DATE GENERALE

Initial, dupa realizarea anamnezei, se face rinoscopia, apoi se poate intra cu fibroscopia.
Apoi se face radiografie simpla, ulterior daca evidentiem o problema se apeleaza la CT, IRM,
angioCT, angioRM etc. Daca identificam o tumora, obligatoriu se va face biopsie.

Circulatia arteriala in ORL:

- Artera carotida externa cu

ramurile ei colaterale si terminale
(artera temporala superficiala si
artera maxilara interna)
- Ramuri din artera carotida
interna

Circulatia venoasa in ORL:

- Vena jugulara interna

- Vena jugulara externa

Circulatia limfatica in ORL:

- Grupul Cuneo
- Ganglioni anterolaterali (grupele
I, II, III, IV, V, VI)

Inervatia in ORL:

- Somatica: arc reflex pentru

muschii scheletici
- Vegetativa: simpatico cervical,
parasimpatic
- Nervi cranieni
 ANATOMIA PIRAMIDEI NAZALE
Piramida nazala este o piramida triunghiulara, cu varful in sus si baza reprezentata de
cele 2 orificii narinare.

La exterior este acoperita de piele, tesut celular subcutanat, avand situare in portiunea mediana a
masivului facial. Peretii prezinta o structura osoasa si o structura cartilaginoasa, legate prin
membrane fibro-elastice;

Partea osoasa este formata din:

- Ramul montant al maxilarului superior

- Os lacrimal
- Lama papiracee din peretele lateral al maselor etmoidiene
- Oase proprii nazale ce se articuleaza superior cu osul frontal

Restul portiunii din piramida nazala este situate in partea anterioara si este alcatuita din cele 2
cartilagii triunghiulare si 2 cartilagii alare care circumscriu orificiul narinar.

Median, in interiorul acestei piramide se gaseste septul nazal, compus din o portiune
osoasa posterioara, alcatuita din spina osului palatin, lama perpendiculara a etmoidului si osul
vomer. Aceste sept este completat anterior de cartilagiul patrulater, ce impreuna cu cartilagiul
alar separa anterior fosele nazale si realizeaza cloazonul.

Fosele nazale prezinta superior un plafon care este separat de endocraniu prin lama
cribriformis si un planseu realizat de partea orizontala o osului palatin.

Fosele nazale comunica posterior cu rinofaringele prin orificiile coanale, iar anterior
comunica cu exteriorul prin cele 2 orificii narinare.

Ca structura endonazala, peretii nazali sunt tapetati de o mucoasa de tip respirator in

partea inferioara, si o mucoasa de tip olfactiv in partea superioara; anterior, in spatiul dintre
orificiul narinar si ampertura osoasa, corespunde vestibulului nazal, este acoperit de piele ce
poate avea si fire de par.

Pe peretele lateral se gasesc cornetele superior, mijlociu si inferior, care determina intre
ele cele 3 depresiuni:

1. Meat superior (intre cornetul superior si mijlociu): dreneaza sinusurile posterioare ale
fetei (sinusul etmoid posterior si sinusul sfenoid)
2. Meat mijlociu: dreneaza sinusurile anterioare ale fetei (sinusul frontal, sinusul
maxilar, sinusul etmoidal anterior)
3. Meat inferior (situat sub cornetul inferior pana la valul palatin) in care se deschide
canalul lacrimo-nazal, la 1,5 cm de capatul cornetului inferior.
 Un cornet este format din cap, corp si coada. El se poate hipertrofia, dand obstructie nazala.
La femei exista si varianta de rinita cronica atrofica (cu toate ca spatiul fosei nazale este mai
mare, senzatia este tot de obstructie din cauza ca structura cornetului este modificata). Structural,
cornetele sunt foarte bine vascularizate si sufera fenomene de motricitate modificata
(vasodilatatie, vasoconstrictie).

