Sunteți pe pagina 1din 93

LUCRARI PRACTICE

pentru
Arhitectura peisajului

Gruia Marius
CUPRINS

1. MATERIALE, INSTRUMENTE ȘI GRAFICA PENTRU DESENUL PEISAGER


1.1. Materiale și instrumente
1.2. Scările folosite pentru planurile peisagistice
1.3. Grafica și semnele convenționale pentru întocmirea planurilor de spații verzi
1.4. Dimensiunile standard pentru planșe
2. CUNOAȘTEREA CARACTERELOR VIZUALE ALE PLANTELOR LEMNOASE
2.1. Talia
2.2. Habitusul
2.3. Textura vizuală
2.4. Culoarea
2.5. Reprezentarea arborilor și arbuștilor în elevație
3. TIPURI DE PLANTAȚII. MODALITĂȚI DE STRUCTURARE
3.1. Aliniamentele
3.2. Grupurile
3.3. Perdele
3.4. Masive
3.5. Garduri vii
4. DECORAȚIUNI FLORALE ȘI CU TRANDAFIRI
5. COMPUNEREA SPAȚIULUI ȘI DISTRIBUȚIA PLANTAȚIILOR
5.1. Elemente de compunere a spațiului și perceperea lor vizuală
5.2. Compunerea spațiului cu ajutorul vegetației
5.3. Modalități de distribuție a plantațiilor
6. ASPECTE DE SISTEMATIZARE VERTICALĂ A TERENULUI ÎN
AMENAJĂRILE PEISAGISTICE
6.1. Reprezentarea sistematizării verticale
6.2. Modificări ale microreliefului
6.3. înscrierea aleilor în sistematizarea verticală a terenului
6.4. Calculul volumelor de pământ deplasate
7. ELEMENTE DE PROIECTARE A SCHEMEI DE CIRCULAȚIE ÎN
PARCURI ȘI GRĂDINI
7.1. Tipuri de alei după forma traseului
7.2. Racorduri de alei
7.3. Intersecții
7.4. Intrări
7.5. Scheme de trasee ale circulației in parcuri și grădini

1
8. ETAPE DE PROIECTARE PENTRU UN PROGRAM DE
ARHITECTURA PEISAJULUI
8.1. Elaborarea schemei generale de organizare
8.2. Planul general de amenajare și plantare
9. ELABORAREA PROIECTELOR DIDACTICE DE SPAȚII VERZI

2
1. MATERIALE, INSTRUMENTE ȘI GRAFICA PENTRU DESENUL PEISAGER

1.1. Materiale și instrumente


1.1.1. Tipurile de hârtie
Calc de lucru sau foiță - foarte subțire, fin și transparent, de culoare gălbuie. Folosit
pentru schițarea preliminară a diferitelor variante și posibilități de rezolvare a problemei de
proiectare.
Calc propriu-zis - se folosește pentru executarea planurilor originale în tuș. Se găsește în
mai multe calități, cel mai bun fiind de culoare albă, transparent cu porozitatea fină, cu aderență
bună pentru tuș și rezistent la raderea cu lama.
Calc milimetric - folosit pentru măriri la scară, pentru executarea detaliilor și a profilelor.
Calc ozalid - cu una din fețe acoperită cu un strat fotosensibil, se folosește la multiplicarea
planurilor de bază.
Calc pânzat - foarte rezistent, transparent, rezultat prin impregnarea unei pânze foarte fine
cu substanțe speciale; se folosește pentru executarea planurilor topometrice, a planurilor care intră
în arhivă.
Hârtia milimetrică - servește pentru ciorne de măriri la scară, detalii, profile.
Hârtia ozalid (heliografică) - are una din fețe fotoimpresionabilă, servește pentru copierea
planurilor originale la heliograf.
Hârtia xerox - înlocuiește hârtia ozalid. se folosește de asemenea pentru copii.
Hârtia de desen - Produsă in mai multe tipuri, servește pentru planșele de prezentare în
plan sau perspectivă, lucrate în tuș. acuarele, creioane colorate. Cea mai adecvată este hârtia
ciocan de culoare albă, opacă, cu ripsuri fine, elastică și consistentă, cu bună aderență pentru tuș.
rezistentă la ștergere cu guma și radere cu lama. Planurile de prezentare se pot executa și pe copii
xerox, folosindu-se diferite tehnici de punere in valoare a soluțiilor peisagistice.
1.1.2. Materiale de grafică
Creioane negre - cu mină moale, tip HB. pentru ciorne, pentru hârtia de desen.
- cu mină tare, H. 2H. 3H. pentru calc.
Creioane colorate - de diferite tipuri, pentru executarea planșelor color, profile etc.
Acuarele, guașe, markere - folosite pentru colorarea planșelor de prezentare.
Tușuri negre, roșii, albastre, sepia - pentru rapidograf.

