Cuprins

Argument……………………………………………………………………......2
CAPITOLUL I : FEMURUL
1.1.Noțiuni generale de anatomie ……………………………………………..3
1.2 Structura interioară a colului femural
CAPITOLUL II : FRACTURILE DE FEMUR
2.1. Definiție……………………………………………………………………..7
2.2.Clasificare……………………………………………………………………7
2.3.Etiologie……………………………………………………………………..11
2.4.Simptomatologie…………………………………………………………….14
2.5.Diagnostic pozitiv și diferențial……………………………………………..14
2.6.Evoluție și prognostic………………………………………………………..15
2.7. Fractura de col femural……… …………………………………………….16
2.8.Tratament…………………………………………………………………....17
2.9. Complicații……………………………………………………………….....19
CAPITOLUL III CAZURI CLINICE
Caz clinic 1………………………………………………………………………21
Caz clinic 2………………………………………………………………………27
Caz clinic 3………………………………………………………………………32
Concluzii………………………………………………………………………....38
Bibliografie………………………………………………………………………40
Anexe

1
 ARGUMENT

Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţa, dragostea de viată pentru cel
care a încercat sa se sinucidă,ochii pentru cel care a orbit de curând , cunoştinţele şi
înţelegerea pentru tânăra mamă,mana pentru cel cu mâna amputată de curând şi vocea pentru
cel slab de a putea vorbi.
Sănătatea este un drept fundamental pentru fiinţa uman.Poate fi definit ca un triplu
echilibru, reprezentat de un triunghi echilateral in care fiecare latură reprezintă o dimensiune.
În activitatea practică pe care am desfasurat-o pe durata celor 3 ani de practică am intalnit
multe cazuri cu fractură de col femural.
Fractura de col femural se întâlneşte la orice varstă.La tineri şi adulţi, însă sunt rare si
legate de cauze accidentale. La vârstnici sunt accidente obisnuite, cu prognostic foarte grav,
cu mare invaliditate si mortalitate. Organismul vârstnicului întruneşte numeroase condiţii
care pot duce la osteoporoza si fractură.
Pot apărea stări confuzionale,tulblurări de comportament,adeseori complicaţii
cardiovasculare,boli infecţioase,infecţii urinare,incontinenţa, escare de decubit, etc.Îngrijirea
precoce şi reeducarea deţin un rol important.
Am considerat că aceasta temă ne arată cât de grave sunt fracturile femur şi cât de
importantă este sănătatea.

2
 CAPITOLUL I

FEMURUL

1.1.Noțiuni generale de anatomie

Anatomia sistemului osos
Sistemul osos – reprezintă totalitatea oaselor din corp (fig1 Anexe)
Scheletul – reprezintă totalitatea oaselor așezate în poziție anatomică
- este împărțit în raport cu regiunile corpului în:
a. scheletul capului
b. scheletul trunchiului
c. scheletul membrelor

Anatomia femurului
Femurul ( fig.3Anexe) este un os lung cel mai lung os al corpului şi pereche care
formează singur scheletul coapsei. Pe schelet este oblic îndreptat de sus în jos şi lateromedial.
Când călcâiele sunt alipite, cele două femure se ating prin epifizele lor
inferioare. Aceasta oblicitate este mai accentuată la femei, deoarece pelvisul este mai larg
decât la bărbaţi.
Femurul prezintă corpul și două epifize.
ORIENTARE- se aşează in sus extremitatea cotită, medial suprafaţa sferică şi articulară a
acestei extremităţi posterior marginea cea mai aspră a osului.
CORPUL-prezintă o uşoară curbură cu concavitate posterioară. Corpul este prismatic
triunghiular și vom avea de descris trei feţe și trei margini.
FAŢA ANTERIOARĂ- concavă şi netedă, este acoperită de muşchiul vast intermediar, faţa
laterală dă inserţie muşchiului vast intermediar, faţa medială nu are nici o particularitate.
MARGINEA POSTERIOARĂ- este rugoasă, groasă, proeminentă şi se numeşte linia aspră.Ea
străbate de sus in jos corpul femurului şi ne-a servit la orientarea lui. Linia aspră prezintă
o buză laterală şi o buză medială. Cele două buze şi interstiţial dintre ele dau inserţii unei
seriide muschi: vartual lateral, vartual medial, adductorul mare, adductorul lung, adductorul
scurt şi bicepsul femural.
În porţiunea superioară linia aspră se trifurcă dând:

3
1.O ramura laterală, numită tuberoritatea gluteală pentru muşchiul gluteu mare, ramura se
termină la nivelul epifizei superioare a osului lângă trohanterul mare transformându-se la
acest nivel uneori într-un adevărat tubercul numit trohanterul al treilea.
2.Ramura medială, ce se continuă cu linia intertrohanterică de pe epifiza superioară, pe ea se
înşiră muschiul vast medial.
3.Ramura mijlocie pe care se inseră muschiul pectineu. În porţiunea inferioară linia se bifurcă
delimitând o suprafaţă triunghiulară numită faţa poplitee.
EPIFIZA SUPERIOARĂ prezintă capul, colul şi două tuberorităti numite marele si micul
trohanter.;
Epifiza superioară este legată de corp printr-un col chirurgical.
COLUL FEMURAL-intră în constituţia anatomică a epifizei proximale sau a extremităţii
superioare a osului femur, purtând încă numele de gât femural.
COLUL (COLLUM FEMORIS)peste o coloană osoasă puternică, turtită anteroposterior, care
uneşte capul femurului cu restul osului.
Direcţia osului e oblică de sus în jos dinăuntru şi afară formează cu corpul osului un unghi
de 117°-130°.
Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezintă:
a.faţa anterioară care este limitată în afara de linia intertrohanteriană pe care se inseră capsula
anterioară.
b.faţa posterioară concavă transversal convexă de sus in jos, limita ei externă fiind formată de
linia intertrohanteriană posterioară. Pe linia intertrohanteriană posterioară nu se inseră capsula
articulară, inserţia făcându-se înăuntrul acestei linii, nu toată faţa posterioară a colului este in
raport cu capsula articulară.
c.marginea interioară mai lungă și oblic indreptată spre trohanterul mic. Extremitatea internă
este ingustă, cilindrică şi se uneşte cu capul. Extremitatea externă se confundă cu corpul
osului şi cu trohanterii.
Axul colului cu axul transversal al extremităţii inferioare ce trece prin cei doi condili
determină unghiul de declinaţie, de 12°în mediu. Aceasta impreună cu unghiul de înclinaţie
au mare rol in determinarea atitudinii membrului inferior.
Mărirea unghiului de înclinaţie duce membru in abductie, deformaţie ce se numeste coxa
valga.
Micşorarea lui va da adducţia, ce se numeste coxa vara.
Mărirea unghiului de declinaţie imprimă membrului o rotaţiune internă, iar micşorarea sau
reducerea lui la 0° îl duce la rotaţia externă

