Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad

Facultatea de Științe Juridice

Specializare de Drept
Anul II, Semestrul II
Drept financiar

Bugetul de stat

Puiu Vlad-Alexandru 13/05/2022

1
Cuprins:

1. Noțiune și introducere

2. Principiile bugetului de stat

a. Principiul universalității

b. Principiul publicității

c. Principiul unității sau al unicității

d. Principiul anualității

e. Principiul specializării bugetare

f. Principiul unității monetare

3. Rolul bugetului de stat

a. Rolul redistributiv al bugetului de stat

b. Rolul de reglare al bugetului de stat

4. Concluzie

2
 1. Noțiune și introducere

Bugetul de stat reprezintă actul juridic în care sunt prevăzute și autorizate în formă
legislativă veniturile și cheltuielile anuale ale statului; act juridic care are aprobare
parlamentară sub forma indicatorilor bugetari, ceea ce îi dă un caracter obligatoriu, și este
aprobat prin legea anuală.

Bugetul de stat se elaborează pe o perioadă de un an calendaristic dar între prevederile

înscrise în legea bugetului de stat și pe parcursul execuției acestuia pot interveni unele
neconcordanțe între veniturile realizate (ce pot fi mai mici sau mai mari) și cheltuielile
realizate (și acestea putând fi mai mari sau mai mici), ceea ce impune rectificarea acestuia de
către Guvern și aprobarea de către puterea legislativă, dar numai în cadrul aceluiași exercițiu
bugetar.

Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispoziția statului și

repartizarea acestora în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare economică și socială a
țării, precum și pentru funcționarea autorităților publice centrale și locale.

Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuțiilor și

a veniturilor nefiscale, prelevate de la persoane juridice și fizice, cu luarea în considerație a
potențialului lor economic și a altor criterii stabilite de lege. Dimensionarea cheltuielilor
bugetare și repartizarea acestora pe destinații și pe beneficiari de resurse financiare alocate se
efectuează în concordanță cu obiectivele strategiei de dezvoltare economico-socială, cu
prioritățile imediate stabilite de autoritățile publice competente. Nivelul veniturilor cât și
dimensionarea cheltuielilor sunt stabilite prin legi bugetare anuale în concordanță cu evoluția
economiei.

2. Principiile bugetului de stat

Principiile bugetului de stat, numit și „drept bugetar”, sunt enumerate și elaborate în

Legea nr. 500 din 11 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 13 august 2002,
acestea fiind următoarele:

a. Principiul universalității

Principiul universalității este principiul potrivit căruia elaborarea și execuția bugetului

se realizează într-un sistem de norme obligatorii prevăzute de legea finanțelor publice, norme

3
ce sunt obligatorii la elaborarea și aprobarea prin legile anuale de adoptare a bugetului de stat,
norme recunoscute pe plan internațional și acceptate ca valabile de către instituțiile
internaționale și în relațiile interstatale.

Universalitatea presupune că atât veniturile cât și cheltuielile publice vor fi înscrise în

buget în sumele lor totale, fără omisiuni și fără compensări între cheltuieli și venituri proprii,
pentru a facilita ca în buget, veniturile să figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu
sumele lor totale, oferind puterii legislative posibilitatea de a cunoaște veniturile pe care
executivul urmează să le încaseze în cursul anului, precum și a destinației ce va fi dată
acestora.

Legea nr. 500 din 11 iunie 2002 presupune și excepții, acestea fiind definite în capitolul
II, art. 8, alin. (2): „Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare
anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.”1

b. Principiul publicității

Acest principiu implică aprobarea bugetului de stat anual de către Parlament, după care
acesta trebuie publicat în Monitorul Oficial, dată de la care începe execuția acestuia.

Pentru o bună informare a cetățenilor cu privire la cifrele înscrise în bugetul de stat și

informare a contribuabililor cu privire la nivelul fiscalității și la evoluția veniturilor și
cheltuielilor bugetare, printr-o formă cât mai simplă, clară și precisă, publicitatea este
asigurată prin mass media, în presa scrisă și audio-vizuală.