3
1.1.3. Instrumente și accesorii pentru desen
Trusa compas - compas: - mic
- mare (+ prelungitor + țintă de centraj)
- bahistru
- distanțier: mic, mare, micrometric
- trăgătoare pentru diferite grosimi de linii - in prezent puțin folosite.f preferate
rapidografele.
Trusa de rapidografe - tip Rotring, Staedtler ș.a. - instrumente moderne pentru seri trasat
în tuș. Trusele complete au compas cu diferite dispozitive care permit monta rapidografelor.
Instrumente de desen
Echere, rigle, semi simple sau cu șarnier - pentru trasarea liniilor drepte.
Florare și linii flexibile - pentru trasarea curbelor libere.
Șabloane diferite pentru figuri geometrice și pentru scris.
Planșeta de desen - suprafață perfect plană, netedă, din esență moale, cu chenar din lei
dur, rezistent. Se impune ca cel puțin două laturi în continuare să fie perfect perpendicular (pentru
luciul cu teul). Are diferite mărimi.
Masa de desen - cu planșeta orizontală sau cu posibilități de înclinare.
1.2. Scările folosite pentru planurile peisagistice
în funcție de mărimea amenajării și de necesitățile de prezentare a soluțiilor propuse
utilizează scări adecvate, care permit atât reprezentarea globală cât și detaliată.
Pentru amenajările de proporții se execută planuri generale la scările 1:2000. 1:1000. în
mod curent se lucrează planuri la scara 1:500 pentru suprafețe de 5-20 ha. cu detalie de 1:200.
1:100, 1:50. Terenurile mici impun utilizarea scării 1:200 cu detalieri 1:50. 1:25.
în unele situații pe planșe se reprezintă o scară grafică: aceasta permite evidențiem
raporturilor de mărime ale elementelor componente.
1.3. Grafica și semnele convenționale pentru întocmirea planurilor de spații verzi
Reprezentarea în plan a elementelor constituente ale spațiilor verzi se bazează in general
pe desenarea acestora la scară, în proiecție orizontală.
Pentru clădiri, construcții decorative și utilitare, alei, ape, sistematizarea verticală a
terenului se folosește aceeași grafică ca pentru proiectele de arhitectură.
Plantațiile se figurează în mod diferențiat, în funcție de caracterul planșelor (plan general,
plan de plantare, detaliu de plantare, plan de prezentare etc.) și de scara desenului, folosind
anumite reprezentări grafice și semne convenționale.

4
In grafica planșelor trebuie să se țină cont de subordonarea grosimii liniilor. Elementele
construite se desenează cu linii mai groase; între acestea prevalează clădirile, zidurile. Vegetația
se desenează cu linii a căror grosime e seriată în ordine descrescândă astfel: rășinoase, foioase,
flori.
Modalitățile de figurare a vegetației sunt foarte variate, mai ales în planurile de plantare cu
caracter de planșe de prezentare, în care se caută redarea cât mai sugestivă a arborilor, arbuștilor,
florilor (Planșa I, II). Pentru proiectarea curentă se folosește o grafică simplificată.
Având în vedere că pentru proiectele de an și de diplomă se va lucra îndeosebi cu scările
1:500 și 1:200, semnele și grafica indicată simt corelate cu aceste scări. în cazul semnelor pentru
vegetație incluse în tabele, se face mențiunea că scările de reprezentare simt diferite, după
necesitățile de claritate a desenului. în planuri, evident, se va ține cont de mărimea la scară a
semnelor (de exemplu, proiecția coroanelor la vârsta medie).

1.4. Dimensiunile standard pentru planșe


Dist. chenar-marg.
Dimensiuni Dist. chenar-marg. hârtie 3 Suprafața
STAS hârtie-lat. indosariere
(mm) laturi (mm) (m2)
(mm)
4 A0 1682x2378 5 25 4
2 A0 1189x1682 5 25 2
A0 841x1189 5 25 1
Al 594x841 5 25 0.5
A2 420 x 594 5 25 0.25
A3 297x420 5 25 0.125
A4 210x297 5 25 0.063
A5 148x210 5 25 0.031
A6 105 x 148 5 25 0.016
Cartușul sau indicatorul se desenează în colțul de jos din partea dreaptă a planșei. Pe
formatul A4 indicatorul ocupă latura mică a planșei.
Respectarea formatului planșelor permite plierea corectă a acestora pentru îndosariere
(aducerea la formatul A 4, cu indicatorul pe fața vizibilă a planșei pliate).

5
REPREZENTAREA GRAFICĂ A PRINCIPALELOR ELEMENTE COMPONENT]
ALE PARCURILOR Și GRĂDINILOR

Elementul de Semnul Observații


figurat grafic
1. RELIEF Linie continuă sau
întreruptă, foarte subțire (
1.1. Curbe de nivel 0,1-0,2 mm)

1.2. Taluzuri

Linii 0,1-0,2 mm. Semnul


poate sugera și modelarea în
1.3. Depresiuni valonament

2. APE

2.1. Lac cu maluri Linia de contur 0,3-0,5 mm


naturale

Linia de contur 0.5-1,0 mm


2.2. Lac cu maluri
consolidate

Similar hărților geografice, lini


2.3. Ape curgătoare de 0.2-0.3 mm

3. CONSTRUCȚII
Linie de 1 - 1.5 mm
3.1. Clădire (existentă)

Propusă în
3.2. Clădire proiectată proiect

3.3. Ziduri Linie dublă 0.2-0.3 immsimplă


0.5-0.7 mm

3.4. Scări Treptele se desenează la


scară numai în planuri 1:500

6
3.5. Terasă Zidurile de sprijin ca la pct.
3.3.
3.6. Pod de Iernii

3.7. Pod de beton, piatră Semne


convenționale
3.8. Pod metalic

3.9. Pod suspendat

3.10. Debarcader Semn


convențional

3.11 .Baraj de pământ cu


Semn convențional
stăvilar

3.12. Bazine, piese de Bordura se reprezintă în funcție


apă de scară: jocurile de apă se
marchează cu puncte.