4
1.2 STRUCTURA INTERIOARĂ A COLULUI FEMURAL

Extremitatea superioară este formată din ţesut spongios. Trabeculele osoase

constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu origine internă şi externă, prin încrucişarea
lor dau naştere la un sistem de bolţi cu o mare importanţa arhitectonică.
Trabeculele interne plecând de pe partea internă a cilindrului diafizar, sunt depuse în două
grupe:
1.grupul inferior ce formează fasciculul trohanterian mergând în afară, descrie nişte arcade
cu concavitatea în jos şi în afară în drumul lui spre marele trohanter unde ajunge.
2.grupul superior ce se indreaptă înăuntru către cap, fiind numit de către Delbet şi Basset
˝evantaiul de susţinere˝.
Trabeculele externe pleacă de pe partea externă a cilindrului diafizar, sub marele trohanter,
de unde mergând spre cap, descrie o curbă cu concavitatea în jos şi înăuntru. Aceste trabecule
au fost numite de Gallois şi Bosquette ˝fascicul arciform˝.
Din încrucişarea trabeculelor externe cu grupul inferior al trabeculelor interne rezultă un
sistem de bolte numit sistem ogival de catre Delbet şi Basset.
Extremitatea superioară a femurului este învelită de un ţesut compact care prezintă la partea
inferioară a colului o îngroşare considerabilă ce apare ca o continuare a peretelui intern al
diafizei. Această îngrosare poartă numele de arcul lui Adams.
Aceasta lamă de la nivelul peretelui inferior al colului pleacă perpendicular în sus şi se
pierde in plin ţesut al feţei posterioare a colului.
Porţiunea de la nivelul subtrohanterian a acestei lame poartă numele de eperonul lui
Merccel.
Ca puncte de osificare, femurul are unul pentru corp şi patru complimentare pentru
extremităţii dintre care trei pentru extremitatea superioară.
De la vârsta de 50 de ani, în extremitatea superioară a femurului, se incepe un fenomen de
resorbție care distruge trabeculi şi are ca rezultat formarea de cavităţi în interiorul lor. Acest
fenomen de resorbţie joacă un rol important in producerea fracturilor si explică frecvenţa lor
la o vârstă mai înaintată.
În primul rând această rarefracţie interesează sistemul ogival şi ţesutul spongios al
trohanterului.
Vascularizarea capului femural este asigurată prin artera ligamentului rotund şi prin pediculii
care nasc din arterele circumflexe.

5
ARTERA LIGAMENTULUI ROTUND Artera ligamentului rotund, ramura din artera
acetabulară, pătrunde în ligamentul rotund şi la nivelul capului femoral se divide în 3-4
arteriole care se anastomozează cu celelalte sisteme vasculare.
Această arteră irigă numai 1/4 sau 1/5 din capul femoral şi aportul sanguin pare să crească cu
vârsta întru-cât artera nu există la copii decât în 33% din cazuri, dar la adult este prezentă in
70% din cazuri.
ARTERELE CAPSULARE Sunt numeroase și se grupează in patru pediculi:Pediculul
superior este cel mai important și el ia naștere din artera circumflexă posterioară. Acest
pedicul alcătuit din 3-4 vase, merge pe fața posterioară a colului intr-un repliu sinovial
și pătrunde in capul femural la marginea cartilajului articular. Acest pedicul superior asigură
4/5 din irigarea capului femoral. În traiectul intraosos, acest pedicul se ramifică într-un
mănunchi de arteriole care se anastomozează cu acelea ale ligamentului rotund și cu vasele
pedicului inferior și intern. Pediculii inferiori sunt reprezentați de pediculul inferoextern care
irigă colul si pintenul Merval și pediculul inferointern care pătrunde în capul femural
anastomozându-se cu ramurile pedicului superior.
Arterele fețelor sunt mai puțin importante și ele se distribuie la corticala anterioară și cea
posterioară a gâtului femoral.
Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pediculului superior sunt cele mai importante și
totodată cele mai frecvent lezate în cursul fracturilor gâtului femural.
Necroza capului femural este consecința directă a lezării acestui pedicul și ea se întâlnește
într-o proporție ce poate să meargă până la 40% din cazuri.

6
 CAPITOLUL II

FRACTURILE DE FEMUR
2.1. DEFINIȚIE

Prin fractură se înțelege o întrerupere totală sau partială a continuității unui os , apărută în
urma unui traumatism .
Fracturile de col femural reprezintă lipsa de continuitate osoasă incompletă sau completă
(cu sau fără deplasare) la nivelul colului femural.
Fracturile colului femural -ocupă un loc aparte în traumatologia osteoarticulară datorită
frecvenţei lor crescute, a dificultăţilor terapeutice şi a complicaţiilor de ordin general şi local
care pot să apară în timpul evoluţiei.

2.2.CLASIFICARE

Clasificarea fracturilor se face după mai multe criterii;

1.În funcție de lezarea învelișului cutanat pot fi:
-fracturi închise –cu păstrarea integrității învelișului cutanat
-fracturi deschise – cu plagă tegumentară
2.În funcție de structura osului fracturat :
-fractură pe os sănătos - produsă printr-un traumatism violent asupra unui os cu o structură
normală
-fractură pe os patologic – orice proces patologic care diminuează densitatea osoasă
(osteoporoza)sau înlocuiește masa osoasă (proces proliferativ benign sau malign , proces
infecțios )slăbește rezistența mecanică a osului . La un traumatism minim un astfel de os se
poate fractura.
Pentru producerea unei fracturi este necesară existent unor factori intrinseci și a unor
factori extrinseci.
A.Factorii extrinseci :
Fracturile sunt produse datorită unor forțe exterioare . Pentru producerea unei fracturi este
importantă mărimea, durata și direcția forțelor ce acționează asupra osului, ca și modul în
care osul e solicitat .
Există o serie de factori favorizanți:
1. Vârsta la care apar cel mai frecvent fracturile este intre 20-40 ani, dat fiind ca prin
activitatea lor oamenii sunt mai expuși traumatismelor in această perioadă.

