o pătrundere din cauza dificultăţilor terenului şi a innapti-
tudinei de atac a Brig. 145 austriace. compuse din batalioane de grăniceri, finanţi şi minieri. Nici
la Surduc nu se puteâ atacă deocamdată, căci terenul şi poziţiile ocupate de adversar cereau pre
gătiri de circa 8-10 zile.
Lovitura principală trebuiâ dată asupra trecătorilor Bran şi Predeal, care deschideau co
municaţiile cele mai scurte şi mai bune pentru o pătrundere repede în centrul Munteniei spre
Bucureşti.
Imediat ce Armata II română este respinsă pe frontieră, generalul Falkenhayn ia măsuri ca
atacul celor două trecători să se facă cât mai curând şi înainte ca frontul român să
se consolideze.
Corpul I rezervă german-general von Morgen-compus din Divizia 76 germană şi Brigada
8 munte austriacă, căruia mai târziu i se va pune la dispoziţie şi Divizia 12 bavarează, avea
însărcinarea să forţeze trecătoarea Branului, îndreptându-se apoi, fie prin Dragoslavele spre Târ-
govişte pentru a întorce apărarea văei Prahova, fie prin Câmpulung-Piteşti pentru a întoarce
apărarea Oltului.
Corpul 39 rezervă german-general von Staabs- trebuiâ să atace trecătoarea Predeal cu
Divizia 51 honvezi, în timp ce Divizia 187 germană ataca păsurile Predeluş şi Bratocea, iar
Divizia 89 germană pasul Tătarul şi Buzeul.
In ziua de 26. IX Corpurile Morgen şi Staabs primise ordinul generalului Falkenhayn de
a urmări de aproape trupele Armatei II române, care în noaptea de 25/26 începuse retragerea de
pe frontul Zărneyti-Braşov-Sânpetru şi de a înnaintă hotărât cătră păsuri.
Situaţia în seara de 26. IX.
Brig. 8 munte în regiunea Piatra Craiului.
Div. 76 în luptă în regiunea între Bran şi Moeciu de jos.
Div. 51 la Temeşul de jos în luptă cu ariergardele Div. 21 române.
Div. 187 la intrarea păsurilor Predeluş şi Bratocea în faţa poziţiilor ocupate de ariergar
dele Diviziei 3 române.
Div. 89 la intrarea defileului Buzău aproape de Teliu.
Divizia 71 în regiunea Pardau
Situaţia Armatei II române.
In ziua de 26. IX Armata 11 ocupa poziţiile de la eşirea de Nord a defileurilor, fiind grupată :
Corpul III cu Div. 6 în sectorul între valea Bâsca şi valea Buzău inclusiv şi cu Div. 3
în sectorul pasul Tabla Buţei (Tătaru)-Bratocea şi Predeluş.
Corpul II cu Div. 21 călare pe valea Prahovei cu flancurile sprijinite pe înălţimele
Piatra mare şi Cristianul mare, iar cu Div. 10 ocupă înălţimele Piatra arsă sud de Râşnov călare
pe comunicaţiile din văile Vidombok.
Div. 22 ocupă poziţiile organizate din timp de pace la pasul Bran (Giuvala).
Brig. 2 Căi. pe valea Prahovei la sud de Predeal, iar Bg, 3 Căi. pe valea Buzăului în
spatele Div. 6.
Div. 4 în curs de transport spre Băicol, în rezerva Armatei II.
In curs de transport spre frontul Armatei II mai erau Diviziile 12 din Dobrogea şi 16 de
pe Dunăre.
La 26 Septembrie generalul Averescu reeă comanda Armatei II. In raportul către coman
damentul de căpetenie din aceeaşi zi, comandantul Armatei II arătă astfel situaţia;
„Linia ordonată cu No... *) nu a putut fi menţinută din cauza superiorităţii artileriei adverse
„şi deprimărei morale a trupei noastre. Chiar trupele nou sosite sunt impresionate de dezordinea
„şi deprimarea ce văd în jurul lor.
„Am dispus a se intră în defileuri pentru ca inamicul să nu mai poată uză cu atâta pre
viziune de artileria sa grea.
...„Totul va depinde de atitudinea inamicului. Dacă ne va dă ragoz să organizăm pziţiile
„pe această linie, a restabili, ordinea în haosul care domneşte şi a reîntări moralul trupelor, atunci
„rezistenţa va fi posibilă. Dacă dinpotrivă va căută să tragă profit din avantajele obţinute, atunci
„rezistenţa va deveni problematică şi va trebui să continuăm retragerea spre poziţiile de pe frontieră.
„In acest caz echilibrul nu va puteă fi restabilit de cât cu trupe proaspete“.
Luptele între 22—26. IX produseseră un mare amestec de unităţi, iar dispunerea diviziilor
pe poziţia delà Şinca-Perşani-Heviz, a făcut ca ele să se retragă pe alte direcţiuni de cât acelea
pe unde trecuse frontiera.
Comandamentul armatei a luat măsuri ca unităţile Diviziei 6 aflate la Predeal şi Bran să fie
trimise pe valea Buzăului la divizie, iar cele ale Diviziei 4 să fie concentrate şi reorganizate la Băicoi.
Atacul grupului Morgen la Bran, Rucăr şi Dragoslave.
Divizia 22 ocupă delà 26 Septembrie poziţiile organizate pe frontieră, sprijinite la est de
şoseaua Bran-Rucăr pe munte la Fundalica, iar la vest de şosea întinzându-se aproximativ dealungul
frontierei, până la Piatra Craiului. Intre această înălţime şi vârful Comisului, frontiera eră supra
vegheată de 2 batalioane din R. 10 I.
Ofensiva grupului Morgen trebuiă să se execute de front cu Div. 76 germană, iar Bg. 8
munte să întoarcă prin valea Dâmboviţei şi a Argeşului aripa stângă şi spatele Diviziei 22 române.
Brig. 8 munte porneşte din Zărneşti la 25 Septembrie, înaintează pe valea superioară a
Bârsei, ocoleşte munţii Piatra Craiului la 15 km, în flancul stâng al poziţiilor ocupate de Divizia 22,
şi coboară văile Dâmboviţei şi a Argeşului înaintând spre Rucăr în spatele Diviziei 22.
La 27. IX Brig. 8 munte trece coama munţilor Făgăraş la vest de Piatra Craiului, în timp
ce Div 76 înaintând imprudent către înălţimile Moeciu de jos este respinsă, dar cătră seară cuce
reşte această localitate.
A doua zi 28. IX Div. 76 germană se apropie de poziţia întărită ocupată de Divizia 22
română la înălţimea pasului, pe când Brig. de munte ajunge până la muntele Plagia.
La 28. IX când Brig. de munte începuse a coborâ valea Dâmboviţei, Divizia 22 observă
mişcarea de întoarcere a adversarului şi cere ajutoare urgente armaiei, raportând că nu poate face
faţă acestei întoarceri decât cu un batalion (singura trupă disponibilă). Rezerva diviziei fusese anga
jată în zilele precedente, contra Div. 76 germane,
Armata II apreciază însă că Divizia 22 are forţe suficiente pentru a menţine pe adversar
de front şi a pară întoarcerea, dar îi comunică ca a dispus ca 6 batalioane şi 3 bateri delà Arm.
I, puse de M. C. G. Ia dispoziţia Armatei II să fie îndreptate spre Câmpulung.
In ziua de 29. IX Div. 76 germană începe atacul frontului ocupat de Divizia 22, în timp
ce Brig. 8 munte înainta pe valea Dâmboviţei, spre Rucăr şi podul Dâmbovicioarei în spatele
diviziei române.
Deşi atacul de front al Diviziei 76 nu reuşeşte, sub ameninţarea Brig. 8 M-te, Div. 22
părăseşte în după amiaza zilei de 30 poziţiile delà frontiera şi se retrage pe frontul: muntele Căpi-
tanul-Fundul Neagului, între Rucăr şi Dragoslavele, barând şoseaua spre Câmpul Lung.
Pe urmele Div. 22 înaintează încet peste graniţă Div. 76 germană. In ziua de 2/X grupul
Morgen începe atacul poziţiunilor ocupate de Div. 22 şi respinge aripa dreaptă a acestei divizii,
cucerind Dragoslavele. Din ajutoarele trimise de armată, sosesc până în această zi 3 batalioane şi
2 baterii.
Faţă de presiunea grupului Morgen, Armata Il-a hotărăşte a trimite la C. Lung Divizia \2
care venind din Dobrogea, trebuiă să termine debarcarea la 5/X. După sosirea acestei divizii, '^mpeie
divizii trebuiau să ia ofensiva, pentru a respinge grupul Morgen cel puţin d in c o lo , rd^,pp|ÎÎiHë Jdela
Posada. _ _
In acest scop,comandam entul Armatei Il-a dă instrucţiuni Dîvizfëi’^2; Sä;
ori ce preţ poziţiile ce ocupă, până la sosirea Diviziei 12, ia rífli cázüL câhd este ' Silită^ şă tedei^e
teren, să se retragă pe dealul Clăbucet, Poiană Lunşa, pentru sa rnref-
vină pe frontul Mănăstirea Nămăeşti-muntelş h,îkn *)
*) Eşirile de nord a l e , . . . . . . y; „ i s n r ;i im -O
In noaptea de 2/3 Oct., Div. 22 rupe lupta şi se retrage pe poziţia delà nord Nămăeşti-
muntele Mateiaş, călare pe văile Dâmboviţei şi a Argeşului, poziţii pe care respinge atacurile date
de grupai Morgen în ziua de 3.
Succesele obţinute de grupul Morgen pe această principală linie de invazie, determină pe
generalul Falkenhayn să întărească acest grup cu Div. 12 bavareză sosită atunci la Braşov.
In ziua de 4 IX, Grupul Morgen continuă atacul fără a putea însă progresă. In această zi
începuse a sosi Div. 12 română (până seara 6 batalioane şi 3 baterii) care intervine în luptă cu
2 batalioane.
In ziua de 5X, soseşte şi restul Div. 12. Ambele divizii (11 şi 12) constituesc „Grupul
Nămăeşti“ sub comanda Comandantului Diviziei 12 (General Găiseanu). Grupul Nămăeşji este
întărit cu 4 baterii artilerie grea (1 de tunuri 105, 1 de obuziere 150, şi 2 de obuziere 210).
Frontul de luptă al grupului Nămăeşti se stabileşte pe linia : Piscul Urlei-Mateiaşul-Măgura-Poiana
Lungă-Piscul Clăbucet-muntele Strâmbul,
Ofensiva proectată de Armata ll-a pentru a respinge grupui Morgen, este amânată până
la 7*8 Oct. când trebuia să sosească Div. 3 trăgători rusă, din Dobrogea, pe care M. C. G. o pusese
la dispoziţia Armatei U-a. Această ofensivă trebuia să se execute cu Div. 22 de front, cu Div. 12
asupra aripei stângi a grupului Morgen, iar o brigadă din Div. 3 trăgători rusă trebuia să atace
flancul stâng al aeestui grup delà Petroşiţa înspre muntele Leaota.
La 8 Oct. însă, din cauza situaţiei din Dobrogea unde armata IU-a bulgară reluase ofen
siva la 6/X, M. C. G. contramandează trimiterea Div. 3 trăgători rusă, pe care o întoarce din
drum în Dobrogea. Şi ofensiva grupului Nămăeşti este deasemenea contramandată.
Intre timp grupul Morgen fusese întărit cu Div. 12 bavareză şi la 8IX reia atacul pe fron
tul grupului Nămăeşti cu Div. 76 la aripa stângă, Div. 12 bavareză la centru şi Brig. 8 M-te la
aripa dreaptă.
Până la 13/X grupul Morgen atacă neîncetat, căutând să învălue cu Brig. 8 M-te aripa
stângă a grupului Nămăeşti pe la Lereşti-Cândeşti. Atacul nu poate înainta decât la aripa sa dreaptă,
unde stânga Div: 22 este treptat împinsă între 9—13/X până la sud de Lereşti-dealul Măgura-sud
cota 889.
La 14 şi 15/X, stânga grupului Năm ieşti contraatacă şi ocupă Lereşti, ajungând pe linia
cota 719-dealurile Tobolea şi Ferigei.
Astfel grupul Morgen care la început obţinuse succese uşoare, delà 4 Octombrie nu mai
putuse să câştige decât foarte puţin teren Ia aripa dreaptă, cu toate sforţările făcute şi întăririle
primite (Div. 12 bavareză). In special cu toate atacurile date nu putuse cuceri muntele Mateiaş,
bine organizat şi apărat. Iar când la Í4/X aripa stângă a grupului Nămăeşti începe contra atacul,
grupul Morgen „este mulţumit să poată rezista“ *).
Brig. 3 călăraşi depe valea Buzăului este adusă la stânga grupului Nămăeşti pentru a face
legătura cu Arm. I-a. Brig. 2 călăraşi, făcea legătura între Grupul Nămăeşti şi Div. 10-a.
Din ziua de 16/X luptele pe frontul Nămăeşti stagnează pentru a reîncepe la începutul
lunei Noembrie.
O fensiva C orpului 39 germ an la Predeal. Luptele din luna O ctom brie.
Corpul 39 rezervă german, (General Staabs) aveă însărcinarea să forţeze trăcătoarea Predea
lului cu Div. 51 Honvezi şi parte din Div. 187 germană, în timp ce restul Div. 187 atacă de
monstrativ laPredeal şi Bratocea, iar Div. 89 germană la pasul Tătarul şi Buzău.
Imediat după luptele delà Braşov, — în seara de 26/1X — Generalul Falkenhayn împinge
grupul Staabs pe urmele Armatei II română în retragere, în scopul de a ocupă prin surprindere
trecătorile.
La 26/IX, Div. 21 ocupase poziţiunea călare pe valea Prahovei, sprijinită pe înălţimile
Piatra Mare şi Cristianul Mare, iar Div. 10-a ocupă înălţimea Piatra Arsă la sud de Râşnov, călare
pe văile Vidombac. Div. 3-a ocupase eşirile de nord ale defileurilor delà Predeluş şi Bratocea, iar
Div. 6-a eşirile de nord ale defileurilor, Tabla Butii şi Buzăului.
La 27/IX, Grupul Staabs începe mişcările către trecători. înaintarea întîmpiriă oarecare difi
cultăţi din cauza serviciilor şi a neputinţei de a se stabili încă comunicaţiile dinapoi. După lupte*)
*) Q-ral FaJkenhaitj. Campania Anm IX germană contre Românilor şi Ruşilor.

eu ariergardele române, Div. 51 Honvezi ajunge până seara Ia Temeşul de Sus, iar Div. 187 la
pasul Predeluş până la graniţă.
La 28/1X, Grupul Staabs începe atacul la Predeal cu Div. 51 Honvezi. Divizia 21 şi dreapta
Div. 10-a se retrag pe poziţia delà frontieră. In acelaş timp Diviziile 3 şi 6 sunt respinse pe pozi
ţiile depe frontieră, Div. 3-a apărând păsurile Predeluş şi Bratocea, iar Div. 6-a Tabla Buţii şi
valea Buzăului.
Div. 89 germană ocupă în ziua de 27/IX bazinul întorsătura Buzăului şi linia de despăr
ţire a apelor între Transilvania şi România, la 28 atinge graniţa la Crasna, iar la 29 trece graniţa
şi respinge trupele române ale Div. 6-a spre Cheia.
Div. 187 ocupă până la 29'X linia Predeluş—Prisaca precum şi creasta munţilor deoparte
şi de alta a pasului Predeluş.
La 29/IX. Div. 51 Honvezi, întărită cu 10 baterii grele *) după un puternic bombardament
(ie artilerie, atacă şi cucereşte muntele Susai care domină poziţiile delà Predeal. Div. 21 contraatacă
însă şi-l reocupă în parte.
Delà 30/1X, până la 10/X, timp de 10 zile gara şi satul Predeal precum şi primele linii ale
poziţiei delà Predeal, sunt incontinu bombardate şi răsturnate. Atacurile violente şi repetate date de
adversar, sunt toate respinse de Div. 21 întărită cu 1 regiment din rezerva armatei (Div. 4-a) şi
cu câteva batalioane din Div. 10 şi 16. Divizia 51 Honvezi nu reuşeşte în acest timp decât să
cucerească la 4/X muntele Susai şi să pună stăpânire pe muntele Clăbucetul Taurului. Contraata
curile date de Div. 21 în zilele de 7, 8 şi 9 pentru, a reocupă aceste două înălţimi depe care adver
sarul ameninţă dreapta apărărei Predealului, nu reuşesc.
In acest timp, Div. 89 germană presă puternic pe valea Buzăului, ceeace a determinat
comandamentul armatei să întărească această divizie cu Brig. 42 Inf. şi 1 divizion artilerie din Div.
16. Tot în acel sector mai sunt trimise la începutul lunei Octombrie 23/a baterii tunuri 105 şi 120.
La începutul lunei Octombrie Grupul Prahova fusese întărit cu 2 baterii tunuri 105 şi 12Ó.
la mijlocul lunei cu încă 11/2 baterii tunuri 120, iar la sfârşitul lunei cu 1 baterie obuziere 150i
Divizia 51 Honvezi întărită cu părţi din Div. 187 reiă în ziua de 10 atacul la Predeal şt
pune stăpânire pe gara Predeal iar a doua zi pe satul Predeal.
Divizia 21 fiind slăbită de bombardamentul şi luptele neîntrerupte şi rămasă cu 3000 oameni,
comandamentul Armatei Il-a ordonă la 11/X ca apărarea să fie retrasă pe a doua poziţiune delà
Zamora, la sud de A zuga.
Retragerea se execută în noaptea de 11/12. Divizia 21 este retrasă pentru a fi reorganizată,
la Sinaia. Frontul este ocupat de Div. 4-a la dréapta şi Div. 10-a la stânga pe linia : Unghia
Mare—Clăbucetul Azuga—Clăbucetul Taurului—Clăbucetul—vârful la Cleşte şi mai departe dealungul
frontierei până la muntele Omul.
In ziua de 13 adeversarul începe atacul nouei poziţiunei cu Div. 51 la aripa dreaptă şi
parte din Div. 187 la est de şosea şi cucereşte Clăbucetul Azuga şi Clăbucetul Taurului. O încer
care a Div. 4-a de a recuceri aceste înnăltimi în noaptea de 13/14, nu reuşeşte.
In zilele următoare adeversarul continuând atacul, reuşeşte a cuceri Clăbucetul Baiului şi
muntele Clăbucet.
Cum stăpânirea tuturor acestor înălţimi eră foarte necesară pentrn o bună apărare, Diviziile,
4 şi 10 încearcă a le recuceri. Contraofensiva executată de aceste divizii în ziua de 19 reuşeşte a
reluă cea mai mare parte din terenul pierdut în ultimele zile, dar seara în urma unui contraatac
dat deadversar, diviziile sunt respinse pe poziţiile de plecare.
In zilele delà 20—23, Div. 51 şi 187 continuă atacul susţinute de un foc intens de artilerie;
grupulPrahova, a cărui rezerve fuseseră consumate în luptele precedente, se menţine cu greutate
pe poziţia pe care fusese respins şi care se prezentă în condiţiuni destulde desavantajoase unei
bune apărări, mai toate înnăltimele fiind în mâinele inamicului.
In ajutorul Armatei Il-a M. C. G. trimite 2 regimente infanterie (55 şi 83), cu care în
zilele de 26 şi 27 se încearcă din nou a se recuceri terenul pierdut pe valea Prahovei, fără a se
reuşi însă.
*) 2 baterii tunurj 104, 5 baterii obuziere 150, 2 baterii portiere 210 şi 1 baterie portiere 305,
întrucât pe valea Prahovei se identificase unităţi din Div. 187 germană care la începutul
lunei eră în întregime pe frontul Predeluş—Bratocea. comandamentul Armatei Il-a ordonă Div. 3-a
de a atacă la Bratocea pentru a atrage forţe din faţa grupului Prahova. Ofensiva executată în acest
scop de Div. 3-a în zilele de 21 şi 22 nu poate câştigă teren.
Deasemenea, încereările făcute de Div. 187 la Predeluş şi de Div. 89 la pasul Tătarului şi
pasul Buzăului de a câştiga teren, nu reuşesc.
La sfârşitul lunei Octombrie atacurile grupului Staabs sunt oprite.
Forţele Armatei il-a sunt astfel regrupate :
Divizia 6-a este trecută sub ordinele Armatei de Nord în ziua de 25. Brigada 7-a mixtă
trecuse sub ordinele aceleiaşi Armate în ziua de 15.
Diviziile 3 şi 16 constituesc Corpul 3 Armată, iar Diviziile 4 şi 10 Grupul Prahova.
Corpul II Armată (Grupul Nămăeşti) rămâne cu aceiaş compunere: Diviziile 12 şi 22 şi
Brigăzile 2 şi 3 călăraşi.
Divizia 21 rămâne în rezerva armatei la Băicoi.
Divizia 16-a, a cărei unităţi fusese trimese în luna Octombrie pe văile Buzăului, Prahovei
şi la C.-Lung, este reconstituită şi la sfârşitul lunei schimbă pe front Divizia 10-a, care este retrasă
în rezerva Armatei şi trimisă pentru refacere la Ploeşti. La 31/X, această divizie este trecută în
rezervă M. C. G.
O fensiva grupului Krafft la Olt. Luptele din luna O ctom brie.
(Schija 10).
Proectul ofensivei.
La 26. IX, odată cu atacul grupului Staabs şi grupului Morgen la Predeal şi Bran, unde
după directivele M. C. G. german trebuia să se facă sforţarea principală, Generalul Falkenhayn
ordonă Generalului Krafft să atace la Olt. In acest scop îi pune la dispoziţie Brig. 2 munte delà
Petroşani şi Brig. 10 munte, ce debarcă la Sibiu.
In afară de aceste forţe, cu care începe ofensiva, grupul Krafft mai este întărit pe la mijlocul
lunei Octombrie cu câte un regiment din Diviziile 11 şi 8 bavareze şi cu 2 regimente Landsturm
germane.
Scopul urmărit prin ofensiva generalului Krafft era forţarea apărărei Oltului şi pătrunderea
în Muntenia prin văile Topologului şi Argeşului spre Curtea de Argeş şi Piteşti, în acelaşi timp cu
încercarea pe care o făcea grupul Morgen de a pătrunde pela Câmpul Lung spre Piteşti. Ambele
ofensive convergând spre Piteşti, aveau să se ajute una pe alta. In aceiaş timp se speră, că acest
atac va atrage forţele Armatei I-a română, în special cele delà Jiu, uşurând sarcina ofensivei pre
gătite în această parte.
Atacul la Olt trebuia să se execute de front călare pe valea Oltului de către Corpul'Alpin,
în timp ce la aripa stângă Brig. 2 munte avea să execute o mişcare de întoarcere prin văile Topo
logului şi a Argeşului, iar la aripa dreaptă — vest de Olt — Brig. 10 munte avea să execute o
mişcare similară pe valea Lotrului.
Situaţia Corpului I român în ajunul ofensivei.
După retragerea ce a urmat bătăliei delà Sibiu, Corpul I Armată apără sectorul călare pe
Olt delà valea Argeşului (muntele Negoiul inclusiv) până la Bucolia (muntele Bora) exclusiv, fiind
dispus cu divizia 23 la est.de Olt şi cu divizia 13 la vest de Olt. (inclusiv Oltul).
Prima poziţ e de rezistenţă a Corpului I de Armată era jalonată de linia : Coţi — Câineni
Zănoaga — înălţimea nord valea Curpenului — gara Lunci — dealul Vlad — dealul Stânga Murgaşului —
sud stâna Gligomanului — nord Jariştea Mare — vârful Sântul Calului — vârful Dalmelor. In general
dar, frontul Corpului I Armată urmă pe stânga Oltului creasta depe frontieră, iar pe dreapta râu ui
linia Câineni — Robul — Voineasa.
înapoia acestei prime poziţii era prevăzută o a doua linie de rezistenţă şi anume : Măgura —
Pleşul — vârful Gorganului vârful Rigloul — vârful Veveriţa — vârful Pietrosul — vârful Arsurei —
vârful Vatalului — nord Voineasa.
După bătălia delà Sibiu, Corpul I Armată rămăsese cu : Div. 13 (19 batal., 9 baterii), Div
23 (19 batal, şi lObatr.), Brig. 1 Călăraşi şi 2 baterii tunuri 120.
La 29/IX, forţele corpului I Armată sunt slăbile cu 4 batalioane luate de Armata l-a, iar la
3/X cu alte 3 batalioane trimise la Câmpul Lung.
D e s fă ş u ra re a o p e ra ţiu n ilo r.
Ofensiva grupului Krafft începe la 3 Octombrie.
La vest de Olt Brig. 10 M-te, plecând după muntele Robul, începe atacul în direcţiunea
Goloţeni. In prima zi — 3/X — cucereşte poziţiile ocupate de Div. 13-a pe Pietroasa şi Veveriţa.
Contra atacată însă de Div. 13-a, pierde până la 5/X aceste poziţiuni şi abia se poate menţine pe
muntele Robul şi Murgaşul.
La est de 01t, Brig. 2 munte plecată delà Avrig, urcă munţii Făgăraş la peste 2000 m.
înălţime şi în ziua de 4 pornind delà vârful Moscovul ajunge până seara la Fata Sfântului Ilie şi
Comarnic, în timp ce în aceiaşi zi Corpul Alpin respinsese trupele Div. 23 depe muntele Suru şi
cota 1824.
In ziua' de 5, Brig. 2 munte continuă înaintarea spre sud. îngheţul şi gerul care începuse
în munţi, făceau însă transporturile şi aprovizionările aproape imposibile. In ziua de 6, Brig. 2
munte continuă, înaintarea trecând peste înâlţimele Poiana Lungă şi muntele Fruntul, ajungând până
la Sălătruc. * . . .^
In acest timp, Corpul Alpin nu putuse cuceri până în ziua de 8 decât Fata sfântului Ilie
şi Morgavul, întâmpinând la aripa dreaptă — pe dealul Vadului şi Pleasa — o puternică rezistenţă
din partea Div. 13-a, pe care nu o poate învinge. In ziua de 9, Corpul Alpin reuşeşte a înainta
şi cu aripa dreaptă, cucerind muntele Veveriţa şi satul Câineni, precum şi Grăbleştii şi Găuşanii,
după ce Div. 23, în urma înfrângerei din ajun în sectorul Fata Sfântului Ilie, se retrăsese pe frontul
Boişoara-Racoviţa.
Grupul Krafft, reuşind să înainteze simţitor la aripa dreaptă a Corpului I pe văile Topolo-
gului şi a Argeşului, Armata I-a trimite în ajutorul acestui corp 8 batalioane şi 2 baterii, în majo
ritate delà Jiu.
Pentru a restabili situaţia la aripa dreaptă, Corpul I Armată formează în ziua de 7 detaşa
mentele Colonel Cihosky şi Colonel Moşoiu, fiecare cu 6 batalioane şi 2 baterii, cu însărcinarea de
a contraatacă şi respinge inamicul, care înaintase pe văile Topologului şi a Argeşului.
In ziua de 9/X situaţia Corpului I Armată era :
Divizia 23 pe frontul Călugărul — Stâna Zănoaga — Omul de Piatră — Cărbunarul.
Divizia 13-a pe frontul Robeşti — Rigloul — Veveriţa — Pietrosul — vârful Arsurei — vârfu
Vătafului.
Detaşamentul Colonel Cihosky în zona Clocotici — Şuiei — Oeşti.
Detaşamentul Colonel Moşoiu în zona Titeşti — muntele Sula.
Detaşamentul Colonei Olteanu (un- batal, şi 3 escadr.) la Călugărul şi Zănoaga.
Contra ofensiva detaşamentelor Colonel Cihosky şi Colonel Moşoiu, la aripa dreaptă a Cor
pului I Armată începe în ziua de 9 şi continuă în zilele de 10 şi 11. Rezultatele sunt că Brig. 2
munte austriacă, care ocupase Sălătrucul şi care operând într’un teren foarte accidentat în care a-
provizionările din cauza timpului rău devenise aproape imposibile,— este silită să se retragă în con-
diţiuni foarte grele pe muntele Fruntul şi apoi la Poiana Lungă.
Pe frontul Corpului Alpin, contratacul nu poate face însă progrese.
In zilele de 11, 12 şi 13, atacuri şi contratacuri fără rezultat se dau dintr’o parte şi alta la
Cărbunarul, Omul de Piatră şi Mormântul.
Faţă de rezistenţa întâmpinată de Corpul Alpin la aripa dreaptă pe frontul Bumbeşti şi
Zănoaga, generalul Falkenhayn dispune a se întări acest sector cu forţe luate delà vest de Olt şi
în ziua de 14 Corpul Alpin reia atacul cucerind Mormântul — Omul de Piatră — Boişoara şi Stâna
Zănoaga. Divizia 23 se retrage în desordine, ocupând posiţia întărită : Copăceni — Clocoticiul — Cu-
coiul — creasta est Titeşti, având o linie înaintată la nord de Titeşti, călare pe şoseaua Boişoara —
Titeşti — Racoviţa.
In aceiaşi zi, adversarul înaintase şi în sectorul Argeşului delà Cumpăna pe valea Rea. în
cercarea de a-1 respinge în această parte nu a reuşit.
In ziua de 18 Corpul Alpin ajunge în faţa nouei poziţiuni ocupată de Div. 23 şi începe a-
tacul fără a putea câştiga teren în primele zile. Pentru a respinge înaintarea Corpului Alpin, Cor
pul I formase detaşamentul Colonel Bădescu (5 bat. şi 2 baterii munte) adunat la muntele Sule şi pus
la dispoziţia Div. 23, în scopul de a atacă flancul stâng şi spatele Corpului Alpin în direcţia mun-
telul Miglele — Titeşti. Acţiunea acestui detaşament începe în ziua de 20. când ajunge la nord de
muntele Miglele, de unde ne mai putând înaintâ, se înapoiază pe muntele Sule pentru a acoperi a-
ripa dreaptă a Div. 23.
Corpul Alpin, continuând atacul, Divizia 23 începe să cedeze peste tot. Obosită şi desorga-
nizată, nemai având decât un efectiv de 125 ofiţeri şi 6000 oameni, Div. 23 nu mai poate opune
nici o rezistenţă în zilele de 23 şi 24 şi se retrage pe poziţia : muntele Omul—Satul Poiana—dea
lul Poiana Spinului. Din cauza retragerei Div. 23, Div. 13-a este retrasă pe linia Pleşoiul—Poiana
Sulica—înălţimile nord Drăgăneşti, călare pe Olt,
Presiunea continuă şi progresul făcut de grupul Krafft pe valea Oltului, Topologului şi a
Argeşului, determină Comandamentul de căpetenie român să întăriască Corpul I cu Div. 14-a, care
luată delà Armata de Nord după înlocuirea ei cu trupe ruse, fusese îndreptată spre Bucureşti în re
zerva M. C. G. Divizia 14-a începe a debarcă la Curtea de Argeş în ziua de 26/IX.
Această divizie trebuia adunată în zona Sălătruc,'rămânând la dispoziţia Armatei I-a şi ur
mând să înlocuiască pe front trupele obosite ale Diviziei 23, după terminarea manevrei proectate de
Corpul I, pentru a respinge forţele inamice ce înaintase la est de Olt.
Această manevră trebuia să se execute cu aripa stângă a Corpului 1 Armată — Div. 13-a—
care avea însărcinarea să atace adversarul de pe dealul Negru, Robul şi Murgaşul şi apoi să se
abată spre est, spre dealul Gorganului, după care, ţinând înălţimile Rigloul—Veveriţa şi Pietrosul, să
atace dealul Cărbunarul dinspre Vest, Est şi Sud. Oltul trebuia trecut prin vad şi pe podul delà
Drăgăneşti.
Înainte de a se începe această manevră, Corpul Alpin reia atacul şi în ziua de 26 cuce
reşte muntele Sula şi Poiana Spinului ocupate de Div. 23, înălţimi cari sunt îusă recucerite în noap
tea de 26/27 cu ajutorul batalioauelor din Div. 14-a. In aceiaş zi, Brig. 2 munte atacă şi progre
sează în sectorul Sălătruc—muntele Frunţile, iar a doua zi cucereşte Măgureaua şi Muntişorul, con
tinuând înaintarea spre sud.
Ofensiva Corpului I Armată începe în ziua de 28 şi se continuă în zilele de 29 şi 30,
reuşind a face progrese, în unele sectoare şi a opri pentru câtva timp ofensiva germană. Divizia
13- a, pe dreapta Oltului cucereşte muntele Popovici. Divizia 23 recucereşte Poiana Spinului, iar Div.
14- a muntele Frunţile. Această ultimă divizie, înainte de a putea scliimâ trupele Div. 23, aşa cum
fusese proectat, a fost băgată în luptă la extrema dreaptă a Corpului I, iar unităţi din ea întărise
şi alte sectoare delà centru şi chiar delà aripa stângă.
In ziua de 31 atacurile şi de o parte şi din cealaltă, sunt pentru câteva zile oprite.
Prim a ofen sivă germ ană la Jiu (10—16 X).

(Schiţa 11)
La sfârşitul lunei Septembrie, în proectul de a surprinde trecătorile Carpaţiior, generalul
Falkenhayn hotărâse a ataca simultan toate păsurile cari deschideau linii principale de invazie.
La Jiu însă, din cauza dificultăţilor prezentate de teren (defileul îngust al pasului Surduc)
şi din canză că frontul era relativ de mult stabilizat şi deci întărit şi organizat, ofensiva necesita
pregătiri de cel puţin 8— 10 zile *), precum şi întărirea cu noui forţe a grupului general von Busse
(Brig. 144 lnf. şi 1 batal, şi 1 baterie din Div. 187).
In consecinţă, în timp ce la 26/IX generalul Falkenhayn ordonă atacul imediat Ia Olt, Bran,
Predeal, etc.—dispune a se face pregătirile necesare pentiu o ofensivă la Jiu şi îndreaptă în această
parte Div. 11 bavareză, Div. 6-a cavalerie şi batalioanele IV şi V ciclişti, întăriri trimise de M. C,
G. German.
Generalul Falkenhayn justifică astfel hotărârea de a ataca şi la Jiu.- „Terenul de o parte şi
„de alta a păsurilor Surduc şi Vulcan ofereâ posibilităţi de întoarcerea poziţiilor române. Munţii erau
„mult mai îngoişti ca in altă parte, putând fi pătrunşi în condiţiuni avantajoase în una sau 2 zile.
„Aci se puteau aranjâ operaţiuni cu perspectivă întinsă. Dacă se isbutea ca, în timp ce inamicul era
„fixat pe front, să se arunce prin munţi pe flancuri masse mari de cavalerie cu susţineri de infan
terie, atunci s’ar fi slăbit nu numai grupurile române care barau această şosea şi pe aceia din Or-
„şova, dar ar fi fost perspective de a se sdruncinâ şi dislocă întreaga apărare a munţilor“,
*) O-ral Falkenhayn. Campania Arm. IX contra Romäniiör şi Ruşilor.

Ofensiva la Jiu necesitând o pregătire de 8— 10 zile, generalul Falkenhayn dispune ca în

acest timp Brig. 2 austriacă să fie transportată delà Jiu la Olt, unde împreună cu celelalte trupe,
Corpul Alpin şi Brig. 10 munte, să se execute o ofensivă demonstrativă, cu scopul de a atrage în
această parte forţe române, slăbindu-se apărarea Jiului. Ofensiva executată de grupul Krafft la Olt
între 3— 10 (şi continuată apoi) a avut în adevăr efectul urmărit, căci în acest interval de timp
s’au transportat delà Jiu la Olt 8 batalioane şi 2 baterii.
Situafia la Jiu la 10/X.

