Radiatii ultraviolete – piele

Pigmentarea (bronzarea) – fenomen de apǎrare, de creştere a rezistenIei

tegumentului la R.U.V.
Pigmentarea precoce, la scurt timp dupǎ iradiere, e uşoarǎ şi dispare relativ
repede (8-10 zile), nu însoIeşte eritem
Pigmentarea propriu-zisǎ apare la 4 zile de expunere, datoritǎ formǎrii unei
cantitǎIi noi de pigment melanic din promelaninǎ la nivelul melanocitelor din
stratul bazal al dermului, şi persistǎ timp îndelungat (1-3 luni).
Interferarea creşterii celulelor la niv tegumentelor.
Imediat dupǎ iradiere se produce o stopare a creşterii celulare (pentru 24 de
ore), urmatǎ de o stimulare a mitozelor care este întreruptǎ de descuamarea
stratului superficial al pielii.
Sinteza ritaminei D
Provitaminele inactive sunt transformate de R.U.V. în forme active:
-7-dehidrocolesterolul (provitamina D3) se transformǎ în colecalciferol (vitamina
D3). Efectul cel mai puternic îl au U.V.B.
Eritemul
–arsuri de diferite grade.
-IniIial eritem imediat, de slabǎ intensitate şi scurtǎ duratǎ (1-2 ore) produs de
R.U.V. cu 2 de 300 nm.
-Dupǎ 10 ore apare eritemul tardiv, persistǎ mai multe zile, generat de R.U.V. cu
2 de 240 nm, a cǎrui intensitate creşte cu mǎrirea dozei de iradiere.
Modificǎrile apǎrute sunt locale şi generale
creşterea permeabilitǎIii vasculare, vasodilataIie, exudat celular, edem, flictene,
stare de şoc sau colaps.
Fotodermatozele cutante – sunt produse de iradierea cu U.V. a tegumentelor
sensibilizate prin prezenIa unor unor substanIe endogene (profirine) sau exogene
(psoraleni, hidrocarburi policiclice aromatice, acridinǎ, sulfamide, parfumuri,
antiseptice etc.).
ReacIiile tardive apar dupǎ expuneri prelungite (ani de zile) la nivele relativ mari
de R.U.V. şi constau în:
-Îmbǎtrânirea prematurǎ a tegumentului - degenerarea tegumentului
consecutiv degenerǎrii fibrelor de colagen.
-Cheratoza actinicǎ – proliferare celularǎ la nivelul epidermului cu atipii celulare,
ceea ce sugereazǎ o leziune precanceroasa
 Radiatii ultraviolete – ochi
R.U.V. sunt absorbite de cǎtre mediile oculare în funcIie de lungimea de undǎ
(corneaa absoarbe un spectru larg – 230-400 nm, iar în celelalte straturi pǎtrund
doar R.U.V. cu lungimi de undǎ mari).
Efectele imediate sunt conjunctivitǎ şi fotocheratitǎ, apar în primele 2-3 ore de
la iradiere, iar simptomele constau în hiperemie, fotofobie şi blefarospasm, care
dureazǎ între 3-5 zile şi nu sunt remanente.
Efectele tardive sunt mai puIin elucidate, dar experimental s-a obIinut instalarea
cataractei consecutiv expunerii de lungǎ duratǎ la R.U.V. cu 2 de 295-320 nm.
R.U.V. pot produce reducerii tranzitorii ale acuitǎIii vizuale, datoritǎ lezǎrii
celulelor senzoriale retiniene de cǎtre radiaIii cu 2 de 360-365 nm.

Radiatii luminoase – piele si sis nervos

Efectele asupra tegumentului se datoreazǎ fenomenului de fotosensibilizare
produs de interacIiunea dintre R.L. şi substanIe fotosensibilizante exogene sau
endogene, rezultând fotodermite. Leziunile produse sunt rezultatul a douǎ tipuri
de reactii: fototoxicǎ şi fotoalergicǎ. Expunerea lunga la R.L. intense favorizeazǎ
hiperkeratoza, fenomenele atrofice şi se discutǎ implicarea în producerea
leziunilor maligne.
Efecte asupra sistemului nervos - R.L. sunt un stimul puternic al sistemului
reticulat activator ascendent (SRAA) şi al scoarIei cerebrale, constituie un factor
determinant al bioritmului şi s-au descris efecte psihologice ale luminii (culorile
deschise au efect stimulator, în timp ce cele închise au un efect deprimant).

Radiatii luminoase – ochi

Functia vizualǎ reprezintǎ principalul efect al R.L. asupra organismului. Functiile
fundamentale ale vederii (acuitatea vizualǎ, sensibilitatea de contrast, stabilitatea
vederii clare, viteza percepIiei vizuale) sunt influenIate direct de cantitatea de
luminǎ primitǎ.
-Oboseala vrizualǎ – in iluminat insuficient, datoritǎ suprasolicitǎrii
mecanismelor de acomodare a ochiului şi constǎ în: scǎderea functiilor
fundamentale ale vederii, hipersecreIie lacrimalǎ, blefarospasm, usturime şi
senzaIie de corp strǎin în ochi, la care se adaugǎ fenomene legate de efortul de
compensare la nivelul sistemului nervos – cefalee, greaIǎ, ameIeli. O altǎ cauzǎ o
poate constitui existenIa constrastelor mari de iluminare.
-Miopia şi presbiopia – favorizate sau decompensate de iluminat insuficient
-Fototraumatismul – in iluminat excesiv şi se caracterizeazǎ prin aparitia de
imagini strǎlucitoare în câmpul vizual, scotoame, închiderea reflexǎ a
pleoapelor şi chiar orbire (prin leziuni ireversibile ale retinei). Expunerea
repetatǎ poate produce retinita cronicǎ.
-Nistagmusul – produs de variatiile ritmice ale intensitǎIii luminii (palpaire)
Razele laser prezintǎ particularitatea intensitǎIii mari a luminii monocromatice,
care poate produce la nivelul tegumentului leziuni de la eritem pânǎ la necrozǎ,
iar la nivelul ochiului de la hiperemie pânǎ la orbire.