7
 A doua perioadă cu incidența crescută este cea a varstei a III-a datorită osteoporozei care
diminuează rezistența osoasă.
2. O serie de regiuni anatomice sunt expuse mai frecvent traumatismelor. astfel diafiza
tibială este frecvent sediul fracturilor, adesea deschise, produse de către bara para-șoc a
autoturismelor în cadrul accidentelor de circulație.
Fractura distală a radiusului este un sediu fracvent al fracturilor. În momentul căderii
mâinile sunt duse instinctiv în față pentru a proteja regiunea cefalică. La vârstnici în căderea
la același nivel este frecventă fractura extremității femurale (fractura de col )(fig .4Anexe)
Mecanismul de acțiune al forței externe poate fi direct sau indirect.
-Fracturi prin mecanism direct –se produc in urma șocului direct al agentului contondent
asupra locului de impact. De cele mai multe ori, agentul vulnerant determină leziuni ale
tegumentului, țesutului celular subcutanat, fasciei mușchilor și în final al osului segmentului
de membru asupra căruia acționează, producând o fractură deschisă .
În această categorie intră fracturile deschise prin accident rutier cât și fracturile prin armă
de foc .
-Fracturi prin mecanism indirect –sunt cele mai frecvente . Forța aplicată asupra
segmentului de membru determină o deformare a osului care se fracturează, la o distanță de
locul de aplicare al forței .
După modul de acțiune a acestor forțe se pot descrie mai multe mecanisme de producere
a fracturilor :
a). mecanism de încovoiere (flexie, îndoire)-forța este aplicată asupra unei extremități a
diafizei în timp ce extremitatea opusă rămâne fixă. O astfel de fractură apare de exemplu la
nivelul diafizei tibiale a unui schior al cărui picior rămâne fix pe schi iar corpul cade înainte.
(fig.2 Anexe)
b).mecanism de torsiune –forța aplicată la extremitatea unui os lung determină o mișcare de
rotație în timp ce extremitatea opusă rămâne fixă sau se răsucește în sens contrar. O răsucire
brutală a unui fotbalist pe picior fixat cu crampoane pe sol, poate determina o fractură
spiroidă a tibiei.
c).mecanism de compresiune –determină o fractură tasare sau o fractură cominutivă a unui
os scurt. De exemplu căderea în șezut la o persoană cu osteoporoză poate produce o fractură
a unui corp vertebral toracal inferior sau lombar superior .
d).mecanism de smulgere –o contracție musculară violentă poate determina smulgerea
unui fragment osos cu inserția mușchiului respectiv.

8
-Fracturi prin mecanism de acțiune mixt-combină un mecanism direct cu unul indirect .O
fractură de rotulă produsă prin căderea cu forța anterioară a genunchiului pe marginea
trotuarului (mecanism direct) este completată și deplasată de contracția violentă a
cvadricepsului (mecanism indirect).
B Factori intrinseci :
Sunt importanți în determinarea susceptibilității la o fractură a scheletului uman . Din
aceștia fac parte :
1.capacitatea de absorție a energiei – în corpul uman o parte a energiei aplicate unui
membru este absorbită de musculatură și de celelalte țesuturi moi protejând osul .
2. curba solicitare deformare –orice corp supus unei solicitări se deformează, inițial
deformarea este proportională cu solicitarea. Osul are o rigiditate și o anumită limită de
deformare elastică, aceasta este mai mare la copii și scade la adult .
3. rezistența la oboseală sau stres-- când un material este supus la cicluri repetate de
încărcare el se va rupe la un moment dat , chiar dacă mărimea fiecarui ciclu e sub solicitarea
de ruptură.S-au descris fracturi de oboseală la recruți după un marș îndelungat la nivelul
metafizelor, metatarsienelor .
4. densitatea –rezistența unui material, deci și a osului este direct proporțional cu densitatea
lui, când densitatea osoasă scade (ex. Osteoporoza). Solicitarea necesară pentru a produce o
fractură este cu mult mai mică. De aceea fracturile se pot produce pe un os normal (densitate
mare)sau pe os patologic (densitate osoasă scăzută printr-un proces patologic, osteoporoză,
infecții osoase).
După situația traiectului de fractură, Delbet împarte fracturile colului femural în fracturi :
subcapitale, transcervicale, vicotrohanteriene, baricervicale
După mecanismul de producere al fracturii, Bohler individualiza fracturile prin abducție și
fracturile prin adducție.Fragmentele sunt dislocate, iar greutatea corpului (G) și contracția
musculară (F) accentuează deplasarea.
Fracturile prin abducție fiind angrenate tratamentul și prognosticul lor este favorabil.
Fracturile prin adducție, dimpotrivă fiind fracturi cu deplasarea fragmentelor,pun probleme
dificile de tratament,iar evoluția lor este inconstantă.
Pauxelus,privind fracturile colului femural dintr-un punct de vedere mecanic, le-a impărțit în
trei tipuri - după gradul de oblicitate al traiectului de fractură.
- În tipul I traiectul de fractură face cu orizontala un unghi mai mic de 30°.
- În tipul II, unghiul format de traiectul de fractură cu orizontala variază între 30 și 50°.

9
- În tipul al III-lea unghiul este mai mare de 70°. Pauxelus a arătat că atunci când
traiectul se apropie de orizontală forțele de presiune interfragmentara favorabilă
consolidării.Cu cât traiectul tinde spre verticalitate forțele de presiune în focar se diminuă și
lasă locul forțelor de forfecare,cu efect nefavorabil consolidării.
Fracturile cervicale se împart în două grupe după cum traiectul de fractură delimitează un
lung vârf osos la nivelul corticalei inferioare a colului femural,iar această clasificare este
făcută de Garden. El distinge fracturi cu cioc distal și fracturi cu cioc proximal care sunt mult
mai dificile de redus și a căror prognostic este mult mai întunecat.
O altă clasificare o face Garden și anume clasifică fracturile colului femural (fig. 4 Anexe)
în patru grupe:
-grupa I: fractura incompletă - acest tip de fractură corespunde fracturii prin abductie.
-grupa II: fractura completă fără deplasare - în acest tip corticala inferioară a colului femural
este ruptă dar nu există deplasarea fragmentului cefalic.
-grupa III: fractura completă cu deplasare parțială - în această grupă fragmentele rămân
solitarizate prin sinoviala posterioară și prin repliul pectineofoveal,care
se întinde la partea posteroinferioară a colului femural de la marginea cartilaginoasă a
capului până la unghiul superior al micului trohanter.Rotatia fragmentului extern determină o
basculare a capului în abducție și rotație internă. Acest lucru este evident pe radiografie căci
direcția travulelor la nivelul capului femural nu mai este ascendentă, după axa de sprijin;
ele devin orizontale, în vreme ce travulele cervicale apar verticale.
- grupa IV: fractura completă cu deplasare totală - la acest tip sinoviala și repliul
pectineofoveal sunt total rupte, încât cele două fragmenteosoase devin independente.Acest
aspect este evidențiat pe clișeul radiologic unde travulele capului apar normal orientate și
paralele cu travulele cervicale.
Această clasificare a lui Garden este originală și prezintă un interes terapeutic.În fractura de
tipul al III-lea, reducerea prin manevre externe este posibilă datorită persistenței sinovialei.
În fractura recentă de acest tip, reducerea se obține prin simpla rotație internă a membrului,
fără nici o tracțiune sau abductie.
Tracțiunea poate să fie chiar periculoasă întrucât expune la deșirarea sinovialei și la
bascularea capului în valgus.
Fractura de tipul al IV-lea,neavând nici o conexiune sinovială face ca reducerea prin
manevre externe să fie imposibilă sau instabilă.Este necesar ca, la acest tip de fractură să se
întărească peretele posterior al colului femural printr-o grefă osoasă pentru a putea obține
consolidarea.

