greacă: λόγος, din λέγω, "lego", eu spun) este un termen folosit
în filozofia anticăpentru a denumi „ordinea” sau „rațiunea cosmică”, altfel spus, realitatea preexistentă a lucrurilor. Ulterior, noțiunea a fost utilizată pentru a descrie facultatea rațiunii umane și cunoștințele pe care oamenii le dețineau cu privire la lume și la ei înșiși. materialism 1 (Îocidealism) Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conștiința factorul derivat. idealism sns [At: MAIORESCU, CR. I, 82 / P: i-de-a~ / E: fr idéalisme] 1 (Flz) Orientare fundamentală opusă materialismului, care consideră spiritul (conștiința, gândirea) ca factor primordial, iar materia (natura, existența) ca factor secund, derivat. SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. raționalism- 1 Curent în teoria cunoașterii care consideră rațiunea ca singurul izvor al cunoașterii autentice și certe. empirism -1 Concepție gnoseologică care consideră experiența senzorială ca unică sursă a cunoașterii. monadă 1 (Fiz) Unitate simplă, materială sau spirituală, din care, în concepția unor filozofi, ar fi alcătuită lumea. 2 (Fiz) Substanță spirituală independentă în sistemul lui Leibniz, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 1. (Fil.) Termen (folosit de Leibniz) pentru a desemna singura substanță adevărată, ca entitate spirituală, fără întindere spațială, capabilă de percepții și tendințe, dar fără legătură cu celelalte.
DETERMINÍSM s. n. Teorie, concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de
înlănțuiri de cauze și efecte, prin condiționări și legități, prin interacțiuni necesare și repetitive. mecanis- tConcepție filozofică neștiințifică conform căreia se identifică cauzalitatea cu necesitatea, excluzând întâmplarea din natură și societate, dar și intervenția omului. Concepție filozofică potrivit căreia fenomenele din univers se află în interdependență, condiționându-se reciproc și se supun necesității, fiind guvernate de legi obiective. '' Ideea determinismului, care stabilește necesitatea acțiunilor omului și spulberă povestea absurdă a liberului arbitru, nu exclude cîtuși de puțin nici rațiunea, nici conștiința omului și nici aprecierea acțiunilor lui. Dimpotrivă, numai punctul de vedere determinist face posibile aprecierile stricte și exacte, în loc să se arunce totul în spinarea liberului arbitru. LENIN, O. I 151.''
ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci
scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. idol =1 Divinitate păgână reprezentată printr-o statuie sau chip cioplit. 2 Reprezentare materială a unei divinități păgâne. 3 Obiect de cult în religiile păgâne. 4-5 (Fig) Persoană sau lucru care formează obiectul unui cult. 6 (Pop) Diavol. ( idee preconcepută; noțiune dată de Francis Bacon- idolii neamului, insuficientța organelor senzoriale, idolii teatrului, idolii pesterii);