Cu execuţia ofensivei la Jiu a fost însărcinat Grupul General Kneussel, compus din: Dlv.
11 bavareză, Brig. 144 austriacă, batalioanele IV şi V ciclişti şi Div. 6-a cavalerie. In total 17
batalioane, 24 escadroane şi 20 baterii (din care 2 de obuziere grele şi una de mortiere) şi 2 ba
talioane de ciclişti.
In curs de transport era Div. 7-a cavalerie şi 2 batalioane würtembergbeze de munte.
Apărarea sectorului delà Jiu era încredinţată Div. II română, având 17 batalioane, 2 esca
droane şi 15 baterii, fiind grupată:
— Detaşamentul Obârşia Lotrului (1 batal.), aflat Ia Poiana Muerei şi Bucolea pentru legă
tură cu Corpul I.
— Brig. 21 Mixtă (5 batal, şi 4 baterii) între Prisloape şi defileul Jiului inclusiv.
— Brig. 22 Mixtă (7 batal, şi 10 baterii) între defileul Jiului exclusiv şi dealul Scurtul
inclusiv.
— Detaşamentul Maior Truşculescu (2 batal, şi 2 baterii) pe dealul Muncel.
— Detaşamentul Oslea şi Rostovanul (3 companii) pentru legătura cu Div. l-a delà Cerna.
— Rezerva diviziei: 1 batalion la Bumbeşli,.2 escadroane şi 1 companie ciclişti la Horezul.
Divizia aveă 12 batalioane în linia l-a, 4 batalioane în linia 2-a în rezervă de sectoare şi
1 batalion jn rezerva diviziei.
Armata l-a nu aveă pentru un moment vre-o rezervă ; toate disponibilităţile armatei fuseseră
angajate la Olt în luptele delà 3-10 Octombrie.
M. C. G. ordonase la 9/X o nouă grupare a forţelor Armatei I şi anume :
— Div. 1 (aflată la Cerna) cu o brigadă la Cerna, o brigadă la Jiu şi o rezervă de divizie
Ia Filiaşi.
— Corpul I Armată să apere defileul Oltului, cu o divizie în linia l-a, o brigadă în rezervă
Corpului de armată la Călimăneşti şi o brigadă în rezerva armatei la Piatra Olt.
— Div. 11 în rezerva M. C. G. la Piteşti.
Deplasările de trupe în vederea acestei regrupări trebuiau să înceapă la 11. X; cum adver
sarul a început atacul în dimineaţa de 10. X, ele nu au mai avut loc.
Planul atacului german.
O forţare de front a pasului Surduk (Lainici) având puţine posibilităţi de reuşită, coman
damentul german hotărăşte : a fixă atacând de front forţele române la păsurile Surduk şi Vulcan
şi a întoarce apărarea pela Vest prin comunicaţiile :
— Cornul Zănoagei-Scurta-Vai de Ei.
— Şigleul Mic-Dealul Pleşului-Dobriţa.
— Comunicaţia Pârâului Rostovanul-D. Arcanului-Frânceşti.
Gruparea forţelor grupului Kneussel şi dispozitivul de atac eră următorul:
a) Grupul Schutz (6 batalioane, 6 baterii tunuri câmp, 1 baterie obuziere de câmp) trebuia
să atace defileul Surduk.
b) Grupul general von Busse cu Div. 11 bavareză (9 batal, şi 3 baterii munte, 2 baterii
obuziere câmp, 2 baterii obuziere grele, 1 baterie mortiere) trebuia să întoarcă defileul Surduk,
înnaintând pe 4 coloane în sectorul dealul Arcanului-pasul Vulcan (inclusiv) astfel :
— Coloana Levchy (2 batal.) trebuia să atace pasul Vulcan;
— Grupul Col. Berger (6 batal.) trebuia să înnainteze cu 4 batalioane prin Cornul Zănoâgeb
Scurta—D. Leşului şi 2 batalioane prin Şigleul Mic-dealul Pleşului-Dobriţa.
18
— Grupul Colonel Schmidt (1 batalion) urmat de Div. 6 Cav. trebuiâ să înainteze peste
dealul Arcanului, fără nici o restricţiune asupra greutăţilor pe care ie prezentă terenul muntos, cu
misiunea de a deschide eşirile din munţi pentru celelalte trupe. In acest scop, Div. 6 cav., germană
de îndată ce avea să pătrundă în câmpie, trebue să întoarcă apărarea frontului delà Jiu.
Pentru ca divizia de Cavalerie să nu fie împiedecată în executarea manevrei de întoarcere,
de trupe române trimise delà Cerna, prin Baia de Aramă, Bg. 145 austriacă din faţa Div. 1 delà
Cerna a primit ordin să atace pentru a fixă trupele din fata sa. Acest atac nu a început însă
decât la 14 X.
c) Grupul Stavinsky 2 batalioane şi 2 baterii obuziere câmp trebuia să fixeze trupele
mâne, la est de Jiu.
D esfăşurarea ofen sivei germ ane.
In ziua de 10. X dimineaţa, Grupul Kneussel atacă tot frontul între defileul Surduk şi dealul
Arcanului şi ocupă peste tot crestele de pe frontiera pe care erau instalate trupele Div. 11, afară de
Obârşia Merişor şi pasul Vulcan, unde trupele noastre (Bg. 22 Mixtă) resping atacurile.
Comandantul Div. 11 română, aflând în primul rând de retragerea trupelor de pe dealul
Cândeţu, trimite rezerva diviziei (1 batalion aflat la Bumbeşti) în această parte; mai târziu însă
fiind informat că şi în sectorul de Vest trupele noastre cedează peste tot, schimba drumul rezervei
spre Buliga. Rezerva însă nu poate interveni până seara.
Seara, când toate crestele delà Jiu erau în stăpânirea inamicului, Comandantul Div. 11 ra
portează Armatei I că situaţia e foarte critică, că nu mai dispune de pici o rezervă şi cere 5 bata
lioane în ajutor. Armata răspunde că nu poate trimite ajutoare şi cere diviziei să facă faţă atacului
cu ce are.
In ziu a de 11 O c to m b rie .
Pe frontul Bg. 21 Mixtă, un atac local, sileşte 2 batalioane să se retragă la Sud de pârâul
Polatişte.
In sectorul Brig. 22 Mixtă, Grupul genera! von Busse începe la ora 7 atacul Obârşiei Me
rişor şi pasului Vulcan, singurele creste rămase în stăpânirea noastră şi în acelaş timp continuă
atacul în restul sectorului până la dealul Scurtu, silind la retragere toate trupele din această parte.
Detaşamentul care ocupă dealul Scurtu fiind împrăştiat şi pus în dezordine şi linia Gura Plaiului-
Gruia Mare-Vai de Ei fiind perdută, situaţia trupelor delà Obârşia Merişor şi pasul Vulcan, care re
zistau, este compromisă şi retragerea Bg. 22 Mixtă începe pe’ tot frontul’, executându-se pe două
direcţii:
— Grosul (6 batalioane) formând detaşamentul Colonel Obogeanu se retrage în direcţia
Schela-Porceni şi după ce rezistă câtva timp pe înălţimile delà Buliga, se retrage la Poiana iui Mi-
haiu Vite a u, unde rezistă până a 2-a zi.
—z 4 companii se retrag în direcţia Gura Plaiului-Gruia Mare-Vai de Ei.
Pentru a opri înaintarea grupului Colonel Berger spre Gruia Mare, care compromitea retra
gerea grosului Bg. 22 Mixtă, Comandantul Div. 11 trimite la Gruia Mare Vai de Ei toată rezerva
(1 batalion trimis în ajun spre Buliga, 1 escadron şi compania de ciclişti).
Detaşamentul Maior Truşculescu, tăiat încă din ziua precedentă de trupele Bg. 22 Mixtă, şi
atacat în dimineaţa de 11. X, se retrage trepta luptând pe dealul Şemileului, pe dealul Ştersura şi
spre seară pe dealul Tufiu, unde se opreşte. In ajutorul acestui detaşament, Div. 11 trimite un ba
talion delà Bg. 21 Mixtă care în noaptea de 11/12 ajunge la Dobriţa.
Detaşamentul Rostovanul, atacat de Grupul Colonel Schmidt se retrage la Sud de dealul Piva,
Comandantul Div. 11, care în cursul zilei ceruse ajutoare delà armată, raportează armatei:
„Fiind atacat peste tot de forţe superioare, îmi este imposibil a luă unităţi de pe un front şi a le
„duce pe altul. Dacă inamicul intră în valea Jiului şi ocupă regiunea Tg. Jiu, situaţia va fi foarte pe
riculoasă pentru apărarea întregei Oltenii“.
Armata I ordonă Div. 11 să continue rezistenţa pe poziţia delà Ştersătura-Gruia Mare-Bu-
liga şi apoi pe poziţia Valari-Scheia Bumbeşti şi să-şi constitue o rezervă cu care eventual să for
meze o flancgardă spre Balta „făcând faţă spre inamicul ce înaintează din spre Rostovanul, până la
„sosirea ajutoarelor delà Baia de Aramă“.
Divizia ordonă, ia ora 11.30 rezistenţa trupelor pe poziţii succesive, limitând retragerea
până la poziţia Bumbeşti-Arsuri-Horez-Rugi, adică mai Ia Sud de linia pe care trupele ş’au retras în
realitate.
Comandantul Armatei I, raportând M. C. G. situaţia, o consideră foarte gravă şi arătând
că Div. 11 este în retragere, atacată de forţe superioare, spune: „Am dat ordin Div. 11 să re-
„ziste pe poziţiile dinapoi, care vor fi probabil întoarse pela stânga. In această situaţie întreaga Div.
„11 este ameninţată să fie tăiată dacă nu se vor lua imediat măsuri de retragere. Chiar această
„mişcare poate fi târzie“.
Intrun al doilea raport către M. C. G., Comandantul Armatei I arată că „Div. 11 raportează
„că este atacată pe tot frontul de forţe excesiv de superioare. Trupele sunt în complectă retragere
„fiind întoarse prin aripa stângă de forţe superioare. întreaga regiune ameninţată de a fi cucerită,
„Cu onoare se cere ordine hotărâte de urmare faţă de situaţia ce ne ameninţă, ca inamicul să tae
„şi retragerea Diviziei l-a “.
In acelaş timp Comandantul Armatei I dă ordin Div. 1 să execute ordinul pentru evacuarea
artileriei grele şi să studieze chestiunea unei eventuale retrageri.
Marele Cartier General nu împărtăşeşte părerea Comandantului Armatei 1 şi la ora 12.45
numeşte ca comandant al Armatei pe generalul Dragalina şi ordonă : „In situaţia actuală nu admit
„ca să s i vorbească de retragere. Inamicul este şi el obosit şi dacă caută să întoarcă vre-una din
„poziţ ile noastre, poate fi şi el întors la rândul său, deci trebue contraatacat cu vigoare. Terenul nu
„se va cedă decât pas cu pas şi contraatacând mereu“...
In acelaş ordin M. C. G ordonă executarea nouei grupări ordonate în ziua de 9. X.
Generalul Dragalina, luând la ora 19 comanda Armatei l-a, ia următoarele măsuri :
— Ordonă ca să se oprească cu orice preţ retragerea „trupa care nu poate să înainteze
„să moară pe loc, iar comandanţii cari vor da ordin de retragere vor fi îndată trimeşisub escortă
„şi judecaţi“. Această măsură era necesară, căci retragerea se făcea în mare desordine şi satele din
spatele frontului erau pline de fugari.
— Ordonă ca un detaşament de 2 batalioane şi 1 baterie din Div. 1 sub comanda Lt.
Col. Dejoianu, precedat de un batalion şi o baterie delà Baia de Aramă, sub comanda Maior Du-
mitrescu, să se pună imediat în marş prin Baia de Aramă spre Tg. Jiu, „deoarece inamicul a
pătruns aripa dreaptă a Div. 11 şi este de cea mai mare importanţă a-1 respinge peste frontieră“.
— Ia măsuri ca regruparea ordonată de M. C. G. să se execute, oricare ar fi situaţia.
Luând aceste măsuri, generalul Dragalina pleacăpe frontul Div. 11.
Ord'nul de mai sus al M. C. G., fiind primit pela ora 19 şi de Divizia 11, aceasta îl
transmite în copie unităţilor în sub ordine, ordonând executarea lui.
In ziu a d e 12 X, generalul Dragalina ia măsuri să se execute noua grupare ordonată în
ziua de 9.X de M. C. G. Trupele delà Jiu — fosta Divivie 11 — formează grupul Jiu sub ordi
nele colonelului Anastasiu, iar cele delà Cerna — fosta Divizie 1 — grupul Cerna sub comanda
colonelului Cristu, ambele grupe formând Divizia 1, a cărei comandant este numit colonelul Du
mitru Sava, delà Olt. Acesta fiind în această zi rănit, nu se poate prezentă la comandă. Vechiul
comandament al Div. 11, care trebuiă să plece la Piteşti pentru a reorganiză divizia, rămâne în această
zi la Jiu pentru a pune pe nouii comandanţi în curent cu situaţia. Noua grupare nu se poate însă
realiză, căci inamicul continuă ofensiva.
Brigada 21 mixtă, în urma ordinului Diviziei 11, ordonă ca cele 2 batalioane care fuseseră
respinse în ziua precedentă să contraatace pentru a recuceri poziţiile. Când acest contraatac era în
curs de execuţie şi batalioanele înnaintaseră în valea râului Polatişte, se primeşte delà grupul Jiu, Ia
ora 16, ordinul ca brigada să se retragă la Bumbeşti, deoarece trupele Brigăzi 21 fusese respinse
şi situaţia primei brigăzi deveneă critică. Retragerea se execută în noaptea de 12/13 până în re
giunea Bumbeşti.
Brigada 22 se găsia dimineaţa pe poziţiile delà Poiana lui Mihai Viteazul, unde se retră
sese în ajun. Inamicul atacă peste tot poziţiile acestei brigăzi şi trupele încep retragerea în de
zordine, trecând peste poziţia delà Horezul cu lucrări de fortificaţie executate încă din 1915 şi
ajung în noaptea de 12/13 pe malul Estic al Jiului, în regiunea Preajba cu avanposturi la Vest de
Jiu. în această retragere 1 batalion este capturat de inamic cu efectivul complect, se pierd 6 tunuri
iar rezerva diviziei constituită în ajun în detaşament, este complect înprăştiată.
Detaşamentul maior Trupculescu rezistă pe poziţie până la ora 16, când primind delà gru
pul Jiu ordinul de retragere, se retrage pe înnăljimile delà Nord de Dobriţa, unde fiind atacat
continuă retragerea până la Sud de Raşovija-Ursăţei,
Detaşamentul Rostovanul atacat, se retrage până la Nord de Frănceşti. Divizia 6 cavalerie
germană reuşise astfel a străbate toată regiunea muntoasă fără mari dificultăţi şi ajunsese la poa
lele ei gata de a debuşă în câmpie.
La 16 detaşamentul maior Dumitrescu (1 batalion şi 1 baterie) adus din ordinul armatei
delà Baia de Aramă, ajunge la Frănceşti unde găseşte detaşamentul Rostovanul urmărit de Divizia
6 cavalerie germană. Maiorul Dumitrescu, care primise ordinul armatei din ajun de a merge la Tg.
Jiu, se hotărăşte a întră în luptă Ia Frănceşti. El dă ordin bateriei să deschidă focul, iar cu 3
companii atacă aripa dreaptă a grupului colonel Schmidt — Div. 6 cavalerie, — pe care î-1 respinge
şi sileşte a se opri.
Generalul Dragalina, care în dimineaţa de 12 se află la postul de comandă al Diviziei 11
la Horez, aflând de retragerea trupelor Brigádéi 22, pleacă în defileul Jiului pentru a se informă
personal asupra situaţiei. Pe drum până la Bumbeşti ia măsuri pentru a pune ordine în trupele
care se retrăgeau. Ajuns la mănăstirea Lainici ordonă trupelor delà Est de Jiu să se menţină pe
poziţii. In .acest timp inamicul interceptase cu focuri defileul Jiului şi la întoarcere generalul Draga
lina este rănit şi evacuat la Tg. Jiu.
In lipsa comandantului, şeful de stat major al armatei I ia la ora 16 următoarele măsuri;
— Ordonă grupului Jiu rezistenţă pe poziţiile Schela-Horezu-Rugi-Bumbeşti, iar la ultima
extremitate retragerea pe 2 coloane spre Slăviteşti-Slatina şi spre Tg. Jiu-Copăcioasa-Drăgăşani.
— Ordonă Diviziei 1 delà Cerna să pregătească retragerea în direcţia generală Craiova.
— Ordonă Corpului 1 să trimită 3 batalioane la Jiu.
Măsurile luate sunt raportate M. C. G. care Ie aprobă şi care numeşte comandant provi
zoriu la Jiu pe generalul Petala N.
La ora primirei ordinului şefului de stat major al armatei, grupul Jiu fiind în retragere cu
trupele trecute de poziţia Schela-Horezul, comandantul grupului dă ordin de retragere în direcţia
Tg. Jiu-Copăcioasa-Drăgăneşti.
La ora 18 şeful de stat major al armatei dă un alt ordin în care spune; „se atrage încă
„odată atenţiunea că lupta trebue dată până la ultima extremitate. Numai la nevoia cea mai ex-
„tremă se va începe retragerea în direcţia ordonată“.
La primirea acestui ordin comandantul grupului Jiu revocă la telefon ordinul de retragere.
Acesta îţisă îşi produsese efectul şi trupele Brigádéi 22 ajunseseră la Est de Jiu, iar detaşamentul
Truşculescu la Sud de Ursăţei.
- La ora 19,30 Marele Cartier General, prin o notă operativă ordonă Armatei I: „Cred că
„trebue acţionat viguros cu câte 2-3 batalioane luate atât delà Olt cât şi delà Dunăre-Orşova.
„Aceste grupe să fie trimise pe flancurile din spre Est şi Vest“.
Ziua de 13.X.
Grupul Kneussel din cauza oboselei trupelor şi a lungirei comunicaţiilor nu urmăreşte. Tru
pele Grupului Jiu rămân pe poziţiile pe care se retrăseseră în ajun. Numai avanposturile Brig. 22
depe dreapta Jiului sunt respinse la Est de Jiu.
Detaşamentul Maior Dumitrescu, continuă dimineaţa atacul început în ziua precedentă asupra
poziţiei ocupate de grupul colonel Schmidt (Div. 6 Cav.) la Nord de Frânceşti, cucerind primele
linii germane. In cursul acestei zile, acest detaşament este întărit de Lt. Col. Dejoianu cu 2 companii
şi 1 secţie mitralieră. Un contra-atac dat de grupul colonel Schmidt este respins.
Detaşamentul Lt. Col. Dejoianu soseşte în dimineaţa zilei la ora 3 la Peştişani, după un
marş de 100 Km. (executat delà 11/X seara) şi cantonează în cursul zilei la Peştişani fiind extenuat
de oboseală.
Divizia 1 fiind fără comandant, Şeful de stat major al diviziei numeşte comandant pe co
lonelul Cristu (comandantul Grupului Cerna) care soseşte după amiază la Brăniceni unde îşi insta
lează postul de comandă.
La ora 5,40 Generalul Petala se prezintă la comanda Armatei I-a şi ia următoarele măsuri;
— Să se execute lucrări de fortificaţie pe direcţiile de retragere.
— Ordonă grupului Jiu rezistentă cu orice preţ pe poziţiile ocupate şi „faceţi chiar im
posibilul pentru a respinge pe inamic prin atacuri energice şi disperate“.
— Ordonă ca detaşamentul Dunărea să trimeată la Jiu 2 batalioane şi 2 baterii.
Contra -ofensivă română (14—18/X).
Situaţia grupului K neussel la 14/X.
Coloana din dreapta — grupul colonel Schmidt — (Div. 6 Cav. şi 1 batalion) ajunsese în
seara de 12 la marginea de Sud a regiunei păduroasă delà Nord de Frânceşti, după care începuse
atacul pentru a eşi în câmpie, dar nu isbutise gratie intervenţiei detaşamentului maior Dumitrescu,
care în seara de 12 şi în ziua de 13 atacase şi respinsese contraatacurile germane la Nord de
Frânceşti.
Restul grupului Kneussel reuşise până in seara de 13 să iasă din munţi, ajungând până la
linia : Dobrita-Stăneşti-Sâmbotin-Birnici. In defileul Jiului, grupul Schutz fusese oprit în fa{a pozi
ţiilor delà Bumbeşti,
In seara de 13, grupul Kneussel fusese întărit cu Div 7 cavalerie germană care sosise la
Petroşani şi cu 1 batalion würtenberghez în marş spre aceeiaş localitate.
Generalul Kneussel apreciase situaţia ca foarte favorabilă şi speră că în ziua de 14 va eşi
din munţi şi Div. 7 Cavalerie,
Generalul Falkenkayn dă următoarea directivă: „Ideia conducătoarea a operaţiunilor delà Jiu
„a fost şi este deschiderea diurnului massei de cavalerie în regiunea deluroasă a Munteniei pentru
„a o întrebuinjă la început ca să înconjoare cu putere grupele române ce se află în fata Dumnea
v o astră. In acest scop este suficient dacă se menţine deschisă comunicaţia cavaleriei peste dealul
„Arcanului şi ia Est până dincolo de pasul Vulcan inclusiv. De trecătoarea Lainici nu este absolută
„nevoe. O aprovizionare regulată a cavaleriei nu este în intenţiunea noastră. La 14/X soseşte ge
neralul Schmettow pentru a luă comanda Diviziilo'r 6 şi 7 de cavalerie.
„Din cele ce preced nu trebue să se amâne cu luarea dispoziţiunilor pentru cavalerie până
„la sosirea ei. Pericolele Ia care sunt expuse operaţiunile în sensul celor arătate mai sus sunt clare;
„ele stau însă în raport direct cu foloasele probabile.“
Situaţia trupelor române în dim ineaţa de 14.
Brigada 21 mixtă cu 6 batalioane şi 5 baterii la Est de Jiu pe poziţiile delà Bumbeşti.
Brigada 22 mixtă cu 5 batalioane şi 3 baterii la Est de Jiu pe poziţiile delà Preajba.
Detaşamentul maior Truşculescu cu 2 batalioane pe poziţiile delà Ursătei-Raşoviţa.
Detaşamentul Lt. Col. Dejoianu (4 batalioane, 3 companii şi 2 baterii) avea detaşamentul
Maior Dumitrescu (7 companii şi 1 baterie) pe poziţia delà Nord Frânceşti, iar restul la Brădiceni.
La extrema stângă, la vârful Oslea, X companie pentru legătură cu grupul Cerna, iar la
extrema dreaptă 2 companii la Poiana Muerei pentru legătura cu Corpul I Armată.
La Tg. Jiu sosise în timpul nopţi 2 batalioane (din care 1 de miliţie) şi 4 companii delà
P. S. (care făcuseră o singură tragere cu armele primite de o săptămână).
Planul contraofensivei
Ideia contraofensivei aparţine atât M. C. G- care în seara de 11 -X, în ordinul ce dase
Armatei I-a prevedeă ca „terenul să nu se cedeze decât pas cu pas şi contraatacând mereu" iar
în nota operativă din seara de 12-X recomandase: „cred că trebue acţionat viguros cu c
„batalioane luate atât delà Olt cât şi delà Dunăre-Orşova. Aceste grupe să fie trimise pe flancurile
„dinspre Est şi Vest“, — cât şi generalului Dragalina care, luând comanda armatei în seara de 11,
dăduse ordin de oprirea categorică a retragerei şi prin aducerea detaşamentului Lt. Col. Dejoianu
delà Cerna şi Maior Dumitrescu delà Baia de Aramă, în flancul drept al inamicului pregătise te
renul execuţiei manevrei în sensul în care s’a realizat.
Intr’o consfătuire ţinută la Tg.-Jiu în seara de 15-X, între comandantul Grupului Jiu, Şeful
de Stat Major al Diviziei 1, Şeful de Stat Major al Grupului Jiu, Comandantul Brig. 11 Artilerie şi
Comandantul Reg. 21 Art., se’ hotărăşte ca contraofensiva să înceapă în dimineaţa de 14-X.
In dimineaţa de 14, M. C. G., înainte de a primi vre-o ştire despre ofensiva începută Ia
Jiu, dăduse Armatei l-a ordinul: „Forţele inamice care atacă la Nord de Tg.-Jiu nu sunt superioare
„numericeşte şi mai ales nu au pe unde să-şi aducă hrana. Profitaţi de vremea rea şi de oboseala
„lor spre a le contraatacă energic şi a le aruncă înnapoi.“
In ajunul contraofensivei, organizarea Comandamentului la Jiu era confusă. Comandantul
Div. I-a, numit după cererea Şefului de Stat Major al diviziei, cu aprobarea Şefului de Stat Major
al Armatei, în timpul când, după rănirea generalului Dragalina nu există un comandant al armatei,
— nu este recunoscut de Comandantul Grupului Jiu.
Ordinele date de Divizia l-a nu vor fi executate decât de detaşamentul Lt. Coi. Dejoianu,
iar Grupul Jiu va primi ordine delà armată şi nu va ţine seama de ordinele primite delà Div. l-a.
Pentru contraofensiva din ziua de 14, s’au dat două ordine, unul de către Divizia l-a şi
altul de Grupul Jiu.
Divizia l-a dă in dimineaţa de 14 ora, 1, ordinul:
— Detaşamentul Lt. Col. Dejoianu să atace în direcţiunea generală Brădiceni-Arcani
Sănăteşti-Dobriţa, luând măsuri de a respinge detaşamentul inamic delà Frânceşti, sau cel puţin
a-1 fixă.
— Grupul Jiu să susţină acţiunea detaşamentului Lt. Col. Dejoianu. „Modul de acţiune a
acestor forţe se lasă la chibzuinţă Colonelului Anastasiu“ căruia i se pune la dispoziţie 2V2 bata
lioane debarcate la Tg. Jiu şi care trebuia să ţină legătură cu detaşamentul Lt. Col. Dejoianu.
Acest ordin este trimis şi Grupului Jiu, al cărui comandant a declarat că nu l-a luat în
seamă, nefiind semnat în original de comandantul diviziei.
Grupul Jiu dă în dimineaţa de 14 la ora 7, ordinul ca:
— Brig. 22 şi detaşamentul Maior Truşculescu să menţină de front pe inamic, în timp ce
Brig. 21 mixtă î-1 va atacă în direcţia Bumbeşti-Porceni-Schela, iar detaşamentul Dejoianu va atacă
la Frânceşti şi Dobriţa flancul drept inamic.
— Detaşamentul Lt. Col. Coandă (3 batalioane) „constituind trupa de manevră,“ să atace
în direcţia Sâmboteni-Schela.
D esfăşurarea contraofensivei.
Ziua de 14/X.
Grupul Kneussel, împrăştiat pe un front de 20 Km., pe 5-6 coloane, fără comunicaţii la
terale între ele şi deci fără putinţa de a se ajută, şi cu comunicaţiile înapoi alungite şi îngreuiate
de teren, este atacat de front şi pe ambele flancuri în ziua de 14/X de către trupele române.
Acţiunea începe prin atacul dat de detaşamentul Lt. Col. Dejoianu.
Comandantul acestui detaşament dă ordinul de atac în noaptea de 13/14, la ora 24, (înainte
de a primi ordin scris delà Div. l-a şi Grupul Jiu), ordin în care prevede:
— Detaşamentul Maior Dumitrescu să atace detaşamentul Colonel Schmidt depe dealul
Retezatul şi să-l respingă spre Căciulata, manevrând cu 4 companii de front şi 3 asupra flancu
lui drept inamic.
Batalionul Maior Stănescu să înainteze pe valea Neagră şi să atace în direcţia Sănăteşti
Răchiţi-Runcu-Dobriţa.
— Batalionul Căpitan Greceanu (2 companii) să înainteze spre Balta, de unde să se rabată
spre Runcul-Dobriţa' în spatele inamicului.
— Batalionul Terpu şi bateria să urmeze la centru.
— Escadronul cavalerie să facă legătură cu detaşamentul Maior Truşculescu.
Mişcarea detaşamentului Lt. Col. Dejoianu începe dimineaţa la ora 6 şi după 2 ceasuri se
ia contactul cu adversarul. Aripa dreaptă întâmpină rezistenţă serioasă la Raşoviţa, care este ata
cată cu 1 batalion pela Vest, 2 companii pela Nord şi 1 companie pela Est şi după lupte crâncene
este cucerită la ora 18, făcându-se 400 prizonieri, şi capturându-se 10 mitraliere şi alt material.
Pierderi 2 ofiţeri şi 45 trupă morţi, 2 ofiţeri şi 88 trupă răniţi.
ua aripa stângă batalionul Căpitan Greceanu după lupte neînsemnate ocupă seara Runcul
şi Dobriţa, având un mort şi 5 răniţi.
Detaşamentul maior Dumitrescu începe atacul la ora 10 dar nu poate face progrese-
Lupta continuă toată ziua cu atacuri din ambele părţi. Lt. Col. Dejoianu renunţă la atac în această
parte şi ordonă rezistenţa pe poziţie. Detaşamentul Maior Dumitrescu are 22 morţi şi 2 ofiţeri şi
115 trupă răniţi.
La centru detaşamentul Maior Truşculescu primeşte la ora 7,30 ordinul Grupului Jiu de a
atacă spre Nord. Atacul începe la ora 9, detaşamentul ajunge până la Nord de Leleşti şi Sud de
satulRaşoviţa (care era atacat de detaşamentul Lt. Col. Dejoianu). Fiind contraatacat de inamic,
detaşamentul Truşculescu se retrage în desordine până pe dealul Raşova, având 12 morţi
şi 10 răniţi.
La aripa dreaptă Grupul Jiu dăduse ordinul de atac la ora 7.
Brig. 21 mixtă ia dispoziţiuni ca un detaşament de 2 batalioane şi 3 tunuri (Lt.
Pomponiu) să atace flancul stâng inamic între Porceni şi Sâmboteni spre Schela, iar restul brigádéi
(4 batalioane şi 4 baterii) să rămână pe poziţii. La ora 12, detaşamentul trece Jiul şi până seara
ocupă satele Porceni şi Birnici, având un ofiţer şi 10 soldaţi morţi, 1 ofiţer şi 49 trupă răniţi
şi 25 dispăruţi.
Detaşamentul Lt. Col. Coandă, din cauză că 2 din cele 3 batalioane care-1 formă, sosesc
abia în cursul zilei, începe atacul seara la ora 18 şi ajunge la Jiu. Sub Lt. Pătrăş-
coiu, după cererea sa, execută seara la ora 19 cu compania ce comandă o incursiune în satul
Arsuri, unde capturează 2 baterii de obuziere de 105. Pe urma acestei incursiuni, detaşamentul
trece Jiul cu 1V3 batalion şi ocupă satul Sâmbotin. Pierderi 3 morţi.
Brig 22 Mixtă, este atacată în dimineaţa zilei, inamicul ocupând ferma Gârleşteanu. La
ora 9,25 brigada ordonă batalionului IL/43 să contraatace şi să recucerească ferma. Contra-atacul
se dă la ora 10, 30, inamicul este respins în desordine spre Cartiul şi Sâmbotin, lăsând numeroşi
morţi şi răniţi şi 1 ofiţer şi 40 trupă prizonieri. Batalionul are 12 morţi, 3 ofiţeri şi 98 trupă răniţi.
La ora 12,30, comandantul Brig. 22 dă ordin general de urmărire cu obiectiv Turcineşti
şi înălţimile delà Vest. Urmărirea se execută până la ora 18 ajungându-se pe poziţiile delà Nord
Vest Turcineşti şi punându-se stăpânire pe satul Hălchiul.
In seara de 14/X, Armata I ordonă grupului Jiu pentru a 2-a zi, continuarea ofensivei în
mod şi mai energic ca astăzi. Cu ajutoarele ce vă sosesc atacaţi în zorii zilei şi nu daţi timp
inamicului să se refacă.
In. seara aceleaş zile comandantul Grupului Jiu ordonă ca a două zi (15/X) la ora 10 să
se reia mişcarea ofensivă spre Nord astfel :
— Detaşamentul Dejoianu să atace viguros inamicul în direcţia Valari.
— Brig. 21 Mixtă să atace în direcţia Porceni-Schela.
— Brig. 22 Mixtă, detaşamentul Lt. Col. Coandă şi Maior Truşculescu, să înainteze spre
Nord până la înălţimea satelor Valari-Schela, începând înaintarea la ora 9.
— Rezerva generală (batalioanele ce vor sosi) la Vâdeni.
Divizia 1 dă şi ea pentru ziua de 15 un ordin de operaţiuni Grupului Jiu şi detaşamentului
Lt. Col. Dejoianu, prin care se prevedea aceiaş acţiune, cu deosebire că atacul trebuia început la
ora 6, iar rezerva generală era aşezată la Bârseşti. Şi acest ordin, nesemnat în original de coman
dantul diviziei ci numai de Şeful de Stat Major, nu este luat în seamă de Comandantul Grupului
Jiu, care primise ordin direct şi delà armată.
In ziu a d e 15/X contraofensiva se defăşoară astfel :
Detaşamentul Lt. Col. Pomponiu din Brig. 21 mixtă, întărit cu 2 companii, atacă şi ocupă
prin luptă satul Moşneni-Porceni şi linia întărită delà Nordul satului, având 5 morţi, 24 răniţi şi 23
dispăruţi. Restul Brig. 21 rămâne pe poziţiile delà Bumbeşti, apărând defileul fără a avea lupte.
Detaşamentul Lt. Col. Coandă, ocupă Sâmbotin, înaintează la Nord de Arsuri, unde întâm
pină rezistenţă pe care o învinge, înaintând până la Sud de Schela. Pierderi 2 ofiţeri şi 42 trupă
morţi, 68 răniţi şi 15 dispăruţi.
Brig. 22 Mixtă continuă urmărirea din ajun înainte de a primi ordinul grupului Jiu. Pe
poziţia Arsuri—Horezu inamicul rezistă 6 ore, după care se retrage spre Schela—Vama Veche. Seara
brigada ajunge la Nord de Horezu. Se capturează cele 6 tunuri pierdute în ziua de 12.
Detaşamantul Lt. Col. Dejoianu înaintează cu mici pierderi până la Nord de Curpen, făcând
92 prizonieri.
Detaşamentul Maior Dumitrescu încearcă un nou atac, dar nu poate înaintă şi are 13
soldaţi morţi, 2 ofiţeri şi 97 trupă răniţi.
In după amiaza zilei de 15, detaşamentul Lt. Col. Dejoianu, după intervenţia Colonelului
francez Fain, este pus sub ordinele Grupului Jiu.
Colonel Anastasiu este numit comandant al Diviziei l-a.
In seara zilei de 15, contraofensiva română este de fapt oprită In zilele următoare nu va
avea loc decât o uşoară urmărire executată de detaşamente slabe.
In ziua de 16/X, la ora 12, armata dă ordin ca grosul forţelor grupului Jiu să se oprească
pe linia întărită delà Nord Dobriţa—Valari—Horez—Bumbeşti, care să se organizeze puternic, iar
urmărirea să se execute pe drumuri şi poteci cu detaşamente mixte până Ia frontieră.
Delà Brig. 22 se trimit după amiază 2 companii spre Schela Vama Veche, care ocupă
Schela şi urmărind spre Vama Veche, ia 32 prizonieri şi capturează material părăsit.
Detaşamentul Dojoianu, trimite deasemeni 2 companii pe dealul Leşului (cota 1991) unde
capturează 1 plutonier şi 95 soldaţi.
Detaşamentul Maior Dumitrescu respinge un atac inamic având 7 soldaţi morţi, 2 ofiţeri
şi 69 trupă răniţi.
Sfârşitul contra ofensivei.
In acest timp Grupul general Kneussel, în urma înfrângerei suferite şi a directivei ce pri
meşte delà generalul Falkenhayn, se retrăsese pe linia Moldoveniş—Vf. Muncel—Urma Boului—Dealul
Mare—Pleşa—Runcul Poenelor—Vf. Gruia Mare—dealul Semileului—dealul Pleşul—dealul Arcanului.
Retragerea se făcuse în condiţiuni foarte grele din cauza terenului, comunicaţiilor şi a ploilor,
Divizia 6-a Cavalerie abia poate să-şi retragă caii părăsind tunurile şi căruţele pe care le distruge
şi aruncă în prăpastie.
Urmărirea din partea Grupului Jiu, care dispunea la acea dată de 25 batalioane, 15 baterii
şi 1 escadron, se face conform ordinului armatei numai cu mici detaşamente (companii) care execută
incursiuni în scop de a captură ceeace inamicul părăsise, pe când grosul forţelor este oprit pe
poziţia Dobriţa—Horez—Bumbeşti.
Lt. Col. Dejoianu văzând că inamicul din faţa grupului Maior Dumitrescu rezistă încă la
Frânceşti, hotărăşte în ziua de 16/X, de comun acord cu şeful de stat major al Div. l-a, să-l
atace. In acest scop în cursul zilei de 18, lăsând la Valari 3 batalioane, se duce cu restul de 2 la
Frânceşti unde în dimineaţa de 18 începe atacul poziţiilor ocupate de Divizia 6 Cav. germană.
Când atacul se pronunţă, se observă că inamicul părăsise în ajun poziţiile. Continuând înaintarea
până la Căciulata, capturează foarte mult material părăsit de Div. 6 Cav. Lt. Col. Dejoianu ia atunci
dispoziţiuni să continue urmărirea spre graniţă, iar de aci adunându-şi întreg detaşamentul, să
înainteze pe valea Jiului românesc, pentru a cădea în spatele forţelor germane care apărau defileul
pasului Vulcan şi Surduk. Când luă aceste dispoziţiuni, Lt. Col. Dejoianu primeşte ordinul diviziei
să înceteze orice operaţiuni.
Astfel orice acţiune de urmărire a grupului Kneussel este deocamdată suspendată.
In ziua de 18 armata ia măsuri ca să înceapă deplasarea unităţilor în vederea nouei
grupări a forţelor, ordonată de M. C. G., încă delà 9/X, şi înaurma căreia rămâne la Jiu numai o
singură brigadă (Grupul Jiu) cu 10 batalioane şi 5 baterii.
Armata I-a aşteaptă reconstituirea complectă a unităţilor Grupului Jiu pentru a continua
apoi urmărirea şi a respinge pe inamic peste graniţă. Această reconstituire nu este terminată decât
la 20/X când însă toate atacurile date de aripa dreaptă şi centrul Grupului Jiu se lovesc de pozi-
ţiuni solid organizate şi nu pot progresa. Numai la aripa stângă se câştigă puţin teren spre Muncelul
şi Rostovanul.
In acest timp generalul Falkenhayn persistând în ideea de a sparge apărarea munţilor la
Jiu, începuse din ziua de 18 să dirijeze în această parte Div. 41 şi 109 germane, care încep
debarcarea la Pietroşani în ziua de 22.
CAPITOLUL XIX.
Ofensiva Bulgaro-germana în Dobrogea [6|Xj,

(Schiţa 12-a)
Pregătirea ofensivei.
După încercările nereuşite delà 6 şi 8 Septembrie de a rupe frontul româno-rus din Dob-
rogea şi în urma crizei prin care trecuse Armata bulgară în ziua de 8/IX, — generalul Toşeff
ajunge la concluzia că frontul româno-rus s’a consolidat şi cu forţele pe care le avea nu mai putea
speră să obţină decisiunea în Dobrogea.
Războiul Români.i 145
Ofensiva bulgară a fost oprita. Diviziile şi-au complectat pierderile în oameni şi material.
In Dobrogea au fost aduse Diviziile 15 şi 25 turce (Corpul V! turc). S’au luat măsuri a fi trans
portată şi Divizia 217 germană, artileria grea germană şi aviaţie.
Câteva zile după oprirea ofensivei bulgare, mareşalul Mackensen, pentru a preveni ajutoa
rele ruse care începuseră să sosească în Dobrogea, ordonă generalului Toşeff să reiâ ofensiva pe
întregul front Raşova—Copadin—Tuzla, fără a mai aşteptă Div. 217 şi artileria grea germană, care
trebuiau să sosească pela mijlocul lunei Septembrie.
Generalul Toşeff, comandantul Armatei IlI-a bulgare refuză însă, justificându-se că nu are
forţe suficiente pentru atac.
La 16. IX mareşalul Mackensen repetă ordinul ca armata bulgară să atace şi îi pune la
dispoziţie şi cele 7 batalioane bulgare delà Turtucaia şi Silistra.
Cum însă Ia această dată aviaţia semnalase mişcări numeroase de trupe române spre Dunăre,
în sectorul intre Giurgiu şi Olteniţa, încep a sè avea temeri de o trecere a Dunărei din partea
armatei române.
Generalul Toşeff obiectează că o cetate ca Turtucaia nu poate fi lăsată fără garnizoană.
Intervenind în discuţie prinţul moştenitor bulgar, se convine ca Armata IlI-a bulgară să atace fără
Divizia 217 şi artileria grea germană, primind însă cele 7 batalioane delà Turtucaia şi Silistra, care
aveau să fie înlocuite cu trupe din garnizoana Rusciuk.
La 18 Septembrie, concomitent cu trecerea Dunărei la Flămânda de către Armata Ill-a
română, începe ofensiva ruso-română în Dobrogea. Această ofensivă, care durează pănă la 23/IX,
sileşte armata bulgară să se apere şi să amâne ofensiva.
La 23/IX ofensiva ruso-română în Dobrogea este complect oprită. Comandamentul Armatei
III-a bulgară este informat de aceasta prin capturarea ordinului de operaţie, (oprirea ofensivei) dat
de Armata de Dobrogea şi a unor rapoarte ale Diviziei de cavalerie rusă.
La 24/IX, Armata III-a bulgară reia preparativele pentru ofensivă. Luptele între 18 şi 23/IX
angajase parte din rezervele armatei ; forţele trebuiau regrupate şi unităţile refăcute.
Preparativele au fost terminate la 1/X. Din cauza întârzierei Div. 217 şi a artileriei grele
germane, ofensiva a fost amânată pentru ziua de 6/X.
F orţele în prezenţă şi g ruparea lor.
Frontul româno-rus din Dobrogea, la 6/X. eră apărat de :
a) Grupul General Radian :
— Divizia 2 română delà Dunăre, dealungul bălţei Baciului, până la satul Arabagi (liziera
Nord) inclusiv ;
— Brig. 1 din Div. 61 rusă delà satul Mulceova (liziera Nord) inclusiv — până la 3 Km.
Sud-Est Cocargea.
b) . Divizia 115 rusă apără frontul: 3 Km. Sud-Est Cocargea — 2 Km. Nord Car
— 1 Km. Nord Beşaul — până la satul Sofular exclusiv.
c) . Brig 2 din Div. 61 rusă delà satul Sofular până la 3 Km. Sud-Vest Edilkioi.
d) . Divizia sârbă delà 3 Km. Sud-Vest Edilkioi, până la şoseaua Topraisar-Amzace
jumătate distanţă între aceste localităţi).
e) . Grupul General Raşcu :
— Div. 19-a română delà şoseaua Amzacea—Topraisar până la jumătate distanţă între
Amzacea şi Muratanul Mare.
— Div. 9-a română mai departe, pe la liziera Nord Perveli — 1 Km. Nord Tatlageacul
Mic — 1 Km. Sud lacul Tatlageac.
f) . Rezerva armatei :
— Infanteria Div. 5-a în regiunea Sud-Vest Peştera în marş pentru a schimbă pe front
Brig. 1 din Div. 61-a rusă. Artileria Diviziei 5-a erà déjà pe poziţiile brigádéi ruse.
— Brigada Colonel Frim din Divizia 9-a la Urluchioi.
— Div. 3-ă Cavalerie rusă la Murfatar.
— Div. 3-a trăgători rusă fusese luată din Dobrogea şi erà în curs de transport cu calea
ferată spre C. Lung.
19
Escadra româno-rusă, aflată sub ordinele Armatei de Dobrogea, se găseâ la Galdău, având
4 vedete trimise spre Silistra, unde delà sfârşitul lunei Septembrie erau temeri de o trecere a
Dunărei din partea Bulgarilor. Braţul Borcea eră închis printr’un baraj la fund aşezat în sus de
Călăraşi, iar canalul Bala eră barat de torpile la deal de confluenţa cu Borcea.
Gruparea Armatei III-a bulgară.
La 6 Octombrie, Armata 111-a bulgară dispuneă de: Div. l-a bulgară (22 batal.), Div. 4-a
bulgară (22 batal.), Div. combinată bulgară (21 batalioane), Corpul VI turc cu Diviziile 15 şi 25
(18 batalioane), Brig. Colonel Bode (4 batal, germane,), Div. 217-a germană (9 batal.), Div. cav.
bulgară (28 escadroane). In total 9d batalioane, 28 escadroane, circa 70 baterii câmp şi 3 regi
mente artilerie grea din care 1 Reg. german.
In vederea ofensivei, Armata bulgară a fost astfel grupată :
a). Grupul de Est (General Cantardgief) :
— Div. cavalerie bulgară întărită cu 3 regimente de infanterie în sectorul delà Mare până
la înălţimea Taşli lue (cota 90), în faţa Div. 9-a română :
— Brig. Bode la Est şi Div. 217 germană la Vest în faţa poziţiilor ocupate de Div. 19-a
română în sectorul Topraizar.
— Div. mixtă bulgară între Amzacea şi Sofular exclusiv, în faţa Diviziei sârbe şi Brigádéi
2 din Div. 61 rusă.
— Artileria grea germană şi regimentele 1 şi 2 art grea bulgare.
.b) Grupul de vest (General Toşeff) :
Div. 4 bulgară (mai puţin un regiment) în sectorul Sofular inclusiv — Carabacâ inclusiv,
în faţa aripei drepte a Brig. 2 din Div. 61 şi a jumătăţei din frontul Div. 115 rusă.
— Corpul VI turc cu Div. 251a dreapta şi Div. 15 la stânga, în sectorul Carabacâ exclusiv,
Enige exclusiv, în faţa jumătăţei din frontul ocupat de Div. 115 rusă şi aripei stângi a Brig. 1
din Div. 61 rusă,
— Div. 1 bulgară delà Enige până la Dunăre în faţa Brig. 1 din Div. 61 rusă şi a Div.
2 române.
Planul ofen sivei bulgare.
„Feldmareşalul Mackensen nu a aprobat proectul prezentat de Comandamentul Arm. III-a
„bulgară, care prevedea ca atacul principal să se deâ asupra Copadinului şi a cerut ca atacul decisiv
„să se deâ în sectorul Topraisar“ *).
Mareşalul Mackensen a luat personal conducerea Arm. III-a bulgară şi a stabilit următorul plan:
Atacul principal trebuiâ dat de Grupul de est în felul următor :
— Divizia mixtă bulgară întărită cu 1 regiment artilerie grea bulgară, trebuiâ să atace frontul
Osmancea-Balabanlar Tepe.
— Divizia 217 germană şi Brig. Bode cu artileria grea germană trebuiâ să deâ lovitura
principală asupra Topraisarului.
— Divizia cavalerie întărită cu 3 regimente infanterie şi cu 1 regiment artilerie grea bulgară
trebueâ să atace aripa stângă a frontului ruso-român în direcţia Techir-Giiol, ameninţând flancul
şi spatele adversarului delà Topraisar.
— Grupul de vest avea misiunea de a atacă în scopul de a fixă pe adversar.
D esfăşurarea ofen sivei.
După o puternică pregătire de artilerie, care a durat 11j2 oră, atacul Armatei Ill-a bulgare
începe pe tot frontul în dimineaţa de 6 Octombrie la ora 8.
Grupul de Est.
Divizia cavalerie bulgară întărită, a atacat frontul Div. 9-a română între satul Perveli şi
lacul Tatlageac şi a reuşit să rupă centrul frontului la vest de acest lac, împingând până seara
întregul front al Div. 9-a pe linia : sud Muratan-Cârlichioi-Tuzla. Brig. Colonel Frîrh delà Urluchioi,
*) General Toseff. Operaţiunile Armatei III Bulgare în Dobrogea