3.13. Pergole clasice Reprezentare în funcție de


scară: stâlpi de lemn sau de
3.14. Pergole ușoare, de zidărie.
umbrire
Schelet de lemn, metal.

Construcții tradiționale; cele


modeme
3.15. Chioșc de grădină
se execută la scară, în
proiecție orizontală.
4. CIRCULAȚII
4.1 .Alei cu pietriș

4.2. Alei asfaltate,


betonate

4.3. Alei și arii dalate

Demarcarea locurilor cu linii de


0.2 mm.

4.4. Poteci dalate

4.5. Poteci cu pietriș

4.6. Parcaj

Linie de 0.3 imn

Linie de 0.5 mm

7
5. MOBILIER

5.1. Bănci

5.1. Bancă cu acoperiș

5.3. Balansoar cu umbrar


6. OBIECTE DE JOC
6.1. Leagăne
6.2. Cumpănă Semnele simt proiecții
6.3. Scrânciob orizontale la diferite scări ( 1:
6.4. Balansoar dublu 500, 1: 200 ).
6.5. Spalier
6.6. Roată - carusel

6.7. Leagăn cu mișcare


circulară
6.8. Tobogan

7. INSTALAȚII Instalație de udare cu


TEHNICE liidranți

Canalizare

Drenaj

Instalație de iluminat

8
Semn pentru exemplare solitare
8. VEGETAȚIE și în grupuri sau masive mici
8.1. Arbori rășinoși (plan general de amenajare și
plantare). Masive mari de arbori
rășinoși (plan general).
Siluete conice, piramidale (plan
de plantare).
Siluete columnare (plan de
plantare).

Semn pentru exemplare


solitare, în aliniamente, grupuri,
8.2. Arbori foioși masive (plan general și plan de
plantare).

Masiv de arbori foioși (plan de


plantare).

Idem

Semne nestandardizate
pentru planuri de plantare.

Siluete sferice și ovoidale


(plan de plantare).

Siluete piramidale.

Siluete columnare.

Siluete pendule.

Forme tunse.
Siluete columnare

Siluete libere
1:200 Forme târâtoare

Masive de arbuști rășinoși (plan


general de amenajare și
plantare).
8.3.Arbuști rășinoși

Masiv de rășinoși târâtori

Semn pentru exemplare


solitare.

9
10
Planșa I

11
Planșa II

12
80 80 20
- --- ---------- — ------------- --------- ------------- --- -----► « ------------------------------------------------- -—--- ----- ------------ -- ►
PLANȘA
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, FACULTATEA (DENUMIRE PROIECT) NR.
DE HORTICULTURA

NUMELE SEMNĂTUR
A
ȘEF PROIECT
SCARA
PROIECTAT (NUME PLANȘĂ)
DESENAT
VERIFICAT DATA
APROBAT

30 30 20 20 80

100 80
(DENUMIRE PROIECT) NR PROIECT

BENEFICIAR SPECIALITATEA FAZA


ȘEF PROIECT
PR. SPECIALITATE (NUME PLANȘĂ) SCARA
ÎNTOCMIT
DESENAT NR PLANȘA
VERIFICAT DATA
40 35 25 55 25

Exemple de indicatoare pentru planșele proiectului

13
2. CUNOAȘTEREA CARACTERELOR VIZUALE ALE
PLANTELOR LEMNOASE

Plantele lemnoase reprezintă materialul principal de constituire a peisajului vegetal


Proiectarea plantațiilor se bazează pe cunoașterea caracterelor vizuale ale speciilor și cultivarurilor
de: arbori, arbuști, subarbuști (exemplare individuale).
La acestea se adaugă necesitatea cunoașterii caracteristicilor biologice și ecologice ale
speciilor.
Aspectul general, vizual al plantelor este determinat de:
· factorii genetici;
· condițiile de mediu fizic: climă, sol, factori geomorfologici;
· factorii biotici;
· factorii antropici.
Caracteristicile vizuale principale ale plantelor lemnoase sunt : talia, habitusul, textura
vizuală, culoarea.

2.1. Talia
Talia reprezintă înălțimea plantelor la vârsta adultă. în funcție de talie arborii au fost
clasificați în:
- arbori de talia I: Acer pseudoplatanus, Fraxinus excelsior, Fagus silvatica ș.a.
- arbori de talia a Il-a: Betula pendula, Tilia cordata, Tlmja occidentalis ș.a.
- arbori de talia a IlI-a: Magnolia kobus, Albizzia julibrissin, Thuja orientalis ș.a.
Arbuștii pot fi clasificați în:
- arbuști înalți: Pyracantha coccinea, Forsythiaxintermedia, Kolkwitzia amabilis ș.a.
- arbuști mijlocii: Deutzia scabra, Chaenonieles japonica, Potentilla fruticosa ș.a.
- arbuști mici și acoperitori de sol: Cotoneaster dammeri, Genista tinctoria, Juniperus horizontalis
"Glauca” ș.a.
Subarbuștii pot fi:
- subarbuști erecți: Yucca filamentosa, Lavandula angustifolia;
- subarbuști acoperitori de sol: Hypericum calycinum, Vinca minor, Vinca major.

14
In proiectare ne interesează foarte mult ritmul de creștere al plantelor, respectiv evoluția
taliei, din acest punct de vedere existând specii repede crescătoare: plopul, salcia, mesteacănul, și
specii încet crescătoare: stejarul, fagul, tisa etc. Plantele dintr-o asociație proiectată trebuie să fie
compatibile de-a lungul întregii dezvoltări; poate apare necesitatea de a înlocui imele specii după
un anumit timp. Pentru stabilirea schimbărilor produse de-a lungul anilor în cadrul plantațiilor
proiectate, se utilizează reprezentările în plan vertical și în perspectivă.