10
2.3.ETIOLOGIE
Ca urmare a agentului traumatic fractura este însoțită de leziuni a tuturor părților moi din
jurul focarului de fractură, de aici și importanța îngrijirilor acordate în urma unei fracturi.
Fractura nu este un simplu accident traumatic, este un proces complex ce antrenează tot
organismul, este o boală ce produce dereglări post traumatice generale :
-Pielea este contuzionată, secționată de agentul traumatic sau înțepată de un vârf osos sau
alteori poate fi întinsă ca un calus prin deplasarea fracturii ,necrozându-se secundar.
-Mușchii sunt contuzionați sau deșirați de fragmentele de fractură.
-Periostul poate fi rupt și uneori interpus între fragmentele osoase ducând la întârziere de
consolidare.
-Vasele pot fi contuzionate, înțepate sau sfâșiate de către fragmentele osoase, ducând la
sângerări uneori cu pierderi mari de sânge.
-Nervii pot fi contuzionați, întepați sau rupți.
-Articulațiile vecine pot fi lezate prin traiectele de fractură ce se prelungesc până în articulație
sau pot fi înțepate de un fragment osos.
-Viscerele pot fi lezate in cazul politraumatismelor, evoluția fiind grav complicată.
Fracturile colului femural (fig.4Anexe) se pot produce și prin cădere de la
înălțime,cădere de la același nivel sau prin accidente.

2.4.SIMPTOMATOLOGIE

Producerea unei fracturi va determina apariția unor semne generale și locale.

1.Semnele generale – apar mai frecvent în fracturile membrului inferior, în fracturile deschise
în polifracturi sau in politraumatisme. Ele se caracterizează prin agitație, anxietate, paloare,
fenomene ce pot merge până la stare de șoc în accidente mai importante.
2.Semnele locale – sunt reprezentate de:
-semne locale subiective : - dureri la nivelul fracturii și impotent funcțională – adică în
momentul producerii fracturii pacientul resimte o durere locală violentă, care ulterior diminuă,
persistând un fond dureros care se exacerbează la orice încercare de mobilizare a segmentului
fracturat.
-semne locale obiective : - la inspecție se pot constata, tumefacția zonei interesate, cu
deformarea regiunii, apariția unor poziții vicioase prin deplasarea fragmentelor ca și scurtarea
segmentului respectiv. Tardiv în ore sau zile apare echimoza la nivelul segmentului . La

11
palpare se constată durere în punct fix ,pentru oasele situate subcutanat (ulnă,tibie) se poate
sesiza întreruperea continuității osoase datorită frecării segmentelor între ele.
-semne de probabilitate :- sunt durerea în punct fix, echimoza, deformarea locală, atitudine
vicioasă. Ele pot fi provocate și de alte traumatisme ale membrelor (contuzii, luxații).
-semne de certitudine (siguranța) : - atestă amprenta fracturii. Ele sunt reprezentate de :
mobilitate anormală, crepitație osoasă, întreruperea continuității osoase, netransmisibilitatea
mișcărilor. Semnele de certitudine sunt prezente numai în fracturile complete cu deplasare.
Fracturile gâtului femural se manifestă printr-o simptomatologie comună, uşor diferenţiat
adusă cum este vorba de o fractură angrenată sau o fractură dezangrenată sau de o fractură
subcapitală transcervicală sau bazicervicală.
DUREREA- spontană sau provocată prin apăsare în regiunea inghinală sau trohanteriană,
este prezentă în toate cazurile.
În fracturile incomplete sau angrenate simptomatologia este mai frustă.

2.5.DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIFERENȚIAL

DIAGNOSTICUL POZITIV

Este necesar și trebuie să se facă atât în incidența anteroposterioară cât și din profil.
El primește confirmarea diagnosticului clinic,furnizează amănunte asupra traiectului de
fractură și permite să se aprecieze,pe imaginea de profil a colului femural cominuția
posterioară.
Tot radiografia este aceea care îngăduie stabilirea tipului de fractura după clasificarea
Garden, furnizând astfel indicații prețioase pentru aplicarea tratamentului.
Diagnosticul pozitiv este relativ ușor de făcut când semnele clinice sunt prezente: impotența
functională, adducția si rotația externă a membrului,scurtare.
DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Cu contuzia șoldului se face pe baza caracterului durerii și al impotenței funcționale care se

risipește repede, iar trohanterul nu este ascemionat.
LUXAȚIA ȘOLDULUI - mai ales cea posterioară se poate confunda cu fractura deoarece
membrul este tot în atitudine de adducție,dar nu în rotație externă, iar capul femural
se palpează posterior. În luxația anterioară membrul este în rotație externă,ca în fractură dar
în abducție.

12
FRACTURA COTULUI - cu luxația centrală a capului femural se diferențiază prin durerea
vie produsă prin tactul rectal când se apasă partea internă a cotului fracturat.Examenul
radiologic, în toate aceste cazuri inlătură orice confuzie clinică.

2.6.EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Fracturile colului femural au o evoluție inegală și creează multe decepții, chiar dacă sunt
corect tratate.Caracteristicile vascularizației patului și ale capului femural și raportul acestuia
cu traiectul de fractură condiționează în măsură covârșitoare evoluția focarului de fractură și
vitalitatea capului femural.
Pe lângă aspectele legate de vascularizarea capului femural,evoluția fracturilor colului
femural este în funcție și de tipul de fractură.
Fracturile cervicale angrenate (prin abducție) au o evoluție favorabilă.Ele se consolidează
în 8 săptămâni, dar uneori se pot dezangrena, devenind fracturi prin adducție.
Fracturile cervicale prin adducție (neangrenate) nu consolidează dacă nu sunt tratate
chirurgical (deseori nici după acest tratament).
Fracturile cervicotrohanteriene consolidează întotdeauna, dar cu prețul unei coxe vara, a
unei scurtări și a rotației externe.

2.7. FRACTURA DE COL FEMURAL

Fracturile de col femural (fig.4 Anexe) reprezintă lipsa de continuitate osoasă incompletă
sau completă (cu sau fără deplasare) la nivelul colului femural.
Fracturile colului femural - ocupă un loc aparte în traumatologia osteoarticulară datorită
frecvenţei lor crescute, a dificultăţilor terapeutice şi a complicaţiilor de ordin general şi local
care pot să apară în timpul evoluţiei.
Traiectul de fractură, în porțiunea superioară, este situat juxtacefalic. El poate să înceapă
exact la periferia cartilajului articular și în această situație are toate condițiile să
lezeze pediculul vascular superior sau se situează puțin mai extern, traiectul de fractură
se indreaptă spre marginea inferioară a colului, rămânând strict sub capul femural (fractura
subcapitală) sau se abate ceva mai spre afară (fractura mediocervicală).
Acest traiect de fractură nu este neted ci prezintă numeroși dinți corticali, iar la
partea posterioară este modificat prin tasare și prin cominuția corticalei.