Războiul României 14 7
pusă de armată la dispoziţia Grupului general Raşcu, nu poate restabili situaţia, căci legăturile între
comandamentul Div. 9-a şi trupe fiind rupte, nu se cunoaşte situaţia trupelor şi nu se ştie unde
să se acţioneze cu rezerva.
Atacul Div. 217 germană şi a Brig. Bode, care în ansamblul ofensivei aveau de d a t ‘lovitura
principală, este oprit de focul Div. 19 română. Unităţile germane sufăr mari pierderi şi nu pot
înaintâ deloc. '
Divizia mixtă bulgară nu poate progresă decât cu aripa dreaptă, silind aripa stângă a Div.
sârbe şi aripa dreaptă a Div. 19-a române la o uşoară repliere.
G ru p u l d e Vest. (Div. 4 bulgară, Corpul VI turc şi Div. 1 bulgară), înaintează 1—2 Km.
ajungând până la reţelele de sârmă ale poziţiilor ruse şi române, unde înaintarea este oprită.
Faţă de retragerea aripei stângi a frontului, generalul Zaioncicovski, comandantul Armatei
de Dobrogea, ia măsuri ca Div. 3 Cav. rusă să fie adusă delà Muratan la Musurat pentru a sus
ţine Grupul Raşcu. Div. 5-a română rămâne cu 1 brigadă la sud-vest de Peştera înapoia aripei
drepte a frontului, iar cealaltă brigadă este adusă la Biulbiul Mic.
In ziua d e 7/X, ofensiva Arm. 111-a bulgară continuă pe tot frontul.
Grupul de Vest, care în ansamblul ofensivei avea rolul de a fixă prin atac frontul ruso-
român, reuşeşte peste toi să fâca progrese.
Divia 1 bulgară reuşeşte să înainteze şi să cucerească peste tot prima poziţie ocupată de
Div. 2-a română şi Brig. 1 din Div. 61 rusă.
Corpul VI turc rupe frontul în sectorul Regimentului 244 rus delà stânga Brig. 1 din Div.
61 rusă şi cucereşte Cocargeaoa.
Div. 4-a bulgară, cucerind peste tot poziţiile ocupate de Div. 115 rusă, sileşte această divi
zie la p retragere desordonată.
Grupul de divizii de Vest reuşise dar să aipă rezistenţa diviziilor române şi ruse şi să
înainteze circa 5—6 km, la aripa dreaptă şi 2—3 km. la aripa stângă în interiorul poziţiilor
ruso-române.
Succesul obţinut determină pe generalul Toşeff să ceară autorizaţia mareşalului Meckensen
ca Grupul de divizii de vest să treacă pe tot frontul la o ofensivă fermă, în scopul de a bate
aripa dreaptă a frontului româno-rus. Mareşalul Mackensen aprobă.
Grupul de divizii de Est nu a putut face în această zi decât neînsemnate progrese.
Div. 217 germană, care împreună cu Brig. germană Bode, aveâ însărcinarea să dea lovi
tura principală, a fost ţinută pe loc de focul Div. 19 române, care î-şi menţine în întregime pozi
ţiile ocupate la sud de Topraisar, cu tot focul extrem de violent al artileriei germane, care-i pro
duce mari pierderi, îi scoate din serviciu 2 baterii, în timp ce altele încetase focul din lipsă de
muniţiuni. Brig. Bode, care atacase spre Urluchioi aripele interioare ale Diviziilor 19 şi 9, este dea-
semenea respinsă prin contraatac.
La stânga, Div. mixtă bulgară nu poate face nici ea vre-un progres pe frontul Diviziei sârbe.
La aripa dreaptă, Div. cav. bulgară întărită, reuşeşte în cursul zilei să înainteze până Ia
poziţia ocupată de Div. 9-a pe linia Musurat-Sud Urluchioi—lacul Tuzla, pe care însă nu o poate
cuceri din cauza focului violent deslăr.ţuit de artileria diviziei.
In general dar, în ziua de 7, pe când Grupul de Vest reuşise a face progrese pe tot frontul,
Grupul de Est a fost peste tot ţinut pe loc.
In ziua de 7/X, generalul Zaioncieovsky regrupează comandamentul pe frontul dobrogean,
constituind Grupul general Petala cu Div. 2 şi Brig, 36 din Div. 5-a; Grupul General Simanski cu
Div. 61 şi 115 rusă; Grupul General Pavlov cu Div. sârbă şi Grupul general Raşcu (Diviziile 9 şi
19 române).
Din cauza situaţiei creiate în Dobrogea, M. C. G. dispune ca Divizia 3 trăgători rusă, în
curs de transport cu calea ferată spre C. Lung, să fie readusă în Dobrogea, primele transporturi
trebuind a sosi în ziua de 9/X.
Ofensiva bulgară continuă pe tot frontul şt în ziua de 8 Octombrie reuşeşte să facă peste
tot progrese însemnate.
Grupul de Vest a atacat şi respins peste tot diviziile Grupului General Petala şi Grupului
General Simanski. Numai la extrema stângă a frontului, Divizia l-a bulgară nu a putut face pro
grese decât la aripa sa dreaptă. Copadinul este ocupat. Frontul bulgar fusese împins 2—3 km. spre
Nord. Forjele ruso-rcmâne s’au retras pe linia: Deaiui Mare,—Dealul Caramancea—cotele 147 şi
137 delà Sud-Vest şi Sud Mamutcuius (Grupul general Petala)—Nord Copadin-cotele 131 şi 107
delà Sud Biulbid Mic (Grupul General Sitnanski).
La Grupul de divizii bulgare de Est, Div. 217-a germană din cauza marilor pierderi suferite
în zilele de 6 şi 7, când atacurile date asupra poziţiei delà Topraisar au rămas fără rezultat, pri
mise crdin ca în cazul când nu se contă pe un succes sigur, să nu mai continue atacul în ziua de
8, ci să aştepte ca Topraisarul să fie întors de divizia cavalerie bulgară.
Divizia cavalerie bulgară întărită, a reluat atacul pe frontul Diviziei 9-a. Această divizie
reuşeşte să ţină pe loc atacul bulgar timp de 3 ore, după care pe la ora 9 începe retragerea, dar
este readusă pe poziţ;e de rezervele diviziei şi de Divizia cavalerie rusă. Atacată din nou, Div. 9-a
cedează de astă dată peste tot terenul şi începe o retragere dosordonată spre Hasiduluc-Agigea,—
trecând peste poziţiile fortificate de la Sud decalca ferată. Divizia cavalerie bulgară ocupă Muiciova
şi Techir Ghiolul. Delà Muiciova, începe atacul spre Abdulah în spatele poziţiei ocupate la Top
raisar de Div. 19 a.
Brigada Bode delà aripa stângă a Div. Cav. bulgare, progresează cu greu.
Divizia 217-a germană continuase tot timpul zilei un bombardament violent asupra poziţiilor
ocupate de Div. 19-a română ia Sud de Topraisar.
Divizia 19-a în urma retragerei Diviziei 9-a delà stânga şi a Diviziei sârbe delà aripa
dreaptă, având poziţia complect învăluită pela ambele flancuri, o părăseşte retrăgându-se spre
Osmanfacâ. Divizia 217-a germană poate astfel să pună stăpânire pe poziţiile delà Topraisar.
Divizia mixtă bulgară atacând frontul ocupat de Divizia sârbă, reuşeşte să înainteze 3-4
km. ajungând până seara la Engemahale.
Pentru ziua de 9 Octombrie generalul Zaioncikovski ordonă rezistenţa cu orice preţ pe
linia pe care ajunsese frontul seara. Pe lângă Divizia 3 trăgători care a fost înapoiată din drumul
spre C. Lung şi a cărei prime elemente încep a debarcă în ziua de 9, trebuià să mai sosească în
Dobrogea şi Corpul IV Siberian, care urmă să fie concentrat în zona Medgidia peste câteva zile.
Rezistenţa ordonată de generalul Zaioncikovski pentru ziua de 9 nu este însă realizată
decât la aripa dreaptă, unde Diviziile 2 şi 5 române şi 1 Brig. din Div. 61 rusă î-şi menţin în
general poziţiile. Grupul de Divizii bulgare de Vest, nu poate înainta cu Div. 1 delà aripa stângă.
Corpul VI turc şi Divizia 4 bulgară reuşesc însă să împingă spre Nord Diviziile 61 şi 115 ruse- care
în zilele precedente avusese mari pierderi, şi să ocupe Mamutcuius şi Biulbiul Mare şi Mic.
La aripa stângă, pe frontul grupului General Pavlov (Div. sârbă, 19 şi 9 române, Div. 3 Cav.
rusă), rezistenţa a fost şi mai redusă. Div. 9-a română era complect desorganizafă. Comandantul
Diviziei raportase că trupele sunt împrăştiate şi nu se poate contă pe ele. Divizia 19-a aveă şi ea
efectivele reduse şi trupele obosite. In aceste condiţiuni Grupul de divizii bulgare de Est, înaintează
adânc în sectorul de lângă Mare, cucerind până seara Murfatarul (pe calea ferată) şi Constanţa,
înaintând şi la nord de linia ferată până pe linia Alacap-Canara. Flota rusă delà Constanţa, care
în zilele precedente susţinuse cu artileria flancul stâng al Armatei de Dobrogea, părăseşte Constanţa.
In cursul zilei de 9, începuse a debarcă la Medgidia Div. 3-a trăgători. Generalul Zaionci
kovski, pentru a păstră linia Cernavodă-Constanţa, plănuise ca după ce Divizia 3 trăgători va ter
mină în ziua de 10 debarcarea, să contraatace împreună cu Divizia sârbă în ziua de í 1, în direcţia
Murfatar şi să respingă spre sud aripa dreaptă bulgară. Lipsa de rezistenţă şi capacitatea de
luptă complect redusă a Div. 61 şi 115 ruse, a Div 19 română dar mai ales a Diviziei 9-a, a
făcut această manevră nerealizabilă.
In ziua de 9/X, mareşalul Mackensen ordonă :
—Divizia cavalerie întărită să urmăriască adeversarul înfrânt dincolo de linia Isleam Tepe,
—Grupul de est (Div. mixtă bulgară) să ajungă şi să se întărească pe linia Canară-Isleam
Tepe-Chiostel.
—Grupul de vest, (Div. 4 bulgară, Corpul VI turc şi Div. 1 bulgară) să cucerească prin
un atac bruscat Cerna-VOda, fără a mai aşteptă artileria grea.
—Div. 217 germană şi Brig. Bode sa fie retrase dep,é front şi concentrate în zona Osmancea-
Murfatar, la dispoziţia Grupului de armate Mackensen.
In ziua de 10, Grqpul de divizii de Vest continuă ofensiva.
La aripa stângă Div. 1 bulgară ocupi Raşova şi Ivrinez, întâmpinând rezistenţă puternică
din partea Diviziilor 2 şi 5 române.
Corpul Vi turc înaintează spre nord împingând Div. 61 rusă.

Div. 4 bulgară înaintează spre Medgidia pe care după lupte violente o ocupă până seara.
In această zi la Medgidia Div. 3 trăgători terminase aproape debarcarea, iar din Corpul IV Sibe
rian sosise 4 regimente infanterie.
La est de Medgidia, Div. mixta bulgară şi Div. de cavalerie înaintase până pe linia Ca-
ratai-5 Km. Canara. Div. de cavalerie urmărind de aproape trupele Div. 9-a. complectează desor-
ganizarea diviziei şi şarjând iâ numeroşi prizonieri.
Pentru ziua de 11, Generalul Zaioncikovski ordonă ca :
Diviziile 2 şi 5 sub ordinele generalului Raşcu, să ocupe capul de pod Cerna-Vodă.
—Grupul general Simanski (Div. 61,9 trăgători şi 10 trăgători) să ocupe sectorul Tarta-’
man-satul Carol.
—Grupul general Pavlov (Div. sârbă, Div. 3 cav. şi Brig. 5 Călăraşi) să ocupe sectorul
Carol I-lacul Tesaul.
—In rezerva armatei: Div. 115 rusa la Satlikioi, Div. 3 trăgători la Saragea şi Div.9/19 în
satul Ghelengic.
In ziua'de 11 Generalul Toseff încearcă a cuceri Cerna-Voda cu Div. 1 bulgară, ceeace
nu reuşeşte. In noaptea de 11/12, Diviziile 2 şi 5 române sunt retrase din capul de pod, care
este părăsit, Podul delà Cerna-Voda este distrus.
Frontul ruso-român din Dobrogea este retras pe linia : Sud Dăeni-4 km. Sud Topoiogul
român-3 km. Sud Vasile Alexandri-Hamangea.
Escadra ruso-română de Dunăre, după ce în ziua de 12 protejase retragerea trupelor
române delà Cerna-Voda, se retrage în josul Dunărei spre km. 177, lăsând un monitor de gardă la
km. 231 şi câte 2 vedete pe canalele Mănuţoaia şi Borcea.
După ocuparea liniei Cerna-Voda-Constanţa, mareşalul Mackensen opreşte ofensiva în Dobrogea.
Divizia 217 germană, Brig. Bode, Divizia > bulgară şi artileria grea germană sunt retrase
de pe front şi îmbarcate pentru a fi transportate la Zimnicea în vederea trecerei Dunărei.
Restul Armatei IlI-a bulgare (Diviziile 4, mixtă, cavalerie bulgare şi Corpul VI turc) sub
comanda generalului Toşef, primeşte în ziua de 13 ordinul mareşalului Mackensen:
— Să continue urmărirea cu Divizia cavalerie întărită, să înprăştie pe inamic, să-l distrugă
definitiv şi să cureţe întreagă Dobroge de Nord.
— Grosul forţrlor să se fortifice ocupând o poziţie pe linia lacul Taşaul-Boascic.
— Să păzească malul mărei şi al Dunărei. Să se ocupe Cernavoda şi podul peste Dunăre.
In Constanţa să lase 1 batalion şi 1 baterie de coastă germană.
Frontul Tasaul-Boascic a fost ocupat şi întărit de diviziile 4 şi mixtă bulgare, având în
acoperire Divizia cavalerie.
La 16. X mareşalul Mackensen ordonă Armatei IlI-a bulgare:
„Este lucru de mare inportanţa ca întreaga Dobroge să fie ocupată.
Toate podurile de pe Dunărea de jos să fie în mâinele noastre, înnainte de a putea să fie
consolidate de inamic.
„Dacă Divizia de cavalerie nu va putea să sfărâme rezisteţele inamice, Armata III va trebui
să înnainteze cu toate forţele disponibile.
Cea mai convenabilă direcţiune de atac ar fi contra flancului stâng inamic prin Babadag
spre Tulcea.“
Armata III bulgară iâ mai întâi măsuri de reorganizarea serviciilor şi la 20. X reea înnain-
tarea spre Nord. Dar chiar în seara acestei zile primeşte ordinul mareşalului Mackensen, care
prevedea că, avându-se informaţiuni despre sosirea în Dobrogea a noi forţe ruse, Armata 111 bulgară
să se înapoeze pe poziţia Taşaul-Boascic, unde să se consolideze puternic.
Pe la 20 Octombrie Diviziile 2, 5, 9, 19 române din Dobrogea au fost retrase pe malul
vest al Dunărei în zona Brăila, pentru a fi reconstituite.
Frontul din Dobrogea (2 km. Sud Dăeni-Rahman—4 km. Sud. Topoiogul român—3 km. Sud
Vasile Alexandri) rămâne în stăpânirea Armatei ruse de Dunăre, fiind ocupat (delà aripa dreaptă)
cu Diviziile 9 siberiană, 61, 10 siberiana, 3 trăgători, 30. In acoperire Divizia 3 cavalerie.
Diviziile 115 rusă şi sârbă au fost retrase pentru reorganizare în Sudul Basarabiei.
Pe stânga Dunărei, făcând parte tot din Armata de Dunăre, era Divizia 40 şi Divizia 8
cavalerie rusă între gura lalomiţei şi Călăraşi,
Pe la 26 Octombrie Armata rusă de Dunăre a luat ofensiva respingând Divizia cavalerie

bulgară, punând stăpânire pe poziţia de avantposturi bulgară şi luând contact cu poziţia principală
de rezistenţă, după care s’a oprit.
Escadra de Dunăre a susţinut înaintarea Ia flancul drept înnaintând până în dreptul
Topalului.
CAPITOLUL XX.
Ofensiva generală a armatei IX-a germ ane la începutul lunei

Noembrie. Ruperea frontului român la Jiu,
(Schiţa 13)
P roectele Com andam entului germ an la sfârşitul lui O ctom brie 1916.
Repetatele atacuri date de Armata IX-a germană la Oituz, Predeal, C. Lung, Olt şi Jiu în
cursul lunei Octombrie, nu au reuşit decât să câştige ceva teren spre C. Lung şi pe valea Oltului.
Generalul Falkenhayn recunoaşte*) că încercările de a surprinde trecătorile Carpaţilor şi a
ajunge dincolo de munţi odată cu trupele române în retragere, — nu reuşise.
La un moment dat, când — la începutul lunei Octombrie — vremea în munţi devenise în
mod brusc foarte aspră, Comandantul Arm. IX germane a avut un moment de îndoială asupra
reuşitei ofensivei. El raportă la 8/X, M. C. G. german : • • • „cea mai mare parte din trupele
„armatei nu dispun de echipament de munte, de artilerie de munte şi de samare suficiente. In afară
„de aceasta, pe înălţimi de peste 1000 m. acoperite cu zăpadă şi ghiaţă, un răsboiu ofensiv contra
„unui adversar superior în număr, care se găseşte în poziţii pregătite şi care dispune de comuni
c a ţii sistematic organizate, de care noi suntem complect lipsiţi, — nu pot fi conduse cu şansă
„de reuşită“.
In lucrarea citată*), Generalul Falkenhayn motivează astfel această nereuşită :
— Schimbarea vremei după 17/30. X.
— Trupe în majoritate neechipate pentru un răsboiu în munţi.
— Căile ferate ungare nu asigurau la timp aprovizionările.
— împărţirea forţelor ca consecinţă a ordinului Grupului de Armate de a atacă -simultan :
spre Bucureşti cu stânga Arm. IX germană şi la Oituz cu dreapta Armatei I austriacă.
— Imobilizarea Diviziilor 8 şi 10 bavareze în luna Octombrie pe frontul Arm. I austro-
ungare, unde nu au adus nici un folos.
— Despre Arm. I austro-ungară generalul Falkenhayn spune; „Cine a cunoscut Arm. I-a
„austro-ungară, trebue să-şi spună că această armată nu puteă să aibă nici odată rezultate decisive
„într’o acţiune ofensivă. Ea nu a reuşit să împiedice Armata de Nord română de a luă după
„plăcere forţe şi a le trimite în contra Arm. IX germane“.
Generalul Falkenhayn mai arată că o ofensivă ruso-română pe frontul Arm. I-a austro-
ungare nu eră de temut. O astfel de acţiune ar fi putut cel mult să influenţeze dispoziţiunile
comandamentului Grupului de Armate, fără să poată in fluenţă serios situaţia înainte de începerea
iernei, deoarece după distrugerea căei ferate Ghimeş, Ruso-Român ii ar fi avut nevoe de câteva
luni pentru a străbate munţii (200 Km.) şi a ajunge în valea Mureşului de unde ar fi putut
influenţa operaţiile Arm. IX-a germană.
Cu toată nereuşita încercărilor din luna Octombrie, generalul Falkenhayn hotărăşte să reiă
atacul frontului român, pentru a obţine decisiunea înainte de venirea iernei, care ar fi făcut im
posibile operaţiunile mari în munţi şi ar fi permis armatei române obosite şi desorganizate în cele
2 luni de continue lupte să se refacă şi să-şi complecteze materialul de răsboiu care lipsea.
Punctul ales pentru pătrunderea munţilor şi ruperea frontului român, a fost valea Jiului.
Generalul Falkenhayn motivează astfel această alegere : „Rezultatul tuturor meditărilor eră că la
*) G-l Falkenhayn, Campania Arm. IX germane contra Românilor şi Ruşilor.

Războiul României Í5 Í
„ceeace nu se isbutise prin surprindere în regiunea Şurduk, trebuia să se ajungă acum, întrebuin-
„ţându-se forţa în gradul cel mai extrem. Numai prin acest loc, cea mai îngustă parte a munţilor,
„eră cu putinţă să se pătrundă cu trupe printr’un marş în şesul român. Numai aci cunoşteam
„terenul de ambele părţi ale şoselei principale. Numai aci se găsea în mâinile noastre eşirea spre
„Sud şi în fine numai aci se putea speră să mai surprindem pe inamic. Era uşor de dedus că
„după rezultatele obţinute aci contra lui Kneussel, inamicul nu va mai contă pe un nou atac al
„nostru“.
Această hotărâre fusese luată de generalul Falkenhayn, imediat după terminarea primei
bătălii delà Jiu, când ceruse ca Div. 41 şi 109 germană să fie îndreptată în această parte.
Comandantul frontului, — Arhiducele Carol—comunică generalului Falkenhayn la 17/X, că
lasă la aprecierea şi răspunderea sa examinarea situaţiei, dacă faţă de înfrângerea suferită de grupul
Kneussel la Jiu şi de greutăţile întâmpinate cu aprovizionările în această zonă dificilă, diviziile de
întărire nu pot fi aduse cu mai mari şanse de reuşită în altă parte a frontului.
In acelaş timp M. C. Q. german anunţă că mareşalul Mackensen va trece Dunărea la
Zimnicea la 25/X.
Generalul Falkenhayn răspunde că-şi menţine prima concepţie, că peste tot greutăţile pre
zentate de munţi sunt mari, că ofensiva grupului Kneussel arătase tocmai că în această parte zona
muntoasă poate fi străbătută într’o zi de marş şi că comunicaţiile sunt utilizabile.
Comandantul frontului nu mai face nici o obiecţiune.
Divizia 216 germană, puşi de M. C. G. la dispoziţia Arm. iX, este îndreptată de generalul
Falkenhayn spre Olt, întrucât căile ferate încărcate cu transportul Div. 49 şi 109 germană nu per
miteau aducerea în timp util la Surduk a acestei divizii şi pentru că Grupul Krafft avea nevoie de
noi forţe pentru a puteâ să reiâ înaintarea cu aripa dreaptă la vest de Olt, unde Brig. 10 munte
austriacă era imobilizată.
Armata lX-a germană fiind întărită de M. C. G. german şi cu Brig. 2 ciclişti, coman
damentul frontului ordonă ca această brigadă să fie trimisă Ia Orşova Grupului Szibo, în scopul
de a se execută şi în această parte un atac delà Domogled spre Negraşul. Generalul Falkenhayn
se opune pe motivul că acest atac necesită un serviciu de samare de care nu se dispune şi propune
ca brigada să fie adusă la Surduk pentru a însoţi Corpul de cavalerie, ceeace însă nu se aprobă.
Pentru a nu atrage atenţia Românilor la Surduk Falkenhayn păstrează cartierul la Braşov,
unde face inspecţii, ceremonii, vizite pe front, în scopul de a atrage atenţia Comandamentului român
în această parte.
In vederea ofensivei Armatei lX-a germane, Comandamentul frontului adusese Div. 8 bava
reză la Vest de Braşov. In urma atacului dat de Corpul 36 rus, această divizie va fi însă între
buinţată pe frontul Arm. I austriace.
La 28/X, Comandantul Arm. IX germane ordonă:
„La 29/X, se va reluă ofensiva generală.
„1. Grupul Szibo (Brig. 145 şi Brig. 2 ciclişti), atacă dealungut Dunărei, exercitând presiunea
„principală cu aripa dre3ptă. '
„2. Grupul Kühne (Div. 11 bavarează, Div, 301, Div. 41 şi 109 germane, Diviziile 6 şi 7
„cavalerie germane) forţează eşirea din munţi deoparte şi de alta a şoselelor Vulcan şi Surduk,
„pentru ca apoi să câştige atâta spaţiu spre Sud, încât Corpul de Cavalerie să poată căpăta liber
tatea de manevră.
„3. Grupul Krafft von Delmensingen (C. Alpin, Div. 216 şi Brig. 2 şi 10 munte), continuă
„operaţiile fericit începute, gravitând spre flancul drept“.
„4. Grupul von Morgen (Div 76, Div. 12 bav., Brig. 8 Munte) menţine misiunea de a
ocupă C. Lungul“.
„5 Grupul von Staabs (Div. 51 Hov. şi Div. 187 germană) continuă atacurile reuşite cu
misiunea da a înaintâ pe ambele părţi ale şoselei Sinaia.
„6. Grupul von Belov (Div. 89 germană) va utiliza orice ocazie ca prin ofensivă să fixeze
„pe inamic pe Buzău.
„7. Cartierul cu începere din dimineaţa de 29/X. la Pietroşani“.
In rezerva-Arm. IX~a era Div. 115 germană în curs de transport spre sectorul Jiului.
La sfârşitul lunei Octombrie, forţele austro-germane şi bulgare depe frontul român se ridicau
4a 30 divizii (13 '/2 germane, 8 V2 austro-ungare, 5 bulgare, 3 turce) şi 8 y 2 divizii cavalerie (4 ger
mane, 3 '/a austroungare şi 1 bulgară).
Din aceste forţe 21 divizii (12 \/3 germane, 8 !/2 austro-ungare) şi 6 V2 div. cavalerie (3
germane şi 3 Va austro ungare) erau pe frontul de Nord şi Nord-Vest, iar restul de 9 divizii (1 ger
mană 5 bulgare, 3 turce) şi 2 divizii cavalerie (1 germană şi 1 bulgară), erau pe frontul de sud.
Aceste forţe erau grupate astfel :
Pe frontul de Nord şi Nord-Vest :
a) Arm. I-a austro ungară compusă din :
Corpul 21 armată (Div. 37 austro-ungară, Div. 10 bavareză, 2/3 din Div. 8 bavareză, Div.
72 austriacă, Div. 3 şi 10 cav. austriacă).
Corpul 6 armată (Div. 61 austriacă, Brig. 1 husari landst, Div. 39 austriacă).
b) Armata IX germană compusă din :
Grupul General Stein (Div. 71 austriacă, 1/3 din Div, 8 bavareză, 10 batalioane diferite,
Div. 1 cavalerie).
Divizia 89 germană cu Divizia 3 cavalerie germană (Brig. de Transilvania) şi 1 batalion,
din Div. 8 bavareză.
Corpul 39 german (Div 189 germană şi 51 Honv.).
Corpul I german (Div. 7 o germană, Div. 12 Bav. şi Brig. 8 munte).
Grupul general Krafft (Brig. 2 M-te, Corpul Alpin cu 2 Reg. bavareze, Div. 216 germană*),
Brigada 10 Munte şi 2 Regimente germane).
Grupul Kühne (Corpul IV rezervă german) cu Brig. 144 A., Div. 11 bav., 109 germană
41 germană, 6 şi 7 cavalerie germană.
Grupul Szivo (Brigada 145 şi Brigada 2 ciclişti).
Divizia 115 germană**), în rezerva armatei.
Pe frontul de Sud :
a) Arm. lil-a bulgară (în Dobrogea) cu Div. 4 şi Mixtă bulgare, 15 şi 25 turce, şi Divi
zia 1 cavalerie bulgară.
b) Armata de Dunăre (General Koch) cu Diviziile 1 şi 12 bulgare, 217 germane, 27 turcă
şi Div. cavalerie Goltz.
c) Pe restul Dunărei batalioanele de miliţii burară.
P roectele Com andam entului rom ân la sfârşitul lunei Octom brie.

La 22 Septembrie, când din cauza presiunei pe care armata IX germană o făcea în Tran
silvania, se contramandase ofensiva pe frontul de-Sud (manevra delà Flăm ânda)— Comandamentul
român dăduse următorul ordin armatelor depe frontul de Nord şi Nord-Vest :
„Inamicul fiind fixat în Dobrogea, sunt hotărât a reluă planul iniţial al ofensivei pe frontul
„de Nord şi Nord-Vest.
„In acest scop, am dispus a se face o nouă grupare a forţelor, formând o massă de ma-
„nevră în văile superioare ale Oltului şi Mureşului“.... etc.
Massa de manevră proectată a fi adunată pe frontul Moldovei, trebuiâ să fie compusă
în afară de Arm. de Nord (întărită cu Div. 15 din Dobrogea) — din 3 corpuri de armată ruse, pe
care M. C. General rus hotărâse să le trimită în Moldova. Aceste 3 corpuri de armată ruse, după co
municarea făcută de generalul Alexiev la 28/IX, trebuiau să înceapă debarcarea la Fiatra Neamţ
către 5-6 Oct. şi să o termine către 13-14 aceiaşi lună.
Intre timp î n s ă atât /rm ata II cât şi Arm. de Nord sunt silite să se retragă pe frontieră,
iar la sfârşitul lunei Septembrie Arm. IX germană începe ofensiva prin care încearcă să pătrundă
frontiera muntoasă Ia Oituz, dar mai ales pe frontul Armatelor II şi I.
La 14 Octombrie Comandamentul de căpetenie dă următorul ordin :
„1. Totalitatea informaţiilor primite până acum, arată că inamicul cu toate că continuă a
„păstră o atitudine' ofensivă pe tot frontul Arm. de Nord, nu poate să înainteze şi că din contră
„Armata de Nord în a in t e a z ă cu succes spre anumite puncte. Pe acest front, nu s’a identificat
„nici o unitate nouă duşmană ; s’a constatat chiar o slăbire a liniei inamice.
*) Debarcată ia Sibiu intre 26/X şi 1/XI.

“*) Debarcată la Petroşani între 2 şi 9/X1.
„Din contră, pe frontul Armatei II are loc o concentrare de forţe inamice; s’au identificat
„până acum, următoarele unităţi :
„4 Divizii sigure
„trupe germane: 1 Div. aproape sigură.
1 „ probabilă.
1 divizie sigură
„Trupe austriace: 1 brig. mixtă sigură
1 Div. cav. probabilă.
„2. Armata rusă se concentrează în zona Bacău-Piatra. Concentrarea ei nu poate fi ter-
„minată decât peste cel puţin 12 zile.
„3. Din momentul în care Armata rusă si Arm. de Nord vor fi în măsură de a lua ofen
s iv a ce intenţionăm, pericolul va înceta de a mai există pentru Arm. Il-a, căci inamicul va fi silit
„să ducă atunci grosul forţelor sale pentru a face faţă Arm. de Nord şi Armatei rusă.
„Până în acel moment, trebue a se face toate sforţările spre folosul Armatei Il-a.
„4. In acest scop :
„o) Armata de Nord va pune cât mai curând posibil 1 divizie la dispoziţia M. C. G. la
Ploeşti şi înprejurimi /
,,b) Div. 14 a cărei trupe sunt schimbate acum de trupele Arm. IX-a rusă, va fi transportată
la sud de Bucureşti la dispoziţia M. C. G.
„5. Comandamentul Arm. 11-a va explică comandanţilor de Corp de armată şi de divizii,
„că pentru un moment trebue a se câştigă un timp relativ scurt şi că prin urmare fiecare trebue
„să apere pas cu pas direcţiunea care este încredinţată.
„Comandamentul va face să se organizeze pe fiecare direcţie, linii succesive de apărare cu
„reţele de sârmă prin ajutorul populaţiei civile; la nevoe se vor luă şi lucrători din regiuni uni
depărtate.“
Către mijlocui lunei Octombrie încep a sosi in Moldova Corpurile de armată ruse care aveau
să formeze massa ofensivă delà dreapta Armatei de Nord şi anume :
In noaptea de 15/16.X, Corpul 36 rus (Div. 25 şi 68) a schimbat pe front Div. 14 română.
Până la sfârşitul lunei Octombrie mai sosesc în Moldova: Corpul 5 cavalerie (Div. 11 şi
Div. cazaci), Corpul 24 (Div. 48 şi 49) şi Corpul 40.
La 1 Noembrie, situaţia Arm. IX-a rusa (Gl. Licinski) din Moldova de Nord şi Bucovina
de Sud, eră următoarea :
Corpul 36 cu Div. 25 pe valea Bicazului şi Div. 68 pe valea Bistricioarei.
Corpul 3 cav. cu Div. 1 Don la Est de Beibor şi Div. 10 cav. la Glodul şi la Sud.
Corpul 2 cu Div. 26 la Drăgoioasa şi Div. 3 Turkestan la Dorna Vatra.
Corpul 25 cu Div. 78 între Dorna Vatra şi valea Putnei şi Div. 65 în regiunea Valea Puf nei.
Div. 103 în rezervă la C. Lung.
In linia 2-a în Moldova se găseau :
Corpul 5 cav. cu Div. 11 cav. în zona P. Neamţ şi Divizia cazaci la Sud de Roman.
Corpul 24 cu Div. 48 în zona Buhuşi şi Div. 49 între Buhuşi şi Bacău.
Corpul 40 în regiunea Bacău.
In urma înlocuirei pe front a Div. 14-a, această divizie este îmbarcată la Piatra Neamţ
între 16-25/X, primele transporturi fiind îndreptate spre Bucureşti, unde trebuiă să formeze rezerva
M. C. G. însă din cauza situaţiei la Olt, transporturile Div. 14 sunt dirijate la Curtea de Argeş.
In urma ordinului Comandamentului de căpetenie ca Armata de Nord să pună cât mai curând
la dispoziţia M. C. G. 1 divizie, Divizia 8-a este concentrată cu începere delà 22. X la Adjud.
La 1. XI această divizie este trecută la dispoziţia M. C. G. şi transportată la Ploeşti.
Deşi după prevederile M. C. G. român delà 14.X, concentrarea forţelor ruse în Moldova
trebuiă să fie terminată către 27. X, ea nu este gata nici la această dată, astfel că ofensiva ruso-
română pe frontul Moldovei a trebuit din nou să fie amânată.
Intre timp, la 29. X, începe ofensiva generală a Arm, IX germane pe frontul Armatelor I.
şi II, a căror presiune maximă eră la Jiu şi Olt.
La 1. XI Comandamentul de căpetenie dă următoarea directivă :
„1. Presiunea inamicului care se micşorase după victoria delà Jiu, s’a accentuat iarăşi pe
tot frontul delà Prahova până la Jiu.
20
„Pe de altă parte, încetinirea concentrărei forţelor ruseşti nu îngadue a socoti că Ar-
„mata Generalului Licinslcy va fi în măsură de a lua ofensiva înainte de 8 zile.
„Rămâne bine înţeles că Armata de Nord va lua ofensiva în acelaş timp cu Armata rusă.
' „2. Timpul în care armata română va fi obligată să reziste singură, este deci prelungit cu
„8 zile. Trebue absolut a se menţine acest interval de timp inamicul în munţi.
„3. Actualmente pericolul cel mai de seamă ar fi ca inamicul să poată mări succesele în Va-
„ile Oltului şi Jiului şi să fie astfel în măsură de a învălui stânga noastră. Trebue deci date Arm.
I-a ajutoarele pe care împrejurările le vor cere. ]
„4. In scop de a opri înaintarea inamicului în valea Jiului şi de a-1 respinge, Div. 17 se
„pune la dispoziţia Comandamentului Arm. I-a. Punctele de debarcare vor fi acelea hotărâte de
„acel comandament. Comandamentul Arm. l-a. se va feri de a angajâ această divizie înainte de
„a-şi fi terminat complect debarcările şi va căuta să acţioneze cu dânsa pe flancul inamicului
printr’o acţiune puternică. '
„Pe de altă parte M. C. G. este în măsură după ce transporturile Div. 17 vor fi terminate,
„de a transportă spre Vest încă 2 divizii *) a căror reconstituire nu este cu totul complectă în
momentul de faţă.
„5. Atrag atenţia Comandamentului Arm. Il-a asupra greutăţilor împrejurărilor care-i impun
„îndatorirea“ :
„a) A nu se bizui pentru moment decât pe forţele de care dispune ;
„b) A continuă cu reconstituirea rezervelor, luând pe cât se poate unităţi constituite depe
„părţile frontului unde nu sunt atacuri ale inamicului sau numai atacuri foarte slabe. Ar fi de
„dorit ca să dispue de cel puţin 1 divizie ca rezervă generală“.
„6. Este deasemenea neapărat trebuincios a se căută să se aducă ordine în unităţi şl să
„se facă să dispară pe cât va fi posibil amestecurile care îngreuiază şi conducerea şi constituirea
„diviziilor". __
In acest scop, Arm. II şi de Nord sunt îndatorate a-şi înapoia cât mai grabnic unităţile ce
aparţin celeilalte armate.
Gruparea forţelor rom ân o-ru se la 1 N oem brie.
1. Armata IX-a rusă cum s’a arătat anterior.
2. Armata de Nord (54 batalioane, 21 esc., 50 baterii) era compusă din :
Div. 7-a (21 batal., 8 esc., 18 baterii); Div. 15-a (15-8-18); Brig. 7-a Mixtă (3-0-3);
Brig. 4 Roş. (0-4-0); Div. 6-a (11-1-11).
3. Armata Il-a (83 batal., 16 esc., 72 baterii), compuşii din:
Div. 3-a (12-0-9).
Grupul Prahova cu Div. 4-a (12-0-14); Div. 16-a (12-0-5); Reg. 15 Inf. şi 1 batal,
din Reg. 86 Inf.
Corpul 2 Armată cu Div. 12 şi 22 (24-0-25) şi Brig. 2 şi 3 călăraşi.
Diviziile 10 şi 21 în refacere şi în rezerva Armatei, prima la Ploeşti a doua la Băicoi.
4. Armata I-a (81 batal, 8 esc., 78 baterii), copusă din :
Corpul I Arm, cu detaşamentul Argeş (5-2-4); Div. 14 (13-0-9); Div. 23 (26-3-24); Div.
13 (6-1-8).
Div. 1 cu grupele Jiu şi Cerna (26Va-l-24).
Detaşamentul Dunărea (41/a- l- l 1).
5. Grupul apărării Dunării (15 batal., 41 esc., 20 bater.) cu Div. 18 şi Div. 1 şi 2 Cav.
6. Armata rusă de Dunăre :
In Dobrogea : Corpul 4 Siberian (Div. 9 şi 10 siberiane), Div. 61, Div. 3 trăgători, Div. 30,
Diviza 3-a Cavalerie.
Pe Dunăre între gura Ialomiţei şi Călăraşi : Comandamentul Corpului IV, Div. 40 (în curs
de transport) şi Div. 8 Cav.
7. La dispoziţia M. C. G. :
Div. 8-a în zona Adjud, gata de a fi transportată Ia Ploeşti.
*) Diviziile 2/5 şi 9/19.

/ Div. 17 pe punctul de a termina reorganizarea la Piteşti.

Div. 2/5 şi 9/19 în curs de reorganizare în zona Brăila.
D esfăşurarea o fen sivei Arm. IX-a germ ane la Oituz, Predeal, Câm pu —
I Lung ş i Olt, în prim a jum ătate a lunei N oem brie.
O peraţiunile pe frontul Arm. IX-a rusă şi de N ord în prim a jum ătate a
£
lunei N oem brie. Luptele delà Oituz.

I (Schiţa 13)
î La sfârşitul lunei Octombrie Armata de Nord ordonă Diviziei 15 reînceperea acţiunilor
ofensive în scopul de a împiedica pe inamic să întăriască poziţiile ce ocupă şi a pune stăpânire
pe o serie de înălţimi care înlesneau operaţiunile ofensivei proectate. In acelaş timp. Brig. 7 Mixtă
trebuia să execute recunoaşteri ofensive cu întreaga brigadă în scopul de a indentifică forţele ina-
' mice pe care le avea în faţă. In timpul acestor operaţiuni, Div. 7-a, dat fiind natura terenului şi
I forţele inamice pe care le avea în faţă (Corpul VI Austriac), trebuia să se menţină în defensivă
I pe frontul ce ocupă (delà isvoarele Tarcăului până în valea Uzului inclusiv),
î După înţelegerea luată între Comandanţi, acţiunea Brig. 7 mixtă şi Diviziei 15-a, trebuia
să se execute simultan şi în legătură. Atacul Brig. 7 mixtă trebuia să înceapă în ziua de 28
I Octombrie şi avea ca scop fixarea forţelor inamice din faţă, împiedicându-le să fie duse în sectorul
f Div. 15. Ofensiva acestei divizii trebuia să înceapă la 29/X.
Ü La această dată, Div, 15-a apăra sectorul cuprins între valea Doftanei exclusiv şi vslea
Caşinului inclusiv, aflându-se deci călare pe văile Slănicului, Oituzului şi Caşinului. In faţa ei era
Div. 71 austriacă şi 1/3 din Div. 8 Bav, din Grupul" General Stein.
Brig. 7-a mixtă apăra sectorul intre valea Caşin exclusiv şi Basca Mică exclusiv, călare pe
/ văile Putna, Năruja şi Zăbala, având în faţă Div. 1 cav. austriacă, instalată pe culmea munţilor
; Brescani şi făcând parte tot din grupul General Stein.
Grupul general Stein fusese trecut la mijlocul lunei Octombrie sub ordinele Armatei I
austriace, însă la 29/X acest grup este repus sub ordinele Arm. IX germană. In aceiaşi zi, coman
dantul Grupului de Armată comunică că a îndreptat în acest sector spre Tg. Secuilor Div. 24 aus
triacă. La 2/XI, Comanda grupului delà Oituz este încredinţată generalului Gerock cu Comandamentul
L Corpului 24 german.
M. C. G. austriac fusese însă delà retragerea armatelor române pe frontieră, pentru o
acţiune energică în valea Oituzului, în scopul de a pătrunde prin această parte în Moldova de
jos. Generalul Falkenhayn era însă potrivnic acestei păreri. In lucrarea citată se exprimă astfel
asupra situaţiei delà Oituz:
„Toate înlocuirile şi deplasările nu aveau absolut nici o influenţă asupra situaţiei generale,
„care rămânea neschimbată. Abia punea inamicul mâna pe o înălţime, când contraatacat o predă,
„instalându-se ai noştri pe ea. Nu se ajungea Ia nici o acţiune hotărâtoare şi nici nu se putea rea-
„liza aşa ceva din cauza lipsei de capacitate operativă a trupelor austriace, precum şi din cauza
„greutăţilor pe care le prezentă terenul. Era foarte de regretat că se insistase asupra ideei unei
„acţiuni hotărâtoare la Oituz, fără ca să se fi dispus de mijloacele necesare pentru aceasta. Co
mandamentul Grupului de Armate nu se putea debarasa nici acum de această idee ; mult sânge,
„multe forţe şi mijoace, precum şi mult timp s’a utilizat în consecinţă, fără de nici un folos.“
Odată cu ofensiva generală a Arm. IX germană, trebuia să reînceapă şi ofensiva
Grupului Gerock la Oituz, în scopul de a se încercă din nou o pătrundere prin această parte în
Moldova de Jos.
In ultimele zile ale lunei Octombrie, ambii adversari delà Oituz au dat misiuni ofensive.
Operaţiunile se desfăşoară as fel :
La 28jX, Div. 71 austriacă, după un bombardament de artilerie pe întregul front, dar mai
puternic în sectorul Cernica (Nord Oituz) porneşte la atac pe tot frontul, fiind oprit în faţa poli
ţiilor Div. 15, care cedează teren numai în sectorul delà Nord de Oituz, unde trupele se retrag la
Est de vârful Cernica şi unde cu toate contraatacurile d a te 'în după amiaza zilei, nu se poate
recuceri poziţia pierdută,
Războiul României
A doua zi, — 29 X — Div. 15 română începe şi ea atacul. După o pregătire de artilerie

începută la ora 5,30, trupele Div. 15-a pornesc Ia ora 8 la atac pe întregul front. Atacul este însă
oprit în faţa poziţiei solid organizate a adversarului.
In restui z lei, precum şi în ziua de 30, atât Divizia 15 română cât şi Div. 71 austriacă
continuă ofensiva. Atacuri şi contraatacuri se succed deoparte şi alta, fără nici un rezultat şi fără
nici un câştig de teren din vre-o parte.
In ziua de 28, începuse atacul şi Brig. 7 Mixtă, care în această zi pune stăpânire pe
vârful Lupşei. Acţiunea brigádéi continuă şi în ziua de 29 însă, dându-se peste poziţiuni solid forti
ficate ale Div. 1 cav. A, depe culmea munţilor Breţcani, atacul este ' oprit şi brigada ocupă cu
avantposturi, sectorul Clăbucul (1334) pârâul Tişiţei, iar cu grosul se instalează în gara Putna.
In ziua de 31, Div. 15-a, meţinându-se pe poziţii în sectorul de Nord, unde respinge
atacurile repetate date de adversar, — atacă după o bună pregătire de artilerie în sectorul de Sud
frontul înălţimilor ocupate de inamic pe frontieră — Vf. Bradului şi Piatra Runcului — , în timp ce
detaşamentul Caşin înaintând dinspre Fata Moartă spre dealul Piatra Runcului, atacă în flanc această
ultimă înălţime. Prin această acţiune div. 15-a cucereşte Vf. Bradului, Piatra Runcului şi cota 1175
depe plaiul Fata Moartă, făcând 2 ofiţeri şi 31 trupă prizonieri;
După 1 Noembrie, acţiunea încetează de ambele părţi. Div. 71 austriacă încearcă in ziua
de 3 să reiâ poziţiunile pierdute delà Dl. Piatra Runcului şi Vf. Bradului, reuşind a ocupa prima
înălţime, care, cu toate contraatacurile date de trupele române, nu poate fi reocupată.
Până la mijlocul lunei Noembrie, când era proectată ofensiva comună a Armatelor IX rusă
şi de Nord, nici o acţiune importantă nu are loc în Carpaţii Moldovei.
La 5/XI, Brig. 4 Roş. este scoasă de sub . ordinele Div. 15 şi transportată la Sud Bucureşti
(la-JVlihaiu Bravu) sub ordinele Grupului Apărării Dunărei. In locul acestei brigade intră sub ordinele
Div. 15-a Brig. 4 Călăraşi delà Div. 7-a.
In nopţile de 11/12 şi 12/13, Div. 7-a, este înlocuită pe front cu Corpurile 24 şi 40 mse.
La 13/XI, Div. 7-a trece sub ordinele M. C. G., fiind îmbarcată între 13—17 la Oneşti şi Tg. Ocna
şi transportată la Bucureşti
La 9/XI Generalul Prezan părăseşte Comanda Arm. de Nord, fiind numit comandant al Arm.
I-a şi apoi al Grupului de Armate.
Comanda Armatei de Nord, care rămâne cu Divizia 15, Brig. 7-a mixtă, Div. 6-a şi Brig.
16-a (din Div. 8-a), este încredinţată generalui Cristescu,
O fensiva la P redeal şi Câmpu-Lung în .prima jumătate a lunei O ctom brie.