Vascularizatia arteriala:
- Ram din artera carotida externa: colateralele si ramul terminal din maxilara interna
care da artera sfenopalatina situata posterior (important deoarece la batrani si adulti,
epistaxisul este cel mai frecvent posterior, prin ateroscleroza arterei sfenopalatine).
- Ramuri din artera carotida interna prin artera oftalmica si etmoidalele anterioara si
posterioara, ce vin in unghiul intern al orbitei; aceste ramuri se unesc in portiunea
antero-inferioara a septului, la nivelul petei vasculare a lui Kisselbach (este locul cel
mai frecvent al epistaxisului anterior)

Vascularizatia venoasa:
- Plexul perituberozitate maxilara, in spatiul pterigo-maxilar, care dreneaza apoi catre
vena jugulara interna; in exterior, la nivelul piramidei nazale, drenajul se face catre
vena faciala, vena angulara, vena oftalmica si de acolo, in sinusul cavernos – poate
determina tromboflebita de sinus cavernos care este de gravitate maxima!

Limfatice :
- Limfaticele santului nazo-genian – ggl. Submentonieri – ggl. Cervicali

Inervatie :
- Nervii VII – m. mimicii

SINUSURILE

Anterioare Posterioare

1.Frontal 1. Etmoid posterior

2.Etmoid anterior 2. Sfenoid
3.Maxilar
Sinusul frontal

Este un sinus pereche si are urmatoarele raporturi:

- Anterior: o tablie anterioara cu 2 proeminente numita “glabella” ce in marginea antero-

inferioara prezinta o linie de sutura cu oasele proprii nazale; tot anterior, aproximativ
la mijlocul marginii superioare a orbitei, este orificiul nervului supraorbitar

P.S.: durerea frontala intersprancenara poate sa fie datorata unei sinuzite frontale, unor
tulburari de vedere (ochelari/vicii de convergenta – gimnastica ortoptica), si posibilitate
nevralgie de nerv supraorbitar;

- posterior: exista o alta compacta/un os compact care separa sinusul frontal de endocraniu;

- medial: sept care imparte in sinus frontal drept si stang;

P.S.: exista posibilitatea ageneziei sau hipoplaziei de sinus frontal pe radiografie, in situatia in
care migrarea unei celule etmoidale nu s-a finalizat

- antero-inferior: prezinta un orificiu de deschidere a canalului fronto-nazal ce se deschide la

nivelul meatului mijlociu;

Sinusul maxilar

Este situat grosimea osului maxilar, prezentand:

- perete anterior cu fosa canina, locul de abord chirurgical extern al sinusului maxilar; superior
acestei fosete este nervul suborbitar;

- perete intern pe care se insera cornetul inferior; drenajul se face printr-un orificiu la nivelul
meatului mijlociu; practic, punctia sinusului maxilar se efectueaza in meatul inferior;

- posterior este tuberozitatea maxilarului superior, raport cu fosa pterigomaxilara, loc unde
ajunge artera maxilara interna, ram terminal din artera carotida externa, ce da artera
sfenopalatina

- marginea antero-inferioara a sinusului maxilar corespunde partii din arcada dentara, cu dintii
respectivi; datorita raportului apex dentar-sinus, sinuzita maxilara ca etiologie de tip inflamator
este fie de natura rinogena(rinosinusala), fie de natura odontogena(dentara);
Sinusul etmoidal

Este bilateral, este format din:

- 2 mase laterale

- lama perpendiculara a etmoidului, ce intra in structura septului nazal

- lama cribriformis (orizontala) ce inchide superior fosa nazala si are niste orificii prin care
trec filetele nervului olfactiv.

Partea endocraniana a lamei perpendiculare, deasupra laminei cribriformis, poarta numele de

apofiza crista galli, care este locul de insertie a cortului creierasului.

Cele 2 mase laterale au un perete intern (ce corespunde peretelui extern al fosei nazale) = locul
de insertie a partilor osoase a cornetului superior si mijlociu. Peretele extern corespunde orbitei
si este lama papiracee care este foarte subtire si in timpul supuratiilor rinosinusale, prin
perforare, determina complicatiile orbitare de tip supurativ.