13
 O bună radiologie de profil a colului femural poate sa evidențieze prezența unuia sau a mai
multor fragmente corticale înfundate la nivelul fracturii.Prezența acestei cominuții posterioare
la nivelul traiectului de fractură face ca, în momentul reducerii fracturii să apară un spațiu gol
cervico-cefalic posterior.Existența acestui spațiu gol la partea posterioară a capului femural
face ca osteosinteza, atunci când întinderea acestui spațiu este mai mare de1/3 din grosimea
colului femural, să fie instabilă și să ducă la redeplasarea fragmentelor.
Traiectul de fractură delimitează un fragment din corticala inferioară a colului ca un cioc
osos în continuitate cu capul femural.
Acest tip de fractură este de asemenea instabil, dar mai cu seamă prezintă dificultăți la
reducere prin manevre externe.
Deplasarea fragmentelor este întălnită numai în fracturile prin adducție cum le denumește
Bohler, în vreme ce, în fracturile prin abducție deplasarea lipsește, fracturile fiind angrenate.

2.8.TRATAMENT

Pentru fracturile de col femural există tratament:

–igieno- dietetic

- medicamentos

-ortopedic

-chirurgical

TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC :

- Efortul fizic - Instituirea antrenamentului fizic se face sub strictă supraveghere

medicală.Mișcările vor fi de intensitate mică și medie.
-Profesia - În majoritatea cazurilor se poate continua o activitate profesională normală,fără
a supraestima totuși intervenția.
- Munca fizică intensă este contraindicată ,iar la nevoie se recomandă schimbarea locului
de muncă.
- Regimul alimentar - Restricțiile alimentare sunt necesare mai ales la supraponderali.
- O alimentație bogată în proteine, lactate , legume și fructe ,evitarea consumului în exces a
alcoolului și a tutunului.
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completată cu o serie de prescripții pe care pacientul
le va urma acasa luni și ani de zile,uneori toată viața. Aceste prescripții fac parte din ceea ce
s-a numit ˝igiena soldului˝:

14
- scăderea în greutate, chiar sub greutatea ideală;

- evită mersul pe teren accidentat și scări;

- evită schiopătarea prin controlul mental al mersului;

- evită ortostatismul și mersul prelungit;

- de cel puțin două ori pe zi se va păstra un repaus la pat,cu membrele inferioare întinse;

- sprijin în baston pe distanțe mai lungi;

- mers zilnic pe bicicletă sau rulare la bicicleta fixă;

- de două ori pe zi va efectua gimnastica prescrisă pentru mobilitate și tonifiere muscuulară;

- corectarea scurtimii membrului inferior (dacă depășește doi centimetri);

- încălțăminte cu tocuri moi;

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS :

Tratamentul medicamentos are un rol important in tratare,vindeacare,calmare.

- Analgezice: Acidul acetilsalcilic în doze de la 1-3g/24h în funcție de toleranță; sub forma
simplă sau tamponată; Algocalmin 2 comprimate la 24h; Diclofenac 2 comprimate la
24h,uneori se administrează Mialgin,Piafen.
-Medicamentatie antiinflamatoare:Fenilbutazona și derivatele sale. Indicația lor este rezervată
perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase.

TRATAMENTUL ORTOPEDIC

Folosesc tracțiunea continuă cu ajutorul benzilor adezive sau transosoasă cu

broșe Kirscher și reducerea urmată de imobilizare gipsată.
Reducerea, urmată de imobilizare gipsată,așa cum a fost preconizat de Royal Whitman
(1897 ) pare mai logică,pentru ca punerea membrului în abducție forțată și în rotație internă
reduce deplasarea fragmentelor.
Contenția se face intr-un aparat gipsat pelvipevios cu placa de contraadducție, timp de 12
săptămâni.
Metoda nu a dus însă la rezultate sperate ,întrucât,asa cum reiese dintr-o statistică reprodusă
de Campbell și Orr,consolidarea fracturii la bolnavii peste 60 de ani nu se obține decât
în proporție de 30% cazuri cu o mortalitate de 28%.

15
 Din cauza eșecurilor frecvente ale tratamentului ortopedic,deoarece forțele de forfecare
continuă să acționeze și după reducerea și imobilizarea fracturii majoritatea recurg la
tratament chirurgical.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Recurge la reducerea fracturii prin manevre externe sau prin artrotomie și menținerea
reducerii printr-un mijloc de osteosinteză,suprimând acțiunea forțelor de forfecare în focar.
-Osteosinteza cu compresiune- Cu ajutorul unui surub cu resort sau surub placă cu resort care
realizează o presiune axială a fragmentelor osoase.
-Grefele osoase- Au fost folosite de mult timp în tratamentul fracturilor colului femural în
scopul prevenirii lipsei de consolidare.
-Osteotomia- În fracturile colului femural caută să înlocuiască forțele de forfecare din focare
prin forțe de presiune.
- Proteza-De substituire a capului femural este folosită în tratamentul fracturilor
mediocervicale la persoanele în vârstă de peste 65 de ani.
- Broșe filetate Know1les

2.9.COMPLICAȚII

COMPLICAȚII IMEDIATE - Afectând deseori persoanele în vârstă în tratamentul ortopedic

care se făcea acestora mortalitatea imediată ajungea până la 25-30%.Astăzi,în urma
administrarii antibioticelor și a perfecționării metodelor de tratament care permit o mobilizare
mai rapidă a bolnavilor, accidentele de decubit (escarele,infecția urinară bronhopneumonia) s-
au redus foarte mult și mortalitatea a scăzut până la 7-8%.
 Complicații tromboembolice- Se previn prin tratament anticoagulant care la bătrâni
trebuie să fie supravegheat de foarte aproape.
COMPLICAȚII TARDIVE - Cele mai importante sunt pseudartroza,necroza ischemică a
capului femural și artroza posttraumatică.
 Pseudoartroza - Se întâlnește frecvent în evoluția fracturilor de col cu deplasare.
 Ea este constantă în urma tratamentului ortopedic.
Se întâlnește și după tratamentul chirugical al fracturilor, chiar corect executat intr-o
proporție variind între 11-30% din cazuri.Cauzele sunt multiple: reducerea imperfectă a
fracturii, osteosinteza neadecvată, resorbtia colului, cominuția posterioară a colului, deplasări
secundare, reluarea precoce a mersului,infecția.