La începutul lunei Noembrie forţele Armatei II erau astfel grupate :
— Divizia 3 apăra trecătorile Tabla Buţei-Bratocea şi Predeluş, având în faţa sa părţi din
Divizia 187 germană.
— Grupul Prahova (Diviziile 4 şi 16) apără valea Prahovei, având în faţă Divizia 51 honvez
şi părţi din Divizia 187.
— Corpul II (grupul Nămăeşti) cu Diviziile 12,22 şi Brigadele 2 şi 3 Călăraşi ocupa poziţiile
delà Nord Câmpulung, având în faţă grupul Morgen (Corpul I german) cu Diviziile 76, 12 bavareză
şi Bg. 8 Munte.
— In rezerva armatei era Divizia 21 în curs de reorganizare la Băicoi, La Ploeşti era
Divizia 10 în curs de reorganizare şi la dispoziţia M. C. G. La 2 XI după cererea armatei, această
Divizie este înnapoiată armatei.
La l.XI Comandamentul de Căpetenie expunând Armatei II situaţia creată frontului român prin
presiunea exercitată de adversar în Oltenia, îi pune în vedere că Armata IX rusă, din cauza înce-
tinelei concentrărei trupelor, nu va putea începe ofensiva în Moldova, — prin care se speră a se
uşura situaţia Armatei II, — înnainte de 8 zile. In acest interval de timp Armata II trebuia să reziste
cu orice preţ, necontând de cât pe propriile forţe.
Conform ordinului general de ofensivă dat de generalul Falkenhayn în ziua de 28.X, Grupul
Morgsn avea misiunea de a ocupa Câmpulung, iar grupul Staabs (Div. 51 şi 187) trebuia să continue
atacurile, cu misiunea de a înainta de ambele părţi ale şoselei Sinaia.
Pe dealtă parte comandantul Armatei II apreciase că poziţiile ccvpate de Giujul Prahova
«simt. puţin favorabile aparârei vaei Prahova în cazul când adversarul susţinut de puternica aitilerje
grea de care dispunea, va reluă atacurile. Contraofensiva frontală încercată la 26 şi 27 X nu reu

şise, Pentru a îmbunătăţi situaţia Grupului Prahova. Armata 11 hotărăşte o acţiune ofensivă asupra
aripei stângi adversare, executată pe valea Doftanei. In acest scop Divizia 21 delà Băicoi urmă si
fie dusă prin Comarnic şi Teşila în partea de sus a Doftanei, între pichetul de iarnă şi valea Din
ţilor. Din această zonă atacul trebuia îndreptat pe două direcţiuni asupra vârfului Neamţului şi vâr
ful Stevia, urmând în sus valea Doftanei şi culmele Rusului şiPâraele. Pentru a acoperi dreapta
atacului Divizia 3. trebuia să atace de front la Bracocea.
In ziua de 2. XI Divizia 21 se pune în marş delà Băicoi spre Teşila unde ajunge în seara
de 3.—M.C. G. ordonă însă caDivizia 21 să fie--îndreptată spre Câmpulung, unde Grupul Morgen
presă puternic. Deasemeni Divizia 10 este reluată sub ordinele M. C. G.—Dispoziţiunile pentru de
plasarea Diviziei 21 sunt contramandate la 6. XI, de M. C. G. şi divizia îndreptată pe Argeş la
Vest de Bucureşti. Astfel manevra hotărâtă de Armata II pe valea Prahovei este contramandată.
Grupul Staabs, care avea însărcinarea de a continuă atacurile pe valea Prahovei, începând
ofensiva, nu poate însă face progrese. Acţiunea acestui grup se manifestă mai ales prin un puternic
bombardament de artilerie executat aproape zilnic asupra poziţiilor grupului Prahova. In zilele de 3 şi
6 se încearcă 2 atacuri care sunt însă respinse cu grele perderi pentru inamic. Pentru a face legă
tură între Grupul Staabs de pe valea Prahovei şi Grupul Morgen delà Câmpulung, Brigada cava
lerie de Transilvania, aflată la Sud de Braşov în rezerva armatei, este adusă pe muntele Omul.
Grupul Morgen încetase presiunea pe frontul delà nord Câmpulung delà mijlocul lunei Oc
tombrie. Prin ordinul general de ofensivă al Armatei IX germane, se încredinţase acestui grup mi
siunea de a ocupă bazinul Câmpulungului.
La 29. X grupul Morgen începe atacul frontului ocupat de Grupul Nămăeşti (diviziile 12,
22 şi Brig. 2 şi 3 Căi.) cu Divizia 75 germană la aripa stângâ, Divizia 12 bavareză la centru şi
Brigada 8 munte la aripa dreaptă. Atacul caută să fnvăluiască aripa stângă a Diviziei 22 române.
Atacurile continue date de Grupul Morgen între 29. X şi 3. XI nu pot face progrese la a-
ripa stângă şi centru unde sunt respinse cu perderi. Aripa dreaptă germană reuşeşte ursă să pro
greseze zilnn, cucerind satele Gândeşti, Lereşti şi Albeşti.
In ziua de 3. XI şi atacurile aripei drepte germane sunt oprite de către Divizia 22, care
reuşeşte chiar să ia 200 prizonieri.
La 1. XI armata hotărâse o contraofensivă cu aripa stângă a Grupului Nămăeşti, în scopul
de a serecuceri terenul perdut. Contraofensiva începe în dimineaţa de 4, după o pregătire de ar
tilerie care durează 1/2 oră. Ea se execută cu Divizia 22 de front, in timp ce Bg. 2 şi 3 Călăraşi
aveau însărcinarea de a întoarce aripa dreaptă inanîcă. In zilele 4 şi 5 aripa dreapta a Grupului
Morgen—în special Bg. 8 munte — este puternic înpinsă spre Nord, recucerindu-se aproape tot
terenul perdut în zilele precedente, reluându-se satele. Albeşti şi Cânde?ti şi capturându-se 100 pri
zonieri, 1 tun şi alte materiale. In ziua de 6 ofensiva Diviziei 22 ne mai putând face progrese, este
oprită.
Operaţiunile pe frontul delà Nord Câmpulung încetează până la mijlocul lunei Noembrie.
Generalul Morgen în neputinţă de a mai putea progresă, propune generalului Falkenhayn
ca trupele grupului său să fie retrase în defileul Branului, iar Divizia 12 bavareză să fie dusă în
altă parte a frontuiui român. Generalul Falkenhayn nu acceptă însă propunerea întrucât Divizia 12
bavareză nu putea fi transportată în timp util nici la Jiu, nici la Olt unde ofensiva era în curs, iar
pe de altă parte acea divizie era necesară la Câmpulung pentru operaţiunile ulterioare, când acţiu
nea grupelor Kühne şi Krafft avea să se facă simţită.
O fe n s iv a g e rm a n ă pe v a le a O ltu lu i şi a A rgeşului în N o e m b rie 916.
La 1 Noembrie Corpul 1 Armată ocupă frontul: valea Vâlsanului, M-tele Chiţu-M-tele Frun-
ţele— Clocotici-M-tele Cozia — valea Oltului şi a Lotrului-M-tele Malaia, având Div. 14 la aripa
dreaptă, între valea Argeşului şi a Topologului, Div. 23 la centru până la Olt şi Div. 13 la vest
de Olt. Parte din trupele Div. 14 erau însă amestecate cu unităţile celorlalte divizii.
In ultimele zile ale lunei Octombrie Grupul Krafft fusese întărit cu Div. 216 germană, care
la început fusese destinată să opereze la Vest de Olt, unde Brig. 10 m-te nu putea face progrese.
Prin înaintarea Corpului Alpin ia est de Olt. sarcina acestei brigade fiind uşurată, Div, 216 este
băgată pe front la Est de Olt în defileul Titeşti-Sălătruc,
La începutul lunei Noembrie, Grupul Krafft avea dar: Brig. 10 m-te la vest de Olt, unde
sosise şi Comandamentul Div. 73 A. ca să ia comanda Brig. 2 şi 10, iar Div. 216 şi Corpul
Alpin era la Vest de Olt.
Prin ordinul general de ofensivă al Arm. IX germane, din 28 I X , Grupul Krafft avea însăr
cinarea de a continuă ofensiva pe valea Oltului şi a Argeşului, făcând presiunea principală cu
aripa dreaptă.
Ofensiva grupului Krafft reîncepe Ia 1 Noembrie. Div. 216 germană rupe frcnHil Div. 23
române la Clocotici, iar Corpul Alpin respinge detaşamentele Div. 14 delà m-fele Frunţile şi Să-
Iătruc. A doua zi, atacul Div. 216 germane continuând, Div. 23 este respinsă pe tot frontul şi se
retrage cu aripa dreaptă la Bocănită (nord Şuiei) iar cu stânga la Rădăcineni. Sub presiunea
Corpului Alpin şi din cauza retragerei Div. 23, Div. 14 se retrage şi ea pe frontul dealul Valea
Rea-Aref-Turburea.
In zilele următoare ofensiva grupului Krafft continuă şi Div. 23 pierde în ziua de 3, Suici>
iar Div. 13 satul Berislăveşti. In ziua de 4, aripa stânga a Div. 14 este respinsă pe dealul Po-
eşti — dealul Muchea Tomaşului — satul Şuiei, iar Div. 23 cedează teren în sectorul Bocănită.
In ziua de 5, Div, 216 germană pune stăpânire pe comunicaţia valea Danului-Curtea de
Argeş, periclitând situaţia Div. 14, care în ziua de 6 se retrage pe linia Buteşti-Albeşti-Verneşti-
Flămânzeşti. Div. 13 puternic atacată pe tot frontul, cedează şi ea teren la Nauritu şi în zona
Şerbăneşti.
Cu tot ajutorul primit (Div. 14) Corpul I Armată nu s’a putut menţine faţă de presiunea
puternică a Grupului Krafft. In ziua de 6, Comandantul Corpului I raportează armatei că situaţia
este critică şi că frontul ocupat nu mai poate fi menţinut la o nouă presiune a adversarului şi cere
a i-se pune la dispoziţie Div. 8-a aflată în zona Cotmeana-Poenari. Această Divizie fusese con
centrată în această zonă de M. C. G. în vederea manevrei proectată la Vest dc Olt, pentru a res
pinge grupul Kühne ce invadase Oltenia.
In faţa situaţiei creiată Corpului I, M. C. G. pune în ziua de 7 Divizia 8-a la dispoziţia
acestui corp, pentru a schimbă pe front Div. 23 şi unităţile din Div. 11-a (venite în ajutor delà
Jiu), care urmau să fie retrase la Piteşti pentru reorganizare.
Pentru a retrage pe front Div. 23, şi unităţile din Div. 11-a, Corpul I ordonă ca în ziua
de 7 frontul Corpului de Armată să fie retras pe următoarea poziţie pregătită mai dinnainte :
Divizia 13-a pe linia DL Călimăneştilor-Runco, Divizia 8-a Est Runcu-Creasta est Bârşeşti (Nord
Blaga) şi Div. 14-a mai departe până la Cerbureni Iaşi.
Retragerea Div. 13 şi 14 pe noua poziţiune şi ocuparea sectorului ce revenea Diviziei 8-a,
se fece în ziua de 7 şi în noaptea de 718. Div. 23 este retrasă depe front şi adunată la Poenari,
pentru a fi îndreptată la Piteşti.
In ziua de 9, Grupul Krafft ia contactul cu noua poziţiune ocupată de Corpul I, iar în
ziua de 10, începe atacul ei pe tot frontul, fără a putea face progrese decât în sectorul Div. 13-a,
unde ocupă dealul Manga şi Gura Văei. In ziua de 11 atacurile snnt continuate, Corpul Alpin
reuşind să facă progrese spre Cerbureni.
Din cauza situaţiei creiată prin retragerea trupelor Armatei I-a din Oltenia, pe malul estic
al Oltului, Comandantul Armatei I-a ordonă Corpului I ca în cursul nopţei de 1142 să rupă
contactul cu adversarul şi să se retragă :
Div. 13-a pe frontul Guerica—Pieleşti—Băneşti.
Div. 8-a pe frontul Băneşti—Schitul Matei—Noapteşul.
Div. 14-a delà şoseaua Tigveni—Curtea de Argeş—v-lea Danului—Cerbureni—valea Sasulâi.
Retragerea se execută în noaptea de 11/12. XI,
A d o u a o fe n siv ă g e rm a n ă la Jiu. In v azia O lteniei. (N o em b rie 1916.)
In ziua de 18 Octombrie, într’un consiliu de războiu prezidat de generalul Falkenhayn la
Petroşani, s’a hotărât începerea pregătirilor şi adunarea forţelor pentru executarea celei de a doua
ofensive germane la Jiu. Această ofensivă trebuia executată de grupul Kühne (Corpul 54 german)
compus din: Div. 11 bavareză, Div. 301 austro-ungară, Div. 41 prusiană (adusă din Volinia), Div.
109 prusiană, Corpul Cavalerie General Schmettow cu Div 6 şi 7 Cav. germane şi 2 batal, cic
lişti. In spatele grupului Kühne, în curs de transport spre Petroşani, era Div. 115 germană.
Războiul României 15Ô -
Generalul Kühne primeşte delà Comandantul Arm. IX-a germane directiva de a înainta de
ambele părţi ale defileului Jiu, de a pune stăpânire pe eşirile din munţi, înaintând până la înălţimea
Tg. Jiului, pentru a deschide drum spre Sud, în regiunea deluroasă, Corpului de Cavalerie. După
aceasta, Grupul Kühne trebuia să înainteze în direcţiunea generală Sud-Est, iar Corpul de Cavalerie
pe flancul său drept.
Ofensiva a fost pregătită în toate detaliile, în special comunicaţiile din spatele frontului
au fost reparate sau refăcute, pentru a se putea transporta artileria de mare calibru, iar aprovizio
nările şi evacuările în terenul lipsit de comunicaţii din această zonă, au fost organizate în toate
detaliile. Pregătirile au fost făcute în cel mai strict secret.
Data Inceperei ofensivei a fost la început fixată la 23/X, dar din cauza neterminărei pre
gătirilor a fost amânată pentru 25jX şi în urmă stabilită definitiv pentru 29/X.
Armata I-a, după victoria delà Jiu din luna Octombrie, a luat măsuri să se execute regru
parea ordonată de M. C. G. încă delà 9/X şi care din cauza ofensivei germane nu se putuse exe
cuta. Prin această regrupare, Comandamentul şi cea mai mare parte din trupele şi serviciile Div.
11-a au fost trimise la Piteşti, unde au început reorganizarea acestei divizii, păstrată la dispoziţia M. C. G.
Pentru apărarea Olteniei, în afară de Corpul 1 Arm. care se afla pe valea Oltului, rămăsese
Div. 1, grupată astfel :
Detaşamentul Jiu (10 batal, şi 9 batr.) apăra valea Jiului în sectorul : dealul Arcanului
Nord Bumbeşti — dealul Muncelul — dealul Moldoveniş — muntele Parângului.
Detaşamentul Cerna (10 batal, şl 7 batr.) apără defileul Dunărei.
Rezerva diviziei (4 batal., 1 esc. şi 3 batr.), la Filiaşi cu 1 detaşament la Baia de Aramă.
Ofensiva germană a început în ziua de 28 Octombrie prin cucerirea piscurilor Muncelul—
Moldoveniş şi Urma Boului.
In ziua de 29/X, după o puternică pregătire de artilerie, Grupul Kühne începe înaintarea
pe un front de 40 Km. între vaier Gilotrului şi a Motrului, în următorul dispozitiv :
— In linia I-a : Div. 41 la Vest de Jiu, Div. 109 la Est de Jiu;
— In linia II-a Div. 11 bav. înapoia aripei drepte şi Div. 301 înapoia Div. 109;
— Corpul de cavalerie massat pe dealul Arcanului.
— Div. 115 în curs de transport spre Petroşani, la dispoziţia Armatei.
In prima zi, (29/X) Divizia 41 ajunge pe linia Dl. Leşului—Vai de Ei—Schela—Nord Bir-
nici, iar Div. 109 pe linia Postaia—Urma Boului—Moldoveniş. Celelalte 2 divizii intrase cu grosul
în defileu, renunţându-se a fi băgate în linie sau a li se da alte comunicaţii pentru înaintare, până
la traversarea munţilor.
In ziua de 30, Civ. 41 înaintează până la piciorul de Sud al dealului Pleşul şi către
Sâmbotin. Div. 109 ocupă gara Bumbeşti şi Piciorul de Sud a înălţimei Postaia, Div. 301 ajunge
cu capul coloanei la Est Postaia, la stânga Div. 109, iar Div. 11-a înaintează spre Sud-Vest de
eşirea din defileu.
La 31/X, cele 2 divizii din cap (41 şi 109), înaintează până pe linia Valari-Nord Ruci-Sud
Sâmbotin-Lăzăreşti-Nord Barcaciul. Div. 11-a bavareză ajunsese cu grosul la Sud-Vest de Birnici,
iar Div, 301 aproape de Stânceşti.
Ofensiva germană este un moment oprită la centru în faţa poziţiilor delà Bumbeşti, care
nu sunt cucerite decât după 2 zile de luptă în după amiaza de 30. Copleşit însă de forţele supe
rioare ale inamicului, grupul Jiu a cărui aripă dreaptă eră mereu ameninţată de a fi întoarsă, nu
poate opune nici o rezistenţă pe linia Valari-Rugi-Sâmbotin pe care ajunge la 31/X şi nici pe linia
Turcineşti-Curtişoara pe care o atinge la 1/XI. In ziua de 2, Tg. Jiul esteöcupat după obravă
încercare de rezistenţă a unei companii de miliţii şi a populaţiei civile.
Generalul Falkenhayn, faţă de slaba rezistenţă întâmpinată, consideră frontul român ire
mediabil rupt şi la 1/XI, ordonă:
— Corpul 54 să urmărească pe adversar in direcţiunea generală Sud-Est, având aripa
dreaptă tare şi puternic eşalonată.
— Corpul de Cavalerie să iasă din defileu înaintând în direcţia generală Filiaşi, cu mi
siunea de a întoarce forţele române care s’ar opune de front Corpului 54.
La această dată ( I /XI) Div. 115 începuse a sosi la Sibiu şi esteîndreptată spre Tg. Jiu.
Comandamentul român însă încearcă a opri înaintarea adversarului şi a-1 respinge chiar
din nou în munţi.
160 Räzbniul României
Grupul Jiu s’a oprit pe înălţimile delà Sud-Est de Tg. Jiu între Jiu şi Giiotru, pe linia
Cărbeşti-Dăneşti-Copăcioasa, pe care a început reorganizarea şi întărirea.
In ajutorul Div. 1, M. C. G. trimite în ziua de 1/XI Div. 17-a, care îşi terminase aproape
reorganizarea la Piteşti, cu ordinul de a fi angajată într'o puternică acţiune de flanc, după ce va
termină în întregime concentrarea.
Cu ajutorul primit, Armata I-a horăreşte a reacţionă prin o contra ofensivă generală şi
anume: Grupul Jiu trebuia să ţină de front grupul Kühne, iar Div. 17-a să atace aripa Iui stângă,
în timp ce 2 detaşamente : Colonel Tăutu (3 batal, şi 1 batr,), adiis delà Cerna prin Baia de Aramă
şi 1 detaşament (1 batal, şi 1 baterie) depe valea Gilotrului, trebuia să atace ambele flancuri şi
să cadă în spatele adversarului.
înainte însă, ca manevra să se poată produce, Grupul Kühne reia înaintarea cu Div. 41,
109 şi 11 bavareză în linia l-a, Div. 301 in linia 2-a înnapoia stângei şi Corpul de Cavalerie
între Tismana şi Motru.
In ziua de I /XI, Corpul 54 german ajunge pe linia Stăneşti-Turcineşti-Curtişoara-Barcaciul,
iar Corpul de cavalerie la Tg. Jiu. In ziua următoare, Div. 41 ajunge la Tg. jiu, Div. 11 bavareză
la Budieni, Div. 109 Ia Glodeni, iar Div. 301 la Crasna. Corpul de cavalerie înaintase cu Div. 7-a
la Sud de Tg. Jiu în zona Poiana-Voiniceşti, iar Div. 6-a la Nord de Valea Rea cu 1 regiment la
Cojan în valea Gilotrului. Cum Corpul de cavalerie se angajase pe frontul Corpului 54, generalul
Falkenhayn îi atrage atenţia că intenţiunea sa era de a eşi la larg pe aripa dreaptă a acestui
Corp de Armată.
In ziua de 3, Corpul de cavalerie se isbeşte de rezistenţă pe linia Cetatea (pe Tismana)-
Văleni-Seasa pe care nu o poate învinge. Spre seară, Div. 41,* 109 şi 11 bavareză, sei apropie
de poziţia ocupată de Grupul Jiu. Div. 6-a Cavalerie este scoasă depe front şi trimisă la aripa
dreaptă la Vlădoi.
In ziua de 4, atacul Grupului Kühne începe; pe întreaga poziţiune ocupată de Grupul Jiu, pe o
zăpadă şi un viscol mare. La aripa dreaptă germană, atacă Div. 6-a cavalerie la Vlădoi. La stânga
acesteia, Div. 7-a cavalerie la Cetatea în lungul Jiului, iar mai departe Div. 41 în sectorul Vlădeni-
Seasa, în direcţia Pesceana, Div. 109 în direcţia Budieni -Trocani, iar Div. 11 bav. spre Pefreşti
pe valea Gilotrului. înapoia aripei stângi Div. 301 ajunsese în regiunea Ungureni-Stănceşti.
Centrul poziţiei române puternic atacat de Diviziile 41 şi 109 este silit cel dintâiu să cedeze
şi din această cauză detaşamentul Colonel Obogeanu, care rezista Ia aripa stângă, după lupte eroice,
fiind afproape încercuit, abia scapă atacând spre Sud şi trecând Jiul.
Divizia 17-a, română care trebuia mai întâiu concentrată la Cărbuneşti, din cauza unei
deraeri de trenuri între Piteşti şi Slatina, soseşte târziu şi pe pachete, este angajată pe rând în
luptă la dreapta grupului Jiu, iar în ziua de 4, având flancul stâng descoperit prin retragerea gru
pului Jiu şi flancul drept ameninţat de învăluire de coloanele Div. 11-a bav., care cobora valea
Amaradiei, se retrage şi ea spre Sud. ^
Dataşamentul Colonel Taut, venit delà Vârciorova prin Baia de Aramă pe şosea spfe Bum-
beşti, ajunge în ziua de 4 în valea Tismanei unde este oprit ’ de unităţi din Corpul de
cavalerie german şi s’lit a-şi schimbă direcţiunea spre sud coborând în valea Jiului, unde acţiunea
era însă terminată.
Detaşamentul delà Olt este şi el oprit la Novaci de unităţi din Div. 301 şi se retrage spre
valea Oituzului.
Astfel a doua manevră română delà Jiu nu mai reuşeşte.
Grupul Kühne continuă urmărirea spre Drăgăşani cu Div. 41 pe valea Jiului, Div. 109 pe
valea Gilotrului, Div. 11 bav. pe valea Amaradiei şi Div. 301 pe valea Olteţului, în timp ce Corpul
de cavalerie prin Filiaşi-Craiova se îndreptă spre Caracal-Slatina, cu o largă mişcare de învăluire
a frontului român.
Desorganizate de luptele date cu forţe mult superioare, urmărite de aproape de inamic,
trupele grupului Jiu şi ale Div. 17-a se retrag fără a mai putea opune o rezistenţă serioasă.
In seara de 6, Corpul de cavalerie Schmettow ajunsese în zona Tintara la Sud de Motru,
iar Corpul 54 german atinsese cu Div. 41 Tatomireştii de Jos (sud-est Filiaşi), cu Div. 109 Floreşti
în valea Gilotrului (Nord Filiaşi), cu Div. 11 bav. Pegeni în valea Amaradiei şi cu Div. 30 \ Colteşti
în valea Olteţului.
Războiul României î6 i
încercarea de a rezistă în ziua de 7, la Nord şi Est de Craiova, nu reuşeşte şi retragerea

se continuă spre Balş, ocupându-se o nouă poziţie călare pe şoseaua Craiova-Slatina, unde soseşte
în ajutor Div. 1 Cav., trimisă de M. C. G. de pe Dunăre. După o slabă rezistenţă pe această
linie trupele noastre acoperite de cavalerie, se retrag spre Slatina.
In ziua de 10. XI, Corpul de Cavalerie S.hmettov, care primise încă delà 8 . XI ordinul să
atingă Oltul şi să pună stăpânire pe trecerile delà Slatina şi Caracal, surprinde podul delà Stoe-
neşti, neocupat şi nedistrus şi-l ocupă. In zilele de 11 şi 12, Div. 6 şi 7 cavalerie trec Oltul pe
acest pod.
Detaşamentul Colonel Taut, care fusese oprit în marşul spre Tg. Jiu, şi se îndreptase spre
Sud, întâlneşte un convoiu inamic care se îndrepta spre Filiaşi şi î-1 distruge. Fiind tăiat de grupul
Jiu de către cavaleria germană, se îndreaptă apoi spre Vest, pentru a păzi spatele grupului Cerna.
Contra detaşamentului Tăut, care neliniştea spatele grupului Kuhne în marş spre Est, a fost la
început trimisă Div. 7-a cav. germană care a avut în ziua de 7 o ciocnire cu detaşamentul român
şi apoi a lăsat 3 escadroane cu 2 tunuri pentru a-1 urmări, divizia continuându-şi înaintarea spre Est.
Detaşamentele Cerna şi Dunărea.
In timpul când se desfăşurau luptele delà Jiu, şi apoi Oltenia fusese invadată, detaşamentul
Cerna nu se mişcase din poziţiile ce ocupa la Orşova şi pe Cerna.
In zilele de 29 şi 30. X, acest detaşament respinsese atacurile grupului Szivo date în scopul
de a opri trimiterea ajutoarelor Ia Jiu.
In ziua de 4, după înfrângerea grupului Jiu şi a Div. 17-a la Sud-Est Tg. Jiu, Detaşamentul
Cerna ca şi Detaşamentul Dunărea, care apăra Dunărea în Oltenia, primise ordinul M. C. G. să
se retragă primul spre Filiaşi, acoperind stânga Grupului Jiu şi al doilea spre Caracal acoperind
trecerea Oltului la Stoeneşti.
In vederea contra ofensivei generale pe care comandamentul român, după cum vom vedea
în capitolul următor, a pregătit-o contra grupului Kuhne, în ziua de 6 , se ordonă ca Detaşamentele
Cerna şi Dunăre să rămână pe loc „rezistând până la ultima extremitate şi în cazul când va fi
„în situaţie de a cădea în mâinile inamicului va arunca înainte de toate materialul de artilierie în
Dunăre“ iar Detaşamentul Tăut „să acţioneze în direcţia Tg. Jiu-Bumbeşti, făcând lupte de partizani“
Cum grupul Szivo, cu toate ordinele ce avusese de a atacă, nu putuse înainta, Falkenhayn
tirmite spre Turnul Severin Orşova 1 batalion german (din Div. 41) şi 4 escadroane cu artilerie,
pentru a ataca în spate detaşamentul Cerna, în timp ce la 8 /Xi ‘grupul Szivo trebuia să reia atacul
de front.
Această măsură, — spune generalul Falkenhain — a fost luată nu atât de teama ce
avea de o intervenţie a detaşamentului român în spatele grupului Kühne, ci mai mult pentru a
elibera brigada de ciclişti delà grupul Szivo, care era necesară pentru operaţiunile de urmărire.
Dealtfel şi M. C. G. german intervenise pentru eliberarea cât mai grabnică a comunicaţiei pe Dunăre.
Detaşamentul german ocupă în ziua de 9 Turnu-Severin. Detaşamentul colonel Tăut, care
venea spre Turnu-Severin pentru a păzi spatele Grupului Cerna, găseşte oraşul ocupat şi începe
atacul lui fără a reuşi.
In ziua de 9, când adversarul ocupase în spatele Detaşamentului Cerna T.-Severin, Co
mandantul acestui detaşament, dă ordin de retragere generală.
Retragerea a început în ziua de 10, iar in ziua de 11 detaşamentul se găsea în faţa T.-
Severinului. După o încercare împreună cu Detaşamentul Tăut, de a cuceri oraşul, detaşamentul
Cerna se scurge în ziua de 12 dealungul Dunărei spre Sud-Vest, unindu-se în aceiaş zi cu detaşa
mentul 1 ăut şi împreună continuă retragerea spre Vest.
Brig. ciclişti şi regimentul din Divizia 7 cavalerie, care fusese trimis în urmărirea detaşa
mentului Cerna, sunt îndrumate pentru a ajunge Corpul de cavalerie, iar grupul Szivo rămas cu
Brig. 145 A., începe urmărirea grupului Cerna.
După un marş greu, pe un timp rece şi ploios, hărţuit mereu de grupul Szivo, detaşamentul
trece Jiul în ziua de 18 între Sadova şi Zavalul, îndreptându-se spre Olt.
Detaşamentul Dunărea, informat că adversarul înaintează spre Caracal, se consideră deslegat
de misiunea sa şi adună unităţile aflate dealungul Dunărei. Aceste măsuri coincid cu ordinul armatei
primit în ziua de 11, de a se aduna între Stoeneşti şi Islaz şi a forma stânga armatei care se găsea
deja la Est de Olt.
21
162 * Războiul României
In ziua de 14, detaşamentul Dunăre se pune în marş spre Olt, dar aflând ca podul delà
Isbiceni este aruncat in aer şi că trecerea Oltului nu mai este posibilă, aşteaptă 2 zile pe Jiu, iar
la 19.XI se uneşte cu detaşamentul Cerna.
Ambele detaşamente se pun în marş pe 3 coloane şi în ziua de 23 ajung în faţa podului
delà Isbiceni, care fusese însă distrus de către o companie de cale ferată din Armata Mackensen.
Încercările de a repară podul, nu reuşesc. In ziua de 24.XI, detaşamentul decimat şi obosit de
lupte şi marşuri, încercuit şi atacat din toate părţile, capitulează la Tia Mare şi Isbiceni, distrugând
cea mai mare parte din material.
CAPITOLUL XXI
Proectele comandamentului de căpetenie român

la ő Noembrie, după ruperea frontului la Jiu,
Schiţa 114
In urma situaţiei creiată prin ruperea frontului la Jiu şi pătrunderea grupului Kühne în
Oltenia, Comandamentul de căpetenie român ia în ziua de 6 Noembrie, următoarea hotărâre :
1. „De a primi bătălia decisivă cu scop de a sdrobi pe adversarul care operează în văile
„Oltului şi a Jiului şi a-1 isgoni din ţară“.
2. In acest scop, urmă a se concentré Ia Vest de Piteşti o massă de manevră compusă
din toate forţele disponibile şi anume Diviziile 8 , 2/5, 9/19 şi 21.
3. „Atât Armata I-a ’cât şi Armata Il-a, vor procură prin rezistenţa lor îndârjită, timpul
„necesar grupărei forţelor de mai sus, timp care va fi aproximativ 10 zile,
„Odată gruparea terminată, M. C. G. intenţionează a tranşa definitiv cu inamicul pătruns
„pe valea Oltului, după care se va îndreptă asupra aceluia din Oitenia“.
4. „Rezistenţa Armatei Il-a va fi uşurată prin ofensiva ce vor lua în curând Arm. lX-a rusă,
„şi Armata de Nord“.
5. „Grupul Jiu va rezistă cât mai mult posibil, retrăgându-se la nevoe pas cu pas spre
„Filiaşi - Craiova-Piatra O lt-Slatina“.
„Detaşamentul Cerna trebue deasemenea să reziste până la ultima extremitate, c'.iar cu
„riscul ca inamicul să-i cadă în spate, va luptă până lă ultima extremitate, şi în cazul când va
„fi în situaţia grea de a cădea în mâinele inamicului, va aruncă înainte de toate materialul de
„artilerie în Dunăre.
„Deteşamentul Colonel Tăut, va căută sa jeneze cât mai mult pe adversar, acţionând în
„spatele lui mai cu seamă în direcţia Tg. Jiu— Bumbeşti făcând lupte de partizani.
„In rezumat, Arm. I-a va câştigă cât mai mult timp rezistând pe valea Oltului şi în Oltenia,
„unde nu va cedă terenul decât sleită şi pas cu pas. Comandamentul Arm. I-a, va luă dispoziţi-
„unile ne.esare pentru a coordonă mişcările diferitelor grupe în retragere, astfel ca să le asigure
„concentrarea în zona Drăgăşani—Slatina“.
Copleşite de forţe inamice cu mult superioare, trupele grupului Jiu şi Div. 17-a, după o
scurtă rezistenţă în ziua de 4 la Sud-Est de Tg,-Jiu, sunt din această zi în o complectă retragere
fără a mai puteă întârzia prea mult grupul Kühne care înainta spre Olt.
In ziua de 10 Noembrie, când trupele Grupului Jiu şi Div. 17-a ajunsese Ia Balş, unde
sosise şi Div. 1 Cav., Comandamentul de căpetănie dă următorul ordin Armatei I-a :
„1. Direcţia de retragere a Grupului Jiu, în cazul când „inamicul atacă, va fi Slatina şi
numai dacă nu se poate, Caracal.
„2. Toate podurile depe Olt la Slatina şi Sud de Slatina, „aruncate în aer.
„3, Grupul Jiu şi Div. 17-a misiunea de a ţine pe Olt.
„4. Cavaleria misiunea de a ţine punctele de trecere depe Olt la nordde Slatina (Drăgăşani
„R.-Valcea). Grosul Diviziei pe partea stângă a Oltului pentru a acoperi concentrarea grosului forţelor
„Rolul grupului Olt (C. I. Arm.) rezistenţă absolută organizând mai multe linii (3—4) de
„apărare serioasă la 100 m. una înnapoia ce celeilalte. Va. încerca să facă prizonieri în tot timpul,
pentru a şti ce forţe inamice sunt în faţă.
„6 . Rolul de dat Diviziei 18-a: a stabili un baraj pe toate drumurile ce merg spre Vest
„şi în consecinţă a studiâ liniile de apărare necesare.
„7. Cele 3 divizii (2/5, 9/19, şi2 1 ), formând massa de manevră în zona Chilia-Q. Boului.
„Poiana Lacului-Mareşul-Broşteni, vor ocupă puncte de rezistenţă prin anteposturi contra „atacuri
lor eventuale inamice.“
Una din diviziile care forma massa de manevră—Div. 8 —fusese trimisă pe frontul C. 1. Ar
mată, pentru a înlocui Divizia 23, care este trimisă pentru refacere la Piteşti.
In ziua de 11, Grupul Jiu şi Div. 17-a, după ce încercaseră ultima rezistenţă la Vest de
Olt, pe dealul Sarului (Est de Balş), se retrage pe stânga Oltului, ocupând frontul Moşteni-Ipoteşti
il are pe şoseaua Slatina-Piteşti, distrugând podurile delà Drăgăşani şi Slatina.
In aceias zi,— 11 /XI—Corpul cavalerie Schmettow, care ocupase în ajun podul delà Stoe-
neşti necomplect distrus de Div. 1 Cav., trecuse Oltul cu Div. 6 cavalerie care se îndreptase şpre
Roşiori de Vede.
Pe de altă parte, în noaptea de 10/11, Armata bulgaro-germano-turcă de Dunăre (grupul
Kosch) începuse trecerea Dunărei la Şiştov în spatele trupelor române care apărau Oltul.
Manevra Comandamentului 'de căpetenie român-pe valea Oltului şi în Oltenia-nu mai eră
deci realizabilă, atâta timp cât înainte de concentrarea massei de manevră, frontul Armatei I-a pe
Olt fusese pătruns de cavaleria generalului Schmettow, dar mai ales întors de către Arm. germană
de Dunăre.
Comandamentul român renunţând dar la această manevră, dă în ziua de 1 1 următorul ordin:
„Faţă de situaţia creiată prin înaintarea „trupelor inamice care au trecut Dunărea la Zim-
nicea“ am hotărât retragerea generală pe linia râului Argeş-lacul-Greaca.
„Pentru a protejâ această retragere, am ordonat:
„1. Divizia 21 a se aduna între Argeş şi Neajlov, călare pe şoseaua Bucureşti-Alexandria,
„2. Divizia 9|19 a se adună în regiunea Schitul-Găeşti,
„înainte de a se începe retragerea, Armata I-a pivotând în jurul aripei sale drepte, î-şi
„va schimbă frontul îndreptându-1 delà Nord-Vest spre Sud-Est. Ea va rezistă succesiv pe diferitele
„linii naturale, ţinând continu legătura la dreapta cu Armata 11-a şi massând pe stânga sa un grup
„de forţe pentru a ameninţă continuu flancul coloanei care ar înainta pe direcţia Alexandria-
Bucureşti.“
CAPITOLUL XII.
Ofensiva Arm. IX Rusă şi a Armatei Române de Nord