2.2. Habitusul
Reprezintă forma tridimensională de creștere a exemplarelor izolate, apreciată de la o
anumită distanță :
- de la distanțe mari (500 m), se percep numai siluetele plantelor;
- pe măsură ce ne apropiem (100 m), devin vizibile unele detalii ale formei, suprafețele
neregulat ondulate ale frunzișului, alura ramurilor principale, trunchiul. De exemplu, forma general
ovoidal-sferică poate rezulta atât dintr-o arhitectonică ascendentă a ramurilor - Acer platanoides,
dar și dintr-una pendulă - Pyms salicifolia ‘Pendula’;
- privitorul situat la câțiva metri sau sub coroana arborilor observă aspecte mai complexe,
de amănunt; modul de ramificare al ramurilor secundare, modul de inserare a frunzelor,
particularități ale trunchiului.
In plan vertical, profilurile coroanelor se pot încadra în anumite
forme geometrice.

Tipuri de forme ale coroanelor arborilor

Coroană îngust piramidală; Popuhis nigra ‘Italica’.

Coroană piramidală (conică): Abies alba, Chamaecyparis lawsoniana.

Coroană larg piramidală: Taxus baccata, Taxodium distichum.

15
Coroană ovoidalâ: Acer pseudoplatanus, Fraxinus excelsior.
Coroană ovoidal-sferică: Acer platanoides, Tilia tomentosa.
Coroana sferică: Platanus, Acer platanoides ‘Globosa’
Coroana etalată: Catalpa bignonioides, Albizia julibrissin
Coroana pendulă: Salix alba, Betula pendula ‘Tristis’.
Coroana artificială .
Habitusul speciilor arbustive
formă târâtoare: Cotoneaster danuneri, Juniperus horizontalis ‘Glauca’. formă semitârâtoare:
Lonicera pileata, Juniperus chinensis ‘Pfitzeriana’. formă erectă: Weigela florida, Kolkwitzia
amabilis, Hibiscus syriacus.
formă semipendulă: Buddleja altemifolia.
formă pendulă: Caragana arborescens ‘Pendula’.
formă neregulată: Rluis typhina.
Liane: Campsis radicans, Hedera helix, Lonicera japonica, Wisteria sinensis.
Condițiile de mediu (lumina, vânturile) și unele lucrări tehnologice pot detemmia modificări
ale formelor naturale de creștere.

2.3. Textura vizuală


Textura vizuală este dată de mărimea și aspectul frunzelor, modul de inserare al acestora,
grosimea ramurilor, aspectul ritidomului. Ca și habitusul plantelor, este percepută diferit în funcție
de distanță. Din acest punct de vedere speciile pot fi clasificate în:
- specii cu textura fină'. frunze mici, eventual compuse, lăstari subțiri: Betula pendula.
Robinia pseudacacia, Albizzia julibrissin , Tamarix tetrandra ș.a.
- specii cu textura medie'. Acer campestre, Fraxinus excelsior, Deutzia scabia ș.a.
- specii cu textura grosieră: frunze mari, de culoare verde închis, ramuri groase: Catalpa
bignonioides, Platanus hybrida, Vibumum rhytidophyllum ș.a.
Utilizarea texturii vizuale în crearea unor efecte optice :
- amplasarea speciilor cu textura fină în fundalul unui spațiu —> perceperea miei adâncimi
mai mari.
- amplasarea speciilor cu textura grosieră în fundal -> scurtarea aparentă a distanței.
- amplasarea speciilor cu textura fină în fundal și a celor cu textură grosieră în prim plan
accentuarea perceperii unei adâncimi mai mari a spațiului.

2.4. Culoarea
Perceperea culorilor plantelor depinde de calitatea luminii, momentul din timpul zilei,
condițiile climatice.
Culoarea dominantă a plantelor este verdele frunzișului, în diferite nuanțe și tonalități. în

16
asociațiile de plante se folosesc specii cu nuanțe diferite de verde, pentru mai multă varietate.
Este important să se cunoască atât coloritul de bază cât și cel sezonier.
Studiul de culoare în cadrul unei plantații include atât coloritul frunzișului, cât și al florilor,
fructelor și scoarței (vezi anexele).

2.5. Reprezentarea arborilor și arbuștilor în elevație


Secțiunile prin planurile de amenajare includ și vegetația. Arborii și arbuștii se reprezintă la scară
prin desene schematice sau reprezentări artistice care redau talia și habitusul acestora, eventual și
compactitatea plantelor (Planșa III - IX).

17
18
Planșa IV

19
20
Planșa V

21
3. TIPURI DE PLANTAȚII. MODALITĂȚI DE STRUCTURARE

Arborii și arbuștii se pot folosi ca plante solitare, calitățile lor vizuale fiind distincte.
Asocierea exemplarelor individuale în diferite tipuri de plantații determină efecte vizuale de
ansamblu. în funcție de distanța și poziția sau direcția de observare ele pot fi percepute ca entități
sau ca secvențe ale întregului, sesizabile succesiv prin deplasarea observatorului.
Tipurile de plantații întâlnite în amenajările peisagistice simt: aliniamentele, grupurile,
perdelele de protecție, masivele, gardurile vii, plantații florale și cu trandafiri.