16
  Necroza ischemică a capului femural- Consecutivă suprimării vascularizației capului,
este condiționată de o serie de factori:gradul de deplasare a fragmentelor,precocitatea
reducerii deplasărilor,precum și greșelile de tehnică.
După cum arată Linton, necroza se instalează în primii doi ani,dar frecvența ei crește cu
timpul ajungând până la 40-50% din cazuri.
Revascularizarea capului se face foarte încet de la 1 ½ la 3 ani, la început pe seama
vaselor ligamentului rotund și mai totdeauna este parțială.
 Artroza posttraumatică - Apare tardiv și este relativ rară,în comparație cu alte coxartroze
secundare.
 Coxartroza posttraumatică

17
 CAPITOLUL III
PLANURI DE ÎNGRIJIRE

Caz clinic I

Nume: P
Prenumele: I
Sex.Feminin
Vârsta: 80 ani
Adresa: comuna Osica , jud. Olt
Ocupația: pensionară
Diagnosticul: fractură de col femural
Motivele internării: durere la nivelul șoldului drept, impotența funcțională, dificultate
respiratorie , insomnie, oboseală, stare de neliniste.
Antecedente personale fiziologice
-menarha la 14 ani
- nașteri 2
-menopauza la 49 ani
Antecedente personale patologice
-boli infecțioase ale copilăriei
-operație plasă gastrică
-osteoporoză la 63 ani
Antecedente heredo-colaterale
-mama – HTA , osteoporoză
-tata-insuficiență cardiacă
Condiții viață –Pacienta nu consumă cafea și nu fumează , nu consumă alcool , are un regim
alimentar echilibrat , are adesea insomnii, locuiește cu fiica , face efort fizic moderat treburi
ușoare în gospodărie.
Istoricul bolii: pacienta afirmă că a suferit un traumatism prin cădere pe șoldul drept în urmă
cu 60 de zile. Pacienta susține ca nemaisuportând durerea și având greutate în mișcare și o
respirație îngreunată pe fondul durerii , a fost convinsă de fiica să meargă la spital .Pacienta

18
se prezintă la camera de gardă a Spitalului Județean Slatina.Pacienta este internată pe
secția Ortopedie la dr.C.
$e efectuează în urma internării examene paraclinice.
$e efectuează examene de laborator, EKG, examene radiologice
Probele de coagulare: Timp Quick = 15,5 secunde
Timpul Howell = 85 secunde
Hemoleucograma: hemoglobina = 8 gr.%, hematocrit 32 gr.%
Trombocite = 12000
Transaminaze
TGO = 17 u.i./.l
TGP = 13 u.i./.l
UREE = 10 mg/dl
CREATINA = "/44 mg
CALCIU TOTAL = 7,00 mg/dl
CRP negativ.
În urma investigațiilor se decide intervenția chirurgicală în ziua următoare internării.
Imediat după operație:
T.A. = 140/80 mmHg si T=36°C

Principalele nevoi afectate sunt:

-Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
-Nevoia de a avea o buna respiratie
- Nevoia de a dormi și a se odihni
- Nevoia de a elimina
- Nevoia de a fi curat , îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

19
 Plan de îngrijire

Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții

fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
1.Nevoia de a Imobilizare și Pacientei să-i fie Stau de vorbă cu pacienta și o La indicația Starea pacientei este în
se mișca și a alterarea ameliorate linistesc. medicului am continuare ușor
avea o bună confortului fizic durerile. Ajut pacienta să stea intr-o poziție administrat ameliorată în urma
postură. și psihic din Pacienta să se comfortabilă,antalgică, pentru medicație administrării
cauza durerii. liniștească. efectuarea de analize , antialgică tratamentului .
Învăt pacienta să se folosească de Algocalmin si
agătătoarea cu care este prevăzut Diclofenac
patul pentru a se ridica ușor cât îi Fragmin 5000U.I.
permite imobilitatea .
Pregătesc pacienta pentru
examenele radiologice.
Recoltez sânge pentru analize
medicale.
Monitorizez funcțiile vitale și notez
valorile în FO

20
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
2.Nevoia de a Accelerarea Pacienta să Așez pacienta în poziție decubit La indicația Evaluez pacienta în
avea o bună ritmului prezinte o bună dorsal cu capul ușor ridicat în unghi medicului ajut decurs de 24h. În
respirație respirator. respirație în decurs de 45°pentru ai ușura respirația. pacienta să urma procedurilor
Respirație grea, de 24 ore. Asigur în încăpere ca umiditatea să folosească masca de efectuate starea
anevoioasă. fie favorabilă respirației. oxigen, în cazul că pacientei este ușor
Învăț pacienta să facă exerciții de nu poate respira îmbunătățită.
respirație. normal.
Discut cu pacienta pentru ai înlătura
anxietatea .

21
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
3.Nevoia de a Insomnie , Pacienta să poată Asigur un climat liniștitor în salon. La indicația medicului În urma procedurilor
dormi și a se oboseală avea un somn Solicit pacientei să evite picotelile adiministrez efectuate pacienta se
odihni datorită șocului odihnitor minim 3 din cursul zilei. Algocalmin 1fl. i.m. liniștește și poate
traumatic -4 ore de odihnă Favorizez odihna pacientei, prin +Diazepam 1fl. i.m dormi.
continuă nocturnă suprimarea surselor care-i pot
determina disconfortul şi
iritabilitatea.
Învăț pacienta tehnici de relaxare
prin respirație.
Observ şi noteaz calitatea, orarul
somnului, gradul de satisfacere a
celorlalte nevoi -întocmesc un
program de odihnă corespunzător
organismului

22
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
4.Nevoia de a Datorită unei Pacienta să poată Așez pacienta în poziție decubit La indicația medicului îi În urma procedurilor
elimina sonde vezicale elimina ușor și dorsal. administrez un pacienta poate
care i-a fost eliminarea urinii Asigur discreție și îi scot sonda dezifectant urinar - elimina ușor
montată înainte să fie făcută urinară ,îi stabilesc un program de Uractiv forte 1cp /2 zi fiziologic, nu are
de operație, fiziologic spontan eliminare din 2 in 2 ore. pentru a preveni apariția disconfort la urinare
aceasta are un Ajut pacienta să folosească urinarul infecțiilor
disconfort. și îi urmăresc diureza.
Corectez dezechilbrul hidric, prin
hidratarea sau reducerea aportului
de lichide şi electroliţi, în funcţie de
ionograma serică şi urinară