Având în vedere că, pentru a intra în relații economice, financiare și monetare, cu

diverse țări, organisme internaționale, investitori străini, etc. pentru desfășurarea activităților
de export, de comerț exterior, este necesar stabilirea gradului de bonitate și de risc al țării,
publicitatea cu privire la cele menționate mai sus trebuie asigurată și prin mijloace moderne și
rapide de informare, ca de exemplu: deschiderea unei pagini pe internet prin care se va
prezenta permanent evoluția indicatorilor bugetari și financiari.

c. Principiul unității sau al unicității

Principiul unității constă în însușirea bugetului de a fi unic, atât din punct de vedere al
aprobării, cât și al gestionării, printr-un sistem unitar de indicatori și corelații. Astfel, bugetul
de stat se aprobă prin legea anuală de către Parlament; bugetele instituțiilor publice finanțate
integral sau parțial din bugetul de stat se aprobă de organul ierarhic superior al acestora, dacă
1
Legea nr. 500 din 11 iunie 2002, capitolul II, art. 8, alin. (2)

4
legea nu prevede altfel. Principiul unității stă la baza constituirii resurselor de finanțare și
utilizare într-un sistem pe bază de legi, la nivelul întregii țări și se aprobă pentru o perioadă
de un an calendaristic.

Principiul unității presupune înscrierea tuturor veniturilor și cheltuielilor statului, în

sumele lor globale, într-un singur document care oferă informații de ansamblu privind
resursele publice și utilizarea lor, înlesnind Parlamentului să aprecieze corect structura și
volumul cheltuielilor propuse de Guvern, dând posibilitatea puterii legislative de a lua unele
decizii de anulare sau respingere a anumitor cheltuieli, iar după aprobare să poată exercita un
control riguros asupra execuției veniturilor și cheltuielilor publice.

Unitatea este asigurată de sistemul conturilor naționale, în cadrul căruia conturile

administrației publice grupează atât veniturile, cât și cheltuielile statului.

d. Principiul anualității

Acest principiu prevăzut de Legea finanțelor publice și de Constituția României

presupune ca fundamentarea, echilibrarea și analiza execuției bugetare să aibă drept criterii
de referință anul ca durată a exercițiului financiar, bugetul întocmit ca proiect de către
Guvern, aprobat de către Parlament și raportat anual prin dările de seamă ce cuprind conturile
anuale și raportul de gestiune privind exercițiul bugetar încheiat.

Anualitatea bugetului are două semnificații distincte: prima se referă la perioada de

timp pentru care se întocmește și se aprobă bugetul, iar cea de a doua, la perioada de timp în
care se încasează veniturile și se efectuează cheltuielile aferente unui buget, conform
autorizației date de către Parlament Guvernului.

Apreciindu-se că eficacitatea controlului parlamentar asupra activității de gestionare a

resurselor publice a Guvernului este reală doar în condițiile autorizației efectuării de
cheltuieli publice pentru perioade nu prea îndelungate, din rațiuni de ordin politic s-a ales
durata de un an, de obicei anul calendaristic. Orice venit și orice cheltuială neefectuată până
la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetului anului următor, iar creditele
bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt nule de drept, potrivit sistemului de
gestiune de stabilire a operațiunilor bugetare.

e. Principiul specializării bugetare

5
 Specializarea bugetară reprezintă principiul potrivit căruia veniturile bugetare trebuie să
fie înscrise în buget și aprobate de către Parlament pe surse de proveniență, iar creditele
bugetare pe categorii de cheltuieli. Creditul bugetar reprezintă suma limită până la care se pot
efectua plăți în contul fiecărei cheltuieli publice, înscrisă in bugetul de stat.

Veniturile și cheltuielile se înscriu în buget după o schemă unitară. Gruparea veniturilor

și cheltuielilor într-o anumită ordine și pe baza unor criterii precis determinate poartă
denumirea de clasificație bugetară. Veniturile trebuie grupate după proveniență, iar
cheltuielile pe destinația lor efectivă și in funcție de conținutul economic.

Schema clasificației bugetare trebuie să fie simplă, concisă si clară, să ofere o imagine
completă in legătură cu sursele de proveniență a veniturilor, să permită identificarea
impozitelor directe, a impozitului pe veniturile persoanelor fizice, a impozitului pe profit, a
impozitelor indirecte și a veniturilor cu caracter extraordinar.

f. Principiul unității monetare

Acest principiu este cel mai simplu dintre cele elaborate în Legea nr. 500 din 11 iunie
2002, având un singur aliniat enunțat astfel: „Toate operațiunile bugetare se exprima în
moneda națională.”