Masele etmoidale sunt impartite in 2 portiuni – portiunea anterioara (etmoid anterior) si –

portiunea posterioara (etmoid posterior). Etmoidul anterior format din celule etmoidale
anterioare dreneaza in meatul mijlociu. Etmoidul posterior, format din celule etmoidale
posterioare, se deschide in meatul superior. *toate sinusurile anterioare se deschid in meatul
mijlociu; toate sinusurile posterioare se deschid in meatul superior;

Sinusul sfenoid

Este situat in grosimea osului sfenoid si are rapoarte:

- Superior: cu saua turceasca si glanda hipofiza

- Posterior: cu chiasma optica
- Lateral: cu sinusurile cavernoase

P.S. tromboflebita de sinus cavernos, complicatie posibila a patologiei inflamatorii rino-

sinusale, este de gravitate MAXIMA!
- anterior: raport cu osul vomer – parte componenta a sinusului nazal; acest perete este calea
de abord endoscopica a sinusului sfenoid si posibil a glandei hipofize –adenom hipofizar;

Sinusul sfenoidal se deschide in meatul superior.

Determina cefalee dorsala (in crestetul capului).
Este posibil ca cefaleea dorsala sa provina de la nevralgia nervului Arnold.

Toate sinusurile au o mucoasa de tip respirator.

Sinusurile pereche au un sept care le imparte in drept-stang. Aceste septuri pot sa nu fie
complete. Frecvent poate sa apara agenezie de sinus frontal. Maxilarele pot fi eventual
hipoplazice, nu aplazice.

Vascularizatia:
Ramuri terminale si colaterale din artera carotida externa; ram termnal maxilara interna –
sfenopalatina (se gaseste antero-inferior la nivelul septului)
Drenajul venos catre vena jugulara interna.
Limfaticele merg catre cercul Cuneo si apoi in grupele ganglionare cervicale.

EPISTAXISUL

- in momentul cand se produce un epistaxis, cel mai frecvent la tineri si la copii este la pata
vasculara a lui Kisselbach, situata anterior;
- la adulti, prin fenomenele de scleroza vasculara, cel mai frecvent are originea in artera
sfenopalatina, situata posterior;

Clasificare:

- Localizare : anterior, posterior, difuz

- Gravitate: minor, mediu, grav, cataclismic (in angiofibromul de rinofaringe si in ruptura
de carotida interna)
- Etiologie: traumatic, tumoral, afectiuni cardio-vasculare (HTA, tulb. de ritm), tulburari
hematologice (hemofilici, trat. cu anticoagulante etc.)

Examen O.R.L. consta in:

- Narinoscopie
- Rinoscopie anterioara
- Daca hemoragia nu este mare, se poate face o video-fibroscopie
- Daca este un epistaxis masiv, dupa ce se realizeaza hemostaza, explorarile ulterioare sunt
angio-CT, angio-RM si eventual arteriografie. In cazurile foarte grave, arteriografia se
continua cu embolizare selectiva a vasului care a determinat sangerarea;
Atentie : in functie de valorile Hb, trebuie sa se realizeze repletia volemica.

In ambulator, esti obligat sa calmezi bolnavul si se face pe cat posibil hemostaza, dupa
care se trimite la o unitate spitaliceasca.

Tratament:
- Presiunea digitala a aripii nasului
 - Introducerea de vata sau mici compresii cu apa oxigenata, substante vasocontrictoare
(adrenalina, xilina)
- Tamponament cu Gelaspon (bureti cu fibrina care se introduc in nas, dar nu se
expandeaza) sau Merocel (bureti cu fibrina expandabili)
- Sonde cu 2 balonase (unul blocheaza fosa nazala, unul blocheaza posterior orificul
coanal)
- Mesaj clasic cu mese de tifon anterior si cu o compresa special rulata posterior