in Noembrie 1916,
(Schiţa 14)
încă delà 22 Septembrie când se oprise manevra delà Flămânda, Comandamentul român
hotărâse a se reluă planul iniţial al ofensivei pe frontul de Nord şi Nord-Vest, grupând în acest scop o
massă de manevră în văile superioare ale Oltului şi Mureşului. Această massă de manevră trebuia
să fie formată din 3-4 Corpuri de armată ruse, pe care M. C. G. rus promisese, la 28/1X, că le
va concentra până în prima jumătate a lunei Octombrie.
La sfârşitul lunei Septembrie Arm. 11 şi de Nord sunt silite a se retrage pe frontieră, iar
în prima jumătate a lunei Octombrie, Arm. IX-a germană încearcă prin ofensive persistent repetate,
să spargă frontul român,
Comandamentul de căpetenie român menţine hotărîrea de a atacă cu Arm. IX-a rusă şi
Armata română de Nord în Transilvania. Prin această ofensivă se speră că se va degajă Armatele
1 şi II română, puternic atacate, sau chiar că se va opri ofensiva Armatei IX-a germană.
Corpurile de armată ruse anunţate de M. C. G. rus că vor fi concentrate până la mijlocul
lunei Octombrie, încep a sosi în Moldova de Nord abia către această dată.
La 14)X,' M. C. G, român*) cerea Arm. 1 şi II să reziste încă 12 zile, până când se spera
că concentrarea corpurilor ruse va fi terminată şi ofensiva va puteâ începe.
Această concentrare nu este însă terminată nici până la sfârşitul lunei Octombrie.
La 1 Noembrie, când Arm. IX germană începuse de 2 zile ofensiva la Jiu şi păstrunsese
munţii, Marele Cartier General român, prin ordinul dat armatelor**) cereá o rezistenţă
de încă 8 zile, în care timp se speră că ofensiva pe frontul Moldovei va puteâ începe şi degajă
Armatele I şi II. Pentru restabilirea situaţiei în Oltenia se proectase la această dată şi formarea
unei masse de manevră de 4 divizii la Vest de Piteşti.
Nici până la 9 Noembrie ofensiva nu poate începe din cauza încetinelei transporturilor şi
concentrărei corpurilor ruse. In adevăr :
Corpul 36 rus, schimbă în noaptea de 15/16 Div. 14-a în sectorul Valea Bistricioarei-
Valea Bicazului.
Corpul 3 cavalerie, ocupă la aceiaş dată sectorul la extremitatea de Nord a Moldovei, delà
Nord de valea Bistricioarei, până la Drăgoiasa.
Până la 1/XI, sosesc în Moldova: Corpul 5 cavalerie (Div. 11 în zona P. Neamţ şi Div.
cazaci în zona Sud Roman), Corpul 24 Armată (Div. 48 şi 49), în zona Buhuşi-Roman şi Corpul
40 în zona Bacău.
Abiă în nopţile de 11/12 şi 12/13, Corpurile 24 şi 40 întră pe front înlocuind trupele Div.
7-a în sectorul isvoarele Tarcăului-valea Uzului inclusiv.
In fine, ofensiva poate fi definitiv stabilită să înceapă în ziua de 15 Noembrie.
In ziua de 13, Comandantul de căpetenie dă Ai matei de Nord următorul ordin:
„Armata ÎX-a rusă începe ofensiva generală în ziua de 15 Noembrie pe frontul: Dorna-
„pârâul Doftana având drept prim obiectiv ocuparea regiunei : Dorna . Vatra—Ditrău Giurgeu—
„Mercurea Cicului.
„Armata de Nord şi II vor concura la această ofensivă.
„In acest scop ordon :
„1. Armata de Nord va începe ofensiva în legătură cu Armata IX-a rusă în aceiaş zi de
„15 Noembrie, având drept prim obiectiv ocuparea eşirei defileurilor în şesul Haromsek şi anume:
„Lemniya—Breţcu—Ghelinţa—Covasna—Zagon—întorsătura Buzăului.
„Se va face legătură cu Arm. IX-a rusă, care va trimite în acest scop o coloană din Corpul
„40 Armată pe valea Doftanei, către Kaszon. Comandantul Arm. de Nord se va pune în contact
„în această privinţă, cu Comandantul Arm. IX-a ruse, pentru coordonarea operaţiunilor.......
„3. Armata Il-a (mai puţin grupul Nămăeşti). va căuta să fixeze pe inamic executând
„atacuri violente, astfel ca să nu poată lua forţe depe acest front......
In vederea acestei ofensive, Arm. IX-a rusă, dăduse următorul ordin de operaţie :
„Inamicul întărit cu divizii aduse de curând, atacă cu violenţă pe Români în Valahia sep
tentrională şi rămâne pasiv pe frontul Arm. IX-a rusă. Pentru a veni în ajutorul Românilor, co
mandamentul de căpetenie al armatelor depe frontul de Sud-Est ordonă, după concentrarea armatei,
„o ofensivă generală a cărei lovitură principală trebue să fie îndreptată în direcţia Cic Sereda.
„Primul obiectiv al armatei este de a ocupă regiunea Dorna-Vatra— Ditrău Giurgeu Mer
curea Cicului.
„In acest scop Arm. IX-a atacă :
,,a) Cu Corpurile 2 şi 26 Arm. în direcţia Dorna Vatra.
,,b) Cu Corpul 3 în direcţia Belbor.
,,c) Cu Corpul 36 în direcţia Ditrău-Giurgeu.
,,d) Corpul 5 cav., după ce ocupă masivul Tohavas, continuă mişcarea în lungul masivului
„până la valea Trotuşului pentru a ajuta ofensiva grupului stâng al armatei.
,,e) Corpurile 24 şi 40 vor ataca în direcţia Mercurea Ciucului.
„i-egătura între corpul 40 şi Români printr’un detaşament trimis de Corpul 40 pe drumul
„Doftana-Caszon.
,,f) Rezerva armatei câte o brigadă la Farcasa, Comăneşti, Dărmăneşti şi Corpul 3 cavalerie.“
Pentru coordonarea acţiunei, comandantul Arm. de Nord ia înţelegere cu Comandantul Arm.
IX-a rusă. Acesta, având în vedere frontul de 22 Km. pe care trebuia să desfăşoare ofensiva Div.
15-a, este de părere ca acţiunea acestei divizii să fie limitată Ia fixarea adversarului din faţă, ata-
cându-se numai în câteva puncte.
*) S’a arătat anterior,
**) Arătat anterior.
Războirii României " 165
In ziua de 15, M. C. G. în urma intervenţiei în acest sens a Arm. IX-a rusă, ordonă Arm.
de Nord ca în loc de ofensiva proectată, să execute ordinele generalului Licinsky.
Armata de Nord, fiind apoi trecută, în ziua de 16, sub ordinele generalului Licinsky, acesta
revine asupra primei păreri şi ordonă Armatei de Nord să atace cu începere din ziua de 17 pe
tot frontul.
In urma acestui ordin, Arm. de Nord stabileşte ca ofensiva să se desfăşoare astfel :
— Div. 15-a, întărită cu Regimentul 6 Căi. şi cu R. 29 I., precum şi Detaşamentul Colonel
Sturza, sub comanda Generalului Grigorescu, să atace în direcţia Lemnya, având ca prim obiectiv
poziţia inamicului depe culmea Zsíros (1185) Kis Havas (1270) Bovri (1185) Tombohordo (1364)
Lipscfarca (1285).
— Div. 6 -a, să atace pe frontul întorsătura Buzăului-Zagon, având ca prim obiectiv pozi
ţiile inamice depe muntele Siriul dealul Şoimului-Poiana Fântâniţei până la Bâsea-Mică inclusiv.
— Reg. 37 Inf. şi R. 8 Căi., în rezerva armatei, primul la Bogdăneşti şi celălalt la Caşin.
In faţa Arm. IX-a rusă, adversarul avea următoarele forţe :
Aripa dreaptă a Arm. Vll-a austriace şi anume :
— C. I. Arm. (Div. 40, 59 şi Brig. 16 Landsturm) în sectorul Vest Capul (1663) vest
Fundul Moldovei.
— C. XI Arm. (Grupul Schnehnen Div. 8Cav. şi Grupul Papp), grupul Schwer (Brig. 202
Landsturm, Brig. 14 Cav., Brig. 23 Cav.), şi Grupul Hegedűs (Brig. 24 Cav. şi Brig. 73 Landsturm)
delà Vest Fundul Moldovei până la Sud Glodul.
— Arm. I. austriacă cu:
— Grupul Litzmann (C.'21 compus din Div. 37, 10 bavarează, 72 şi 3 Cav. A.), în sec
torul Belbor-valea Bicaz inclusiv.
— Corpul VI A. (Div. 61, Brig. 1 husari, Div. 39), în sectorul valea Trotuş-valea Uz,
ambele inclusiv. In sectorul Corpului VI fusese adusă Div. 8 bavareză (2 regimente) care urma să
schimbe pe front Div. 61.
—■In rezerva armatei 2 batalioane din Div. 8 bavareză la Cik Bankfalva.
— La dispoziţia M. C. G. austriac brigada de călăreţi a Div. 10-a la Topliţa română, Brig.
47 din Div. 24 la Braşov.
— In curs de transport spre Cik Madaras, eră Div. 49 germană.
— In faţa Arm. de Nord eră aripa stângă a Arm. IX germane cu următoarele forţe :
— Grupul Gerock (Div. 71 A., 1/3 Div. 8 Bav. şi Div. 1 Cav. A.) în sectorul Div. 15-a
şi a Det. Col. Sturza, între văile Slănic şi valea Zăbalei.
— Div. 39 germană în faţa Div. 6 română.
Comandamentul austriac, eră încă delà începutul lunei Octombrie sigur informat că o ofensivă
ruso-română se pregăteşte în direcţia Mercurea Ciucului. Alte informaţiuni avute ulterior au întărit
această convingere. In vederea acestei ofensive, au fost ţinute la dispoziţia M. C. G. austriac, pe
frontul Arm. I-a, Diviziile 8 şi 10 bavareze şi Corpul de cavalerie Bruderman. Ultima divizie ba
vareză şi corpul de cavalerie, au fost băgate însă pe frontul Corpului 21 austriac în decursul şi
pentru a opri atacul Corpului 36 rus executat la sfârşitul lunei Octombrie.
Iată cum generalul Falkenhayn, apreciază influenţa pe care o puteă avea asupra Arm. IX
germane, o ofensivă ruso-română executată pe frontul Moldovei : *) „O înaintare a Ruso-Românilor
„pe frontul Arm. I-a austro-ungare nu eră de temut. O astfel de ofensivă puteă maximum să influ
enţeze dispoziţiunile comandamentului Grupului de Armate, în cartierul său. O influenţă serioasă
„asupra situaţiei nu ar fi putut fi obţinută de inamic înainte de începerea iernei, deoarece după distrugerea
„caei ferate Ghirneş, îi lipsea posibilitatea de a regulă aprovizionarea şi ar fi avut nevoe de multe
„luni pentru a stăbate prin munţi până la marginea lor de Vest în valea Mureşului (200 Km.)
„Abiâ ar fi putut ca inamicul să influenţeze operaţiunile Armatei IV-a“.
Desfăşurarea ofensivei armatei IX ruse şi de Nord.
Ofensiva armatei IX ruse începe în ziua de 15.XI.
Atacul principal este dat de Corpurile 24 şi 40 ruse.
*) GL Falkenhayn. „Campania Arm. IX contra Românilor şi Ruşilor“.

Corpul 24, atacă frontul apărat de Divizia 61 austriacă, cu Divizia 48 în sectorul muntele
Muncel-muntele Preotesele şi Divivizia 49 în sectorul muntele Muncel-Nord Obcina Lapoşului.
Corpul 40, atacă frontul apărat de Divizia 39 austriacă, cu Div. 3 trăg. în sectorul Obcina
Lapoş şi cu Div. 4 trag. la Sud. de Cbcina Lapoş până la muntele Nemira.
Atacul Corpurilor 24 şi 10 continuând fără întrerupere până în ziua de 22.XI, reuşeşte să
câştige în fecare ziteren cucerind cea mai mare parte din poziţiile austriace. O ceaţă deasă şi
ploile au îngreuiat operaţiunile.
In ziua de 15,XI se pătrunde prima poziţiune austriacă între muntele Nemira şi înnălţimea
1370 precum şi poziţia austriacă din valea Agaşului.
La 16, Ruşii cuceresc muntele Nemira înnălţimea 727 la Est de Sulta ^pătrund în po
ziţiile austriace la Nord de Beleghetu, cuceresc vârful Popa, înnălţimea 1498 şi înnălţimea Hozul-
havas. Austriacii recuceresc prin contraatac poziţia perdută în ajun pe valea Agaş.
In ziua de 17, Corpurile 24 şi 40 ruse cuceresc înnălţimea 1627 delà Sud de muntele Ne
mira, vârful Arşiţei (Sud de Sulta) şi poziţiile austriace delà Nord Gymesbukk şi de pe Tarcău.
La 18, Divizia 49 rusă, continuând atacul la Sud de valea Trotuş, cucereşte înnălţimea delà
Est de muntele Cărunta.
In ziua de 19, Corpul 24 continuă atacul, înnaintând câţiva km. pe valea Trotuş şi cuce
rind înnălţimea delà Est de Sulta, împingând Divizia 61 austriacă pe linia Piriestre-gara Agaş-
muntele Măceşu. Atacurile Corpului 40 sunt respinse de Divizia 39 austriacă.
Delà 20, atacurile celor 2 corpuri armată ruse încep a înceteni nemai câştigând decât pe
alocuri puţin teren. Austriacii încep peste tot atacuri locale. In ziua de 21 R 188 din Divizia 187
germană cucereşte muntele Nemira.
In timpul acestor operaţiuni, la Nord Corpurile 36 şi 3 ruse execută peste tot atacuri
locale, care sunt respinse cu uşurinţă de grupul austriac Litzman (Diviziile 37, 10 bavareză, 72).
încă din primele zile ale ofensivei Corpurilor 24 şi 40 ruse, M. C. G. şi Armata l-a aus
triacă iau măsuri de întărirea Corpului VI austriac.
In ajutorul acestui corp de armată, sunt trimise până la 20.XI : R. 188 din Div. 187, 2
batalioane din Divizia 8 bavareză, 1 batal, din Div. 49 germană şi 2 batal, şi artileria Div 3 Cav.
delà grupul Litzman.
In ziua de 17, comandamentul austriac fiind informat că Corpul 8 rus ar fi în curs de
sosiie în spatele Diviziei 15 române, cu intenţiunea de a interveni în sectorul acestei divizii, grupul
Gerock este întărit cu R. 189 din Div. 187.
Tot în sectorul grupului Gerock este hotărît a fi adusă şi Divizia 49 germană din rezerva
M. C. G. austriac. Din cauza presiunei exercitată de dreapta Armatei IX ruse în Bucovina de Sud
asupra Armatei VE austriace, Div. 49 precum şi brigada călăreţi a Div. 3 Cav. îndreptată la înce
put spre Belbor, sunt transportate la Armata VII austriacă.
In ziua de 19, se formează Grupul de Armate al arhiducelui Iosef, compus din grupul Ge
rock, şi Armatele 1 şi Vil. Armata IX germană trece în Grupul general Mackensen.
Ofensiva Armatei de Nord începe în ziua de 15. XI fără a putea obţine rezultate
apreciabile.
Divizia 6 , face până la 19. IX zilnic progrese, după care este oprită de Divizia 89 germană
din faţă.
Ofensiva diviziei 15, este mult îngreuiată din cauza ceţei şi a ploilor torenţiale, care au
lipsit infanteria de sprijinul artileriei. Aripa dreaptă a acestei divizii a înaintat până la reţelele de
sârmă ale poziţiei inamice, unde s’a oprit aşteptând intervenţia de flanc a unui detaşament rus
din Divizia 4 trăgători, care în urma înţelegerei avute între comandantul diviziei şi comandamentul
rus, trebuia să intervină din dimineaţa de 17 atacând delà Nord muntele Şandor, simultan cu ata
cul dat de Divizia 15 spre ciilmea Zsíros.
Atacul detaşamentului rus nu s’a produs. Pe dealtă parte Divizia 15 este informată delà
prizonieri că 3 regimente sunt în drum de a întări sectorul Oituz. In realitate, comandamentul aus
triac aflând de prezenţa Corpului VIU rus în spatele Diviziei 15, trimisese în sectorul Oituz R. 189
din Divizia 187 şi dispusese a trimite şi Divizia 49, care însă nu a mai fost trimisă.
In ziua de 19 Divizia 72 austriacă execută un puternic contraatac în sectorul Nord Oituz,
care este însă respins,
Armata de Nord apreciind forţele Diviz'ei 15 prea slabe, pentru a mai putea continuă
ofensiva, cere Armatei IX ruse sä întâriasca aripa dreaptă a acestei divizii cu 1 brigada din Di
vizia 14 rusă, care se găsiâ în rezervă la Tg. Ocna. Cum comandamentul rus nu răspunde la
această cerere, ofensiva Armatei de Nord este oprită la 2U. XI de către comandantul diviziei cu
aprobarea armatei. In timpul acestei acţiuni Divizia 15 are perderi : 6 ofiţeri şi 900 trupă.
După 21. XI operaţiunile pe frontul Armatei IX ruse se reduc la atacuri locale date de
trupele Corpurilor 24 şi 40 ruse, la care trupele austriaca^ ale Corpului VI răspund peste tot prin
contraatacuri. Aceste atacuri ruse, continuă până în primele zile ale lunei Decembrie, - când la 4 . XII -
Ruşii pătrund poziţiile delà Est Magyaros şi delà cota 1370 (Sud de valea Uzului) pe care o cu
ceresc. Pentru recucerirea acestor înnălţimi, austriacii organizează o serie de contraatacuri, care se
execută la mijlocul lunei Decembrie, fără a se putea cuceri tot terenul pierdut.
Bg. 47 din Div. 24 A. aflată Ia dispoziţia M. C. G. austriac la Braşov este adusă la
Mafifalva.
La sfârşitul lunei Octombrie, M. C. G. austriac hotărăşte concentrarea în regiunea Cik a
unui grup de atac format din Div, 24 austriacă şi Diviziile 49 şi 225 germane, cu intenţiunea de a
da o lovitură pe valea Oituzului. Insă presiunea constantă exercitată de Corpurile 24, 40 ruse asupra
Corpului VI austriac, determină comandamentul austriac la începutul lunei Decembrie să schimbe
destinaţia acestor divizii. Divizia 225 înlocueşte pe front Div. 187 care este adusă în sectorul Oituz.
Div. 24 întră pe front în sectorul Corp. VI pe valea Ciobănaş.
La 23. XI M. C. G. român fiind informat că adversarul concentrează forţe în zona cup
rinsă între Trotuş şi Buzău şi că este de aşteptat o ofensivă austriacă în acest sector, ordonă
Armatei de Nord a cedă Ruşilor sectoru/ între Doftana şi muntele Cernica, a constitui la Oneşti o
rezervă puternică şi o altă rezervă în spatele detaşamentului Sturza.
Comandantul Armatei de Nord, intervenind în acest sens cătră Armata IX rusă, aceasta
comunică că nu are forţe suficiente pentru a face faţă unui eventual atac în direcţia Oituzului.
CAPITOLUL XXIII.
Trecerea Dunărei de către Grupul Kosch,
(Schiţa Í4)
Conform planului iniţial de campanie german contra României, odată cu străpungerea Car-
paţilor de cătră Armata Falkenhayii, Armata Mackensen trebuia să forţeze trecerea Dunărei şi să
înnainteze spre Bucureşti. Locul de trecerea Dunărei depindea de locul unde Armata IX germană
reuşia să rupă frontul Carpaţilor, ambele ofensive trebuind să fie legate în timp şi spaţiu.
Comandamentul german ar fi dorit ca trecerea Dunărei să anticipeze trecerea Carpaţilor,
ceea ce ar fi uşurat străpungerea munţilor, operaţiune dificilă şi care nu a reuşit cu toate încer
cările repetate din luna Octombrie, decât la începutul lunei Noembrie. Armata Mackensen nu avea
forţe suficiente însă pentru a trece Dunărea, iar din cauza debitului redus al căilor ferate bulgare,
nici nu putea fi întărită în timp util.
După succ sele obţinute în Dobrogea între 6-12 Octombrie şi după împingerea frontului
româno-rus pe linia ce mai scurtă între Dunăre şi Mare (Dăeni-Babadag), Mareşalul Mackensen
a lăsat în Dobrogea strictul necesar (Div. 4 Bulgară, Div. combinată bulgară, Diviziile 15 şi 25
turce şi Div. cav. bulgară) pentru a supraveghia Armata rusă de Dunăre, iar restul forţelor Div. 1
bulgară, Div. 217 germană şi artileria grea germană complectat cu unităţi luate depe frontul delà
Salonic unde operaţiunile stagnau şi depe Dunăre, a format Armata Genenral Kosch (Armata de
Dunăre) compusă din: Div. 217 germană Diviziile 1 şi 12 bulgare, Div. 26 turcă, Div. bulgaro-
germană General von den Goltz*) şi 1 Div. cavalerie bulgaro-germano-turcă.
Pregătirea trecerei Dunărei.
In vederea trecerei Dunărei, încă din luna Iulie 1916, de îndată ce această operaţiune a
fost întrevăzută, materialul de poduri austro-ungar, a fost transportat în canalul Belene, între ostrovul
Persina şi malul bulgăresc, unde era adăpostită şi flotila de Dunăre austro ungară.
') Landsturm german şi bulgar, se apărase Dunărea.

Punctul ales pentru trecerea Dunărei a fost Şiştovul (în fata Zimnicei), cap de cale ferată
şi pe unde se putea întoarce apărarea Oltului şi coordona acţiunea Armatei Kosch cu a Armatei
Kühne care invadase Oltenia.
In acest punct, Dunărea are o lărgime de 800—900 m„ malul bulgăresc domină pe cel
românesc cu o diferenţă în altitudine de 100—150 m., Ostrovul Bujorescu cu o lungime de 6 Km.
situat între Zimnicea şi Şiştov, avantaja trecerea şi întinderea podului.
In vederea trecerei, s’au făcut pregătiri intense, construindu-se şosele, linii de cale ferată
îngustă, instalându-se artileria grea, formându-se depozite etc.
Comandantul român a avut informaţiuni cari lăsau să se întrevadă o trecere a Dunărei în
acest punct :
— Aviatorii engleji, sosiţi din Lemnos, raportaseră M. C. G. român că au văzut o coloană
lungă de 25 Km, în marş delà Osmanbazar spre Vest.
— Posturile goniometrice române semnalaseră în regiunea Şistov numeroase posturi de T. F. F.
— In fine trupele de pe Dunăre semnalaseră sgomote neobişnuite de automobile, trăsuri
şi trenuri la Şiştov, mai ales în ziua de 9/XI.
Nici o măsură deosebită nu a fost luată de Comandamentul român în vederea unei even
tuale treceri.
Ziua trecerei, a fost fixată la început de Mareşalul Mackensen pentru 25 Octombrie dar în
urmă a fost amânată pentru 10 Noembrie, operaţiumle de pregătire neputând fi terminate înainte
de această dată.
Forţele şi dispozitivul apărărei.
Apărarea Dunărei era încredinţată „Grupului Apărărei Dunărei“ compus din: Div. 18 cu 16
batal., 15 baterii de câmp şi 2 baterii 75 de poziţie; Div. 2 Cav. cu 24 esc. şi 3 baterii; artileria
de poziţie (2 baterii 75, 1 baterie 78, 4 Baterii T. 120, 1 baterie T. 150 şi 2 baterii ob. 210),
cari formau 2 grupări : una la Giurgiu şi alta la Zimnicea.
Din cele 16 batalioane ale Div. 18-a, 2 erau active, 10 de rezervă (al 4-lea batalion din 10
regimente diferite) şi 4 de miliţii. Batalioanele active şi cele de rezervă aveau delà începutul cam
paniei arme Manlicher 4,5 m. m., dar cu puţin înainte de data trecerei Dunărei, aceste arme au fost
înlocuite cu arme Weterly de 8 m. m., pe care soldaţii nu le cunoşteau. Batalioanele de miliţii aveau
arme Md. 1879, la care multe din ţevi au crăpat în timpul luptelor. Numai cele 2 active aveau câte
2 mitraliere, restul infanteriei fiind complect lipsit de arme automate. Bateriile Div. 18-a erau formate
din tunuri vechi Md. 1880.
Frontul de apărare între gura Oltului şi Călăraşi (circa 200 Km.) era împărţit în 3 sectoare :
— Sectorul T. Măgurele—Zimnicea, între Olt şi Bujoru, apărat de Brig. 43 şi 3 Roşiori.
— Sectorul Frăţeşti între Bujoru şi 6Km. Est Giurgiu apărat deB rig44Inf.
— Sectorul Budeşti delà 6 Km. Est Giurgiu până la Călăraşi, apărat de Brig. 45 Inf.
— Rezerva grupului apărărei Dunărei: Div. 2 Cav. (Brig. 5 şi 6 Roş.) în regiunea Budeşti —
Şolanda (Nord Olteniţa).
Mai departe pe Dunăre, între Călăraşi şi gura Ialomiţei, era Div. 40 şi 8 Cav. rusă făcând
parte din Armata rusă de Dunăre, a cărei gros opera în Dobrogea.
Dispozitivul în detaliu al apărărei în sectorul T. Măgurele—Zimnicea (Brig. 43 I. şi Brig.
3, R.), în care s’a executat trecerea;
Acest sector era împărţit în 2 subsectoare, ocupate în felul următor :
a) Subsectorul Turnu Măgurele, delà Olt până în valea Călmăţui, avea:
— Batalionul de miliţii Teleorman şi I pluton cavalerie la T. Măgurele.
— 1 companie din acest batalion şi 1 pluton cavalerie la Seaca.
— 2 escadroane (R. 3 Căi.) la Ologi.
— 1 baterie de poziţie de 78, la T. Măgurele.
b) Subsectorul Zimnicea (unde s'a executat trecerea), delà valea Călmăţui până Ia Bujorif,
avea :
— Batalioanele de miliţii Olt şi Vlaşca la Zimnicea.
— Batalionul de miliţii 5/39 şi 2 plutoane cavalerie la Viişoara cu 1 companie la Suhaia.
— 1 baterie T. 105 la Nord Fântânele şi 1 baterie obuziere 210 la Nord Zimnicea (ambele
de poziţie). La Piatra era 1 baterie 75.
Războiui României m
c) Rezerva sectorului :
— Batal. IV/4 I,, 2 plutoane cavalerie şi Divizionul 11/26 A. la Bragadiru.
— 2 escadroane din R. 5. R. la Conteşti.
— 1 escadron mitraliere, 1 pluton cavalerie şi 1 baterie călăreaţă, la Cerveni.
Desfăşurarea operaţiunilor de trecerea Dunării.
Ziua de 10/XI.
In noaptea de 9/10.X1, delà ora 12 până dimineaţa, artileria grea şi de câmp gtrmană
a deslănţuit un bombardament continuu şi intens pe tot frontul între Ostrovul Lung şi Giurgiu,
Bombardamentul a avut o violenţă mai mare asupra oraşului Zimnicea, unde a fost executat cu 3
baterii tunuri grele, aşezate pe înălţimile delà Şiştov şi cu tunurile depe monitoarele austriace.
In dimineaţa de 10, la ora 6 , primele trupe germane (R. 9 Vânători şi R, 12 Ulani din
Div. 217) încep trecerea prin îmbarcaţiuni în insula Bujorescu, iar deaci la Zimnicea,In aceiaş
timp se fac demonstraţiuni de trecere în alte puncte ale Dunărei (T. Măgurele şi Gostinu). O ceaţă
foarte deasă a anihilat acţiunea artileriei germane şi a acelei depe numitoarele austriace, astfel că
trecerea a început fără sprijinul artileriei. Din această cauză, Comandamentul german ordonase
ca trecerea să fie amânată cu 2 ore pentru a permite acţiunea artileriei. Dar, primele trupe fiind
sosite deja pe malul românesc, s’a ordonat continuarea trecerei.
Tot din cauza ceţei, trecerea nu a putut fi observată de către trupele române, decât atunci
când primele elemente ale infanteriei get mane au început debarcarea pe malul românesc.
In punctul de trecere, apărarea a opus cele 2 batalioane de miliţii (Olt şi Vlaşca) aflate
la Zimnicea, precum şi focul bateriei de 210. După o scurtă rezistenţă, batalioanele române au
părăsit Zimnicea şi s’au retras la Nord pe linia cotelor 51 şi 34.
Până în după amiaza zilei de 10, au trecut pe stânga Dunăreiinfanteria Div. 217 germane
şi a Diviziei Goltz, iar spre seară a început trecerea şi Div. 1 bulgară.
In decursul zilei, apărarea a concentrat la punctul de trecere şi batalionul de miliţii 5/39
din rezerva subsectorului şi batalionul' IV/4 I. din rezerva sectorului, iar în după amiaza zilei a
executat un contraatac din direcţia Bragadiru asupra flancului drept inamic. Rezultatul acestui
contraatac a fost luarea câtorva prizonieri şi a unei mitraliere, fără a se putea respinge trupele
germane, care s’au oprit pe liziera Nord a oraşului Zimnicea.
Ziua de 11/XI.
In această zi se găseau trecute pe stânga Dunărei: infanteria Diviziilor 217 germană, Goltz
şi 1 bulgară. Tot în această zi s’a început construcţia podului care a fost terminat în dimineaţa
de 12 Ia ora 6 .
Din angajamentele cari au avut loc în ziua de 10 la Zimnicea, precum şi din recunoaşterile
executate de cavalerie, (cele executate de aviaţie n’au văzut nimic din cauza norilor şi a ceţei),
Comandamentul român stabilise că o trecere era in curs de execuţie la Zimnicea. In aceiaş timp,
mai era informat că o coloană de cavalerie inamică (Divizia 6 cavalerie germană) trecuse Oltul la
Stoeneşti şi se îndreptă spre Roşiori de Vede şi Costeşti.
In faţa acestei situaţii, Comandamentul Grupului Apărărei Dunărei luase următoarele măsuri,
încă din ziua de 1 0 :
— Trimesese spre Roşiorii de Vede Brigada 3 Roşiori cu misiunea de a acoperi flancul
drept şi spatele Diviziei 18-a.
— Concentrase la punctul de trecere : 6 companii din R. 20 Inf. şi 1 divizion tdin R. 26
Art., rezerva sectorului Frăţeşti, forţe care sunt aduse până în dimineaţa de 11 la Bragadiru.
— îndreptase spre Drăgăneşti: batalionul IV. 10 Inf. din sectorul Budeşti şi 2 divizioane
arilerie, (infanteria transportată cu calea ferată).
— Div. 2 cav. (rezerva Grupului Apărărei Dunărei) fusese îndreptată spre Drăgăneşti,
In dimineaţa de 11, în faţa trupelor inamice care trecuseră Dunărea şi ocupau liziera de
nord a oraşului Zimnicea, se găsiau: 4 batalioane române (batal, miliţii Olt, Vlaşca, V/39 şi batal.
IV. 4 Inf.), 3 baterii câmp, 1 baterie T. 105 şi una bateiie 210 de poziţie. Aceste forţe ocupau
irontul cota 61-movila 34-marginea Sud a viilor.
22
17Ö Răzbniul României
După o puternică pregătire de artilerie executată timp de 1 oră au bateriile depe dreapta
Dunărei ÿi depe monitoarele austriace, inamicul atacă în dimineaţa de 11 batalioanele române şi le
respinge în tranşeele delà nordul văei Rogiştea Mare, călare pe calea ferată şi şosea. Continuând
atacul, inamicul cucereşte gara Ulmuleţ şi movila Coastei-cota 74.
Cele 6 companii din R. 20 I. şi divizionul de artilerie (ambele din rezerva sectorului Frăţeşti)
care fuseseră îndreptate din ajun spre punctul de trecere, sosesc în dimineaţa de 11 la Bragadiru,
însă din cauza oboselei (marş 50 Km.) nu au putut lua parte la luptă. După amiază, aceste trupe
înaintează spre valea Rogiştea Mare, contraatacă prin surprindere flancul drept inamic, determinând
retragerea acestuia la nord de Zimnicea.
Unităţile rorrfâne reocupă gara Ulmuleţ dar nu urmăresc.
In ziua de 11, Grupul Apărărei Dunărei primeşte delà M. C. G. ordinul de a concentra
Div. 2 cav. spre Zimnicea şi a întârzia cât mai mult înaintarea inamicului spre Bucureşti. In acelaş
timp, M. C. G. înştiinţează Grupul Apărărei Dunărei că până la 14. XI Div. 21 va fi concentrata
pe Argeş, călare pe şoseaua Alexandria-Bucureşti.
Ziua de 12. XI.
Dimineaţa, terminându-se construcţia podului, inamicul începe trecerea artileriei şi a celor
lalte unităţi, (Diviziile 12 bulgare, 26 turcă şi Div. cav.), iar pe de altă parte continuă atacul şi
înaintarea spre Nord şi Nord-West.
Trupele române care luptaseră în ajun, sunt respinse şi se retrag călare pe şoseaua Zim-
nicea-Atârnaţi, la Şoimu şi Smârdioasa. Celelalte unităţi, care după cum s’a arătat fuseseră îndrep
tate spre câmpul de luptă, nu au putut sosi şi interveni in această zi.
In această situaţie, Comandantul grupului Apărărei Dunărei pune Di\. 2 Cav. (rezerva
generală) la dispoziţia Div. 18, căreia î-i încredinţează misiunea de a întârzia înaintarea inamicului
spre Roşiorii de Vede şi Zimnicea, dându-i ca direcţie denerală de retragere : Atârnaţi—Vităneşti-
Drăgăneşti.
Trupele sectoarelor Frăţeşti şi Budeşti, rămân sub ordinele Grupului Apărârei Dunărei.
După trecerea tuturor forţelor peste Dunăre. în ziua de 13, Divizia von den Goltz este
desfiinţată şi unităţile germane şi bulgare ce o compuneau, sunt împărţite între Div. 217 germană
şi 1 bulgară. Generalul Goltz ia comanda Diviziei de cavalerie.
In ziua de 13, Gruoul Kosch începe înaintarea spre Bucureşti în dispozitivul următor:
— Div. de cavalerie cu misiunea de a urmări spre Alexandria şi a acoperi flancul stâng
al Armatei.
— Div. 217 germană spre Ţigăneşti.
— Div. 12 bulgară spre Bragadiru.
— Div. 1 bulgară pe malul Dunărei spre Giurgiu.
— Div. 26 turcă în linia 2-a în spatele Div. 217.
í
i
A N E X E
ANEXA 1
Comandanţii Marilor Unităţi româno în războiul'1916-1919
Ş efii M arelui Stat Major general al Armatei.
1. General de Divizia Zottu V. fi 5. VIII. 1916-—IX. 916)
Subşef: General Iliescu D. (15. VIII. 1916—XII. 1916)
2. General de Corp Armată Prezan C. (XII. 916 —1. IV. 1918).
Subşefi : General Lunescu Al,
Colonel Alevra N.
3. General de Divizie C hristescu C. ( 1 . IV. 918—28. X. 918)
4. General de Corp Armata Prezan C. (28. X. 918—1920.)
Subşefi ; General Ghinescu I.
General C ihoschi H.
General A le v ra N.
C om andanţii de Armată.
Armata I.
1) . General de Divizie Culcer loan (15. VIII—1l.X.916)

Şef de Stat Major: General Brig. Lupescu Al.
2) . General Brig. Dragalina lön (11—12.X.916 rănit).
Şef de Stat Major : Lt. Colonel G ăvănescu C.
3) . General Brig. Petala N. (13.X—21.X.916).
Şef de Stat Major : Lt. Colonel- Găvănescu C.
4) . General Brig. Vasilescu P. (21. X.— 11. XI. 916)
Şef de Stat Major: Lt. Colonel G ăvănescu C.
5) . General Brig. Stratilescu D. (13.XI—19. XII.916).
Şef de Stat Major ; Lt. Colonel Găvănescu C.
6 ) . General Div. C hristescu (11, VI—30. VIL 917).
Şef de Stat Major : General Brig. Zadic I.
7) . General Div. Grigorescu E (30. VIL 917— 1. VII. 918,'
Şef de Stat Major : Colonel Sam sonovici N.
Armata II.
1. General Divizie: Averescu A. (15. VII-25.VII. 916).
Şef de Stat Major: General Brig, Cristescu C.
2. General de Divizie; C ră in ic e a n u Gh. (25, VIH-25, IX- 1916).
174 R ă z b o iu l R o m â n ie i
Şef de Stat Major: General Brig. Mărdărescu Gh.

3. Generai de Divizie: Averescu A. (26. IX. 916-22.XI. 917 *),
Şef de Stat Major : General Brig. Mărdărescu Gh.
4. General de Div. Văitoianu Artur (24.XI. 917 **)-l.VI. 918/
Şef de Stat Major: General Bg. Mărdărescu Gh.
Armata III.
1. General de Divizie Aslan N. (15. VIII-25. VII1-916).
Şef de Stat Major: General Brig. Mărdărescu Gh.
2. General de Divizie Averescu A. ***): 2 5 . VIII-25. IX. 916.
Şef de Stat Major : General Brig. Christescu C.
Grupul Apărării Dunărei.

3. General Brig. Christescu G. : (36. IX. ,1916-9. XI. 916.)
4. General Iancovescu C. : (11. XI. 916.-20. XI. 916)
Armata de Nord.
1. General de Div. Prezan C. (15. VIII—9. XI. ,1916)
Şef de Stat Major: Colonel Zadic I.
2. General Brig. Christescu C. (9. XII. 916—XII. 916).
Şef de Stat Major : Colonel Zadic I.
Comandamentul Trupelor din Transilvania.

1. General Brig. Moşoiu Tr. (11. XII. 918—12 IV. 919).
1. General de Div. Mărdărescu Gh. (12. IV. 919—20. IV. 920).
Şef de Stat Major; General de Brig. Panaitescu Ştefan.
Com andanţii de Corp Armată.

Corpul I Armată.
1 . General de Divizie Popovici loan (15. VIII—17. IX. 91 6 /
2. General Brig. Praporgescu D. (18. IX****)—30, IX. 916).
3. General Brig. Petala N. (30. IX. 91 g*****)— 1 2 . x . 916.)
4. General Brig. Sănătescu Gh. (13. X—21. X. 916.)*
5. General Brig. Petala N. (21. X.—31. X. 916.)
6 . General Brig. Stratilescu D. (1. XI.— 12. XI. 916).
7. General Brig. Patraşcu I. (13. X I-2 3 . XII. 916).
8 . General Brig. Petala N. (29. XII. 9 1 6 -2 1 . VI. 918).
9. General Brig, Patraşcu I. (21. V. 918—
10. General de Div. Razu A. (12. VII. 1918—
Corpul II. Armată
1 . General de Divizie Cotescu D. (15. VIII—20. XI. 916).
*) Lasă comanda la 30. I. 918.
**) Intre 24. XI. 917 şi 3. 1. 918 menţine şi comanda C. IV. A. La 3, 1.918 se prezintă la comanda armatei
La 3. II. 918 este numit comandant.
***) In care timp a comandat Grupul Armatelor de Sud (A rm . 111 şi Armata de Dobrogea).
****) ia comanda la 18. IX. Numit la 25. IX. prin ord, M, C. G.
?****) Numit la 30. IX, Prezentat la comandă 3. X- Intre 30, IX. şi 2, X., ţine loc Genera) Castrîs.
Războiul României
2. General de Divizie Tänasescu C. (20. XI. 916—

3. General de Brig. Grigorescu E. (25. XII—28. XII. 916).
4. General de Brig.*) Văitoianu Arthur (28. XII. 916— 1 VIII. 1917).
5. General de Div. Văleanu Gh , ( 1 . VIII. 917—5. II. 918).
6. General de Divizie Mărdărescu Gh. (5. II. 918—25. V. 1918).
7. General de Div. Popovici loan (25. V. 918—
Corpul III Armată.

1. General de divizie Tănăsescu C. (15. VIII—20. XII. 1916).
2. General Brig.**) Iancovescu (23 XII. 916—24. VII. 917).
3. General Div. Razu A. (1. VIII. 917—2. IX. 1917).
4. General Div. V asilescu P. (2. IX. 917—
5. General Divizie Stratilescu D. (9. VI. 918—
Corpul IV. Armată,

1. General Brig. Grigorescu E. ( 1 . I. 917— 11. VI. 917). .
2. General de Brig. Văleanu Gh. (11. VI— 1. VIII. 917).
3. General de Divizie Văitoianu Arthur (1. VIII—30. XII. 917),
4. General de Div. Stratilescu D.***) (30. XII. 917—3. II. 918).
5. General de Brig. Patraşcu 1. (3. II. 918—21. V. 918?).
6. General de Div. Petala N. (21. V. 918— 12. VII. 919).
Corpul V. Armată.
1. General de Divizie G eorgescu Gh. (15. VIII—25. VIII. 916).
2. General Brig. Burghele Gh. (25. VIII—27. IX. 916. ****).
3. General Divizie Istrate Ion (19. XII. 916— 17. 1. 918).
4. General Divizie Stratilescu D. (18. 1. 918—24. V. 918).
5. General Divizie Istrate Ion (24. V. 918—1. X. 918).
6. General Divizie Patraşcu I. (IX. 918—29. IV. 1919).
Corpul VI Armată.
1. General Brig. Văleanu Gh. (15. Vili—27IX. 1916*****).
2 . General de DivizieGrigorescu E. (10. VI. 917—30. VII. 917).
3. General de Divizie Istrate I. (20. I. 918—V. 918).
4. General de Divizie Petala N. ( 1 2 . VII. 919—sfârşitul campaniei).
' Corpul VII Armată.
1. General de Divizie Boeriu loan (25. VII. 919—sfârşitul campaniei).
Corpul de Cavalerie.
General de Brigadă Sindscu N. (2. VIII. 917—).
Com andanţi de Divizii.
Divizia l-a
1. General Brig. Drâgalitia Ion (15. VIII.— 1 1 . X. 916).
*) Delà 1. IV. general de Divizie.

**) Delà 1. IV. 1917 General de Divizie.
***) Menţinând şi comanda Diviziei l-a.
****) La această dată Comand. C. V, A. se desfiinţează.
*****) La a: t.as;ă dată comand. C. VI A. se desfiinţează şi se reînfiinţează la Í0.VL1917
17Ô Războiul României
2. General Brig. Cristu D. ( 1 2 . X.— 15. X. 916).

3. Colonel Anastasiu Ioan (16. X,—23, XII. 916).
La 15. XI trupele Diviziilor 1 şi 17 se contopesc, formând Div. 1/17, sub comanda Col.
Anastasiu I. La 7. XII. Div. 1/17 devine Div. 1.
4. General Brig. Strafilescu D. (23. XII. 916—18. I. 918*).
5. General Brig. Mihăescu N. (27. 1. 918—).
6 . Genei al Brig. Obogeanu M. (Vil—X. 1919).
Divizia 2-a.
1. General Brig. Manolescu C. (15. VIII—20. VIII. 916).
2 . General Brig.S o c e c Al. (20. Vlll—25. XI. 916).
La 17. X. Diviziile 2 şi 5 se contopesc formând Div.,2/5 comandată de General S o cec Al.
'L a 25. XI resturile Div. 2/5 întră în compunerea Div. 21.
3. Colonel Hóiban Ştefan (23. XII. 916.
4. Colonel**) Vlădescu Ion (5. 111. 917—5. VI. 1918).
5. General Brig. Jitianu Ion (15. VI. 918—până la sfârşitul campaniei).
Divizia 2/5.
General Brig. Socec A. (17. X —25. XL 916***)
Divizia 3.
1. General Brig. N iculescu Marin (15'. Vlll—2 0 , XI. 916).'
2. Colonel****) Mărgineanu Al. (20. XI. 916—sfârşi tul campaniei).
Divizia 4
1. General Brig. Burghele Ch. (15. Vlll—25, Vili. 916).
2. General Brig. Sim ionescu Gr. (25. Vlll—22. IX. 916***).
3. General Brig. C ostescu C. ( 2 2 . IX—15. X. 1916).
4. General Brig. Anastasiade C. (15. X. 916.
5. Colonel *****) G hinescu Ion (23. XII. 916— 1. VI. 918).
6. General Brig. Ionescu E Marin (1. VI. 918—X. 1920).
L ivizia 5-a
1. General Brig. Frunza P. (15. Vlll. 916—25. Vlll. 916).
2. General Brig. Harţei Al. (25. Vlll—24. IX. 1916).
3. General Brig. Petala Çonst. (25. IX—17. X. 1916
4. General Brig. Razu A. (23. XII 9 :7 —29. Vil. 917).
5. Colonel Lişcu T. (30. Vil. 917—2. IX. 917).
6. General Brig. Razu A. (2. IX. 917—7. II. 918).
7. General Brig. N iculescu C. (7. 11—25. V. 918].
8. General Brig. Vernescu Ion (26. V. 918—sfârşitul campaniei).
Divizia 6-a
î. General Brig. Costescu C. (15. Vlll—27. Vlll. 916].
2. General Brig. Arghirescu N. (27. VIU. 917—4. II. 918).
3. General Brig. Dabija Gh. (4. 11. 918.
4. General Brig. Hóiban Ştefan.
5. General Brig. Olteanu M.
*) Lasă comanda la 25. I.