3. Rolul bugetului de stat

Rolul bugetului de stat reiese cu pregnanță din legea finanțelor publice. El este
considerat un instrument absolut necesar prin care se realizează alocarea și redistribuirea
resurselor, reglarea activității economice și sociale.

În conformitate cu politica economică promovată de stat, acesta se poate manifesta ca

agent economic (activități industriale și comerciale proprii sau finanțarea unor activități în
sectorul privat). Cheltuielile pentru astfel de acțiuni sunt evidențiate în bugete anexe și în
conturi speciale de trezorerie. Bugetele anexe sunt bugete specifice unor servicii publice
finanțate din veniturile generate de prestarea serviciilor, și vânzarea bunurilor realizate.

Conturile speciale de trezorerie vizează operațiuni în afara bugetului general

determinate de condiții speciale de finanțare și de caracterul lor provizoriu.

a. Rolul redistributiv al bugetului de stat

6
 Rolul redistributiv al bugetului reiese cu pregnanță din aceea că el reflectă relații de
mobilizare a resurselor și de repartizare a acestora pentru finanțarea unor activități și acțiuni
expres determinate. Destinația resurselor evidențiază, în bună parte, modalitățile concrete de
înfăptuire a redistribuirii. Subvenționând anumite activități (economice, sociale, culturale,
științifice etc.) bugetul de stat asigură redistribuirea veniturilor.

b. Rolul de reglare al bugetului de stat

Rolul de reglare a vieții economice decurge din faptul că prin orientările bugetului se
poate acționa asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate. Aceasta se
realizează prin dimensionarea cheltuielilor, veniturilor și șoldului bugetar.

Prin intermediul cheltuielilor publice, autoritățile abilitate pot facilita relansarea

economică globală sau sectoriala. Cheltuielile influențează, totodată, consumul și producția
națională. Creșterea masei salariale, spre exemplu, determină creșterea cererii de bunuri și
servicii materiale, iar în felul acesta stimularea producției naționale. Reducerea cheltuielilor
publice poate reprezenta, însă, și un mijloc prin care Guvernul acționează în sensul limitării
importurilor și scăderea inflației.

În ceea ce privește resursele publice, acestea pot fi utilizate pentru frânarea activității
economice sau pentru susținerea relansării. Creșterea fiscalității determina reducerea
veniturilor disponibile, cu influență negativă asupra consumului. Din contră, reducerea
impozitelor are ca efect creșterea veniturilor disponibile și ca urmare, relansarea consumului.
Prin intermediul cotelor de impunere, deducerilor fiscale, scutirilor etc., care diminuează
veniturile impozabile, poate fi susținută creșterea economică. Totodată, profitul astfel mărit
constituie o resursă importantă pentru dezvoltarea viitoare a întreprinderii, amplificarea
volumului producției.

4. Concluzie

Există mult mai multe aspecte ale bugetului de stat, precum alte principii care nu sunt
enumerate în Legea nr. 500 din 11 iunie 2002 (spre exemplu echilibrarea bugetului și
realitatea bugetului); procesul bugetar care constă în elaborarea proiectului, aprobarea
bugetului de către Parlament, execuția bugetului, încheierea, controlul, și aprobarea execuției
bugetare; și alte aspecte minuțioase care stau în afara scopului acestui referat. Din acest
motiv, din aspectele bugetului de stat sau al dreptului bugetar prezentate mai sus, se poate
trage concluzia cum că bugetul de stat este o parte indispensabilă a mecanismului economic

7
al României, cu propriile sale sarcini și întrebuințări care creează ramificații în întreg restul
mecanismului economic.

8
Bibliografie:

1. Portalul Legislativ, Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, publicată
în Monitorul Oficial nr. 597 din 13 august 2002,
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37954

2. Gheorghe Stângu, Drept financiar public – partea I, Editura “Vasile Goldiș” University
Press, Arad, 2007

3. Iulian Văcărel, Tatiana Moșteanu, Florin Georgescu, Florian Bercea, Finanțe publice,
ediția a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, 2004

4. Emil Bălan, Drept financiar, Editura All Beck, București, 2004

5. Ministerul Finanțelor, https://mfinante.gov.ro/ro/web/site