Toate aceste tamponamente se tin 48-72h cu protectie de antibiotic si cu medicatie

hemostatica daca nu se face tratament cu anticoagulant (se da adenostazin, etamsilat,
fitomenadion = vit K, exasyl); daca este tratament cu anticoagulant nu se da adenostazin; mare
atentie la INR in tratamentul anticoagulant; mare atentie la cardiaci care iau tratament cu
aspenter pentru ca potenteaza hemoragia;
In momentul in care poti sa vezi sursa de sangerare prin rinoscopie anterioara, poti sa faci
cauterizare chimica (cu nitrat de argint sau acid cromic) sau cauterizare electrica.
Daca epistaxisul nu se poate rezolva nici asa, se poate face tratamentul prin ligatura de
carotida externa, sau cauterizare de artere etmoidale, sau se face radiologic, prin embolizarea
selectiva a arterei maxilare interne.

TRAUMATISMELE PIRAMIDEI NAZALE

1. Contuzia piramidei nazale

- Se poate produce hematom, echimoza la nivelul piramidei
- Clinic : durere, sangerare(epistaxis)
- Nu prezinta leziuni deschise si in general, nu prezinta leziuni osoase
- Radiografia este obligatorie, tocmai pentru a exclude leziunile osoase
- Pentru epistaxis, vezi trat. epistaxisului; important: compresii reci care evita edemul,
tumefierea;

2. Plagile de piramida nazala

- Au diferite mecanisme, cu producerea unei solutii de continuitate;
- Pot fi superficiale sau penetrante
- Sunt insotite de durere, hemoragie, epistaxis
- Tratamentul este unul chirurgical – TCP(tratamentul chirurgical al plagii) : sutura,
pansament; obligatoriu: profilaxie antitetanica si antibiotica;

3. Fracturile piramidei nazale

- Pot fi inchise, deschise
- Fracturi cu/fara deplasare
- Acestea se refera in special la structura septului nazal si a oaselor proprii nazale; in
momentul cand, pe langa piramida, sunt incluse si celelalte structure faciale = fracturile
LeFort I, II, III;

- Pacientul vine pentru durere, pentru mobilitate in focar, crepitatii, deformarea regiunii, la
care se asociaza epistaxis, tulburari de tip respirator, iar in cazul unei fracturi deschise,
existenta solutiei de continuitate;
- Diagnosticul se pune radiologic, radiografie simpla profil piramida nazala pentru oasele
proprii si radiografie SAF(sinusuri anterioare ale fetei) pentru eventuala cointeresare a
sinusurilor/ a masivului facial;
- Tratament: in fractura inchisa cu/fara deplasare se practica tamponament anterior in scop
de oprire al epistaxisului si contentie externa cu leucoplast sau diferite materiale
(contentia externa se face dupa repozitionarea – daca este cazul – a piramidei nazale).
Mentinerea imobilizarii se face intern - 4-5 zile, extern – 7 zile, cu protectie obligatorie
de antibiotic si in cazul fracturilor deschise, plus profilaxie antitetanica

4. Traumatisme prin inghet/arsura

- Datorita tulburarilor de vascularizatie, se produc zone de necroza care se lasa cu
deficiente de ordin estetic;
- Se trateaza la chirurgie plastica.

VESTIBULITE

- Sunt inflamatii la nivelul vestibulului nazal (care se intinde de la nivelul orificiului