23
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
5. Nevoia de a Risc de alterare Pacienta să Mă îngrijesc să-i fie asigurate Nu prezintă complicații În urma
fi curat , a tegumentelor prezinte îngrijirile de igienă personală procedurilor,
îngrijit, de a din cauza tegumente curate (izolându-l cu paravan ) pacienta are pielea
proteja imobilizării și intacte pe Mă îngrijesc să-i fie schimbată intactă și o igienă
tegumentele și perioada lenjeria de pat și corp ori de câte ori corespunzătoare.
mucoasele imobilizării. este nevoie.
Mobilizez ușor pacienta la 2 ore
pentru a preveni apariția escarelor.
Verific pielea în regiunile cu
proeminenţe osoase, o dată cu
schimbarea poziţiei - masez
punctele de presiune la fiecare
schimbare a pozitiei si aplic pudra
de talc pe zonele predispuse la
escare la indicația medicului

24
CAZUL CLINIC II

Nume: R

Prenume: E

Vârsta: 65 ani

Adresa: comuna Slătioara , jud Olt

Ocupația: pensionar

Data internării: 04.06.2020

Diagnosticul la internare: fractura de col femural stâng

Motivele internării: pacientul în vârstă de 65 de ani acuză dureri puternice, impotență
funcțională, respirație grea , insomnie, oboseală.
Istoricul bolii: Pacientul a suferit un traumatism prin cădere de pe o schelă de înălțime mică ,
la domiciliu în urmă cu 5 zile.Acesta acuză dificultate in respiratie datorată durerii, mobilitate
grea și dureroasă, anxietate , insomnie.
Antecedente personale fiziologice - prostată la 60 ani

Antecedente personale patologice

-boli infecțioase ale copilăriei

--apendicectomie la 21 ani

- insuficiența renală

Antecedenta heredo-colaterale

-mama – HTA , osteoporoză

-tata-gută la 60 ani

Pe data de 05.06.2020 i se recoltează analizele care demonstrează:

Hemoglobina 14,45%

Hematocritul 41%

Analizele biochimice arată:

Glicemia 89mg%

25
Uree 40%

Transaminazele TGO 33 UI/l

TGP 22 UI/l

Probele de coagulare: Timp Quik 14 secunde ,Timp Howell 122 secunde

Tot pe data de 05.06.2020 se notează o stare generală bună durere acută la palparea șoldului
rotația externă a membrului afebrilitat.Pe data de 05.06.2020 se face radiografia .Aceste
examene impreună cu diagnosticul duc la decizia de a interveni chirurgical.
Intervenția chirurgicală va avea loc pe data de 07.06.2020
Tratamentul postoperator:

Oxacilină 8g

Gentamicină 2f

Algocalmin 4f

Diazepam 1f

Fragmin 5000 u.i. 1f

Tratamentul cu Fragmin 5000 u.i. 1fiola/zi se continuă 35 de zile de la operație.

Principalele nevoi afectate sunt:

-Nevoia de a avea o bună respirație
-Nevoia de a se mișca si a avea o bună postură

-Nevoia de a dormi și a se odihni

26
 Plan de îngrijire

Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții

fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
1.Nevoia de a Respirație grea, Pacientul să prezinte Așez pacientul în poziție decubit Administrez la
avea o bună anevoioasă respirație dorsal cu capul ușor ridicat pentru ai recomandarea În urma procedurilor
respirație imbunătățită în 24 h. ușura respirația. medicului medicație efectuate starea
Asigur în încăpere ca umiditatea sa antialgică, pacientului în decurs
fie favorabilă respirației învăț Algocalmin 1fl în de 24 ore este ușor
pacientul să facă exerciții de soluție perfuzabilă îmbunătățită.
respirație. Nacl, Diclofenac 1cp
Învăt pacientul să se folosească de
agătătoarea cu care este prevăzut
patul pentru a se ridica ușor cât îi
permite imobilitatea .
Ajut pacientul să folosească masca
de oxigen, în cazul că nu poate
respira normal.

27
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
2.Nevoia de a Imobilizare și Pacientului să-i fie Stau de vorbă cu pacientul și îl La indicația Starea pacientului
se mișca și a alterarea ameliorate durerile. liniștesc explicându-i medicului am este ușor ameliorată
avea o bună confortului fizic și Pacientul să imposibilitatea de a face mișcări administrat în urma administrării
postură psihic din cauza ințeleagă teama și să bruște de ridicare . medicație antialgică tratamentului
durerii o depășească. Ajut pacientul să stea intr-o Algocalmin și În urma procedurilor
poziție comfortabilă,antalgică, Diclofenac , pacientul a înțeles
-postoperator -postoperator pentru efectuarea de analize , Fragmin 5000U.I. și după 2 ore de la
radiografii sfârșitul intervenției ,
Incapacitate de a se Pacientul să iși poată postoperator acesta își simte
mișca datorată simți picioarele și să Asigur pacientul că odată cu picioarele și se poate
rahianesteziei și poată mișca trecerea rahianesteziei , iși va mobiliza ușor
operației de fractură membrul sănătos putea simți picioarele și se va
de col femural normal iar pe cel putea mobiliza treptat
supus operației în
limitele impuse
recuperării

28
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
3.Nevoia de a Insomnie , oboseală Pacientul să poată avea Asigur un climat liniștitor în La indicația În urma procedurilor
se odihni datorită șocului un somn odihnitor salon. medicului , pacientul se
traumatic Învăț pacientul tehnici de adiministrez liniștește și poate
relaxare prin respirație Algocalmin1fl. i.m. dormi.
Observ şi noteaz calitatea, +Diazepam 1 cp
orarul somnului, gradul de
satisfacere a celorlalte nevoi -
întocmesc un program de
odihnă corespunzător
organismului

29
CAZ CLINIC 3

Nume: P

Prenumele: I

Sex.Feminin

Vârsta: 89 ani

Adresa: comuna Brebeni , jud. Olt

Ocupația: pensionară

Antecedente personale fiziologice:

- Menarha la 13 ani
- Nașteri 1
- Menopauză la 45 ani

Antecedente personale patologice

- Boli infecțioase ale copilăriei
- Operație fractură membru drept superior prin accident rutier la 60 ani
- Osteoporoză la 63 ani
Antecedente heredo- colaterale
Mama(decedată) –osteoporoză, obezitate
Tata –necunoscut
Diagnosticul: fractură de col femural drept

Motivele internării:durere la nivelul șoldului drept , impotența funcțională a membrului drept

stare de neliniște , oboseală.
Istoricul bolii

P.I. în vârstă de 89 de ani , sex feminin , din Satina ,se prezintă în data de 12.03.2020
la camera de gardă a Spitalului Județean Slatina , afirmând că nu mai suportă durerile la nivelul
șoldului drept. După primele investigații respectiv, radiografie a șoldului drept se pune

30
diagnosticul de fractură de col femural , pacienta fiind internată în secția de Ortopedie a
Spitalului Județean .Se efectuează în urma internării examene paraclinice.
$e efectuează examene de laborator, EKG, examene radiologice
Probele de coagulare: Timp Quick = 15,5 secunde
Timpul Howell = 85 secunde
Hemoleucograma: hemoglobina = 8 gr.%, hematocrit 32 gr.%

Trombocite = 12000

Transaminaze

TGO = 17 u.i./.l

TGP = 13 u.i./.l

UREE = 10 mg/dl

CREATINA = "/44 mg

CALCIU TOTAL = 7,00 mg/dl

CRP negativ.