**) Delà 1. IV. 917 General de Brigadă.
***) Când trupele Div. 2/5 întră în compunerea Div. 21,
**” ) Delà 1. IV. 1917 General Brigadă.
****') rănit.
******) La această dată Div. 5 se contopeşte cu Div. 2, constituind Divizia 2/5,
Războiul României i? 7
D ivizia 7-a.
1. General Brig. Is tra te Io n (15. VIII.-20. XI. 216*).
2. Colonel L e c c a Ar. ( 2 1 . XI. 916-3. XII, 916).
3. Colonel B u n e sc u G r. (3. XII-12. XII. 916).
4. Colonel**) R ujinsk i N, (24. XII. 916-30. VIII. 917).-
5. General. Brig. S c ă r iş o r e a n u C. (31, VIII. 917-26. V. 918).
6. General Brig. M osoiii Tr. (1. VI. 918-11. XII. 918).
7. General Brig. N iciilcea C. (11. XII. 918-18. IV. 919).
8. General Brig D um iirescu C. (19. IV. 919-
9. General Brig S c h in a M.
D ivizia 8 -a.
1. General Brig. P ă tra ş c u Ioan (15. VI1I.-23. XII. 916)
2. Colonel A n g elescu P. (23.X1I-30. XII. 916***).
3. Colonel S tu rza A. (4. 1-20. I. 917),
4. General Brig. P ă ira ş c u Ion (21. I. 917-3. II. 918).
5. General Brig.Zadic I.
D ivizia 9-a.
1. General Brig. B a s a ra b e sc u Io n (15. Vlll-30. V111.916).
2. General Brig. P e ta la N. (30. Vlll****)-30 IX. 1916).
3. Colonel H ó ib an (30. IX.-13. X. 1916).
La 13. X. trupele Div. 9 şi 19 se contopesc constituind Div. 9/19.
La 21. XI. trupele Div. 9/19 întră în compunerea Div. 21.
4. General Brig. S c ă riş o re a n u C. (28. XII. 916-30. Vili. 917).
5. General Brig. R u jin sch i N. (30. VIII. 91.7-24. V. 918).
6 . General Brig. S c ă riş o re a n u C. (27. V. 918-2. Vil. 918).
7. Generai Brig. A n a sta siu A lexe (3. Vil. 918-V111.919).
8 . General Brig. M iro n e s c u Gh. (VIII. 919-sfârşit campaniei).
Divizia 9/19.
1. General Brig. S c ă riş o re a n u C. (13. X. 916-21. XI. 1916).
D ivizia 10-a.
1. General Brig. V ăito ian u A rth u r (15. VIII— 16. X. 916*****).
2. General Brig. M a n o le s c u M ladian (16. X—25. X. 916).
3. Colonel G hinescu Io an (25. X-3. XI. 1916).
4. General Brig. C ostescu C. (3. XI-23. XL 916 ***•***).
La 25. XI trupele Div. 10 şi 11 se contopesc, formând Div. 10/11,
La 5. XII trupele Div. 10 se separă de cele ale Div. 11.
5. Colonel *******) C ih o sk i H. (I. 1917-13. Xli. 918).
6 . Generai Brig. Ş e rb e s c u C. (13. Xll-918 11. 1. 919).
7. General Brig. G h in e sc u Ion (11. 1. 919-—
*) La 20. XI General Istraie este numit Comand, al grupului de Divizii: Div, Lanibru, Grup G-l lanco-
vescu, Div. 7 şi Div. 2 Cv.
**) Delà 1. VI. 917 General de Brig.'
***) La 29. XII. D iv 15 care se găsea pe front şi se compunea în majoritate din trupele Div. 8, ia
denumirea de Div. 8, iar aceasta de Div. 15.
****), Numit la 25. Viii. 1916.
*'****). Când este numit Comandant al Grupului Prahova.
****•**). Căzut prizonier.
******* ^ g)e ja iv. 1916 general Brigadă.
23
D ivizia 11-a.
1. General Brig. M uică io n (15. Vill-5. IX. 916).
2. General Brig. C o c o ră s c u D. (6 . 1X-25. XI. 916).
La 25. XI trupele Div. 10 şi 11 se contopesc formând Div. 10/11 sub ordinele Generalului
S c ă rişo re a n u .
La 5. XII trupele Div. 11 se separă de cele ale Div. 10-a.
3. Colonel1) B ro şie a n u E. (23. XII. 916—
4. General Brig. D u m itrescu C.
D ivizia 12*a.
1. General Brig. G ăisean u T r. (15. Vlll-24. XII. 916).
2 . Colonel A n a s ta s iu Ion (25. XII. 1916-21. 1 1917),
3. General Brig. M oşo iu Tr. (21. 1. 1917—22.V.1918).
4. General Brig. R ujin sch i N. (31. V. 1918—
5. General Brig. B ro ş ie a n u E.
Divizia 13-a.
1. General Brig. S o c e c Al. (15. VIII—20. VIII. 1916).
2. General Brig. M anoiescu C. (20. VIII.—2. IX. 1916).
3. Generai Brig. Oprescu Ion (2. IX-10. IX. 1916).
4. General Brig. Sănătescu- Gh. (10. IX -13. X. 1916).
5. Colonol C ihoski H. (16. X.-19. XI. 1916 23).
6. Colonel G lo d e a n u D. (19, XI.- 2 1 . XI. 1916).
La 21. XI, trupele Div. 13 şi 14.se contopesc, formând D. 13/14 sub ordinele Col. C olori D.
La 5. XII trupele Div. 13 se separă de cele ale Div. 14.
7. Colonel 8) P o p e s c u Io n (23. XII. 916 — sfârşitul camp).
Divizia 14-a.
1. General Brig. V asilescu P. (15.VIII—20.X.1916).
2. Colonel C o lo ri D. (20.X-30.X1I.1916)
Intre 21.XI şi 15.XII trupele Div. 13 şi 14 constituesc Div. 13/14.
3. Colonel1) B unescu G r. (31.XIi.1916).—
4. General Brig. Davidoglu Cleante.
Divizia 15-a.
1. General Brig. G rigorescu E. (15.VIU—30.XII.19164).
2. Colonel5) A ngelescu P. (3 0 XII 1916— 14.V.1920).
3. General Brig. R ă şc a n u C. (14.V—17.V.1920; provizoriu).
4. General Brig. P a n a ite s c u Şi. (18.V— 13.VI. 1920: provizoriu)
5. General Brig. Tomescu Gr. (18. VI 1920 sfârşitul campaniei).
Divizia 16-a.
1. General Brig. Anastasiade C. (15. VIII—14. X. 1916).
2. General Costescu C. (15. X—2. XI. 1916).
3 Colonel Ghinescu I. (2. XI—XII. 1916).
') rănit.
Ő Delà 1. IV. 1917. General de Brigadă.
3) Delà UV.1917 General de Brig.
4) . In luna Decembrie, Gl, Grigorescu a comandat şi Gr- de Divizii format din D. 15, 7, 12, Bg.
Bg. 4, 5 Căi., Rag- A şi B., Div. Cazaci.
5) Delà I.IV.917 General de Brigadă.
La 18. XII 1916 Divizia 16 se desfinţează.

La 26. I. 1918 Div. 16 se reînfiinţează, purtând denumirea şi de Comandamentul trupelor
din Iaşi.
4. General de Brig. Ştefănescu St. (26, I. 1918—15. V. 918).
La 15, V. 1918 Div. 16 se desfinţează din nou, pentru a se reînfiinţa la 1. IV. 1919.
5. General Brigadă Hanzu A. (VIII. 4/919.—finele camp)
Divizia 17-a.
1. General Brig. T eod orcscu C. (15. VIII—24. VIII. 1916).
La 24. VIII. 1916 trupele Div. 17 cad prizoniere.
Până la 1. XI Div. 17 se reconstitue din alte trupe,
2. General Brig. S p ir e sc u .....................
3. Colonel N ecu lcea C. ( .................— 14. XI. 1916).
Delà 15. XI trupele Diviziei 17 şi 1 se contopesc, constituind Div. 1/17 sub comanda
Col. Anastasiu 1.
La 7. XII Divizia 17 se desfinţează.
La 21. VII 1919 Div. 17 se reînfiinţează.
4. General Brig. Constantinescu C. (2 . IX. 919—13. I. 920; comandant provizoriu).
5. General Brig. Olteanu Marcel (14. 1. 920—sfârşit, campaniei).
Divizia 18.
1 . General Brig.Referendaru Al. (15. Vili—16. XI. 1916).
La 16. XI. 1916, Div. 18 se desfiinţează.
La 1. IV. 1919 Div. 18 se reîinfiinţează.
2. General Brig. P a p p Dănilă (1. IV. 1919—sfârşit, campaniei).
Divizia 19.
1. General Brig. Arghirescu N. (15. Vili—25. VIII. 1916).
2. General Brig. Scărişoreanu C. (26. Vili—13. X. 1916).
La 13. X. Div. 19 este contopită cu Div. 9, constituind Div. 9/19., care se desfiinţează
la 25. XI. 1916.
Div. 19 se reînfiinţează în 1919.
3. General Brig. D om oşneanu Gh,
Divizia 20-a.
1. General Brig. Praporgescu D. (15. Vili—16. IX. 1916).
La 16. IX. 1916 parte din trupele Div. 20 sunt trimise ia Olt iar restul constituesc deta
şamentul Dunăre (comandant General Văitoianu A.) care la 20. XI capitulează.
La 10. Vil. 1919 Div. 20 se reînfiinţează.
2. General Brig. Darvari Mihail (20. Vil. 1919—5. Vili. 1919).
4, General Brig. A nastasiu Ion (5. Vili. 919—sfârşit, campaniei).
Divizia 21-a.
Se înfiinţează la 25, Vili. 1916.
1. General Brig. Razu Ar. (25. Vili—30. Vili. 1916).
2. General Brig. Petala N. (31. Vili—3. IX. 1916).
3. General Brig. Lambru D. (4. IX—7. XII. 1916).
La 7. XII. 1916 Div. 21 se desfiinţează.
La 15. V. 1919 Div. 21 se reînfiinţează.
4. Colonel M ihăescu ion (provizoriu) (15. V.— 10. VIII. 1919).
5. General Brig. Giodeanu fc). (10. Vili—sfârşit, campaniei).
ICO Războiul Rom áréi
Divizia 22.
Se înfiinţează la 25.Vili.1916.
1 . General P e t a la N . (25.V1II—30VIII.1916).
2. General R a z u A r. (30.VIII.1916—
La 8.XII.1916, Div. 22 se desfiinţează.
Divizia 23.
Se înfinţează la 28. Vili 1916.
1. General C a s tr iş M a te i (28. Vili—9.X.1916).
2. Colonel M o ş o iu T r . (9. X—9.X11. 1916.
La 9. XII. 1916 Div. 23 se desfinţează.
D iv iz ia 1 V â n ă t o r i.
1. G e n era l B rig. R ă ş c a n u I o n (1 — V. 1918).

2. G e n era l Brig. L e c c a A r . (28. X. 1918 — sfârşitu l cam p an iei).
D iv iz ia 2 V â n ă t o r i.
1. G eneral B rig. L e c c a A r . (I — V. 1918).

2. G en eral Brig. D a b ij a G b . (28.X .1918-3.V II1. 919).
3. G en eral Brig. Ş e r b e s c u C. (4.V II1.1919-sfârşitul cam p an iei.)
B r i g a d a G r ă n ic e r i,
In anul 1916 R eg. 1 şi 2 G ră n ice ri au o p e ra t su b o rd in ele a lto r co m a n d am e n te .

La 14.1.1917 B g. G r. se reîn fiin ţează.
1. C olonel C a n t a c u z i n o G h . (14.1.1917 - V. 1918).
D i v i z i a 1 C a v a le r ie .
1. G e n e ra l B rig. H e r e s c u I o a n (15.’VIII— 2 4 .IX .1916).

2. G eneral B rig . B o ţ e a N . (25.1X.— I7.X 1.1916).
3. C olonel R u s e s c u !. (1 8 X1.— 22.X I1.1916).
4. C olonel*) S c h i n a M . (23.X I1.916— VII (?) 1919).
5. G e n era l S c a r i ş o r e a n u R o m .
D i v i z i a 2 C a v a le r ie .
1. G en eral B rig. B a s a r a b e s c u G h. (15.VII1— 28.1X .1916).

2. G eneral B rig . S i n e s c u N. (2 9 .X I.1 9 1 6 — 15.1.1917).
3. G e n era l Brig. G r e c e a n u P. (16.1.1917— 10.IV .1918).
4. G en eral B rig. C o n s t a n t in e s c u A l. (10.1V .918— sfâ rşitu l cam p .).
B r i g a d a 9/19.
G e n era l B rig. R o v in a r u N. (N o em b rie 1916).
B r i g a d a 7 M ix tă .
C olonel S t u r z a A . (IX — X II. 1916).
*) Delà 1.1V.HH7 O tţisiai de Brigád;'..

»
ANEXA IL
Comandanţii Marilor Unităţi Ruse
de pe frontul Roman.
Com andam entul arm atelor ru se de pe frontul Român
a) G e n era l S a h a ro f (XII. 1 9 1 6 — IV. 1917)
b) G en eral S c h e rb a tc e ff (din A prilie 1917)
Ş ef d e S ta t M ajor : G en eral G alovin
A r m a t a IV
C o m a n d a n t: G en eral Ţ u rik o v
A r m a ta IX
C o m an d a n t G eneral L itcinski
Ş ef de S tat M a jo r: G e n era l K elcew ski
A r m a ta d e D u n ă r e (N o em b rie 1916)
G en eral S a h a ro f
C o r p u l 2 A rm ată'. G en eral F lu g C o r p u l 3 0 A rm a tă : G en erai G avrilov
C o rp u l 4 A rm a tă : G e n e ra l Allief C orpu l 3 6 A rm a tă : G en eral K o ro tch ev itz
C o r p u l 4 S ib e ria n : G en eral B a ran o v C o rp u l 4 3 A rm a tă : G en eral B e lo z o ro v
C o r p u l 7 A r m a tă : G en eral Sis'kew itz
C o rp u l 4 5 A rm a tă : G en eral N ow itski
G en eral Ju n a so v
C orpu l 4 7 A r m a t ă : G e n era l Z aio n cik o w sk i
C orpu l 8 A r m a tă ; G en eral L om onow ki
G en eral E lcian in o w G en eral M o n k iew itz
C o rp u l 3 C a o a le rie : G en eral K rim ov
Cot p u l 2 4 A r m a tă : G en eral N e k raso v
C orpu l 2 6 A rm a tă : G en eral M artin o v C orpu l 5 C a v a le r ie : G en eral VeliaceV
C o rp u l 2 9 A r m a tă : G en eral M ihelis C o rp u l 6 C a v a le rie : G en eral C o g lo co v
D io iz ia 1 T r ă g ă to ri : G en eral K o tzcb u D iv iz ia 8 T r ă g ă to r i: G en eral P lesco v

D iv iz ia 2 T r ă g ă to r i : G en eral V asilev D io iz ia 9 S ib e r ia n ă : G en eral R egulski
G en eral L ow dow ski D io iz ia 1 0 S ib e r ia n ă : G en eral E lcian n in o v
D iv iz ia 2 T r ă g ă to r i : G e n era l B elozorov D io iz ia 13 : G en erai M ihelis
x G eneral Iv an o v D io iz ia 14 : G en eral D leneiew
D iv iz ia 3 T r ă g ă to r i : G en eral A b jo lto w sk i D iv iz ia 15 : G en eral S o co lo v
D io iz ia 3 T r ă g ă to r i T u r k e s ta n : G en eral T u m sk o i G en eral L om noski
G en eral A lexief D io iz ia 21 S ib e r ia n ă : G en eral K orolkov
D iv iz ia 3 T ra g . C a u c a z: G en eral S chiutskioi D iv iz ia 25: G en eral F ilim o n o v
G en eral M ed er D iv iz ia 25: G enera! B aran o v
D iv iz ia 4 T r ă g ă t o r i : G en eral Stankiew itz G en eral K lim ow ski
D io iz ia 6 T ră g ă to ri : G en eral B ntcik D ia iz ia 30; G enera! K arepov
D iv iz ia 7 T r ă g ă to r i : G eneral Z ib o ro w D iv iz ia 34; G eneral S lrem o u h o v N.
D iv iz ia 40: G en eral Rezvoi D iv iz ia 179: G en eral L osev

G eneral K orf D iv iz ia 188: G e n era l D e Veil
D iv iz ia 48: G eneral N o w itsk i D iv iz ia 189: G en eral E saulov
G en eral P n ew sk i D iv iz ia 190: G en eral Jitkew itz
D iv iz ia 49: G e n era l P av lo v D iv iz ia 191: G en eral S e re b r°a n ic o v
D iv iz ia 61: G eneral S im anski G en eral T erp ig o rev
D iv izia 65: G en eral T ró tsk i D iv iz ia 195: G en eral T ih o n ra v o v
D iv izia 68; G eneral A puhtin D iv iz ia 194: G en eral Sam oU ov
G en eral V osk recen sk i D iv iz ia 1 C a z a c i D o n : G en eral G recov
D iv iz ia 71: G e n era l M o n k ew itz D iv iz ia 1 C a z a c i T erek: G en eral G olo sceak o v
G en eral K an tero v D iv iz ia 5 C a z a c i D o n : G en eral D olg o ru k o v
D iv iz ia 78: G en eral D o b ro ro lsk i G en eral H recialiski
D iv iz ia 8 0 : G e n era l K itcenko
D iv iz ia 3 C a va lerie: G en eral L eoniovici
D iv iz ia 8 4 : G eneral K oslov G en eral M o n o m ah o v
G en eral M olcian o v
D iv iz ia 8 C a v a le rie : G e n e ra l K raso w sk i
D iu iz ia 103: G e n era l S arafo v
G en eral P o g o sk i (m o rt 3 .Vili. 1917) G e n era l R u b etz-M asalsk i
G eneral U şac o v D iv iz ia 1 0 C a v a le r ie ; G en eral M ark o v
D iv iz ia 115: G eneral B aicov D iv iz ia 11 C a v a le rie : G en eral D isterlo
G en eral B ork D iv iz ia 1 2 C a va lerie: G en eral M an n erh eim
D iv iz ia 1 22: G eneral L ihacev D iv . C a v . A m u r s k a ia : G e n e ra l R ozalion S o salsk i
D iv iz ia 124: G en eral L o puşanschi G e n e ra l P o lo w tzew
D .v iz ia 126; G en eral L ew itsch i D iv iz ia C a v . O re n b u rg : G en eral S işk in
D iv iz ia 163: G e n era l M enitschi D iv iz ia C a v . U z u r s k a ia : G en eral K rim ov
ANEXA 111,
Marele unităţi inamice pe frontul român, Comandanţii
lor în timpul războiului 1916—1918,
( A u g u st 1916 — M a iu 1 918).
M a r e le u n it ă ţi g e r m a n e .
1. Grupul d e a r m a te M a c k e n s e n (Vili. 916—V. 1919').
— Comandant: Mareşal Mackensen.
— Şefi de Stat Major: Colonel Hentsch
Colonel (apoi General) Hell.
2. A r m a ta I X g e r m a n ă (IX. 1916—V. 1918).
a) Comandant: General d. I. Erich v. Falkenhayn 2).
— Şef de siat Major Col. Hesse.
b) Comandant: General v. Eben.
— Sef de Stat Major Lt. Col. v. Bronsart.
3. C o r p u l I r e z e r v ă (VIII. 9 1 6 — III. 1918). 1 2 . D iv izia 3 C a v a le rie (Vili. 1916—XII. 1916).

— C o m an d a n t: G e n era l Lt. K urt von M orgen. Comandanţi : General lt. Graf Schmettow.
4. C o r p u l X V .lI I r e z e r v ă (Vili. 9 1 7 — XII. 917). Colonel von Preintzer.
— C o m an d a n t G eneral lt. v. W en n in g e r :i)- 13. D iv izia 6 C a v a le rie (X. 1916—II. 1917)
5. C o rp u l X X I V r e z e r v ă (XII. 1916— X. 1917). Comandant: General Maj. Saenger.
— C o m an d an t: G en eral d. I. G erock. 14. D iv izia 7 C a v a le rie (X. 1916—XII. 1916)
6. C o rp u l X X X I X r e z e r v ă (V111.916— XI1.916). Comandant: Genera! Maj. vqn Mutius.
— C o m an d a n t G e n era l lt. v o n S ta ab s. 15. D iv iz ia C a v a l, b u lg a r o - g e r m a n ă (X1.916—
7. C o r p u l X I r e z e r v ă (III. 1917— VI. 1917). 11. 1917).
— C o m a n d a n t G eneral d. I. von L itzm ann.
8. C o r p u l L II (A r m a ta d e D u n ă r e ) (XI. 9 1 6 — Comandant: General Graf von den Goltz.
111. 918). 16. D iv izia C a v a le rie B a v a r e z ă (XII. 1917—
— C o m a n d a n ţi:— G en eral d. I. K osch. II. 1918).
— G en eral lt. v. K ralw ei, 17. D iv iz ia 8 B a v a r e z ă (X. 1916—Vil. 1917).
9. C o rp u l U V (X . 1916— 11. 1917). Comandant: General lt. von Stein.
C o m an d an t: G en eral lt. K ühne. 18. D iv iz ia W B a v a r e z ă (X. 1916— 11. 1917).
10. C o r p u l C a v a le rie (IX. 191 6 — XII. 1916). Comandant: General It.Burghardt.
C o m a n d a n t • G e n era l lt. G raf Schm ettow . 19. D iv izia 11 B a v a r e z ă (X.1916 — II. 1916).
11. D iv izia 2 C a v a le r ie (XI. 1916— XII. 1916). Comandant: General lt. von Klienssel.
C o m an d an t: G en eral M aj. von Etzel. 123 20. D iv izia 1 2 B a v a r e z ă (X. 1916—V. 1918).
1) Timpul cât a fost pe frontul român.

2) Numit comandant la 14 Aug, (6 Sept.) 1916,
Sosit în Transilvania la 4— 5 Sept. 1916.
Încetat comanda la 28 Maiu (10 Iunie) 1917.
3) Mort pe frontul român.
184 Războiul R.'inâuiei
C o m an d a n ţi: G eneral U. H uiler. C o m a n d a n t: G eneral It. Sunkel.

G en eral M a j.v . N agel zu A ich b erg 29. D iv iz ia 2 1 2 S a x o n ă IV. 1917— III. 1918).
21. D iv izia 4 1 (X . 1 9 1 6 -1 1 . 1917). C o m a n d a n t: G en eral M aj. F ra n c k e.
C o m an d a n t: G eneral M aj. S chm idt v. K n obels 30. D iv iz ia 2 1 6 (IX. 1 9 1 6 — V. 1918).
dorf. C o m a n d a n t: G en eral M aj. Vett.
22. D iv izia 4 9 r e z e r v ă (XI. 1916— 1, 1917). 31. D iv iz ia 2 1 7 (IX. 1916— III. 1918)
23. D iv izia 7 6 r e z e r v ă (IX. 1 9 1 6 — 111. 1918). C o m a n d a n t: G eneral M aj. von G allw itz.
C om andant- G e n e ra l It. E lsterm an n von E lster. 32. D iv iz ia 2 1 8 (XII. 1916— V. 1918).
24. D iv iz ia 8 9 . (IX. 1 9 1 6 — V. 1918). 33. D iv iz ia 2 2 5 (XII. 1 9 1 6 — XI. 1917).
C o m an d a n ţi: G -l d. I. F reih err v. L üttvitz x) 34. D iv iz ia 3 0 3 XI. 1917— V. 1918).
G -l M aj. v. B elov !) 35. C o r p u l A l p i n ( IX. 191 6 — IV. 1917 şi VII.
G -l M aj. M elm s 2). 1917— IX. 1917).
25. D iv iz ia 1 0 9 (X. 1 9 1 6 — III. 1918). C o m an d a n ţii: G en eral lt. K rafft, v. D e lm e n -
C o m a n d a n ţi: G eneral It. v o n . O etin g er. singen 1234).
G eneral M aj S c h a er G en eral lt. S o n tag .
G en eral It. v o n B e h r3). 36. C o m a n d a m e n tu l m ilita r d e o c u p a ţiie .
26. D iv izia 1 1 5 (X I. 1 916— III. 1918). . G u v e rn ato r: G en eral d. J . Tülf. v. T sc h ep e
C o m a n d a n t: G en eral M a j. v. K leist. und W eid en b ach
27. D iv izia 1 1 7 (In A u g u st 1917). Şefi de S tat M a jo r: Col. H en tsch
28. D iv izia 18 7 (VIII. 1 9 1 6 — III. 1917). G en eral B ergm an.
M a r e le u n it ă fi A u s t r o - U n g a r e .
1. G ru p u l d e A r m a te : A . I ş i VII A u s t r o - u n g a r ă 5) IX. 9 1 6 — III. 1918).

C o m a n d a n ţi: A rhiducele C arol ( X — XI. 1916).
A rh id u cele Iosef (XI. 1 9 1 6 — VIII. 1917
G e n era l K flw ess.
2. A r m a ta I A u s tr o u n g a r ă (V III.1916— V .1918)
C o m a n d a n t : G en eral d. I. A rthur A rz v. S tra u sse n b u rg .
Ş ef de S ta t M a jo r Col. H uber.
3. C o r p u l VI (1 X .1 9 1 6 -V .1 9 1 8 ). 14. D iv iz ia 8 C a v a le rie (V.III.1917—III.1918).
C o m a n d a n t: G en eral v. Fabini. Comandant General Maj. v. Dokonal.
4. C o r p u l VIII (IV .1917— IH.1918. 15. D iv iz ia 1 0 C a v a le r ie (XI. 1916.III. 1918).
5. C o r p u l IX , (X I.1917—-111.1918). Comandant General Maj. v. Bauer.
6. C o r p u l X I (IX— X .1916). 16. D iv iz ia 11 C a v a le rie (X.1916).
7. C o rp u l X X I [X .191 6 — 111.1918). 17. B rig . 1 L a n d s tu r m H u s a r i (VIII 1916-III.
C o m a n d a n t : G e n e ra l v. L ütgendorf. 1918.
8. C o r p u l d e C a v a le r ie (X .1916). Comandant: Colonel v. Csécsi Nagy.
C o m a n d a n t: G eneral lt. v. B ru d e rm a n n . 18. B r ig a d a 11 C a v a le rie (II!—IV.1917).
9. D iv iz ia 1 C a v a le r ie (V III.1916— 1.1918). 19. D iv iz ia 1 5 V â n ă to ri (VIII 1917).
C o m a n d a n t g e n era l M aj. Ruiz de R oxas. Comandant: General lt. v. Kaiser.
10. D i v i z i a C a v a l e r i e (X .1 9 1 6 — III.1918). 20. D iv iz ia 7 A u s tr ia c ă VII.1917—III.1918).
C o m an d a n t G eneral M aj. von K opecek. 21. D iv iz ia 1 5 A u s tr ia c ă (XI. 1917—Iii. 1918).
Î L D iv iz ia 5 C a v a le rie (X .1 9 1 6 ). 22. D iv iz ia 2 4 A u s tr ia c ă (XI.1916-V.1917).
12. D iu izia 6 C a' a lerie (1,1918). Comandant : General Urbarz.
13. D iv iz ia 7 C a v a le r ie (X II.1916.III.1918). 23. D iv iz ia 3 1 A u s tr ia c ă (1.1917— VIII.1917.
C o m a n d a n ţi: G eneral lt. M icew ski (1916). 24. D iv izia 3 1 H o n v e z i (IX.1916.—V.1918).
G en eral M aj. v. M old. Comandant : General Maj. Haber.
G eneral M aj. G ra f M aren zi. 25. D iv izia 3 9 H o n v e z i (IX.916—III.918).
1) In 1916.
2) In 1917.
3) Din Iulie 1917.
4) Intre IX. 1916 şi II, 1917.
5) In Sept. şi Octombri .• 1916 şi Arm. IX germană-
Comandanţi : General Maj. v, Dani. C o m a n d a n ţi: G en eral M aj. v. K ra s e l123*).

General Maj. Breit. G e n era l lt. S aliş L eew is.
26. D iv izi 5 1 H o n v e z i (VIII.916—XII.916). 35. G ru p u l Szívó (IX . 1916— XII. 1916).
Comandanţi : General Maj. Tanaky. C o m an d a n t : C olo n el Szivo.
General Maj. von Mouillard. 36. B r ig a d a 2 M u n ie (IX. 1916— XI 1916).
27. D iv izia 5 5 A u s tr ia c ă (XI.917—V.918). C o m an d a n t : C ol. P a n z e n b ö c k
37. B r ig a d a 8 M u n te (X .1 9 1 6 — X I.1917).
28. D iv iz ia 6 1 A u s tr ia c ă (VIII.916—XÍI.9I6). C o m a n d a n t: Col. R ath.
Comandant : General Maj. v. Grollbert v. 38. B r ig a d a 1 0 M u n te (X .1 9 1 6 — X I.1916.
Cebrow. C o m a n d a n ţi: Col. K arl. K o rzer (1 9 1 6 ).
29. D iv izia 62 A u s tr ia c ă (VII.917—V.918). G en eral M aj. .T an c zo s.
Comandanţi : General Maj. Guido Novak von 39. B r ig a d a 1 6 L a n d stu rm M u n te (XII. 1916-
Arlenti. III. 1918).
General Maj. Brunswik v. Ko- 40. B r ig a d a 19 L a n d s tu r m M u n te (IX . 1916-
rompa. XI. 1916).
30. D iv iz ia 1 0 H o m e z i (1.1917—1.1918). 41. B r ig a d a 2 8 L a n d s tu r m M u n te (XII. 1917-
111. 1918).
31. D iv iz ia 7 1 A u s tr ia c ă (VIII.916~X.1917).
Comandant : General Maj. Goldbach. 42. B r ig a d a 144 A u s tr ia c ă (VIII. 1916-V I. 1917).
C o m a n d a n ţi: C olonel B erg er (1 9 1 6 )
32. D iv iz ia 7 2 A u s tr ia c ă (IX.1916-V.1918). C olonel B acsilla.
Comandanţi : General lt. Heffele. 43. B r ig a d a 1 4 5 A u s tr ia c ă (VIII. 1916-111. 1918).
General lt. Bandian. C o m an d a n ţii : C o lo n el F ieb ich R ipke **).
33. D iv iz ia 7 3 A u s tr ia c ă XI.1916—V.1917). G e n era l M aj. v. H ran ilo v lc.
Comandant : General lt. Goiginger. 44. D iv iz ia 3 0 1 A u s tr ia c ă ***) (XI.-XII. 1916).
34. D iv izia 9 2 (VII.1917—V.1918). C o m a n d a n t: G en eral M aj. v. B usse.
M a r e le u n it ă ţi B u lg a r e .
1. A r m a ta U i B u lg a r ă (VIU. 1916-V . 1918). 4. D iv iz ia 4 B u lg a r ă (VIII. 1916-V . 1918).
C o m an d a n ţi : G eneral T o se ff (1 9 1 6 ). C o m an d a n t : G en eral K isselof.
G e n era l N erezoff. 5. D iv iz ia 6 B u lg a r ă (ap o i D ivizia M ixtă bul
2. D iv iz ia 1 C a v a le r ie (Vili. 1916-V . 1918). g a ră ) Viii. 916-X11. 917).
C o m an d a n t : G e n era l C olev. C o m an d an ţi : G en eral P o p o v .
3. D iv iz ia 1 B u lg a r ă (Vili. 1916-111. 1917). G en erai K an tard jieff.
C o m a n d a n t : G eneral D rag an o f. * 6 . D iv izia 1 2 B u lg a r ă (XI. 1916-V . 1918).
M a r e le u n ită ţi- T u r c e .
1. C o r p u l VI T urc (X .9 1 6 — 11.1918). C o m a n d a n ţi: C o lo n el S u cri Bey.
C o m an d a n t: G eneral Hilmi P a şa . Lt. Col. E ggert.
2. D iv izia 1 5 T u r c ă ( I X .1 9 1 6 - V .I 9 1 8 ) .
C o m an d a n t C o lo n el S uleim an Ized B ey. 4. D iv iz ia 2 6 T u rcă (XI. 1916-111.1917).
3. D iv iz ia 2 5 T u rcă (1X .1916— 1.1918). C o m a n d a n t : C o lo n el M u stafa Izet B ey.
*) Intre V II— 1X.1917).

**) Până la III 1917,
***) Numai comandamenUîl.
24
ANEXA IV.
Compunerea marilor unităţi, artileriei grele şi de munte
rom âne în campania 1916-1928,
D i v i z i a l-a.
1. C o m p u n e r e a d iv iz ie i d u p ă p la n u l R. 1 A rt. (5 b a te rii)
d e m o b iliz a r e . R. 21 A. (3 b a te rii)
R. î O b. (1 b aterie).
1 E scad r. şta fe tă 3 bat. 87 m /m
R. 1 V. 1 b aterie o b . 120.
B g. 1 [.: R. 17 Í. + R. 18 I. 1 b a te rie T . 105
B g. 2 I.: R. 1. I. + R. 31 I. 3 b ater. M -te 63.
B g. 31 1.: R. 43 I. + R / 59 I. 3 b aterii M -te 57.
Bg. 1 A .: R. 1 A. + R. 5 A. 5 b a te rii 53
T o ta l: 1 e sc ad ro n 1 b a te rie m ort. 58.
20 b atalio an e
T o ta l: 1 e sc a d ro n
12 baterii 75 Ţ .R.
28 b a ta l.
3 b a te rii 53 m /m , 8 b aterii 75
2. C o m p u n e r e a d i v i z i e i în a n u l 1916 p â n ă 1 b a t. O b . 105
în O c to m b r ie 1 b a t. O b. 120.
3 b tr. M -te 63.
1 e sc a d ro n şta fetă. 3 „ „ 57.
R. 1 V. ' 5 b a tr. 53.
B g .l I.: R. 17 I. + R. 57 1. 1 b a tr. M . 58.
B g.2 I.: R. 1 I. + R. 31 I. 1 b atr. T 105.
B g .l A .: R. 1 A. + D ivizion I/R. 5 A. - f 1
b a te r. O b . 105/ R. 1 O b. 4. C o m p u n e r e a d iv iz ie i în a n u l 1917
T o ta l: 1 e sc a d ro n
14 b atalioane 2 e sc a d ro a n e
9 b a te rii 75 T . R. R. 1 V.
1 b a te rie O b . 105 T r. R. B g . 1 I.: R. 17 1. + R. 18 I.
2 b a te rii 53. B g. 2 !.: R. 1 I. + R . 31 A.
Bg. 1 A .: R. 1 A. (9 b a tr. 7 5 ) + R. 5 O b.
3. C o m p u n e r e a în tr e 10. X. ş i XII 1916 (2 b a tr. O b. 105 şi 120).
1 escad ro n T o ta l: 2 e sc ad ro a n e
B g. 1 1.: R. 1 7 1 + R. 18 I. 14 b atalio an e
B g. 2 1.: R. 1 1 + R. 31 I. (4 b a t). 9 b aterii 7 5 T. R.
R. 41 1. + R. 58 I. + R. 43 I. (4 b a ta l.) + 2 b a tr. O b . 105 T . R. şi 120.
III/59 1 + 1,11/26 I. 1 b aterie 53
2 B atal, m iliţii. 1 b a te rie M . T r. 58
D i v i z i a 2-a.
1). C o m p u n e r e a d iv iz ie i d u p ă p la n u l d e T o ta l: 1 e sc a d ro n
m o b iliz a re . 9 b a ta lio a n e
E sc. 2 ştafetă 11 b a te rii 75 T . R.
R. 5 V. 2 baterii 53.
B g. 3 I.: R. 2 I. + R. 26 I.
B g . 4 I.: R. 3 I. + R. 19 i. 3) C o m p u n e r e a D iv iz ie i în 1917.
B g . 32 1.: R. 66 L + R. 42 I.
B g. 2 A .: R. 9 A. + R.14 A. 2 e sc ad ro a n e
T o ta l: 1 e sc ad ro n R. 5 V.
20 b atalio an e B g. 3 I. : R. 2 1. + R. 26 I.
12 baterii 75 T r. R. B g. 4 I. : R. 3 I. + R. 19 I.
3 bater. 53 m /m , B g. 2 A. : R. 9 A. + R. 14 O b.
R egim entele de artilerie n u au fo st o rg an izate
2). C o m p u n e r e a d i v i z i e i î n 1916. în p a rte a 2 -a a cam p an iei. D ivizia p le a c ă la
1 e sc a d ro n şta fe tă . 12 Vili. p e fro n t fă ră artilerie.
B g. 4 I.: R. 3 I. + R. 19 I. T o ta l: 14 b a ta lio a n e
Bg. 32 I. : R. 66 I. (Reg. 26 la D iv. 11). 2 esc ad ro a n e
Bg. 2 A .: R. 9 A .(5 b a te rii) + R. 14 A. 1 b a te rie 53.
D i v i z j a 2/5.
C o m p u n e r e a d e l à 29. X. 1916 d u p ă Bg. 4 /3 2 : R. 3/19 l .+ R . 66 I.