3.1. Aliniamentele
Sunt plantații în șiruri regulate, cu repartiția echidistantă a exemplarelor componente. Pot fi:
aliniamente de arbori, mixte de arbori și arbuști, mixte de arbori și garduri vii, aliniamente de
arbuști.
Aliniamentele de arbori
După numărul de rânduri de arbori, pot fi: - simple - un singur rând
- duble - cu aranjament - simetric - intercalat
Intercalarea se adoptă când distanțele între rânduri sunt mai mici sau se dorește o ecranate
laterală. Mai rar se folosesc aliniamente triple și cvadruple.
în raport cu o cale de circulație pot fi: - unilaterale
- bilaterale
Exemple de aliniamente sunt cuprinse în Fig. 3.1. și Fig. 3.2.
Distanțe: - in cadrul rândului: 4 -12 m - în funcție de mărimea arborilor, ritmul dorit, locul
plantației (parc, străzi, șosele).
- între rânduri: 3,5 - 6 m
Distanțe minime față de elemente construite:
- față de alei, trotuare, carosabil: 0,75 - 1 m.
- fată de clădiri: 5 m
- față de împrejmuiri construite, înalte: 2 m
- față de instalații: - subterane: 2 m
- aeriene: 0,5- 2 m de la coroane la cabluri pe verticală și 5 m pe lateral.
Aliniamente mixte de arbori și arbuști (Fig. 3.3.)
Pot fi: - pe un singur rând, în alternanță.
- pe două rânduri diferite.
-

22
Fig. 3.1. Aliniamente duble de arbori
a. distribuție simetrică perfectă
b. distribuție intercalată
c. vederi în perspectivă

Exemple de aliniamente
a. Aliniament dublu de arbori - intrare în Parcul Herăstrău de la Arcul de Triumf (plan și profil
transversal)
b. Secțiune prin plantația stradală - Șoseaua Kiseleff - Piața Victoriei - Arcul de Triumf
c. Secțiune prin plantația stradală - Bd. Aviatorilor
d. Secțiune prin plantația stradală - Calea Dorobanților
e. Secțiune prin plantația stradală - Arcul de Triumf - Casa Presei Libere

23
Fig. 3.3 Aliniament mixt de arbori și arbuști
a. pe același rând - profil longitudinal și transversal
b. pe același rând - profil orizontal
c. pe rânduri distincte - plan orizontal și profil transversal

Fig. 3.4. Aliniament mixt de arbori și gard viu


a. pe același rând - profil longitudinal și transversal
b. pe același rând - profil orizontal
c. pe rânduri distincte - plan orizontal și profil transversal

24
Distanțe minime față de trunchiul arborilor: 1.5 - 2 m, în funcție de forma de creștere a
arbuștilor.
Aliniamente mixte de arbori și gard viu (Fig. 3.4.)
Pot fi:
- pe același rând, alternanță de arbori și secvențe de gard viu:
- aranjament posibil pentru intervale mai mari între arbori;
- distanța minimă 1,5 m între arbori și gard viu.
- pe rânduri distincte (situație preferabilă în cele mai multe cazuri):
- distanța minimă 1,5 m între aliniamente.

Aliniamente de arbuști
Cel mai frecvent sunt simple.
Distante: - în cadrul rândului: 2 -5 m
- față de alei: 0,4 - 2 m, în funcție de habitus.
- față de construcții: 1,5 m (minim)
- față de instalații subterane: 1,5 m (minim)

3.2. Grupurile
Reunesc 2-7 (mai rar 9) exemplare.
Repartiția spațială poate fi: -echidistantă - în amenajări geometrice, grupuri omogene.
- neregulată - în compozițiile libere; se evită suprapunerea vizuală a mai mult de 2
exemplare pe orice direcție de observare (Fig. 3.6.). Se preferă număr impar.
Structura: - grupuri omogene (o singură specie):
- grupuri de arbori
- grupuri de arbuști
- grupuri heterogene - rezultă din asocierea de specii, varietăți diferite:
- grupuri de arbori
- grupuri de arbuști
- grupuri mixte de arbori și arbuști
în amenajările libere grupurile de 2 exemplare este indicat să fie heterogene.
Modul de asociere:
- în armonie de forme, talii, culori, textură.
- în contrast de forme, talii, culori, etc.
Exemple de grupuri sunt cuprinse în Fig. 3.7. (parțial după Encyclopedie des Jardins,
Paris, 1957).

25
b.
Fig. 3.5. Aliniamente de arbuști:
a. în platbandă
b. în conturul unui gard

Fig. 3.6. Dispunerea în plan a exemplarelor care alcătuiesc grupurile

26
Fig. 3.7. Asocieri de plante lemnoase în grupuri heterogene

27
3.3. Perdele
Plantații sub formă de fâșii dense, regulate ca formă, neregulate sau regulate ca structură.
Pot fi: - perdele din arbori
- perdele mixte de arbori și arbuști cu talii diferite (Fig. 3.8.).