În urma investigațiilor se decide intervenția chirurgicală în ziua urmatoare internării.

Nevoile fundamentale afectate

- Nevoia de a se mișca si a avea o bună postură

- Nevoia de a avea o bună circulație

- Nevoia de a fi curat , îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

- Nevoia de a evita pericolele

31
 Plan de îngrijire

Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții

fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire

1.Nevoia de a se Imobilizare și Pacienta să prezinte Asigurăm pacientei repaus la Încurajăm pacienta, În urma
mișca și a avea alterarea comfortului comfort fizic și psihic pat pana la efectuarea de administrăm procedurilor
o bună postură fizic și psihic din să îi fie diminuate analize tratamentul prescris pacienta, are o
cauza durerii durerile de medic , pentru a-i postură
Ajut pacienta să stea intr-o
diminua durerea, îmbunătățită
poziție comfortabilă,antalgică,
Algocalmin 1 fl.im,
pentru efectuarea de analize ,
Fragmin 5000UI, în
radiografii
soluție perfuzabilă
NaCl 0,9%
Învăt pacienta să se folosească
de agătătoarea cu care este
prevăzut patul pentru a se
ridica ușor cât îi permite
imobilitatea

32
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire

2.Nevoia de a Imobilizarea parțială Pacienta să Asigur pozitia cea mai favorabila Ajut pacienta cu În urma
avea o bună face ca circulația să prezinte o bună circulatiei schimband geometria exerciții ușoare de procedurilor
circulație fie ușor îngreunată circulație patului (pozitie semisezand) masaj pentru a pacienta prezintă
Ajut pacienta să stea într-o poziție favoriza circulația circulația
care să-i favorizeze circulația , îi îmbunătățită
ridic ușor piciorul sănătos pe un
rulou sau pe o pernă

33
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire

3. Nevoia de a fi Risc de producere a Pacienta să Ajut pacienta cu menținerea Nu prezintă În urma

curat , îngrijit, escarelor datorită prezinte tegumentelor curate , efectuez toaleta complicații procedurilor
de a proteja imobilizării parțiale tegumente și zilnic la pat , schimb lenjeria de pat pacienta prezintă
tegumentele și mucoase curate și de corp de câte ori este nevoie tegumente curate și
mucoasele Antrenez pacienta în efectuarea o igienă bună
autoîngijirilor, evaluăm împreună ce
poate să facă și la ce are nevoie de
ajutor.
Verific pielea în regiunile cu
proeminenţe osoase, o dată cu
schimbarea poziţiei - masez punctele
de presiune la fiecare schimbare a
pozitiei si aplic pudra de talc pe
zonele predispuse la escare

34
 Nevoia Diagnostic Intervenții Intervenții
fundamentală de Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată îngrijire
4.Nevoia de a Durere locală, stare Combaterea Ajut pacientul în satisfacerea Nu prezintă Pacienta se simte în
evita pericolele de agitaţie durerii nevoilor fundamentale complicații siguranță, durerea
s-a diminuat
Pacientul să fie Aplic măsurile de prevenire a
echilibrat psihic complicaţiilor septice.

Folosesc metode de relaxare pasivă.

Schimb lenjeria de pat și de corp

Asigur condiţii de mediu adecvate:

cameră izolată, aerisită, temperatură
adecvată.

Informez şi stabilesc împreună cu

pacientul planul de recuperare şi de
creştere de rezistenţă a organismului.

35
 Concluzii

Fracturile prezintă mai multe mecanisme de producere:

- fracturi ale oaselor sănătoase care apar frecvent în urma unui traumatism important;
- fracturi ale oaselor bolnave care apar datorita scăderii rezistentei osului;
- fracturile de oboseala care apar atunci când osul este supus unor încărcări mecanice repetate.
Bolnavul traumatizat cu fractură prezintă indispoziţie generală, frisoane şi temperatură ce
poate ajunge chiar la valori ridicate (39ºC). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste
fenomene dispar în scurt timp fără să fie necesar un tratament special. Tulburarea stării
generale este urmarea resorbţiei din focarul de fractură;
Semne locale: durere, echimoză, hematom,temperatură ridicată.
Tratamentul unei fracturi începe cu primul ajutor la locul accidentului. Imobilizarea
provizorie a focarului de fractura are drept obiective:
- calmarea durerii
- împiedicarea apariţiei complicaţiilor .
Pentru a evita complicaţiile circulatorii pacientul trebuie supravegheat în primele 24 de ore,
fractura trebuie verificată radiologic imediat după reducere apoi săptămânal până la 3-4
săptămâni iar ulterior lunar până la consolidare.
Scopul tratamentului este de a permite pacientului să facă majoritatea mişcărilor pe care le
putea face înainte de fracturare, fără durere.
Cel mai utilizat şi aproape,întotdeauna, cel mai bun tratament este cel prin corecţie
chirurgicală . Intervenţia chirurgicală asigură alinierea oaselor în poziţia fiziologică pentru o
vindecare corecta.

36
 Bibliografie

1. Corneliu Zaharia – Indreptar de anatomie practica si chirurgicala a membrelor –

Ed.Paideia, Bucuresti 1994

2. C. Mozes – Tehnica ingrijirii bolnavilor – Ed. Medicala, 1978

3. Firica A. – Prim ajutor in traumatisme – Ed. Medicala, 1979

4. I. Haulica – Fiziologie umana – Ed. Medicala, Bucuresti, 1996

5. Iagnov Z., Repciuc E., Russu g. – Anatomia omului. Aparat locomotor – Ed.
Medicala,1962

6. Lucretia Titirca – Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali – Ed.

Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 1997

7. Lucretia Titirca – Ghid de Nursing – Ed. Viata Medicala Romaneasca,1995

8. M. Mihailescu – Chirurgie pentru cadre medii – Ed. Medicala Bucuresti, 1981

9. Mioara Mincu – Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si bolnav
(Nursing) – Ed. Universul, Bucuresti, 2000

10. Ranga V., Zaharia C. – Anatomia omului, Vol I, 2-membrele – Ed. I.M.F.,Bucuresti,
1975

11. Ranga V., I. Teodorescu Exarcu – Anatomia si fiziologia omului – Ed. Medicala,
Bucuresti, 1969

12. Antonescu M.D. –Fracturile oaselor lungi

37
 ANEXE

Fig.1

38
Fig.2

39
Fig.3

40
Fig.4

41