Radiaţiile infraroşii (R.I.R.) - surse

- naturale sau artificiale, ambele tipuri de surse fiind prezente pretutindeni în
mediul înconjurǎtor.
Surse naturale
Soarele asigurǎ fondul principal al R.I.R., reprezentând peste 50% din energia
radiantǎ emisǎ de soare. De asemenea, sunt surse toate corpurile cu
temperaturi mai mari de 0°K, în acest caz intensitatea emisiei fiind dependentǎ
de temperatura corpului emiIǎtor şi direct proporIionalǎ cu diferenIa dintre
temperatura corpului şi cea a mediului înconjurǎtor.
Surse artificiale
- sunt numeroase şi variate: lǎmpi incandescente, flǎcǎri, aparate de încǎlzire
etc.

Radiaţiile infraroşii (R.I.R.) – ochi

Ochiul se caraterizeazǎ prin capacitatea de concentrare a R.I.R. incidente,
determinând acumularea unei cantitǎIi de cǎldurǎ la nivelul structurilor oculare.
-Conjunctiva şi corneea – iradierea lor intensǎ produce leziuni corneene şi
determinǎ apariIia refelxului de inchidere a pleoapelor.
-Cristalinul – primeşte R.I.R. cu 2 micǎ, în mod direct sau de la radiaIiile
absorbite de umoarea apoasǎ, ceea ce determinǎ creşterea temperaturii sale.
Expunerile de lungǎ duratǎ (10-20 ani) pot determina opacifieri locale sau
cataractǎ.
-Retina – în condiIii de expuenre intensǎ apare durere şi edem retinian.

Radiaţiile infraroşii (R.I.R.) – piele

RadiaIiile cu 2 sub 1,5 mm pǎtrund pânǎ la nivelul hipodermului, în timp ce cele
cu 2 mai mari sunt reIinute în derm şi epiderm.
Pielea - mare capacitate de absorbIie a R.I.R., datoritǎ continutului sǎu ridicat în
apǎ.
-Principalul efect produs este cel de încǎlzire, cu hiperemie difuzǎ, care apare
prompt şi dispare dupǎ încetarea expunerii, şi senzaIie de cǎldurǎ.
-Creşterea intensitǎIii de iradiere peste pragul dureros (1,5 cal/cm 2/min)
determinǎ apariIia eritemului caloric, caracterizat prin mecanismul de producere
(fizic), creşterea sensibilitǎIii dureroase, vasodilataIie capilarǎ şi activarea
glandelor sudoripare în teritoriul cutanat iradiat.
-Îiradieri intense pot apare arsuri, cu papule, vezicule sau chiar necrozǎ. -Dupǎ
vindecare, eritemul de micǎ intensitate-pigmentaIia fǎrǎ cicatrice, iar în cele
intense – vindecarea cu cicatrice
 Radiaţiile infraroşii (R.I.R.) – sis nervos
-datorate penetrabilitǎIii mari a R.I.R. cu 2 micǎ (sub 1,5 mm). Acestea pot
strǎbate cutia cranianǎ şi acIioneazǎ la nivelul meningelui (piamater şi
duramater), provocând vasodilataIie şi iritaIie meningealǎ.
-Sindromul este cunoscut sub numele de insolatie, este conditonat de expunerea
craniului la radiaIia solarǎ intensǎ şi apare brusc, fiind caracterizat de fenomene
meningeale (cefalee intensǎ, acufene, greIuri, vǎrsǎturi, fotofobie, puls filiform,
facies palid).
-formele grave - redoarea cefei, retracIia abdomenului, convulsii
-formele foarte grave - comǎ şi deces
-Temperatura centralǎ e nemodificatǎ sau f puIin crescutǎ, iar lichidul
cefalorahidian este hipertensiv.

Efecte deficit de fluor in apa – organism uman

CarenIa de fluor - factorul principal în formarea cariei dentare, profilaxia
acesteia constând în normalizarea aportului de fluor al organismului. Aceasta se
poate face prin mai multe metode:
-fluorizarea apei –cea mai frecvent utilizatǎ, apa potabilǎ aduce organismului cel
mai mare aport de fluor (2/3-3/4 din necesarul zilnic al adultului). Doza de fluor
din apǎ trebuie sǎ fie de 1 mg/l în climatul cald şi 1,3 mg/l în cel rece;
-suplimentarea oralǎ cu fluor – cu comprimate administrate pânǎ la vârsta de 19
ani;
-aplicaIii locale;
-fluorizarea alimentelor – lapte, sare de bucǎtǎrie etc.