3.4. Masive
Plantații mari, alcătuite dintr-un număr mare de exemplare, în general cu densitate mare. In
planurile generale de amenajare, masivele se pot reprezenta numai prin contur sau se pot figura
exemplarele componente; pentru plantațiile întinse (tip pădure) se desenează numai conturul
masivului.
Pot fi: - masive de arbori
- masive de arbori și arbuști
- masive de arbuști
Masivele de arbori
Forma în plan și volumetria (Fig. 3.9.):
- regulată (în compoziții geometrice).
- neregulată (în compoziții libere).
Structura:
- omogenă (o singură specie) - în general de mică întindere. Exemplu: rășinoase (pin .molid ș.a.)
sau foioase (tei, mesteacăn ș.a.) (Fig. 3.10.)
- heterogenă: mai multe specii, din care una este dominantă cantitativ. Exemplu: tei + carpen +
artar tătăresc (Fig. 3.10.).
Structura arhitectonică a masivelor heterogene este variată și etajată, în funcție de taliile
speciilor care se asociază și de rapiditatea lor de creștere. Arborii se dispun descrescând ca talie
spre periferia masivului.
Dispunerea exemplarelor in plan orizontal este neregulată .
Distantele variază între 2 - 6 m în funcție de densitatea dorită a masivului.
*>
în planul de plantare (proiect), mărimea cerculețelor permite ușurința stabilirii densității de plantare,
fără măsurare, rezultând un masiv mai compact sau mai lax.

Masive de arbori si arbuști (Fig. 3.11.,3.12., 3.13.)


- structură complexă: arbori de diferite talii și arbuști de diferite talii, în funcție de întinderea
masivului și de importanța volumetrică dorită.
- arhitectonica masivului este etajată, descrescând spre exterior.
- dispunerea în plan a exemplarelor este neregulată.

28
c
Fig. 3.8 Plantații în perdele
a. Perdea peisageră de arbori
b. Perdea peisageră de arbori și arbuști
c. Perdea de protecție
d.

29
Fig. 3.9. Forma în plan și volumetria masivelor de arbori
a. masiv arhitectural în plan și perspectivă
b. masiv cu formă în plan neregulată
c. volumetric neregulată

30
Fig. 3 11. Masive de arbori și arbuști

31
3.12. Structura masivelor de arbori și arbuști
a. Exemplu de repartiție a arborilor după talii și a arbuștilor în structura unui masiv heterogen (plan și
profil)
b Amplasarea arbuștilor numai în liziera masivului
c Amplasarea de arbuști în interiorul unui masiv străbătut de o alee

32
Fig. 3.13. Diferite profile ale plantațiilor masive de arbon și
arbuști

Fig. 3.14. Masive de arbuști


a omogene
b. heterogene
c. repartiția speciilor dintre care una este dominantă

33
Una din speciile arborescente trebuie sâ fie dominantă cantitativ.
In general arbuștii se amplasează la periferia masivului mixt, unde condițiile de lumină sunt
mai bune. Pe partea nordică a masivului se aleg specii tolerante de umbră.
Uneori, în cazul masivelor străbătute de alei, se pot prevedea grupuri de arbuști toleranți
de umbră, în interiorul masivului, lângă alee (Fig. 3.12.).
Masive de arbuști (Fig. 3.14)
Forma în plan este în general neregulat alungită, cu lățimea maximă de 6-8 m.
Structura:
- omogenă (specie unică) - exemplu: arbuști semitârâtori (Cotoneaster dammeri, Junipems
horizontalis ș.a.), arbuști erecți - când dimensiunile amenajării peisagistice sunt mari.
- heterogenă - din câteva specii, din care mia dominantă ca arie ocupată.
Distribuția etajată a speciilor, în funcție de direcțiile de observare.
Distanțe: pentru arbuștii de talie medie-mare: 0,75 - 1,5 m.
pentru plante cu diametru mic: 0, 3 - 0,75 m.
Se pot alcătui și mase de arbuști scunzi conținând în interior câteva exemplare grupate de
arbuști înalți.

3.5. Garduri vii


Plantații dense, înguste, ordonate, aliniate sau alcătuind un anumit desen. Sunt alcătuite
din arbuști sau unele specii de arbori (vezi anexele).
Mod de conducere:
- tunse - borduri: h - 0,3 m
- garduri: li - 2 ni
- ziduri verzi: h - peste 3 m
- libere - de diferite înălțimi, după puterea de creștere.
Alcătuire:
- omogenă - cel mai des întâlnită.
- heterogenă - alternanță regulată de specii sau cultivaruri;
- amestec - mai ales la garduri vii tunse.
Distanțe de plantare:
- pe rând:
- 0,3 - 0,5 m pentru gardurile vii propriu- zise
- 0,1 - 0,2 m pentru borduri
- între rânduri:
- 0,3 rn pentru arbuști
- 0,5 ni pentru arbori

34
- 0,2 m pentru borduri

Densități de plantare (pentru material săditor normal dezvoltat) luate în considerație la


proiectarea gardurilor vii:
- arbuști foioși pe 1 rând: 3,5 buc/m
- arbuști foioși pe 2 rânduri: 7 buc/m
- arbuști rășinoși pe 1 rând: 3,5 buc/m (cu balot)
- arbuști rășinoși pe 2 rânduri: 7 buc/m
- arbori foioși pe 1 rând: 2 buc/m
- arbori foioși pe 2 rânduri: 4 buc/m
- arbori rășinoși pe 1 rând 2 buc/m (cu balot)
- bordură de Buxus pe 1 rând: 7 buc/m
- bordură de Buxus pe 2 rânduri: 10 buc/m (tară balot)

Distanțe față de elementele construite:


- față de bordurile aleilor: 0,5 m (1 m -pentru gard viu din arbori).
- față de garduri: 1 - 2 m.
- față de piloni, stâlpi: 0,5 - Im
- fată de instalații subterane: 0,5 - 1 m.