narinar – anterior si pana la portiunea amperturii osoase nazale)
- Este tapetat de piele, prezentand fire de par – astfel se explica patologia care se gaseste la
acest nivel si care este aceeasi care se gaseste la nivelul conductului auditiv extern si la
nivelul pielii;
- Etiologie: bacteriana, virala si fungica
Bacteriana:
1. Furunculul (foliculita vestibulara): este infectia folicolului pilo-sebaceu, data de
stafilococ. Apare ca o pustula cu secretie purulenta pe un fond de congestie locala.
Determina durere, prurit, senzatie de tensiune si temperatura locala. Se obiectiveaza prin
narinoscopie. Tratamentul este prin compresii locale cu rivanol, alcool, badijonaj cu
betadina, tratament antibiotic cu preparat de ordin oxacilina datorita faptului ca
stafilococul secreta beta-lactamaze, sau antibiotice cu spectru larg: cefalosporine, unasyn;
de asemenea, gheata local si posibil AINS pec ale generala. In momentul cand este
colectat, poate fistuliza spontan sau facem o incizie pentru drenaj. NU se face exprimarea
lui (nu se stoarce) deoarece exista riscul de celulita faciala, tromboflebita de vena faciala,
angulara, pana la sinus cavernos.
2. Erizipel: este data de streptococ, apare sub forma unui placard rosiatic cu halou
perlat in jur; in general, este foarte contagios si se trimite la infectioase pentru tratament.
Tratamentul este prin compresii locale cu rivanol, alcool, badijonaj cu betadina, tratament
antibiotic cu preparat de spectru penicilinic, sau antibiotic cu spectru larg.
3. Eczema: este o leziune de tip inflamator sub forma de vezicule/ pustule, cu
caracter pruriginos, acesta fiind datorat si unei componente de tip alergic, pe langa cea
bacteriana. Tratamentul consta in antiseptice locale, antibiotic cu spectru larg si un
antialergic (preparate de gen II, III; nu se folosesc preparate precum clorfenilamin
deoarece da somnolenta)

Virala:
1. Infectia herpetica: chiar daca se dezvolta de obicei, la limita dintre tegument si
mucoasa, ea poate aparea peri-orificial nazal. Tratament local cu antivirale si in caz
exceptional, general. Singura problema este caracterul ciclic, recidivant al herpesului.

Fungica
1. Micoza nazala: prezinta prurit, aspecte inflamatorii datorate si suprainfectiei
bacteriene; se observa prin narinoscopie simpla. Tratamentul este unul local: aseptizare
cu betadina, alcool si pomezi antifungice.

PATOLOGIA INFLAMATORIE RINO-SINUSALA

Din punct de vedere didactic: vestibulite, rinite, sinuzite
Din punct de vedere clinic: vestibulite, rino-sinuzite

- Simptomatologie generala : durere, obstructie nazala cu tulburari de respiratie, rinoree

sero-mucoasa sau purulenta, prurit, tulburari de miros (hiposmie, anosmie), febra, frison, cefalee,
mialgii, alterarea starii generale, stranut si salve de stranut;
- Explorari: narinoscopia este obligatorie, rinoscopia anterioara/posterioara, endoscopie
flexibila/ rigida
- Paraclinic: exudat cu antibiograma, radiografie simpla SAF, apoi CT sau RMN, in
functie de extindere
- Tratament simptomatic – infectii virale – 80% din cazuri:
1.lavaj nazal cu SF sau alta solutie cu 0.9%sare, care nu se face mai mult de 5-7
zile deoarece usuca si determina modificari de ph si troficitate
2.decongestionante nazale – se aplica doar in faza de edem, maxim 3-5 zile: olint,
bixtonim – daca da dependenta, apare rinita medicamentoasa
3.antiinflamatoare tip ibuprofen sau paracetamol; foarte rar, tratament cu steroizi
– exista varianta in care 25% din populatie are alergie rino-sinusala, atunci se
aplica topic steroidic local, ex:nazonex – se poate da si la copii deoarece se
absoarbe putin la nivelul mucoasei
4.antihistaminice in caz de alergii – se prefera cele de generatie II, III: aerius,
claritine, borenal, xizal etc
5.regim hidric si vitaminic correct
6.repaus fizic
7.aerosol cu ACC sau Fluimucil, dexametazona si SF cate 1 fiola la adult si
jumatate de fiola la copil aproximativ 7 zile sau inhalatie clasica in 1l de lichid cu
un capacel de inhalant si se respira aerul timp de 10-15min.
In situatia de supraincarcare bacteriana, si conform antibiogramei (atentie: majoritatea
persoanelor au portaj de stafilococ, dar care nu este patogen). Tratamentul pentru vestibul sau
nas cu stafilococ se face cu preparate tip oxacilinic, in rest, cu diferite preparate de penicilina,
cu mentiunea ca in situatia in care nu avem antibiograma, se face antibiotic cu spectru larg; in
momentul unei sinuzite maxilare odontogene, se discuta despre anaerobi, deci se va da
antibiotic care sa mearga pe anaerobi;

