 Logosul (în 

greacă: λόγος, din λέγω, "lego", eu spun) este un termen folosit

în filozofia anticăpentru a denumi „ordinea” sau „rațiunea cosmică”, altfel spus,
realitatea preexistentă a lucrurilor. Ulterior, noțiunea a fost utilizată pentru a descrie
facultatea rațiunii umane și cunoștințele pe care oamenii le dețineau cu privire la lume
și la ei înșiși.
 materialism  1 (Îocidealism) Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul
prim, iar conștiința factorul derivat.
 idealism sns [At: MAIORESCU, CR. I, 82 / P: i-de-a~ / E: fr idéalisme] 1 (Flz)
Orientare fundamentală opusă materialismului, care consideră spiritul (conștiința,
gândirea) ca factor primordial, iar materia (natura, existența) ca factor secund, derivat.
 SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca
singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume.
 raționalism- 1 Curent în teoria cunoașterii care consideră rațiunea ca singurul izvor al
cunoașterii autentice și certe.
 empirism -1 Concepție gnoseologică care consideră experiența senzorială ca unică
sursă a cunoașterii.
 monadă  1 (Fiz) Unitate simplă, materială sau spirituală, din care, în concepția unor
filozofi, ar fi alcătuită lumea. 2 (Fiz) Substanță spirituală independentă în sistemul lui
Leibniz, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în
univers. 1. (Fil.) Termen (folosit de Leibniz) pentru a desemna singura substanță
adevărată, ca entitate spirituală, fără întindere spațială, capabilă de percepții și
tendințe, dar fără legătură cu celelalte. 

 DETERMINÍSM s. n. Teorie, concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de

înlănțuiri de cauze și efecte, prin condiționări și legități, prin interacțiuni necesare și
repetitive. 
  mecanis- tConcepție filozofică neștiințifică conform căreia se identifică cauzalitatea
cu necesitatea, excluzând întâmplarea din natură și societate, dar și intervenția omului.
 Concepție filozofică potrivit căreia fenomenele din univers se află în interdependență,
condiționându-se reciproc și se supun necesității, fiind guvernate de legi obiective.
 '' Ideea determinismului, care stabilește necesitatea acțiunilor omului și spulberă
povestea absurdă a liberului arbitru, nu exclude cîtuși de puțin nici rațiunea, nici
conștiința omului și nici aprecierea acțiunilor lui. Dimpotrivă, numai punctul de
vedere determinist face posibile aprecierile stricte și exacte, în loc să se arunce totul
în spinarea liberului arbitru. LENIN, O. I 151.''

 ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci

scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică.
 idol =1 Divinitate păgână reprezentată printr-o statuie sau chip cioplit. 2 Reprezentare
materială a unei divinități păgâne. 3 Obiect de cult în religiile păgâne. 4-5 (Fig)
Persoană sau lucru care formează obiectul unui cult. 6 (Pop) Diavol. ( idee
preconcepută; noțiune dată de Francis Bacon- idolii neamului, insuficientța organelor
senzoriale, idolii teatrului, idolii pesterii);