Forma in plan a gardurilor vii:


Depinde de funcția atribuită și locul în planul de amenajare.
Gardurile de împrejmuire - în general urmăresc conturul terenului. Pot fi libere sau tunse,
pot fi de sine stătătoare sau dublând un gard constructiv (Fig. 3.15. a, b).
Gardurile de separație și mascare din interiorul amenajării conturează forma zonei (Fig.
3.15. c, d).
Gardurile vii și bordurile decorative pot constitui desene decorative, mai ales în cadrul
parterelor (Fig. 3.15. e.).

Arhitectonica gardurilor vii


Profilul longitudinal și transversal al gardurilor vii tunse, poate constitui un motiv ornamental
deosebit (Fig. 3.16.).

35
e
Fig. 3.15. Utilizări ale gardurilor vii:
a. dublarea unor garduri constructive (zid și plasa de sârmă)
b. împrejmuirea unei amenajări (scuar)
c. îngrădirea unui loc dejoacă
d. protejarea unui spațiu pentru bănci
e. modele decorative în cadrul parterelor

Fig 3 16 Exemple de modelare a gardurilor vii în profil longitudinal

36
5. COMPUNEREA SPAȚIULUI ȘI DISTRIBUȚIA PLANTAȚIILOR

5.1. Elemente de compunere a spațiului și perceperea lor vizuală


5.1.1. Linii
Ca elemente de plan, liniile pot fi: conturul unei suprafețe orizontale, verticale sau înclinate,
marginile unei alei, bordura unui bazin, muchiile miei trepte etc.
Formele liniilor: - dreaptă ----- frântă, zig-zag
- curbă centrată --arc de cerc
- curbă liberă ----- ondulată, spiralată
Vederea de la distanță - în perspectivă (sens longitudinal) a liniilor planului solului
determină scurtarea optică și deformarea (Fig. 5.1.).

5.1.2. Suprafețe plane


a. Suprafețe geometrice-.
- poligoane regulate și neregulate (triunghi, pătrat, dreptunghi etc.)
- cerc, elipsă
- figuri rezultate din combinația liniilor drepte cu linii curbe centrate.
b. Suprafețe cu forme neregulat sinuoase (lac, pată de flori ș.a.).
Exemple de suprafețe plane simt cuprinse în figura 5.2.
în funcție de mărime, distanța de observare, obstacole, suprafețele desfășurate pe teren
(orizontale și înclinate) pot fi văzute integral sau parțial (suprafețe de circulație, partere, lac. bazin
ș.a.). Perceperea în perspectivă diferă în raport cu depărtarea privitorului și unghiul de observare:
figurile se scurtează optic și se deformează (Fig. 5.3.).
Planurile verticale, observate în perspectivă, simt percepute cu modificări optice similare
(Fig. 5.4.).
în amenajările peisagistice se întâlnesc adesea asocieri de suprafețe plane cu unghiuri de
înclinare diferite; de exemplu suprafețele taluzurilor, teraselor. Privite în sens descendent, pot
apare unghiuri “ moarte “ (Fig. 5.5.).

5.1.3. Suprafețe concave și convexe


Cele concave au vizibilitate bună; cele convexe sunt percepute parțial, in funcție de
înălțimea observatorului și distanță (Fig. 5.6.).

37
5.1.4. Suprafețe ondulate (Fig. 5.7.)
Rezultă din reunirea concavitaților și convexităților. Exemplu: peluze valonate (vale-
deal).

Fig. 5.1. Perceperea în perspectivă a liniilor drepte, curbe centrate


și sinuoase

38
Fig 5.3, Observarea în perspectivă a unei suprafețe dreptunghiulare

Fig. 5.4. Perceperea unor suprafețe geometrice


a. în plan vertical văzut frontal
b în plan orizontal
c. în plan vertical văzut în perspectivă

39
Suprafețe concave și convexe

Fig. 5.7. Suprafețe ondulate

Fig. 5.8 Perceperea unei suprafețe circulare din interiorul acesteia

40
Fig. 5.9 Modificări ale elementelor unei grădini datorate perspectivei

Fig. 5.10 Perceperea din apropiere a înălțimii unui obiect

41
5.1.5. Perceperea suprafețelor din interiorul acestora
Distanțele fizice ca și cele percepute optic sunt mai nuci când privitorul se află spre centrul
suprafeței decât la margine (Fig. 5.8.).

5.1.6. Volume
Din combinarea tridimensională a suprafețelor rezultă diferite corpuri, cu forme și mărimi
variate. Volumele prezente în amenajările peisagistice sunt: elemente constructive, plantații de
arbori și arbuști, uneori microrelieful, rocile. Privite în perspectivă ele se supun acelorași modificări
optice (Fig. 5.9.).
Perceperea elementelor verticale (arbore, obelisc, statuie) poate fi:
- din apropiere: observarea integrală (cu capul imobil) este posibilă de la o distanță de cel
puțin 2 ori mai mare decât înălțimea obiectului (Fig. 5.10.);
- din depărtare: focalizarea privirii către un obiect impune o bună dimensionare a acestuia
(apare fenomenul de micșorare optică).