Toate cele de mai sus, se aplica urmatoarelor (nu le mai reiau, trebuie spuse la toate rinitele si
sinuzitele !!!)

RINITE
- Sunt inflamatii ale mucoasei foselor nazale, avand etiologie virala sau bacteriana, la care
pot sa actioneze factori externi: umiditate, temperatura, factori toxici etc
- Pot avea faza acuta, evolutia lor mai mare de 2-3 saptamani determinand variantele
cronice
1. Rinita acuta catarala este de origine virala, cu simptomatologie care determina local
congestie si edem, rinoree muco-filanta + alea generale de mai sus; explorari:
rinoscopie sau fibroscopie care vor arata congestia mucoasei, cu cornete turgescente
si cu secretii muco-filante; tratament simptomatic (ala de mai sus)
 2. Rinita acuta purulenta = supraincarcare bacteriana a unei rinite virale; secretia este
cu caracter purulent galben, galben verzui, pe un fond de congestie al mucoasei;
aceleasi simptome, aceleasi explorari, tratament simptomatic + antibiotic (alea
generale de mai sus); exista o forma particulara la copilul mic: rinofaringita acuta – se
poate extinde si sa determine traheobronsita acuta (tratament tot simptomatic, daca
exista ascultatie pulmonara se suspecteaza suprainfectia bacteriana si se adauga
antibiotic). Forme particulare si foarte rare: rinita gonococica, rinita sifilitica a nou-
nascutului;
3. Rinita cronica catarala = datorita persistentei factorilor favorizanti si in lipsa unui
tratament corect se produce o hipertrofie a cornetelor, dublata de un caracter
congestiv inflamator, ceea ce determina aceeasi simptomatologie, dar fara aspecte de
acutizari. In momentul cand apare un nou episod viral sau cu supraincarcare
bacteriana, se pot reacutiza; tratament: evitarea factorilor favorizanti, lavaj nazal,
aerosoli, cure balneare heliomarine. Daca nu se trateaza corect, trece in:
4. Rinita cronica hipertrofica/ rinita cronica atrofica:
La aceste forme, se observa influenta cornetelor, care sunt formatiuni foarte bine
vascularizate si astfel, in prima faza sufera fenomene de vasomotricitate, raspunzand
initial la administrare de decongestionante, cat si la tratament antiinflamator local si
general.
In timp, nu mai reactioneaza la tratament si devin scleroase = rinite cronice
hipertrofice. Clasificare:
 Localizata: rinita hipertrofica de cap de cornet, hipertrofia de
coada de cornet, hipertrofia capului de cornet mijlociu = concha
bullosa, hipertrofia de coada de sept;
 Difuza: pe langa hipertrofia de cornete exista si o hipertrofie a
mucoasei
Atentie in cazul rinitelor medicamentoase prin abuz de decongestionante!! ( face parte
din prima faza de rinita cronica)
Diagnostic, simptome, explorari – alea de mai sus.
Tratament: in prima faza, tratamentul este simptomatic (ala de sus). In forma scleroasa,
tartamentul ete chirurgical, efectuandu-se diferite tipuri de cauterizari cu laser CO2,
radiofrecventa sau cauterizari electrice