în f iin ţ a r e . Bg. 2 / 5 A : R. 7/19 A .+ R . 9 /1 4 A.
_ . ’ T o tal : 1 e sc a d ro n
1 E sc. şta fetă. 12 b a ta lio a n e
B g. 10/36 I: R. 8/ 9 l .+ R . 5 1 /5 2 I. 12 b aterii 75 T r. R.
D i v i z i a 3-a.
1) C o m p u n e r e a d i v i z i e i c o n f o r m p l a n u T o ta l: 1 e s c a d ro n
lu i d e m o b iliz a re . 13 b atalio an e
6 b aterii 75 T r. R.
E sc. 3 ştafete. 3 b a te rii o b u ziere 105 T r. R.
R. 2. V. 2 b a te rii 53 m /m .
B g. 5 I. : R. 4 I. + R. 28 I.
Bg. 6 I.: R. 22 I. + R. 3 0 1. 3). C o m p u n e r e a d i v i z i e i în 1917.
B g. 33 I. : R. 45 1. + R. 6 0 I.
B g. 3 A .: R. 6 A. + R. 15 A. 2 e sc a d ro a n e
T o ta l: 1 escadron R. 2 V.
20 b atalio an e B g . 5 I. : R. 4 l . + R . 28 1.
12 baterii 75 T . R. B g. 6 I. : R. 22 l .+ R . 30 1.
3 b aterii 53 B g . 3 A. ; R. 6 A. (9 b a te r. 7 5 ) + R . 15 O b.
(2 b a te r. O b . 105 şi 120).
2 ). C o m p u n e r e a d i v iz i e i î n 1916. T o tal : 2 e sc ad ro a n e
1 E sc. şta fete 14 b atalio an e
B g. 5 I.: R. 4 l .+ R . 281. 9 b a te rii 75 T r. R.
B g. 6 I.: R. 22 l .+ R . 3 0 1 . 2 b aterii ob u ziere 105 T r. R. şi 120.
B g. 3 A.: R. 6 A .+ D iv . ll/R . 2 O b, 1 b a terie 53
1 b atal, miliţii. 1 baterie M . T r, 58,
D i v i z 1a 4-a
1) . C o m p u n e r e a d i v iz i e i c o n f o r m p la n u lu i B g. 4 A. : R. 2 A. + D iv. 1/R. 2 O b.
d e m o b iliz a r e . T o tal : 3 e sc a d ro n
E sc. 4 ştafete 13 b a ta lio a n e
R. 6 V. 6 b aterii 75 T r. R.
B g. 7 1. : R. 5. 1. + R. 2 0 1. 3 b a te rii o b u ziere 105 T r. R.
Bg. 8 I. : R. 6. 1. + R. 21 1. 2 b aterii 53 rn /m .
B g. 3 4 1. : R. 46 !. + R. 61 I. 3). C o m p u n e r e a d iv iz ie i în a n u l 1917.
Bg. 4 A. : R. 2 A. - f R. 10 A.
T o ta l : 1 e sc ad ro n 2 e sc a d ro a n e
2 0 b a ta lio a n e R. 6 V.
12 b a te rii 75 T . R. B g. 7 1. : R. 5 1.+ R.2 0 1.
3 baterii 53 B g. 8 1.: R. 6 1.+ R.21 1.
B g. 4 A.: R. 2 A.+ R.10 O b. ,
2) . C o m p u n e r e a D iv iz ie i î n a n u l 1916. R eg im entele de artilerie ale diviziei n u au av u t
1 e sc a d ro n ştafete m aterial.
B g. F e ld io a ră : R. 2 V. -f- R. 6 V. -f- R. Fel- T o tal : 2 e sc ad ro a n e
d io ara (1/5 1. - f 11/20 1. - |- 1V/22 1). 14 b atalio an e
B g. 8. 1. : R. 6. 1. 4 R. 21 I. 1 b a te rie 53
D i v i z a 5-a
1). C o m p u n e r e a d i v i z i e i c o n fo r m p ia n u lu i T o tal : 1 e sc a d ro n
d e m o b iliz a r e .
12 b a ta lo a n e
12 b a te rii 75 T r. R.
E sc. 5 şta fete 2 b a te rii 53
Bg. 0 1. : R. 7 1. + R. 32 1. 3). C o m p u n e r e a d i v iz i e i î n a n u l 1917.
B g. 10 1. : R. 8 I. + R. 9 1.
B g. 35 1. : R. 501. + R. 6 4 I. 2 e sc a d ro a n e
B g. 5A . : R. 7 A. + R.19A. R. 3 V.
T o ta l: 1 e sc ad ro n B g. 9 1. : R. 7 1. 4 R- 32 1.
2 0 b a ta lio a n e B g. 10 1. : R. 8 1. + R. 9 1.
12 baterii 75 T r. R. B g. 5 A. : R. 7 A. (9 b a tr. 7 5 ) 4 - R. 19 O b.
3 baterii 53 (4 b a tr. ob. 105 şi 127).
T o t a l : 2 e sc a d ro a n e
2). C o m p u n e r e a d i v i z i e i în a n u l 1916. 14 b atalio an e
9 baterii 75 T r. R.
1 e sc a d ro n şta fete 4 b a te rii o b uziere (2 de 105 tr. R. şi
B g. 10 1.: R. 8 1 + R. 9 1. 2 de 127 engleze).
B g. 36 1.: R. 51 + R. 52. 1 b a terie 53 .
B g. 5 A . : R . 7 A . - L R . 19 A. 1 b a te rie M., tr. 58.
D i v i z i a 6-a
1). C o m p u n e r e a c o n f o r m p l a n u lu i d e B g. 35 1.: 51 1. 4 - R. 5 2 1.
m o b iliz a r e . Bg. 6 A .: R. 11 A. 4 - R. 16 A.
E sc. 6 şta fete T o tal : 20 b a ta lio a n e
R. 2 V. 1 e s c a d ro n
Bg. 11 1. : 10 1. + R. 2 4 1. 12 b aterii 75 T r. R.
B g. 12 1. : 11 1. 4 R- 12 i. 3 b a te rii 53.
Războiul României i$ţ) ’ *Ş
2). Compunerea Diviziei în 1916. 3). Compunerea Diviziei în 1917. 1

Esc. ştafete 2 esradroane
R. 3 V. R. 7 V.
Bg. 11 1.: R. 10 I. - f R. 24 I.
Bg, 11 I. : R. 10 I .- f R . 24 I. Bg. 12 I.: R. 11 1. + R. 12 I.
Bg.~12 I.: R. 11 I .- f R . 12 I. Bg. 6 A.: R. 11 A. (9 batr. 75) + R. 16 Ob.
Bg. 6 A. : R. 16 A. + 1 diviz./R. 3 Ob. (2 batr. ob. 105 şi 120).
Total : 1 escadron Tatai : 2 escadroane
14 batalioane 14 batalioane
9 baterii 75 Tr. R.
6 baterii 75 Tr. R. 2 baterii obuziere (105 Tr. R. si 120)
3 baterii ob. 105 Tr. R. 2 batr. M. Tr. 58,
2 baterii 53 m/m. 1 batr. 53 mm.
i a 7-a.
1). Compunerea diviziei conform planului Bg. 7 A. : R. 4 A .-f R. 8 A.
de mobilizare. Total : 1 escadron.
15 batalioane.
Esc. 7 St. 12 baterii 75 Tr. R.
R. 4 V. 2 baterii 53.
Bg. 13 I.: R. 15 I.-fR. 27 I.
Bg. 14 1.: R. 14 I.-j-R. 16 I. 3). Compunerea diviziei în 1917.
Bg. 37 I. : R. 69 I.-fR. 77 I.
2 escadroane.
Bg. 7 A. : R. 4 A.+R. 8 A.
R. 4 V.
Total: 1 escadron. Bg. 13 I.: R.15 I.-fR. 27 I.
20 batalioane. Bg. 14 I.: R.14 I . f R. 16 I.
12 baterii 75 Tr. R. Bg. 7 A. : R. 4 A. (9 batr.) f R. 8 Ob.
3 baterii 53. (2 baterii ob. 105 şi 120).
2), Compunerea diviziei în 1916. Total: 2 escadroane.
14 batalioane.
1 escadron ştafete. 9 baterii 75.
R. 4 V. 2 baterii obuziere (105 Tr. R. şi 120).
Bg. 13 1.: R. 15 I.-fR. 27 I. 1 batr. M. Tr. 58.
Bg. 14 I.: R. 14 (4 b a ta l.)f R. 16. 1 batr. 53 m/m.
D i v i z i a 8-a.
1). Compunerea diviziei conform planului 2). Compunerea diviziei în August- Sep
de mobilizare. tembrie 1916.
Esc. 8 ştafete 1 esc. ştafete
R. 8 V. R. 8. V
Bg. 15 I.; R. 13 1. - f R. 25 1. Bg. 15 I. : R. 13 1. (4 batal.) - f R. 25 1. (4 batal.)
Bg. 16 I.: R. 29 1. - f R- 37 I. Bg. 16 I. : R. 29 1. - f R. 37 1.
Bg. 38 I. : R. 53 1. + R. 65 I. Bg. 37 : R. 69 î. - f R. 77 I.
Bg. 8 A. : R. 12 A. f R. 17 A. Bg. 8 A. : R. 12 A. - f R. 17 A.
Total : 1 escadron Total : 1 escadron
12 baterii 75 Tr. R, 12 baterii 75 Tr. R.
3 bat. 53 3 bat. 53.
3) In luna Octombrie Divizia fiind în rezerva 5). Compunerea Diviziei în anul 1917.
Arm. de Nord, unităţile D. 8 (majoritatea) in
tervin în luptă sub ordinele Div. 15. 2 escadroane
R. V. 8.
4). Compunerea Diviziei delà 20. X, 916 Bg. 15 I,: R. 13 I. + R. 25 I.
până în XII. 916. Bg. 16 1. ; R. 29 1. + R. 37 1,
Esc. ştafete Bg. 8 A.; R. 12 A. (9 bat. 75) + R. 17 Ob.
Bg. 37 I, : R. 69 I. + R. 77 I. (2 batr. Ob. 105 şi 120).
Bg. 1 Cetate: R Cloşca (1 Cetate) -j- R. Cri- Total : 2 escadroane
şan (2 Cetate)
R. 17 A. 14 batalioane
Total : 1 escadron 9 baterii 75 Tr. R.
12 batalioane 2 batr. ob. 105 şi 120.
6 baterii 75 Tr, R. 2 bat. 53
2 baterii 53. 1 bat, m. tr. 53.
D i v i z i a 9*a.
1). Cămpunerea diviziei conform planului 3). Compunerea Diviziei în 1916 (după
de mobilizare. 24. VIU).
1 escadron
Esc, 9 staf. Bg. 19 !. : R. 23 1. + R. 63 1. (a 4 batal).
R. 9 V. Bg. Col. Frim. ; R. 35 1. (4 batal) + R. 7. V.
Bg. 17 1.; R. 34 1. + R. 40 1. Bg. 40 1. : R. 38 1. + R. 78 I. (a 4 batal).
Bg. 18 1.: R. 35 1. + R. 36 1. Bp 10. A. : R. 3 A. (4 bat. 7 5 + 2 bat. 87) +
Bg. 39 1.: R. 63 1. f R. 79 1. R. 20 A. (5 batr. 75)
Bg. 9 A.: R. 13 A. + R. 18 A. Total; 1 escadron
Total : 1 escadron 22 batalioane
20 batalioane 9 baterii 75
12 baterii 75 Tr. R. 2 baterii 87
3 bat. 53. 3 baterii 53
2 . Compunerea diviziei 1-24 August 1916. 4), Compunerea diviziei în 1917.

1 escadron 2 escadroane
Bg. 19 1. : R. 23 - f R. 63 (a 4 batal). R. 9 V.
Bg. Col. Frim : R. 35 (a 4 batal.) -j- R. 7 V. Bg. 17 li ; R.341.+ R. 40 1.
Bat. 1V/38. 78. Bg. 18 1. : R.351.+ R. 35 1.
Bg. 10 A. : R. 3 A. (4 bat. 75 şi 2 batr. 87) + Bg. 9 A.; R.13A.(9batr. 75) + R. 18 ob.
R. 20 A. (5 batr. 75) (4 batr. ob. 105 şi 127).
Total: 2 escadroane
Total: 1 escadron 14 batalioane
16 batalioane 9 baterii 75 Tr. R.
9 baterii 75 4 baterii obuziere (2 de 105 Tr. R. şi
2 baterii 87 2 de 127 engl.).
2 baterii 53 1 bateri 53 şi 1 bat. m. tr. 58.
D ivizia 9/19 (d elà 17. X. 1916).

Compunerea diviziei delà 17. X. 916, (2 bat.)+R . 38/78 (2 bat.)
când a luat fiinţă. Bg. 10 A. : R. 3 A.+R. 20 A.
1 escadron ştafetă. Total: 1 escadron,
Bg. 17 I.: R. 9 V.+R. 39 I.+R . 401.(2 batal. 13 batalioane.
Bg. 19/40 I.: R. Comb. (2 bat.)+R. 23/63 12 baterii.
D i v i z i a 10-a.
1). Compunerea diviziei conform pla Bg. 7 1.; R. 5. 1. (2 bat.)+R . 33 1,+R. 201.
nului de mobilizare, (2 bat.).
Bg. 20 1.: R. 73 1,+R. 45 1.
Esc. 10 ştafete. Bg. 9. A: R. 13 A. + R. 18 A.
R. 10 V.
Bg. 19 I.: R. 23 I.+ R . 39 I. Total : 1 escadron.
Bg. 20 1. : R. 33 I.+R . 38 I. 15 batalioane.
Bg. 40 1.: R. 73+R . 78 1. 12 baterii 75 Tr. R.
Bg. 10 A. : R. 3 A .+R . 20 A. 2 baterii 53.
Total: 1 escadron.
20 batalioane. 4) Compunerea diviziei în Noembrie—
12 baterii de câmp. Decem brie 1916.
3 baterii 53. Escadron ştafete.
Bg. 10 1.: R. 10 V .+ R . 34/74 1. (2 batal).
2) . Compunerea diviziei în 1916 (Aug.—-Oct.) Bg. 20 1. : R. 33 1.+73 1.
R. 13 A.
1 escadron.
Total: 1 escadron
R. 10 V. 10 batalioane.
Bg. 20 1.: R. 33 l.+ R . 73 1. 6 baterii 75 Tr. R.
Bg. 9 A.: R. 18 A.
2 batr./R. 5 ob. 5). Compunerea diviziei în anul 1917.
Total : 1 escadron. 2 escadroane.
8 batalioanne. R. 10 V.
6 baterii 75 Tr. R, . Bg. 19 1.: R. 23-f-R. 39 1.
1 baterie 53, Bg. 20 1.: R. 33+R . 38.
2 baterii obuz 105. Bg. 10 A.: R. 3. A. (9 bateri 75)+R . 20 ob.
(2 bat. ob. 105).
3) . Compunerea diviziei în Septembrie . Total : 2 escadroane.
1916 în timpul operaţiilor delà Flămânda' 14 batalioane.
9 baterii 75 Tr. R. (franceze).
1 esc. ştafete.
R. 10 V. 2 baterii obuziere 105 Tr. R.
1 baterie 53.
D i v i z i a 11-a.
1) . Compunerea diviziei conform planului R. 43 + R. 59 (din Bg. 31)
de mobilizare. R. 26 - f 2 bat. mil. + 1V/42 1.
R. 21 A.
Esc. Ştafete D. 1 ob. 120 (2 batr.)
Bg. 21 1. : R. 57 + R. 58 1 baterie ob. 105 (R. ! Ob.)
Bg. 22.1.: R. 41 -4- R. 71 1 baterie din R. 9 A. (bat. 5)
R. 21 A. Div. 11/5 A.
D. 1 obuziere 120 (2 baterii) R. 1 A. M-te (3 bat. 6 3 + 3 bat. 57).
Total : 1 escadron Total : 1 escadron
6 baterii 75 Tr. R. 10 baterii 75 Tr. R.
2 baterii obuziere 120 2 baterii obuziere 120
2 baterii 53 1 baterie obuziere 105
3 baterii 53
2) . Compunerea diviziei delà Au gust-O c- 3 baterii 63 M-te.
tombrie 1916. 3 baterii 57 M-te.
1 escadron. 3). Compunerea diviziei după reorga
Bg. 21 1. : R. 18 (4 batal) f R. 58 nizare (20. XI) până la XII.'1916,
Bg. 22 I.: R. 41 + R. 7! 1 escadron
Bg. 1 1. (Bg. .21 1.): R. 1 V. + R. 71 1. Bg. 22 I. : R. 57/58 f R. 41/71.

(4 batal). Bg. 11 A. : R. 21 A. -j- R 26/1 obuziere.
Bg. 2 I. (Bg.- 22 I.) : R. 49/59 + R. 72
R. 5 Art. Până la 12. IX. Divizia nu a avut organizată
3 baterii 87 artileria. Divizia pleacă pe front la 2. VIII fără
Total : 1 escadron artilerie şi la 12. IX. sosesc pe front: 6 baterii
12 batalioane 75 şi 1 baterie obuziere.
6 baterii 75 Tr. R. Total : 2 escadroane
3 baterii 87
12 batalioane
4). Compunerea diviziei în 1917. 6 baterii 75 Tr. R. ) , .
2 escadroane l baterie obuziere ) de a 2‘ ^ 7
Bg. 21 I. : R. 43/59 + R. 66/42 l baterie 53 delà 15. Vil). I9l7.
D i v i z i a 12-a.
\). Compunerea diviziei conform planului R. 22 A.
de mobilizare. Total : 1 escadron
12 batalioane
Esc. 12 ştafete 6 baterii 75 Tr. R.
Bg. 23 1.: R. 44 I. + R. 68 1. 2 baterii 53.
Bg. 24 1.: R. 62 I. + R. 70 1.
R 22 A 3). Compunerea diviziei în anul 1917.
Div. 2 ob. 120 (2 batr). 2 escadroane
Total : 1 escadron Bg. 23 I. : R. 45/60 + R. 46/61
12 batalioane Bg. 24 I. : R. 44/68 + R. 62/70
6 baterii 75 Tr. R. Bg. 12 A.: R. 22 A. (9 batr. 75) - f R. 27/2
2 baterii ob. 120 Ob. (2 batr. 105 şi 120).
2 baterii 53 Total : 2 escadroane
12 batalioane
2). Compunerea diviziei în anul 1916. 9 baterii 75 Tr. R.
Esc. ştafete 2 baterii obuziere 105 şi 120
Bg. 23 I. : R.60 I. + R, 69 I. 1 baterie 53
Bg. 24 1. : R.62 I. + R. 70 I. 1 baterie 58
D i v i z i a 13-a.
1) . Compunerea diviziei conform planului Bat. 1V/9 şi 5 V.
de mobilizare. R. 23 A. (6 baterii).
Esc. 13 ştafete. 2 baterii obuziere 120.
Bg. 25 1.: R. 47 + R. 72. Total : 1 escadron.
Bg. 26 1.: R. 48 + R. 49. 13 batalioane.
R. 23 A. 6 baterii 75 Tr. R.
Div. 3 ob. 120 (2 baterii). 2 baterii obuz. 120.
Total : 1 escadron. 2 baterii 53,
12 batalioane. 3). Compunerea Div. 13 în 1916 delà
6 baterii 75 Tr. R.
2 baterii ob. 120. 26.1X.1916.
2 baterii 53. Esc. ştafete,
Bg. 25, I.: R. 47 I.+ R . 82 l.+ R . 5 V.
2) . Compunerea diviziei August—26.ÏX.916. Bg. 26 I: R. 49 I. (2 bat.)+R. 57 l.+ R 81.
1 escadron. 3 balalioane miliţii.
Bg. 25 I.: R. 47 + R . 72 I. Div. 11/23 A.
Bg. 26 L: R. 48 R. 49 !. (bat. 111 şi IV). Bat. 4/1 A.
2 batr. ob. 105/R. 1 ob. 4) Compunerea Div. 13 în anul 1917.

Bat, M-te.
2 baterii 57 (1 de M-te). 2 escadroane.
Bg. 25 1.: R. 50/64+R. 51/52.
Total : 1 escadron Bg. 26 1.: R. 47/72+R. 47/49.
.19 batalioane. Bg. 13. A.: R. 23 A. (9 batr. 75)-f-R. 28/3 ob.
4 baterii 75 Ti. R. (4 batr.)
Total : 1 escadroane,
2 baterii ob, 105. 12 batalioane.
1 batr. m-te (75) 9 baterii 75 Tr. R,
1 batr. m-te 57. 4 batr. obuz. (2 de 105 şi 2 de 127).
1 baterie 57. 1 batr. 53.
2 baterii 53. 1 baterie mort. 58.
D i v i z i a 14-a.
1) . Compunerea diviziei conform planu 2 bat. Ob. 120.
lui de mobilizare 3 bat. 53.
Esc. 14 ştafete. 3) . Compunerea diviziei în Noemb.—Dec.
Bg. 27 I,: R. 55+ R . 67. 1916 (d elà 25.X.916).
Bg. 28 1.: R. 54+R . 56.
R. 24 A. Esc. ştafete.
Div. 4 Ob. 120 (2 batr.). Bg. 27. I.: R. 54+R . 85.
Bg. 28 I.: R. 86+R.67 (4 bat.).
Total : 1 escadron, . R. 24 Art.
12 batalioane. ’ D. 4. Ob.’ (2 baterii 120).
6 baterii 75 Tr. R. Total: 1 escadron.-
2 baterii Ob. 120. 13 batalioane.
2 baterii 53. 6 baterii 75 Tr. R.
2) , Compunerea diviziei în August—Oct. 2 bat. ob, 120.
1916. 2 bat. 53.
1 escadron ştafete. 4) . Compunerea diviziei în anul 1917.

Bg. 27 1.: R. 55 (4 bat.)+R. 67 (4 bat.). • 2 escadroane.
Bg. 28 I.: R. 53+R . 56 (4 batal,;. Bg. 27 I.: R. 69/77+R. 53/65.
Bg. 4 M.: R. 85-l-R. 86 (4 bat). Bg. 28 I.: R. 55/67+R. 54/56.
3 batal. IV. Bg. 14 A.: R. 24 A. (9 baterii)+R. 29/4, Ob.
R. 24 A. (4 baterii).
Div. 4 ob. 120 (2 baterii). Total : 2 escadroane.
Div. 4 Art. 87 (3 baterii). 12 batalioane.
Total : 1 escadron. 9 baterii 75 Tr. R.
25 batalioane, 4 baterii obuziere (2 de 105 si 2 de 127).
6 baterii 75 Tr. R. 1 bat. 53
3 bat. 87. 1 bat. M. Tr. 58.
D i v i i a 15-a.
Total : 1 escadron
1). Compunerea diviziei conform planu 12 batalioane
lui de mobilizare. 6 baterii 75 Tr. R.
2 baterii 53
Esc. 15 ştafete
Bg. 29 I. ; R. 74 + R, 80 2). Compunerea diviziei între 15 — 24,
Bg. 30 I.: R. 75 + 76 Vili. 1926.
R. 25 Art. 1 escadron
25
Bg. 29 1. : R. 34 1. - f R. 74 I. Bg. 16 1.: R. 29 - f R. 37

Bg. 30 I. : R. 75 + R. 80. Bg. 38: R. 53 + R. 65
R. 25 A. R. 25 A.
R. 12 A.
Total: 1 escadron R. 4 Ob.
12 batablioane
2 batr. M-te
6 baterii 75 Tr. R.
l2 baterii 53 Total: 1 escadron
24 batal.
3). Compunerea diviziei Septem brie 1916 12 bater. 75 Tr, R,
1 escadron 6 bateri ob. 105
1 bätal/R. 80 I. 2 batr. m-te 63
Bg. 38 1. ; R. 53 + R. 65 3 bat. 53.
R. 25 A. 5). C o m p u n e r e a d iv iz ie i în a n u l 1917.
Total ; 1 escadron 2 escadroane
7 batalioane Bg. 29 1. : R. 63/79 I. + R. 73/78 I.
6 baterii 7 5 Tr. R. Bg. 30 I. : R. 74/80 I. + R. 75/76 I.
1 baterie 53 Bg. 5 A. : R. 25 A. (9 baterii) - f R. 30/5 Ob.
4). Compunerea diviziei Octombrie — Regimentul de obuziere nu a fost organizat.
Decembrie 1916. Divizia a plecat pe front fără el.
1 Esc. Total : 2 escadroane

R. 8 V. 1 2 batalioane
R. 80 I. (2 bat.) 9 baterii 75 Tr. R.
Bg, 15 I. : R. 13 (4 bat) - f R. 25 (4 bat.) 1 baterii 53
D i v i z i a 16-a.
1) , Ordinea de bătae a diviziei conform Total : 2 escadroane

14 batalioane
planului de Mobilizare. . 12 baterii 87
Escdr. 16 şi 17 ştafete 6 baterii 75 Tr. R.
Bg. 41 1.:R. 81 I. - f R. 82 1. 6 baterii T. 105
2 bat, 150
Bg. 42 1. ;R. 83 1. + R. 84 1. 3 baterii 53
Bg. 11 A. : R. 26 A. -f- R. 27 A. (a câte 6
baterii 87) 3) , O r d in e a d e b ă t a e a D iv . în lu n a S e p t.
1916 ( d e le 3. IX— 29. IX)
Total : 2 escadroane
12 batalioane 1 escadr. ştafete
12 baterii 87 Bg. 43 I. : R. 82 I. - f R. 85 1.
4 baterii 53 Bg. 42 I. : R. 83 1. + R. 84 I.
Bg. 1.1 A.: R. 26 A. (4 batr. 87) + R. 27 A.
2) , Ordinea de bătae a diviziei în Aug. (6 batr. 87) + R. 15 A. (4 batr. 75)
(15, VIII—3, IX, 1916) Total : 1 escadron
2 escadroane ştafete 12 batalioane
10 baterii 87
Bg, 7 1. R. 5 1. + R, 45 1,
Bg, 42 1. :R, 83 1. + R- 84 1. (1 batal,?) 4 baterii 75 Tr. R.
2 batal, miliţii, ? baterii 53
Bg, 11 Art. : R. 26 Art.+R. 27 A. (a 6 baterii 87) 4) , O r d in e a d e b ă t a e a d iv iz ie i în O ct.
R. 15 Art. (6 baterii 75 Tr. R.)
( d e l à 29, IX— 3, X i) 1916.
R. 2 A. Gr.' (2 diviz'oane a 3 baterii 105 si
1 batr. 150) Esc ştafete
Războiu României 195
Bg. 7 Inf. : R. 5 I. + R. 45 1. (III şi 1V/45 Com punerea'diviziei între 26. 1.918—

6 ).
şi IV/21). — 15, V, 918 (începe dizolvarea 28. 11. 918).
Bg. 42 I. : R. 83 I. + R 84 I.
R. 13 A. La creare poartă denumirea de Divizia Gră
Total : 1 escadron niceri, iar delà 1, II. 918 de Divizia 16 şi de
12 batalioane Comand, trupelor laşi, Compunerea :
6 baterii 75 Tr. R.
1 escadron ştafete.
? Bat. 53.
Bg, Grăniceri : R. 1 Gr. -j- R. 2 Gr. (fiecare
5), Compunerea diviziei delà 3, XI, până regim, : 3 batal şi 3 comp, mitr, a 8 piese)
‘ în Dec. 1916. Bg. de ardeleni : ,R. 1 şi 2 ardeleni (fiecare re
I escadron ştafete giment are 3 batal, şi 3 comp, mitr,. a 8 piese)
R. 5 I. R, 33 A. : 3 baterii 76,2.
R. 55 I. R, 36 Obuziere: 3 baterii obuziere de 121,9.
R. 83 I.
R . 8 6 I. (1 batal), Total: 1 escadron
R. 10 V. 12 batalioane
R. 18 Art. 3 baterii 76,2
Total : 1 escadron
12 batalioane 3 baterii obuz. 121,9.
6 baterii 75 Tr. R. / 1 baterie 53 m/m.
D i v i z i a 17 a.
1). Compunerea diviziei între R. 84 I. (1 batal).
15-24. Viii. 917 (Turtucaia). ’ R. 2 Gr. (2 batal).
1 div. ob. 105/R! 5 Ob.
1 Esc./R. 9 Căi.
' Total: 15 batalioane
Bg. 18 Inf.
2 bat. ob. 105 Tr. R.
Reg. 36. 76. 79 I. (a 4 batal)
Batal. 1V/R. 40. 75. 80. 2). Compunerea diviziei delà 1.X1.916,
4 batal, miliţii după reorganizare.
2 batr. 75 Tr. R. (R. 3 A.).
2 baterii ob. 105 (R. 5 Ob.) 1 escadron
2 baterii ob. 120 • Reg. Combinat (bat. IV/R. 16, 15, 27).
Total : 1 escadron Reg. Combinat (bat. 1V/R. 75, 79.)
19 batalioane Reg. 56 Inf. (4 batal).
2 baterii 75 Tr. R.
2 bat. ob. 105 Tr. R. R. 28 Art. (5 baterii 87)
2 bat. ob. 120 1 divizion din R. 7 A. (3 baterii 75 Tr. R.)
Artilerie de poziţie. 1 divizion din R. 5 Ob. (2 baterii).
Au mai fost trim ise la Turtucaia, în Total : 1 escadron
zilele 22-24. VIU. 9 batalioane
3 baterii 75 Tr. R.
R. 34 I. (4 batal).
R. 74 I. (2 batal). 5 baterii 87
R. 75 I. (4 batal). 2 baterii ob. 105
R. 80 I. (2 batal). 1 baterie 53
D i v i z i a 18*a.
1). Ordinea de bătae în August Bg. 3 Mx. : R. B. I. (2 batal.) + R. C. I. +
1 bat. /48I. + 1 div. Art. 87 (3 bat.)
(15. VI11-3. IX) 1916. Bg. Alexandria : R. 82 I. 4" R. 20 I. (2 bat).
1 escadron ştafete 3 bat. miliţii
Bg. 2 Mx. : R. A. I. + Div. Art. 87 (2 bat.) 1 divizion 87
196. României
R. 13 Art. (6 baterii 75 Tr* R.) 3). Ordinea de beiae a diviziei în Oct.

Total : 1 escadron Noembrie 1916.
17 batalioane
8 baterii 87 1 escadron ştafete
6 batr. 75 Tr. R.
? baterii 53 Bg. 43 I. : 1V/4 şi resturi R. 82 + R. E. I.
(3 bat. miliţii)
2 ). O r d in e a d e b ă t a e î n lu n a S e p t .. 1916
Bg, 44 1. : R .’a . 1. (1V/28. 62. 68) + R 20 I.
(delà 3. 1X.-29.1X).
(bat. 1 şi 111.)
1 escadron ştafete
Bg. 44 1. : R. A. I. (IV/28. 62, 68 ) + R. B. 1. Bg, 45 1.: R. B. I. (1V/8, 10. 48) + R. C. 1.
(iV/8 . 48,) (1V/50. 49. 72.)
Bg. 45 1. : R. C. 1. (1V/50. 49. 72) + R. D. I. R. 26 A. : 9 baterii 87
(IV/21, 10) R. 27 A : 6 -baterii 87
(2 divizioane 87 (a 2 baterii)
(1 divizion 87 (a 3 baterii) Total : 1 escadron-
Total : 1 escadron 15 batalioape
10 batalioane 15 baterii 87
7 baterii 87 2 baterii 57
? baterii 53 1 bat. m. tr. 58.
D i v i z i a 19-a
1). C o m p u n e rea în A u g u s t 1916. 2). Compunerea diviziei în Sept. O c

Esc. ştafete tom brie 1916.
Bg. 17 I.: R. 40 i. + R. 9 V. Esc. ştafete
Bg. 5 Mx. : R. 39 + bat. lV/33,73, 34, 74. Bg. 17 1. : R. 40 1. + R. 9 V.
Bg. 6 Mx. : bat. 1V/24, 64, 12, 52, 11, 51. Bg. 5 M. : R. 39 1. (IV/R. 33, 73, 74, 34) +
1 baterie 75/R. 20 A. R. 39 bis (1V/R. 12, 24, 52, 64.)
2 divizionare 87 2 Div. 87 ţa 3 baterii)
Total: 1 escadron 1 baterie T. 75 Tr. R, (din R. 20 A.)
Total : 1 escadron
6 baterii 87 6 baterii 87
1 baterie 75 Tr. R. 1 baterie 75 Tr. R.
D i v i z i a 20-a
1 ). C om pun erea d i v iz i e i d e l à 15.V111 l a 2) Delà 15,IX, o parte din trupele D. 20 fiind
15.1X.1916. trimise la Olt, a mai rămas numai Detaşa
mentul Dunărea compus din :
2 escadroane. 1 escadron ştafete.
Bg. 41 Mx.: R. 81 1. (IV[R. 1, 41, 71)+1V|R. Detaş. Hinova-Cetate : Bat. IV. 17, 31, 57+1
26, 58. 6 6 + 3 batal. mil. bat. Í52. 4.
Bg. 1 Mx.: Batal. 1V|R. 3, 43, 42, 59, 19+2 Del Cetatea-Jiu : 'Bat. IVj71, 26, 1, şi 1 bat,
bat. mil. m il.+2 baterii 8 7 + 3 baterii poziţie 78 mim,
2 bat. 87 din R. 26 A. Detaş. Jiu-Olt : Batal. 1V|59. 19+1 bat. m il.+3
Div. de 87 (3 baterii). batr. 87 m jm +2 batr. poziţie 78 m m.
Total : 1 escadron.
Total; 2 escadroane. 10 batalioane.
16 batalioane. - 5 baterii 87
5 baterii 87. 5 baterii poziţie 78 m|m.
5 baterii poziţie 78, m/m. 1 baterie 152. 4.
R ăzboiul R om âniei 197
D i v i z i a 21-a.
\) Compunerea diviziei delà 25.Vili 2) Compunerea diviziei după 20,XI 916,
(înfiinţare) până la 20,XI. când sub ordinele diviziei intră ş i rămă
şiţele Div. 2 5 şi 9 19.
Esc. ştafete,
Bg. 33 I.: R. 46 I.+ R . 61 1. 1 escadron ştafetă.
Bg. 34 I.: R. 45 1. (bat. I. şi 1I)+R. A. 1. (bat. Bg, Col, Ştefănescu St.
lVjR. 30, 44, 70), (formată din inf, D. 21): R. 46|61 (2 bat.)-|-R.
Bg, 3 A.: R; 10, A .+R. 15 A. (delà 6 ,IX,). 88;89 (2 bat). ])
Total : 1 escadron, Bg. Col. Mihăescu N.
1 1 batalioane. formată din inf. Div. 9 19).: Reg. Lt. Col. Paulian
12 baterii 75 tr. r. (2 bat.)-j-Reg. Maior Rasoviceanu (3 bat,:
2 baterii 53. R. 9. V. şi alte trupe).
Bg. 3 Art.: R. 10A.+R. 15 A,
Intre 15—20.1X. în timpul operaţiunilor delà Total : 1 escadron.
Flămânda, în locul Bg, 34 1. intră în com 9 batalione. •
punerea Div. 21 Brg. 42 I. (R. 83 şi 84 1.) 12 baterii 75 Tr. R.
D i v i z i a 22-a.
Compunerea diviziei în anul 1916, Divizionul 11|R. 3 Ob.
Total : 1 escadron.
1 escadron ştafetă. 12 batalioane.
Bg. 9 1.: R, 7 E+R. 32 1. 6 baterii 75 Tr. R.
Bg. 35 1.: R. 50 l.+ R . 64 1. 3 baterii ob. 105.
R. 11 A. 2 baterii 53.
D i v i z i a 23 a.
1) , Compunerea diviziei delà 28, VIII, Bg. 3 1. : R. 2 I. ~ f R. 42 1. + R. 72 I.
(delà înfiinţare)2) până la 26, IX, Bg, combinată; R. 44 I. — R. I Gr. -f- R.
comb, (2 bat).
1 escadron ştafetă,
2 batal, miliţii. ,
Bg. 3 I.: R. 2 I. (4 batal) + R. 42 I.
Bg. Combinată = R. 44 I -j- R. l'G r. Divizionul I/R. 23 A.
2 batal, miliţii 1 baterie.din R. 5 A.
2 baterii 87 1 baterie din R, 1 Ob.
4 baterii din R. 1 Ob. 4 baterii m-te 75
Divizionul M-te 75 (4 baterii).
1 baterie 53 1 divizion 3 bat. M-te. 57
1 baterie 57 1 baterie 87
Total: 1 escbdron 1 baterie 53
15 batalioane
2 baterii 87 Total : 1 escadron
4 baterii obuziere 105 19 batalioane
4 bateriii m-te 4 baterii 75 Tr, R,
2 baterii 53 şi 57 1 bat. ob. 105
4 batr. m-te 75
2) , Compunerea diviziei în 1916 după 1 batr. 87
26. IX. 3 bat. 57 m-ţe
1 esc. ştafetă. • 1 bat. 53.
Divizia l- a Vânători
Compunera delà Ianuarie — Maiu 1918, Reg. 34 Obuziere (3 baterii).
1 escadron Total : 1 escadron
Bg. 1 V-tori: R. I V. -J- R. 5 V + R. 9 V. 10 batalioane.
Bg. 2 V-tori: R. 2 V. - f R. 6 V. 6 baterii 76,2
Reg. 31 Art. (6 baterii). 3 bat. Ob. 121,9
1) R. 88 şi 89 erau .fostele regimente A şi 45 a Div. 21.

2) , Divizia s’a format din trupele Detrşi m. Olt-Lotru.
Divizia Vânători,
Compunerea 15 Ianuarie —Maiu 1918. R. 35 Ob. (3 baterii 121, 9).
1 escadron . Total : 1 escadron
Bg. 3 V. : R, 3 V. - f R. 7 V. - f R. 10 V. 10 batalioane
Bg. 4 V.: R.s 4 V. + R. 8 V. 6 baterii 76,2
Reg. 32 Art, (6 baterii 76,2). 3 bat. obuz. 121,9
Brig. Grăniceri.
1) . In cursul anului 1916 regimentele brigăzii Reg. 2 Gr.
lupta : R. 1 Gr. la Oit, (Div. 13) iar R, 2 Gr. 1 baterie 53
la Turtucaia şi apoi intră în compunerea Bg.
7 Mixtă. Total : 6 batalioane
2) , Bg. Gr. se reorganizează la Ianuarie 1917, 1 baterie 53.
cu compunerea următoare : Delà 26. I. 1918 Bg. Gr. intră în compunerea
Reg. 1 Gr. Div. 16.
Brig. 7 Mixtă.
1) . Organizată între 28. VIII - şi 28. IX din bat. 1 escadron pe jos.
1/R. 2 Gr., părţile sedentare a R. 1 şi 2 G-. 1 comp. ciclişti
şi din oameni delà R. 1 Cetate Bucureşti şi R. 1 baterie 75 (R. 25 A.)
F. N. G., cari au fost organizaţi în : 1 baterie 53
Reg. Horia (din grăniceri) : 3 batal. 3) Delà 8 XII. 1916 compunerea Bg. 7 Mx. este:
Reg. Cloşcă (din R. 1 Cet:] : 3 iratai. 1 pluton ştafete
Reg. Crisan (din R. 2 Cet.) : 3 batal. 1 escadron pe jos_
— 1 baterie 75 (din R. 25 A.) 1 companie biciclişti
— 2 bat. 53 R. 1 Gr. (2 batal.)
— 1 comp. ciclişti R. 2 Gr. (3 batal.)
- • 1 pluton ştafetă
2) . In luna Octombrie, Reg. Cloşca şi Crişan, 2 baterii 75 ("din R. 12 şi 25 A.)
intrând în compunerea Div. 8 , Bg. 7 Mixtă 1 baterie obuziere de 105 (din R. 4 Ob.)
rămâne cu : 2 baterii 53
R. 2 Gr. (fostul regiment Horia) 1 secţie 57
B ri 9 9/19.
Organizată în Noembrie 1916, din restul tru R. 7. V/35 I. (2 batal.)
pelor Div. 9 şi 19 care nu au întrat în com R. 23/63 Inf. (2 batal.) '
punerea Div. 9/19.
Organizare : R. 38/78 I. (2 batal.)
1 esc. ştafete Reg. art. 87 (6 baterii).
D ivizia I Cavalerie.
1.) Compunerea conform planului de Esc. 1 Aeropl. 1 Secţie T. F. F.
mobilizare. Total : 1 Detaş. ciclişti
24 escadroane
Det. 1 ciclişti 3 baterii.
Bg. 1 Roş.; R. 1 R. f R. 10 R.
Bg. 2 Roş. : R. 4 R. -}- R. 9 R. 2 ). C o m p u n e rea diviziei în an u l 1916
Bg. 3 Roş. : R. 5 R. + R.-3 Căi. Comp. ciclişti,
Div. 1 mitraliere (6 piese) Bg, 1 Roş. : R. 1 R. + R. 10 R.
D. 1 Art, Căi. (3 baterii) Bg, 2 Roş. : R. 4 R. - f R. 9, R.
Bg. 3 Roş. : R .5 R. + R. 3 Căi. Bg. 3 Roş. : R. 5 R. + R. 10 R.

Div. 1 mitr. Gr. 1 automitraliere
D. 1 Art. Căi. (3 baterii). •Div. 2 Art. Căi.
Secţie T. F. F. 1 Secţie T. F. F.
3). Compunerea diviziei în anul 1917. Total : 1 companie ciclişti
Compania 1 ciclişti. 16 escadr, călări
R. 1 Cav. pe jos (6 escadroane). 6 escadr, pe jos
Bg. 2 Roş. : R. 4 R. + R. 9 R. 3 baterii
Divizia 2 Cavalerie.
1) Compunerea diviziei conform planului Div. 2 Art. Căi.
de mobilizare 1 Sec. T. F. F.
Totai : 1 corn. ciclişti
Det. 2 Ciclişti. 24 escadroane
Bg. 4 R.: R. 6 R.+R. 11 R. 3 baterii.
Bg. 5 R : R. 2 R.+R. 3 R,
Bg. 6 R.: R. 7 R.+R. 8 R, 3) Compunerea Diviziei în anul 1917.
Det. 2 mitr. (6 piese). Corn. 2 Ciclişti.
D. 2 Art. Căi. (3 baterii). Reg. 2 Cav, pe jos (6 escadroane)
Escadrila 1 Aeropl. Bg. 4-R.: R. 6 R .+R . 11 R.
1 Secţie T. F. F. Bg. 5 R.: R. 2. R.+R. 7 R.
2) Compunerea diviziei în anul 1916 Gg. 2 automitraliere.
• Div. 2 Art. Căi.
Comp. 2 Ciclişti. 1 Secţie T. F. F.
Bg. 4. R.: R. 6 R.+R. 11 R. Total : 1 comp. ciclişti.
Bg. 5 R.: R. 2 R.+R. 3 R. 16 escadr. călăraşi.
Bg. 6 R.: R. 7 R .+R. 8 R 6 esc. pe jos.
Div. 2 mitraliere. 3 baterii.
Brig. 1 şi 6 Cav. pe jos.

Organizate în Maiu 1917 (a 3-a brigadă a R. 3 Căi.
Div. de Caval, pentru care nu s’a avut cai), b) Bg. 6 Roşioii pe jos ;
a) Brig. 1 Roşiori pe jos : R. 3 R.
R. 1 Roş. R. 8 R.
Bg. 1 Călăraşi.
1) C o m p u n e r e a c o n f o r m p la n u lu i d e m o
2) C o m p p n e r e a în anul 1916.
b iliz a r e . idem.
R. 1 Cal. 3) Compunerea în anul 1917.
R. 2 Căi. idem.
Bg. 2 Călăraşi.
1. C o m p u n erea co n fo rm p l a n u lu i d e m o 2) . Compunerea în 1916.
b ili z a r e . idem.
R. Esc, Regală. 3) . Compunerea în 1917.
R. 4 Căi. idem.
2ÓÓ Războiul României
Bg. 3 Călăraşi. Bg. 4 Călăraşi.

1). C o m p u n e r e a c o n f o r m p la n u lu i d e m o 1). Compunerea conform pianului de m o
b ili z a r e . bilizare. I
Bg. 5 Căi. Rg 7. Căi.
Bg. 6 Căi. Rg 8. Căi.
2). Compunerea în 1916, 2). Compunerea în 1916.
idem. idem.
Bg. 5 Călăraşi.
1). Compunerea conform planului de m o
bilizare.
Reg. 9 Căi.
Reg. 10 Căi. . .
2). Compunerea în 1916.
idem.
A rtileria grea.
1). O r g a n i z a r e a a r t i l e r i e i g r e l e c o n f o r m p la n u lu i d e m o b iliz a r e 1916/1917
a) Brig. 1 A. G r. compusă din:

— R. 1 A . Gr. Div. I. cu : 2 bat. T. 152,4
1 bat. T. 155.
Div. II. cu : 1 bat. T. 150
2 bat. Ob. 210.
— R. 2 A. Gr.: Div. 1. cu : 3 bat. T. 105
Div. II. cu: 3 bat. T. 105
Div. III. cu': 2 bat. T. 150.
b) . Brig. 2 A- G r. compusă din ;
— R .3 A .G r.: Div. I. cu: 3 bat. T. 105
Div. II. cu: 3 bat. T. 105
Div. III. cu: 3 bat. T. 105
1 bat. 150
2 bat. T. 87
— R 4 A . Gr. (eventual): Div. I cu: 3 bat. T. L. 120*
Div. II. cu: 3 bat. T, Sc. 12U
Total : 15 batr. T. 105
3 batr. T. L. 120
3 batr. T. Sc. 120
4 atr. T. 150
2 batr. T. 152,4
1 hatr. T. 155
2 batr. ob. 2 10
2 batr. T. 87
2). O r g a n i z a r e a a r t i l e r i e i g r e l e la 15. VIII. 1926.
a) Reg. 1 A. Gr. : Div. 1. cu 2 bat. (1.2) T. 152,4
1 bat. (3) T. 155 I aflate Ia T. Severin pe D. Sim;onului
Div. II. cu : 1 batr. (4) T. 150 de coastă I aflate la Giurgiu pe Dl.

1 batr. (5) Mort. 210
j Miului
1 batr. (6 ) T. 210 (2 piese)
' b). R L A. G r. : Div. I. cu: 3 bat. (1,2,3) T. 105 } dislocate la Giurgiu.
Div. II. cu: 3 bat. (4,5.6) T. 105 ) bat. 4 şi 5 dislocate la T. Severin
Div. III. cu: 2 bat. (7,8) ob. 150 Tr. R.
c) . R . 3 A. G r . : Div. I. cu 3 bat. (1,2,3) T 105
Div. II. cu 3 bat. (4,5,6) T. 105 (aflate în c. p. Turtucaia)
Div. III. cu 3 bat. (7,8,9) T. 105 (aflate în c. p. Turtucaia,)
Div. de poziţie : 1 batr, (10) T. 150 coastă I
2 batr. ( 1 1,12) T. 87/M. 80
3 batr. (13.14,15) T. 75 Tr. Bulg. j
d) R. 4 A. G r. în c u r s - d e o r g a n iz a r e .
Div. I. cu 3 Bat. (1,2,3) a 6 obuz. 120 Md. 88/916
Div. Ii. cu 3 bat. (4,5,6) a 6 obuz. 120 idem.
3). Organizarea artileriei grele după căderea Turtucaiei (24. Vili. 916)
Divizioanele II. 111, şi de poziţie din R. 3 A. Gr. fiind capturate la Turtucaia şi sosind din
Franţa 16 T. L. 120 şi 8 T. Sc. 120, artileria grea este astfel reorganizată:
R. 1 A. Gr.
ca la punctul 2
R. 2 A. Gr.
/?, 3 A r t, G r. :Div. I. cu 3 bat. (1,2,3) T. 105 •
Div. II. cu 3 bai. (4,5,6) ob. 120 Md. 88/916
Div. 111. cu 2 bat. (7 ,8 ) ob. 120 idem.
R , 4 A r t, G r .: Div. I. cu 2 bat. (1,2) T. L. 120 franceze
Div. II. cu 2 bat. (5,6) T. L 120 „
Div. III. cu 2 bat. (3,4) T. Sc. 120
După 1. XI. 916, cu materialul sosit din Franţa se mai organizează: 2 divizioane a 3 batr.
T. L. 120 şi 1 divizion a 2 batr. T. L. 120, care intră tot în compunerea R. 4 A. 'Gr.
începând delà 27. IX. 916, s’a organizat R. 5 şi 6 A. Gr. cuurmătoarea cnmpunere ;
R. 5 A.Gr.: 2 divizioane.a 3 baterii ob. 210
R. 6 A.Gr. : 2 divizioane a 3 baterii T. 150
4), Luptele la care au luat parte unităţile de artilerie grea in cursul anului 1916.
a) L a T u rtu c a ia (15—24, Vili, 916), au luat parte următoarele unităţi din R. 3 A. Gr. :
Div, I, cu 3 bat, (4,5,6) T, 150
Div, II, cu 3 bat, (7,8,9) T, 105
Div, de poziţie : 1 bat, (10-a) T, 150 coastă.
2 bat, (11,12) T, 87/Md, 80
3 batr, (13,14,15) T, 75 Tr, R, bulgare,
b) , A p ă r a r e a D u n ă r e i.
La decretarea mobilizărei, în sectorul Giurgiu se afla o grupare de artilerie grea (sub ordi
nele D. 16) compusă din; *
2 Bat. (1,2) de 105 (R. 3 A, Gr.).
2 Bat, (1,2,3) de 105 din bat. 8 ob. 150 din R, 2 A, Gr.
V2 Bat, (6 ) de T. 210 din R. 1 A, Gr,
Intre 28, Vili, şi 10 . IX. au mai fost trimise pe Dunăre următoarele unităţi de artilerie grea:
1 Bat. ( 6) de T, 105 din R, 2 A, Gr,
1 secţie (din bat, 6 ) de T, L, 120 din R, 4 A, Gr,
Toate aceste baterii constituesc 2 grupări: una în sectorul Giurgiu (4 batr, T, 105, 1 batr
T, 210 şi 1 Sec. T, L, 120 ) şi alta la Zimnicea (2 batr, T, 105 şi 1 batr, ob, 150).
26
La 3, X, este adusă în sectorul Zimnicea 1 bat. (2) ob, 210 din R, 5 A, Gr,
Intre 3 şi 7 X. 1 batr, (1) T. 105 din R. 2 A. Gr. pleacă la Dragoslavele iar 1
baterie ( 6) T. 105 din R, 2. A. Gr. pleacă pe V. Buzăului.
c) , La operaţiunile delà Flămânda,
Pentru operaţiunile delà,Flămânda se formează;
3 batr, (1,3,6) T, 105 d n R. 2 A, Gr,
— 1 grupare artilerie grea 1 batr, (8 ) ob, 150 din R, 2 A, Gr, (Gate delà Giurgiu)
în regiunea Flămânda—Prundu — 1 bat, (5) ob, 120 din R, 4 A. Gr,
Belu V2 bat, ( 6) ob, 120 „ „ „ „ „
— 1 grupare f 1 batr, (4) T, 150 din R, 1 A, Gr,
art, Gr, la Olteniţa ( 1 batr, (1) ob, 210 din R, 5 A, (vine 28, IX),
d) , La Cerna,
Delà decretarea mobilizărei se găsea la T, Severin,
2 batr, (4,5) de T, 105 din R, 2 A, Gr,
2 batr, (1.2) de T, 152,4 din R, 1 A, Gr,
1 batr, (3) de T, 155 din R, 1 A. Gr,
care luptă sub ordinele 6 , 1 până la 16, X, când sunt trimise la Galaţi,
La 27, VIII, 916 bat, 4 de T . 105 din R, 1 A, Gr, este trimisă pe V, Oltului,
e). P e v a l e a O ltu lu i.
Pe valea Oltului, sub ordinele C. I. A. au luptat următoarele unităţi de artilerie grea:
Delà 3. IX. 1916; 1 batr. (4) T. 105 din R. 2 A. Gr. 2 Batr. (1, 4) T. L. 120 din R. 4 Gr.
La 11. X. 916: 1 bat. (4) T. L. 120 este trimească la Galaţi; celelalte rămân la C. 1. A,
în tot cursul operaţiunilor pe V. Oltului.
f) . La Dragoslavele.
La 2 X. 916 sunt trimise la Grupul Nămăeşti (Div. 12 si 22):
1 bat. (1) T. 105 din R. 2 A. Gr.
1 bat. (7) ob. 150 din R. 2 A. Gr.
2 bat. ob. 210 (R. 5 A. Gr.)
La, 28. X. 1917 1 batr. (7) ob. 150 din R. 2 A. Gr. este trimisă pe V. Prahovei. Celelalte
luptă pe fr. grupului Nămăeşti până la 17 XI, când încep retragerea, afară de 1 baL ob. 210 care
nu poate fi retrasă şi rămâne în mâinile inamicului.
g) . In luptele din Transilvania (Sept. 916) a Arm. II.
La 17 IX. sunt trimise Arm. 11 în Transilvania: 2 batr. (2, 3) T. L. 120 din R. 4 A. Gr.
Prima baterie pusă sub ordinele C. 11 A. ia parte la luptele din luna Septembrie, după
care se retrage_________ cu D. 6 pe V. Buzăului.
Cealaltă baterie luptă cu C. II în luptele delà Sinea Persani şi apoi cu D. 12 la Bran.
Dâmbovicioara, după care la începutul lunei Octombrie este retrasă la Târgovişte.
h) . In luptele din Dobrogea.
La decretarea mobilizărei se găsea :
— In capul de pod Turtucaia. art. gr. arătată la litera „a“.
— In capul de pod Silistra 1 batr. 105 din R. 3 A. Gr.
La 30 VIII. 916 sunt trimise în Dobrogea: *2 batr. (1, 2 ) T. 105 din R. 3 A. Gr.
iar la 5 IX : 1 batr. (7) ob. 150 din R. 2 A. Gr.
Aceste baterii luptă în Dobrogea până la sfârşitul lunei Octombrie când : bat. oh. 150 este
trimisă pe V. Prahovei iar bat. de 105 la R. Sărat.
i) . P e V. P r a h o v e i.
La 28 IX sunt aduse delà Flămânda : 1 bat. (3) de T. L. 105 din R. 3 A. Gr. şi 1 bat.
(5) T. L. 120 din R. 4 A. Gr. fiind puse sub ordinele grupului Prahova.
La 11 X. se mai aduce pe V. Prahovei: i batr. (3) T. L. 120 din R. 4 A. G. ; la 27 X.
1 batr. (7) ob. 150 din R. 2 A. Gr., iar la 19 X. ‘/ 2 batr. (6 ) T. L. 120 din R. 4 A. Gr.
La 23 XI. 2 batr. T. L. 120 şi batr. 105 sunt trimise la Galaţi iar celelalte baterii luptă
in retragere până la R. Sărat.
j) P e v a le a B u ză u lu i.
Delà 6 X. Div. 6 pe de V. Buzău este întărită cu :
1 batr. (2) T. L. 120 din R. 4 A. Gr.
/" n (.5) „ „ „ „ „
1 „ (6 ) T. 105 din R. 4 A. Gr.
care luptă cu această divizie până la 21 XI. când sunt trimise la Galaţi.
k) In b ă tă lia d e là B u c u r e ş ti iau parte :
1 batr. ( 1 ) T. L. 120 din R. 4 A. Gr. cu Div. 13
î/
5 „ (4, 5, 6 , 7, 8) de ob. 120 (Md. 88 ) din R. 3 A. Gr. cu Gr. G-ral Iancovescu.
5) Reorganizarea artileriei grele în partea 2-a a companiei (1917).
a) R . 1 A. G r. : Div. 1. cu 3 batr. (I, 2, 3) T. L. 120 /
Div. 11. „ 3 batr. (4, 5; 6) T. L. 120
Div. 111. „ 1 bat. (7 ) T. 155
1 bat. (81 T. 150
Div. IV. „ 1 bat. (9) T. 150
2 bat. (10, 11) T. 152, 4
Div. V. „ 2 bat. (12, 13) T. 150
b) R . 2 A. G r.: Div. 1cu: 2 bat. ( I , 2 ) Ţ. 105
Div. 11cu: 2 bat. (3, 4) T. 105
Div. 111cu: 2 bat. (5, 6) T. 105
Div. IV cu: 2 bat. (7, 8 ) ob. 150
Div. V cu: 3 bat. (9,10, 1l)ob. 210
c) R . 3 A . G r. : Div. 1cu: 3 bat. (1, 2,3) T. 105

Div. II. cu: 3 bat. (4. 5.6) T L,120
Div. 111. cu: 2 bat. (7, 8 ) T. 150
Div. IV cu: 3 bat. (9, 10, 11) T. 150
d) R . 4 A . G r. Div. 1 cu: 3 bat. (1, 2, 3) T. L. 120
Div. 11. cu: 3 bat. (4, 5, 6 ) T. L. 120
Div. 111. cu: 2 bat. (7, 8 ) T. 150
Div. IV cu: 3 bat. (9, 10, 11) T. 150
Div. V cu: 3 bat. (12, 13, 14) T. 150
T o ta l. 9
baterii T. 105
15
baterii T. 120
17
baterii T. 150
2
baterii ob. 150 Tr. R.
2
baterii T. 152, 4
1 baterie T. 155
3 baterii ob. 210
Artileria de munte.
1 ). Compunerea în prima parte a campaniei 1916.
In prima parte a campaniei (anul 1916) artileria de munte a fost organizată astfel :
a). R e g . 1 A rt. M -te 7 5 compus din :
I diviz. art. m-te 75 (4 batr. a 4 piese).
J di vig. art. 57 m/m (3 batr. a 6 piese) (organizat până la 3. X. 1916).
204 . Războiul României
b) Reg. Art. m-te 63 mjm compus din :

Div. I cu 3 batr. (1, 2, 3) T. M-te 63 m/m fa 6 piese).
Div. II cu 3 batr. (4, 5, 6) T. M-te 63 m/m (a 6 piese).
Div. III cu 3 batr. (7, 8 , 9) T. 57 m/m (a 6 piese).
Total: 4 batr. 75 Tr. R. (a 4 piese).
6 batr. 63 m/m (a 6 piese).
3 batr. 57 m/m (a 6 piese).
2) .„ Unităţile la care au fost repartizate bateriile de munte în prima' parte a campaniei fanul 1916).
a) . Reg. 1 Art. M-te 75.
Div. art. m-te 75 [4 batr.] este repartizat înainte de mobilizare Grupului Olt-Lotru, ope
rând cu acest grup şi apoi cu D. 23.
După organizare, divizionul de 57 m-te [3. X. 916] este repartizat tot Div. 23.
Ambele divizioane luptă pe V. Oltului şi Argeşul tot anul 1916.
b) . Reg. Ait. m-te 63.
— Divizionul I [3 baterii m-te 63] şi Div. III [3 batr.' m-te 57] luptă tot cursul anului
1916, pe valea Jiului, sub ordinile Div. 11 şi Grupului Jiu.
— Divizionul II [3 batr. m-te 63] luptă în anul 1916 pe frontul Armatei de Nord.
3) . Reorganizarea artileriei de munte în partea 2-a a camp, 1917,
Proectul M. C. G. prevedea a se organiza cu materialul aşteptat din străinătate 2 reg.
ari. m-te, a câte 9 baterii cu tragere repede.
Până la sosirea materialului din străinătate s’a organizat din materialul existent :
Reg. 1 Art. M te 75: Div. I cu 2 batr. fi, 2) de 75 M-te Tr. R.
Div. II cu 2 batr. (5, 6 ) de 75 M-te Tr. R.
Div. III cu 3 batr de 57 (a 6 piese).
Reg. 2 Art. M-te 63: Div. I cu 2 batr. m-te 63.
Div. II cu 2 batr. m-te 63.
Div. II! cu 3 batr. m-te 57.
A N E X A V,
Compunerea marilor unităţi ruse de pe frontul
rom ân (Iulie 1917),
Armata IX rusă.
1) Corpul 24 Armată:
a) Divizia 48: 12 batalioane [96 mitraliere]
6 baterii (36 piese)
b) Divizia 49: 1 2 batalioane [83 mitraliere]
6 baterii [36 piese]
c) Divizia 188: 12 batalioane [32 mitraliere]
d) Trupe neîndivizionate: 5 escadroane
4 baterii obuziere câmp [24 piese]
4 baterii tunuri mlinte [24 piese].
2) Corpul 36 Armată :
b) Divizia 68 : 12 batalioane [96 mitraliere]
c ) Divizia 191: 12 batalioane [60 mitraliere]
d) Trupe neîndivizionate: 3 escadroane
6 baterii tunuri [35 piese/
2 baterii obuziere'câmp [ 1 2 piese]
5 baterii tunuri munte [27 piese]
3) Corpul 40 Armată:
a) Divizia 2 Trăgători: 12 batalioane [97 mitraliere]
1 escadron
b) Divizia 4 Trăgători: 12 batalioane [114 mitraliere]
1 escadron
c) Divizia 6 Trăgători: 12 batalioane [48 mitraliere]
d) Divizia 2 : 12 batalioane [76 mitraliere]
6 baterii /36 piese/
e) Trupe neîndivizionate: 2 escadroane
3 baterii munte [16 piese]
4) Divizia 12 Cavalerie: 30 escadroane [24 mitraliere]
A r m a ta IV Rusă.
1) C o r p u l VII A rm ată .
1 escadron
b) Divizia 34: 16 batalioane [101 mitraliere]
1 escadron
c) Trupe neindivizionate: 1 escadron
2) Corpul VIII Armată :
a) Divizia 14: 12 batalioane (156 mitraliere)
1 /2 escadron
b) Divizia 15: 1 2 batalioane (95 mitraliere)
1 /2 escadron
c) Divizia 103: 12 batalioane (104 mitraliere)
d) Divizia 3 Trăg. Turkestan: 12 batalioane (89 mitraliere)
e) Trupe neindivizionate: 2 escadroane
2 baterii obuziere [II piese]
3) Corpul XXX Armată :
1 escadron
c) Trupe neindivizionate: 2 escadroane
4) Corpul HI Cavalerie:
a) Divizia 10 Cavalerie: 24 escadroane [24 mitraliere]
b) Divizia 1 Cazaci Don: 24 escadroane [18 mitraliere]
1/2 baterie [3 piese]
c) Divizia 1 Cav. Uzuriskaia: 26 escadroane [39 mitraliere]
d) Trupe neindivizionate: 2 baterii obuziere câmp [12 piese]
5) La dispoziţia Armatei:
a) Divizia 2 Cazaci Terek: 23 escadroane [16 mitraliere]
b) Divizia Cav. Amurskaia: 28 escadroane [16 mitraliere]
c) Artileria grea: Divizion 24 Art.: 10 tunuri grele
„ 2 7 „ 12 „
„ 28 „ 8 „ „
» » 34 j) 8° yy »
Armată VI Rusă.
1) Corpul IV Armată:
' 6 baterii (36 piese)
c) Trupe neindivizionate: 6 escadroane
2 baterii obuziere câmp [ 1 1 piese]
2) Corpul XXIX Armată.

a) Divizia 1 Trăgători : 12 batalioane [66 mitraliere]
(1 escadron
b) Div. 3Trăg. Caucaz : 12 batal oane [73 mitraliere]
1 escadron
c) Divizia 7 Trăgători: 12 batalioane [42 mitraliere]
d) Trupe neindivizionate : 1 escadron
6 baterii obuziere de câmp [33 piese]
3) . Corpul XXXXV1I Armată :
a) Divizia 3 Trăgători: 12 batalioane [44 mitraliere]
c) Divizia 8 Trăgători: 12 bataliane [42 mitraliere]
d) Trupe neindivizionate : 1 escadron
6 baterii [36 piese] obuziere câmp
4) . Corpul IV Siberian.
a) Divizia 9 Siberiană : 16 batalioane [59 mitraliere]
b) Divizia 10 Siberiană: 16 batalioane [67 mitraliere]
c) Trupe neindivizionate : 6 escadroane
2 baterii [ 1 2 piesse]
5) Grupul Dunărei.
a) Divizia 115: • ■ • • 12 batalioane [60 mitraliere]
b) Divizia 124; • • ■ 12 batatioane [61 mitraliere]
c) 1 Reg. Cavalerie ; • - 5 escadroane [4 mitraliere]
6) Corpul 6 Cavalerie.
a) Divizia 3 Cavalerie ; 30 escadroane [2 T mitraliere}
2 baterii [ 1 2 piese]
b) Divizia 8 Cavalerie : 24 escadroane [12 mitraliere]
2 baterii [10 piese] v
7) La dispoziţia Armatei.
a) Divizia 3 Cazaci Don: 28 escadroane [18 mitraliere]
b) Divizia Marină : ■ -12 batalioane ]48 mitraliere]
6 escadroane
c) Artilerie grea: Divizioanele: 5 Siberian, 26, 31, 2, 3, 7, 29 şi alte baterii cu un total
general de 128 tunuri grele.
ANEXA VI,
Com punerea marilor unităţi inamice de pe frontul
roman*) în 1916,
Divizia germană.
— 1 Comandant brigadă infanterie.
— 3 regimente infanterie a 3 batalioane. Batalionul avea 6-8 mitralere, 4 aruncătoare de
mine uşoare, 8 aruncătoare de grenade.
Companiile aveau câte 3 mitraliere uşoare.
— 1 escadron.
— 1 comandament artilerie divizionară.
— 1 regiment câmp compus din 6 baterii tunuri şi 3 baterii obuzierie uşoare.
— 1 companie aruncătoare de mine ( 1 2 piese).
— 1 baterie tunuri grele. 1 ,
— 1 -2 baterii obuzierie grele 150 ( repartizate opeiatrv,
— Unităţi de mitraliere ataşate.
— Eventual baterii de munte sau de câmp în plus peste cele organice.
Divizia austriacă.
2 comandamente brigadă infanterie.
4 regimente Infanterie a 3 batalioane. Batalionul avea : 4-6 mitraliere. Regimentul avea
(în mediu) 4 aruncătoare mină uşoare şi 4 tunuri infanterie. Companiile aveau câte 3 mitraliere
uşoare.
1 -2 escadroane.
1 comandament brigadă artilerie.
12 baterii tunuri şi obuziere câmp şi munte.
1 -2 baterii tunuri şi obuziere grele.
1 -2 companii aruncătoare mine grele.
Divizia bulgară.
—- 2-3 comandamente brigadă infanterie.
— 4-6 regimente a 3-4 batalioane. Batalionul avea 2-4 mitraliere.
— 1 escadron.
— 1 comandament brigadă artilerie.
— 2 Reg artilerie câmp (a 6 baterii).
— 3-4 baterii obuziere câmp.
— Eventual 2-3 baterii munte sau grele (repartizate eperativ).
*) Această compunere a fost toarte variabilă. Dau numai compunerea normală.

Războiul României
Divizia Turcă.
— 1 comandament brigadă infanterie.
3 regimente infanterie a 3 batalioane. Batalionul avea 2-4 mitraliere.
— 1 escadron.
— 4 baterii câmp.
Operativ mai avea repartizată artilerie germană sau austriacă.
Divizia Cavalerie Germană.
— 3 comandamente brigade
— 6 regimente a 4 escadroane. Fiecare escadron 1-2 mitraliere.
— 3 baterii călăreţe.
— Finele Vol. I. -
fe a C T W
TABLA DE MATERII
' C A P IT O L U L I -£ 2 S íü
Situaţia politică a României la izbucnirea războiului mondial. 5
C A PIT O L U L II
P erioada neutralităţei 1914-1916. Evenimentele politico-
m ilitare în E uropa şi P regătirea politică a războiului.
Pregătirea politică a războiului. Perioada neutralităţii.............................................. • . 7
Tratatul politic şi convenţia militară . . . . . . . . 11
Intrarea României în război . . . ................................................................. 12
Concluziuni asupra pregătirei politice . . ................................................ . 13
C A P IT O L U L III
P regătirea m ilitară a războiului.
Resursele t e r i t o r i a l e ..................................... ‘ .................................................................... 14
Pregătirea armatei înainte de izbucnirea războiului mondial şi măsurile luate în .
timpul n e u t r a l i t ă ţ e i ..................................... ......... . " . . . . . 14
Forţele mobilizate de R o m â n ia .............................................. ......... . . . . 16
Compunerea marilor unităţi .........................................................................................................18
Materialul de războiu . . . . ........................................................ . 20
Instrucţia şi doctrina de l u p t ă ........................................................................................................22
C A P IT O L U L IV
Planul de cam panie al p uterilor centrale 23
Situaţia forţelor inamice la 1 5 .V I I I .1 9 1 6 ..................................................................................... 25
Compunerea marilor unităţi inamice în 1 9 1 6 ............................................................................ 27
C A P IT O L U L V
Planul de cam panie al României.
Informaţiuni asupra in a m ic u lu i........................................................................................................27
Scopul şi forma răzb o iu lu i.................................................................................................................27
Gruparea forţelor r o m â n e ................................................................................................................. 28
Proeçtul de o p e r a ţ i u n i .......................................................................... ......... . . 29
Pagina
C A P IT O L U L VI
S itu a ţia p e f r o n tu r ile e u r o p e n e la in t r a r e a R o m â n ie i în r ă z b o iu 31
C A P IT O L U L VII
A c o p e rire a , m o b iliz a re a , c o n c e n tr a r e a .
— Acoperirea ...................................................................................................... . . 33
— M o b i l i z a r e a .......................................................................... 34
— C o n c e n t r a r e a ....................................................... 35
C A P IT O L U L Vili.
O f e n s iv a R o m â n ă în T ra n s ilv a n ia .
— Ofensiva trupelor de a c o p e r ir e .............................................................................................36
— Concentrarea grosului forţelor . . . . . . . . . . . 38
— Întărirea forţelor austroungare din Transilvania , . . . . . . . 38
— Continuarea ofensivei în Transilvania (20—28. Vili) . . . , . . . 39
— Stagnarea ofensivei în Transilvania (28. Vili) ................................................................. 40
— înaintarea Armetei 11 şi a stângei Armatei de Nord şi operaţiunile pe restul frontului
între 1-13Septembrie 1 9 1 6 ................................................................................................ 41
— Atacul german la Jiu (1—7. IX)şicontraofensiva ro m ân ă................................................ 42
C A P IT O L U L IX.
O f e n s i v a B u l g a r ă în D o b r o g e a .................................................. 43
— Proectul de operaţiuni pe frontul de sud .: ........................................................44
— Situaţia forţelor în Dobrogea la 19.V i l i ....................................................................................... 44
— Planul de operaţie al Arm. 111 bulgare . ..................................................................45
— Planul de apărarea D o b r o g e i ........................................................................................................46
— Atacul şi cucerirea Turtucaei . . ................................................................. 47
— Operaţiunile pe restul frontului dobrogean şi măsurile luate de comandament (M. C.
G. şi Arm. 111) în timpul luptelor delà T u r t u c a i a .............................................. 53
— Operaţiunile din Dobrogea după căderea Turtucaei. Retragerea şi luptele de pe linia
Raşova-Topraizar . . . . . ........................................................ *62
C A P IT O L U L X
P r o e c te le C o m a n d a m e n tu lu i R o m â n d u p ă c ă d e r e a
T u rtu c a e i. M o d ific a re a p r o e c tu lu i in iţia l d e o p e r a ţiu n i. 68
C A P IT O L U L XI
M a n e v ra d e l à F l ă m â n d a ................................................. 71
— Situaţia forţelor pe frontul de S u d ..............................................................................................72
— Proectul de o p e r a ţ i i ................................ ............................................................. 72
— Pregătirea trecerei Dunărei ................................................................................................................. 74
— Trecerea Dunărei ........................................................ 76
— Armata 111 bulgară în timpul mânevrei delà Flămânda, . . . . . . 77
— Ofensiva Armadei de Dobrogea în legătură cu trecerea delà Flămânda . . , 78
Războiul României ' 213
Pagina
CAPITOLUL XII
C oncentrarea arm atei IX germ ane şi proectele
ofensivei germ ane în Transilvania . . . 82
CAPITOLUL XIII
Bătălia delà Sibiu.
— Situaţia pe frontul Armatei I-a şi a Corpului I armată la 13. IX . . . 86
— Planul ofensivei germane la S i b i u ............................................................................................ 87
— Manevra Corpului A l p i n ................................................................................... 89
— Desfăşurarea ofensivei germane Ia O l t ............................................................................................ 89
— Ofensiva Arm. 11-a pentru a degajă Corpul de O l t ................................................................ 93
— Ofensiva Arm. de Nord pentru degajarea Corpului de O l t ....................................................... 97
— A doua Contraofensivă germană la Jiu (17—22. IX) . ....................................................... 97
CAPITOLUL XIV.
O fensiva Armatei IX G erm ane contra Armatei
11-a Române. R espingerea acesteea pe frontieră.
— Proectele comandamentului român şi german . 98
— Operaţiunile din zilele de 18 şi 19. IX . 100
— Retragerea Armatei 11 pe stânga O l t u l u i ....................................................................................102
— Desfăşurarea ofensivei Armatei IX germane .......................................................................... 102
— Luptele delà Şinca Veche-Perşani [22. I X ] ..........................................................................104
— Luptele delà Ţânţari [23. I X ] ...................................................................................................... 105
— Luptele delà Braşov [24-26 IX.] . . . . . . . . . 106
CAPITOLUL XV.
R etragerea Arm atei de Nord pe frontieră HO
- Retragerea pe înălţimile de la Vest de Mureş şi Olt ................................................112
— Retragerea pe f r o n t i e r ă ....................................................................................................... 114
CAPITOLUL XVI.
Acţiunea R uşilor la flancul drept al frontului
rom ân, delà intrarea Rom âniei în răsboiu
până la sfârşitul lunei Septem brie . . 116
CAPITOLUL XVII.
încercările Arm atei IX G erm ane de a rupe
frontul C arpaţilor în O ctom brie 1916.
— Proectele Comandamentului german . . . ........................................................ 11S
— Proectele Comandamentului român la sfârşitul lunei Septembre . . . 119
— Situaţia forţelor pe frontul român la sfârşitul lunei S e p te m b r ie ..................................... 121
Pagina
CAPITOLUL XVIII.
O fensiva Arm atei IX G erm ane în luna O ctom brie.
Luptele delà Oituz, Predeal, Bran, Olt şi Jiu.
— Ofensiva germană la © i t u z .............................................. ......... . 123
— Ofensiva Arm. I, austriaco pe restul frontului Armatei de Nord . . . 126
— Ofensiva Arm. IX. germane la Bran şi Predeal în Octombrie 1916. 129
-- Ofensiva Grupului Krafft la Olt. Luptele din luna Octombrie, . . . 134
— Prima ofensivă germană la Jiu (10—16. X).......................................................... 136
CAPITOLUL XIX.
O fensiva Bulgaro-G erm ană în D obrogea din luna
O ctom brie 1916 . . . . . . . 144
CAPITOLUL XX.
Ofensiva G enerală a arm atei IX G erm ane la începutul lunei Noembrie*
R uperea frontului Român la Jiu
— Proectele Comandamentului german la sfârşitul lui Octombrie 1916 . . . . 150
— Proectele Comandamentului Român la sfârşitul lui Octombrie . . . '. . 152
— Desfăşurarea ofensivei Arm. IX germane la Oituz, Predeal, Câmpulung şi Olt, în prima
jumătate a lunei Noembrie ........................................................ . . . . 155
— A doua ofensivă germauă la Jiu. Ruperea frontului român [Noembrie 1916] . , 158
CAPITOLUL XXI
P roectelor Com andam entului Român la 6 Noembrie 162
CAPITOLUL XXII
Ofensiva Arm. IX Rusă şi a A rm atei Rom âne de N ord în N oem brie 1916 163
CAPITOLUL XXIII
Trecerea Dunărei de către G rupul Kosch 167
A n e x a 1.
Comandanţii marilor unităţi române în războiul 1916—1 9 1 9 ............................................... 173
A n e x a II.
Comandanţii marilor unităţi îuse de pe frontul r o m â n ........................................................ 181
A n e x a III.
Marile unităţi inamice pe frontul român şi comandanţii lor în timpul războiului 1916—18 . 183
A n e x a IV.
Compunerea marilor unităţi, artileriei grele şi de munte române în campania 1916—18 186
A n e x a V.
Compunerea marilor unităţi ruse de pe frontul român [Iulie 1917] . 205
A n e x a VI.
Compunerea marilor unităţi inamice de pe frontul român în 1916 208
E R A T A
LA PAGINA RÂNDUL IN L OC DE: S E VA C I T I :

7 19 de sus armate franceze armata franceză
8 12 de sus şi se consumă şi consumă
8 2 de jos si ultimatumul şi la ultimatumul
9 25 de sus o armată rusă de 200.000 oameni ő armată rusă în Dobrogea de 200.000
oameni
9 34 de sus şi pe care pe care
10 22 de sus de forţe, pe când de forte. Pe când
10 4 de jos pretind şi având nevoe având nevoe
11 28 de sus momentele momentul
17 35 de sus 3 turele 38 m/m 8 turele 38 mitraliere 11,4 3 turele 53 m/m, 8 turele 37, 6 miraliere
11,4
17 ultimul sosite în ţară în 1916 sosite în ţară în septembrie 1916
18 23 de sus 1 —40 acuce 1 — 40 active
21 3 de sus tunuri de obuziere şi batalion tuuuri şi obuziere de batalion
21 5 de jos Echipament a fost Echipamentul a fost
22 1 de sus Material sanitar era Materialul sanitar era
24 13 de jos de transport a căilor ferate de transport reduse a căilor ferate
25 1 de sus Comandantul german Comandamentul german
25 25 de sus izolate în interior izolate din interior
28 16 de jos frontiera Munteniei Valea Prahovei frontiera Munteniei intre valea Prahovei
29 25 de sus a se vedea pagina 58 a se vedea pagina 38
29 28 de sus totalul forţelor de Nord şi Nord-Est totalul forţelor de pe frontul de Nord
şi Nord-Est
29 17 de jos ca la războiu ca la. declararea războiului
30 13 de sus concentrică a trupelor concentrică a armatelor
32 19 de sus să atace la 7/10 VIII să atace la— -7/20 VIII
32 8 de jos 5 reg. munte 5 brigade de munte
32 nota de jos în război în Noembrie 1926 în război până în Noembrie 1916
33 21 de sus capitolul V pagina 49 capitolul V pagina 29
34 25 de sus Diadir Daidir
35 20 de sus cap. III pagina 24 cap. III pagina 17
37 6 de sus Cap. V pag. 50 Cap. V pag. 29
38 4 de sus Cap. Vil pag. 61 Cap. VII pag. 35
39 8 de jos unităţi ale Ârm. Il-a unităţi delà celelalte divizii ale Arm
atei II
40 20 de jos vezi pag. 66 vezi pag. 38
40 6 de jos Kemeyfalve Kemenyfalva
40 4 de jos va face începe va începe
41 15 de sus Făgăraş Homorod şi Almaş Făgăraş şi Homorod Almaş
41 11 de jos Mandaraş—Lazdomija Madaraş—Lazdomja
44 2 de sus la pagina 81 la pagina 29
45 28 de sus armatei române armatei bulgare
51 25 de sus şi nu speră să mai şi nu se speră să mai
56 11 de jos operaţinnile din ziua de 25 August operaţiunile din ziua de 23 August
60 27 de sus Brig. 4 Călăraşi Brig. 5 Călăraşi
60 7 de jos Div. 51 rusă Div. 61 rusă
63 nota de jos R. 25 şi 1 escadron R. 25 Art şi un escadron
64 6 de jos in acelaşi timp Brigada Bode în acelaşi timp ca Brigada Bode
65 6 de sus Div. 3 Cavalerie Div. 3 Cavalerie rusă
70 33 de sus cătră începutul lunei Septembrie către mijlocul lunei Septembrie
72 nota de jos *) Divizia 9 se afla în Dobrogea şi *) General Averescu
odată cu începerea ofensivei trebuia a- Operaţiunile delà Flămânda
dusă la Nord de Flămânda, pentru a
fi trecută la Sud de Dunăre.
73 13 de jos Vetrovo Vetovo
75 18 de jos la km. Vest Flămânda la 4 km. Vest Flămânda
76 17 de sus Goieni Coieni
78 Aliatele 5, 6, 7 delà: „Astfel se termină debarcarea.... chiar însăşi udendorf“, sunt toate cu semnul ci
80 5 de sus Arabagi, Bair şi valea Harazdere Arabagi Bair şi valea Havazdere
83 4 de sus Divizia 73 austriacă Divizia 72 austriacă
83 21 de jos şi 155 austriace şi 145 austriace
83 21 de jos Divizia 87 germană Divizia 187. germană
La Pagina RÂNDUL I N L 0 C D E : SE VA CETI:
84 ultim 22 km sud de Sibiu 22 km. nord de Sibiu

85 4 de jos Brig. 114 A. Brig. 144 A.
86 26 de jos frontul Avrig—cota 516 pe frontul Avrig—cofa 516
87 . 19 de jos şi poalele munţilor **) şi poalele mnnţilor ****)
87 Nota de jos cu ***) se consideră inexistentă
92 14 de jos Pelişani Perişani
95 Il de jos Gandiberg cota 665 Gaudiberg cota 665
96 1 de sus Divizia 82 ia dealurile Gandiberg Div. 89 la dealurile Gaudenbe^g
96 18 si 19 de sus pe Arpas—Oprea pe drumul Arpaş—Oprea
96 3Ö de sus Divizia 9 germană Divizia 89 germană
99 5 de sus v. pag. 100 v. pag. 96
101 3 de sus Armatei a IX-a Armatei a Il-a
102 17 de sus Gandiberg Gaudiberg
102 26 de sus Fetea Petca
106 13 de jos G. Burg cota 704 Varhegy cota 704
107 24 de jos râul Barcza râul Bârsa
107 14 şi 15 de jos pe văile delà Vest şi Nord de Ghimbău pe văile Ghimbău
107 7 de jos - Divizia 75 germană Divizia 76 germană
110 16 de sus Widombok Widombok (Ghimbău)
114 6 de jos Hagnu Hangú
117 1 de jos anului 1917 anului 1916
120 21 şi 22 de deşi preparativele erau terminate şi ziua ofensiva începută la 15 Noembrie nu
sus ofensivei hotărâtă, s’a renunţat la ea, mai era oportună
121 12 de sus în mod îndoelnic în mod neîndoelnic
123 5 de jos Div. 3 Cav. Div. 1 Cav. austriacă
123 4 de jos Div. 1 Cav. austriacă Div. 3 Cav. germană
125 29 de sus pe frontul Div. 13-a pe frontul Div. 15-a
128 21 de sus Div. 77 Div. 78
128 11 de jos Div. 8 Cavalerie Div. 8 bavareză
129 14 de sus linia Smoly linia Somlyo
130 12 de jos Widombok Widombok (Ghimbav)
131 15 de sus *) pe munte la Fundalica pe muntele Fundăţica
131 Nota de jos Eşirile de nord ale defileurilor se v a trece la pag. 130 jos
132 9 de sus Ambele divizii (11 şi 12) Ambele divizii (22 şi 12)
134 5 de jos vârful Vatalului vârful Vătafului
134 11 de jos Stânga Murgaşului Stâna Murgaşului
136 18 de sus abată spre est rabată spre est
143 23 de sus satul Hălchiul satul Cartiul
145 24 de sus Divizia de Cavalerie Div. 3 Cavalerie
151 21 de sus Div. 49 Div. 41
152 19 de sus Corpul IV german Corpul £4 german
153 26 de sus 27 turcă 26 turcă
155 7 de jos au dat misiuni au dar misiuni
160 4 de jos Tintara Ţintaru
160 2 de jos Pegeni Peţeni
162 13 de sus Schiţa 114 Schiţa 14
162 34 de sus Sleită Silită
164 10 de jos Tohavas Tarhavas
164 3 de jos să desfăşoare să se desfăşoare
165 18 de jos Div. 39 germană Div. 89 germană
165 4 de jos Abia ar fi putut Abia atunci ar fi putut
165 4 de jos Armatei IV-a Armatei IX-a
166 2 de jos Divizia 72 austriacă Divizia 71 austriacă
167 13 de sus Mafifalva Matifalva
167 nota de jos apărase Dunărea care apărase Dunărea
168 30 de sus cele 2 active cele 2 batalioane active
168 17 de jos Şolanda Soldana
176 18 de jos (25. VIII. —22. IX. 1916***) (25.VI1I.-22.1X.1916 *****)
176 15 dé jos 5. Colonel ***** Ghinescu 5. Colonel **) Ghinescu
178 6 de sus 3. Colonel ‘) Brosteanu E. 3. Colonel2) Brosteanu E.
178 17 de sus 19.XI.—21.XI.19162) 19XI.-21.XI.916 ■)
178 10 de jos 3 C ol.l) Bunescu Gr. 3. C ol.3) Bunescu Gr.
180 32 de sus General Brigadă Constantinescu General Brigada Constantinidi
186 3 de sus 1928 1918
190 32 de sus R. 35 1+R 35 I R. 35 I + R 36 I

Ioanitiu 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ioanitiu 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

229864 f )

LT.-COLONEL IOANIŢIU ALEXANDRU

Biblioteca Universităţii Regele Ferdinand I.

Situaţia politică a Rom âniei la izbucnirea

industrie de război şi tributari acestor puteri, în ce priveşte materialul de război,

Perioada Neutralitatei 1914-1916.

Tratatul p olitic ş i convenţia militară.

— Front mult prea mare pentru efectivele armatei române.

P recatirea militară a războiului,

R esu rsele teritoriale

Pregătirea armatei înnainte de isb u cn irea războiului mondial şi

Politica pacifică a României, neprevederea evenimentelor politice ce urmau a surveni, dar

F o rţe le m o b ilizate d e R om ânia.

*) Sosite în ţară în 1916.

Faţă de efectivul de pace (120.000) efectivul mobilizat era de 5, 6 ori mare.

In rezumat, artileria de câmp dispunea numai în parte de material modern. Cantitativ nu

*) Organizate la începutul Urnei Septembre 1916.

Instrucţia ş i doctrina dc luptă.

Pianul de' cam panie al puterilor centrale,

Puterile Centrale, încă delà începutul războiului mondial, apreciaseră că o cooperare a

*) Falkenhein. Operaţiile Armatei IX Germane contra Românilor şi Ruşilor.

La 28 Iulie (10 August) 1916, după stăruinţa M. C. G. german, se înfiinţează, în Transil­

*) Gl. Crarnon : 4 ani la M. C. G. Austro-Ungar.

Situaţia forţelor inam ice la 15.VII1 916.

C om punerea m arilor unităţi inam ice în 1916.

In medium Divizia austriacă avea: 12 batalioane, 14 baterii, 1-2 companii aruncătoare de

mitral. arunc, mine guri de foc din care grele

PLANUL DE* CAMPANIE AL ROMÂNIEI

lnform aţiuni asupra inam icului.

S cop u l ş i form a războiului.

4 . Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forţelor — Armatele I, II şi de Nord, repre­

G ruparea forţelor rom âne.

Rezerva Generală, la dispoziţia M. C. Q. : Corpul V Armată (diviziile IO şi 15). cu

Operaţiunile pe frontul de Nord şi Nord Vest (ofensiva în Transilvania).

Concentrarea grosului şi trecerea frontierei.

Ofensiva în Transilvania trebuia să se desfăşoare în 3 faze :

In faza lll-à a operaţiunilor se prevedeá debuşarea armatelor în câmpia ungară, cu grosul

Situaţia pe fronturile europene la intrarea României în râzboiu

Acoperirea, mobilizarea, concentrarea,

Trupe din Divizia 3:

La decfararea războiului dar, armatele I şi II şi de Nord aveau trupele de acoperire cu

Grupul central cu:

O fensiva trupelor de acoperire.

Conducerea operaţiunilor trupelor de acoperire eră în sarcina M. C. G.

C oncentrarea grosu lu i forţelor

întărirea forţelor austro-germ ane din Transilvania

— Div. 187 germană (9 batalioane, 1 escadron. 14 baterii) în curs de transport-spre sec­

Continuarea o fen siv ei în Transilvania ( 2 0 — .28 VIII)

Stagnarea ofen sivei în Transilvania.

Oprirea ofensivei în Transilvania.

Atacul germ an la Jiu, (1-7 Septem brie) ş i contra atacul român.

Operaţiunile în Dobrogea (19. VI11-15, IX, 1916

P ro ectele de operaţiuni p e frontul de Sud.

Situaţia forţelor în D ob rogea la 19 A ugust.

— Divizia 61 rusă (general Pavlov) cu 16 batalioane şi 6 baterii, transportată pe Dunăre,

Planul de operaţie al Arm atei III Bulgare.

Planul de apărarea D obrogei.

Atacul şi cu cerirea Turtucaei.*)

*) Colonel Bârzotescu. Operaţiunile iniţiale in Dobrogea.

— 1 escadron din reg. 9 călăraşi.

— Atacul asupra sectorului de Vest nu ar fi obţinut de cât o împingere a garnizoanei din

In acest timp, Detaşamentul Generalului Cantardgief înaintase şi ocupase Balagea. Când

O peraţiunile din ziua de 25 August.

Divizia 9-a aveâ informaţiuni că Alfatarul şi Baltagi-Enikioi erau ocupate de infanterie şi

La 28 Iulie (10 August) 1916, după stăruinţa M. C. G. german, se înfiinţează, în Transil

4 . Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forţelor — Armatele I, II şi de Nord, repre

— Div. 187 germană (9 batalioane, 1 escadron. 14 baterii) în curs de transport-spre sec

) R- 7- V- s’a pus in marţ abia in ctimin«vţ» 4 34. VUl,

La 17 Septembrie artileria detaşamentului a fost instalată pe poziţie, iar regimentul de in

) Gral Averescu, „Operaţiunile delà Flămânda“.

) G-ral Falkenhayn, Campania Arm, IX-a contra R#mânilr şi Ruşiltr.