Rinita atrofica – datorita unor aspecte de ordin nutritiv local sau unor factori genetici
exista o modificare a mucoasei foselor nazale, cu largirea spatiului fosei nazale si cu cornete care
sunt diminuate in volum si mai palide. Paradoxal, pacientul acuza obstructie nazala, tocmai
datorita lipsei cornetelor normale care sa dea umidifierea, incalzirea, purificarea corecta a aerului
inspirat. Tratament: lavaj, badijonaj cu betadina si alcool iodat, daca nu avem solutie Lugol + se
face badijonaj cu diferite pomezi: streptomicina, vit E, vit A. La femei, modificarile in timp ale
unei rinite atrofice se pot tranforma in ozena = aparitia unor secretii si cruste galben maronii,
fetide – cacosmin; tratament in ozena: ca in rinita atrofica + tratament chirugical pentru a reduce
volumul fosei nazale.

Exista si rinite specifice: cele cu BK, cele din actinomicoza etc

Rinofima = modificare cronica la nivelul tegumentului piramidei nazale; se produce o

hipertrofie tegumentara si glandulara, de obicei la consumatorii cronici de etanol. Tratamentul
consta abtinerea de la alcool, interventii cu laser sau electrocauter.

Roncopatie cronica = sforait. Aceasta patologie este data in general de: rinita cronica
hipertrofica, deviatia de sept nazal, adenoidita cronica la copil, lueta marita, val palatin flasc,
amigdale hipertrofice stadiul 3, hipertrofie si modificari ale bazei limbii-amigdala linguala,
obezitate sau diferite tulburari neurologice. Daca roncoptia cronica nu se rezolva = sleep apnee –
acesti pacienti devin purtatori de aparate de presiune continua.

SINUZITE

1.Sinuzita maxilara acuta

- este inflamatia acuta a sinusului maxilar de cauza rinogena sau odontogena

Simptomatologie: senzatie de durere si plenitudine la nivelul semifaciesului, in special fosa

canina, dublata de tulburari de respiratie, rinoree mucopurulenta, congestie si hipertrofia
cornetelor, la care se poate adauga cefalee, febra, frison

Examen rinoscopic/fibroscopic deceleaza secretie purulenta ce se scurge pe capul cornetului

inferior.

Sinuzitele anterioare acute dreneaza meat mijlociu, cap cornet inferior

Sinuzitele posterioare (sfenoidala si etmoidala posterioara) rinoscopic si bucofaringoscopic, se

observa drenajul posterior prin orificiile coanale pe peretele posterior al faringelui.

Punerea in evidenta, paraclinic se face prin punctia sinusului maxilar care se efectueaza in
meatul inferior. Punctia se face in scop terapuetic si diagnostic. Apoi se pot face prelevari de
secretie nazala pentru antibiograma. Examenul radiologic este foarte important – SAF, CB-CT,
examenul CT-scanner care este obligatoriu pentru tratamentul chirurgical endoscopic al
rinosinuzitelor cronice acutizate sau acute.

In functie de etiologie, poate fi :

- Rinogena: tratament medicamentos: diferite AINS, daca evolutia nu este favorabila, se

poate introduce prednison, Medrol; local: acelasi ca la rinite; daca simptomatologia nu
 dispare, se fac 4 -5 punctii de sinus maxilar, iar daca nici asa nu se rezolva, se face FESS
(functional endoscopic sinus surgery) cu abord prin nas; exista si un abord care se face
prin cavitatea orala, se abordeaza fosa canina si este cura chirurgicala a sinusului maxilar
= procedeu Caldwell – Luke (il face OMF)
- Odontogena: procedeu Caldwell –luke care poate fi asociat cu FESS.

2. Sinuzita frontala acuta

- Se manifesta prin durere intersprancenara (diagnostic diferential cu nevralgia de nerv
supraorbitar si cu tulburarile de vedere), secretie endonazala, pot aparea tulburari de
miros
- Se face SAF sau CT si daca se pune diagnosticul clinic si paraclinic radiologic, ca
tratament se face initial cel simptomatic (ala de sus), dupa care se face trepanopunctia
externa BECK care se face prin tablia anterioara a sinusului. Daca nu se rezolva astfel, se
face interventie chirurgicala endoscopica FESS sau abord extern, unde se face trepanarea
tabliei anterioare a osului frontal. Obligatoriu trebuie refacut canalul fronto-nazal de
drenaj.

3. Etmoidita acuta
- In general apare impreuna cu reactia sinusului maxilar
- Simptome si diagnostic la fel ca cele de mai sus; observatie, la copil, din cauza lamei
papiracee foarte subtiri, poate determina complicatii orbito-oculare frecvent
- Tratament initial simptomatic; obs: in toate formele se pot face anemizari nazale: mese cu
xilina si cu putina adrenalina care scad edemul si congestia din meat si favorizeaza
drenajul. Daca nu se rezolva, FESS.

4. Sinuzita sfenoidala acuta

- Durerea este la nivelul crestetului capului si dorsal
- Simptome si diagnostic la fel
- Tratamentul : daca nu cedeaza la cel simptomatic, se face interventie chirurgicala FESS;

Toate sinuzitele, daca nu sunt tratate corespunzator, se pot croniciza; unii dintre factorii
de cronicizare sunt: deviatia de sept nazal si rinita cronica hipertrofica.

Complicatiile rino-sinuzitelor:
- Exocraniene : flegmoane, supuratii etc
- Endocraniene
- Orbito-oculare
a) Complicatii orbito-oculare se produc in general prin dehiscenta sau perforarea lamei
papiracee, cu determinarea diferitor forme de flegmoane si abcese intraorbitare;
tratament comun: oftalmolog - orlist
 b) Complicatii endo-craniene: in functie de modalitatea de producere sunt: prin
contiguitate, prin zone de dehiscenta si osteite, sau pe cale hematogena si determina
abcesul extradural, meningita, abces subdural, abces cerebral si in toate aceste
variante, bolnavul vine cu hipertensiune intracraniana, cu fenomene de focalizare, cu
cefalee intensa, cu fotofobie. Diagnosticul se pune prin examen CT, iar tratamentul
este mixt: rezolvarea supuratiei rino-sinusale si a leziunii intracraniene.
Leziunile endocraniene vasculare sunt reprezentate de tromboflebita de sinus
cavernos, tromboflebita de sinus longitudinal.
c) Osteomielita de os frontal este data de stafilococ, intereseaza tablia anterioara a osului
frontal, are evolutie de necroze si sfaceluri in pata de ulei, ceea ce determina
dificultati majore in rezolvarea cazurilor.

ALERGIA
- Este o reactie a organismului la diferiti factori externi si interni
- poate fi sezoniera : primavara/toamna sau poate fi permanenta: praf, acarieni, parfumuri
etc
- se pune in evidenta prin teste alergologice, punerea in evidenta a IgE si rinoscopie
anterioara/posterioara, fibroscopie: local se observa congestia nazala, iar in evolutie, prin
hiperplazia de mucoasa determina polipii rino-sinusali (se pun in evidenta obligatoriu
prin CT cu substanta de contrast)
- simptomatologie: obstructie nazala, deficit de respiratie, prurit nazal, stranut in salve,
rinoree apoasa, la care se adauga reactia inflamatorie a conjuctivei orbitale
- Tratament profilactic (evitarea factorilor favorizanti), medicamentos (se incepe cu topic
steroidic local intranazal, apoi antihistaminice, cure balneare); in situatia in care apare
polipoza alergica, tratamentul este cura chirurgicala endoscopica, cu efectuarea anterioara
a unui tratament, timp de aproximativ 1 luna, cu topic steroidic si antihistaminic. Se
opreste topicul local, se opereaza si apoi la trei saptamani se reia acelasi tratament inca 3-
6 luni.
- In cadrul polipozei, din cauza stazei de la acest nivel, creste riscul de a dezvolta
fenomene de tip infectios, inflamator. Astfel, exista starea de polipoza nazala infecto-
alergica. Tratamentul este la fel, si se poate adauga un antibiotic, conform antibiogramei.