5.1.7. Spații
Spațiile exterioare simt definite de planurile de încadrare:
-planul inferior (sol, apă, suprafețe de circulație);
- planurile verticale continui (suprafețe vegetale, ziduri, garduri etc.) sau care constituie repere de
limitare (arbori de aliniament, coloane de pergole);
- planul de deasupra capului (traversele pergolelor, bolta de frunziș a arborilor, bolta cerului).
Elementele verticale au funcția cea mai importantă în crearea spațiilor exterioare. Ele
determină forma și mărimea spațiilor, caracterul închis sau semideschis, controlul vizual
(orientarea privirii către interior sau către exterior) - Fig. 5.11.

Legenda pentru Fig 5.11. Geneza spațiului(parțial după A. Landenne)


a. Un singur plan vertical separă două spații opuse.
b. Două planuri verticale in unghi sau un perete arcuit generează un câmp direcțional.
c. Două planuri verticale paralele generează un culoar, indică două direcții.
d. Trei planuri verticale definesc complet un spațiu și indică o direcție.
e. Patru planuri verticale sau o îngrădire circulară determină un spațiu închis, concentrând
interesul în interior.
f. Spațiu complex rezultând din asocierea variată a pereților verticali oferă multiple posibilități de
percepere gradată și de direcționare a interesului.
g. Spațiu sugerat (elemente de delimitare distanțate).

42
b

Fig 5.11. Geneza spațiului

43
5.2. Compunerea spațiului cu ajutorul vegetației
5.2.1. Elementele vegetației și rolul lor în compunerea spațiului (Fig. 5.12.)
a. Iarba, gazonul, plantele înlocuitoare de gazon, arbuștii târâtori:
- fac parte din planul inferior (suprafața solului)
b. .Arbuștii prostrați și subarbuștii până la 50 cm; în masive:
- obstacol fizic pentru deplasarea pietonilor
- spațiul rămâne vizual deschis.
c. Arbuștii de înălțime medie 1,5 m) în masive, garduri vii:
- obstacol fizic, pot delimita spațiul, permit pasajul privirii pe deasupra;
- uneori ecran vizual pentru persoanele așezate pe bănci, scaune;
- ascund o zonă situată imediat înapoia obstacolului vegetal (gard viu, masă de
arbuști).
i. .Arbuști înalți, depășind nivelul privirii pietonilor - masive și garduri vii
- barieră fizică și vizuală. Utilizări:
- mascare, îngrădire;
- orientarea privirii (încadrarea unei linii de vedere);
- reper vizual (ca plantă izolată sau grup de arbuști mari).
;. Arbori în plantații masive:
- principalele planuri verticale de constituire a spațiilor; în funcție de dimensiunile,
componența și densitatea plantației, aceasta poate ecrana complet sau parțial
vederea.
'. .Arbori în aliniament:
- creează linii vizuale puternice, spații determinate de succesiunea de trunchiuri
verticale (spații penetrabile pentru privire).
In programele specifice de arhitectura peisajului, se urmărește realizarea prin plantații a mei
suite de spații.
înălțimea, densitatea și gradul de continuitate a plantațiilor determină (Fig. 5.13. a, b. c. [.
e):
. spații închise fizic și vizual, corespunzând mior arii de diferite mărimi. Plantațiile înconjoară
omplet spațiul, concentrează interesul în interiorul acestuia.
. spații parțial închise fizic și vizual: plantația perimetrală este discontinuă, poate orienta rivirea și
în exteriorul spațiului.
. spații închise fizic și parțial închise vizual (plantația este parțial penetrabilă pentru privirea ătre
exterior).

44
a. Plantele acoperitoare de sol și cele scunde compun planul inferior al spațiului.

b. Vegetația de talie medie poate delimita un spațiu care rămâne vizual deschis pentru pietoni.

c. Arbuștii înalți pot forma încadrările verticale ale unui spațiu.

d. Masele de arbori au rolul cel mai important în crearea spațiului.

Fig. 5.12. Rolul vegetației în compunerea spațiului (după N. Robinson)

45
a. Spațiu închis fizic și vizual. b. Spațiu închis fizic și parțial deschis
vizual.

c. Spațiu deschis fizic și parțial închis vizual. d. Spațiu închis fizic și deschis vizual.

e. Spațiu deschis fizic și vizual.

Fig. 5.13. Categorii de spații după penetrabilitatea îngrădirii (după N.


Robinson)

Fig. 5.14. Spații statice ( a ) și dinamice ( b) ( după N. Robinson )

46
d. spații parțial închise vizual, fizic deschise (exemplu: spațiul delimitat de arbori în aliniamente).
e. spații vizual deschise, fizic închise: delimitate de mase sau garduri vii de arbuști de talie medie.
f. spații vizual și fizic deschise delimitate de plantații discontinue de arbuști mici.

5.2.2. Proporțiile orizontale ale spațiului definit de plantații


Raportul între dimensiuni influențează dinamica deplasării într-un spațiu (Fig. 5.14 ).
Spațiul static = un spațiu cu lărgimea și lungimea asemănătoare sau egale (forma în plan
pătrată, circulară sau apropiată de acestea) - sugerează oprirea, odihna.
Spațiu dinamic - lungimea este dominantă, implică mișcarea.
In proiectarea spațiului se poate combina caracterul static cu cel dinamic (Fig. 5.15.).

5.2.3. Proporțiile verticale ale spațiului definit de plantații


Raportul între înălțimea și dimensiunile orizontale ale spațiului influențează modul de
percepere din interior și dinamica deplasării vizitatorilor (Fig. 5.16). Spațiile largi necesită încadrări
înalte.

5.2.4. Profunzimea spațiului și efectul de perspectivă


Dispunerea plantațiilor unele în raport cu altele, permite observarea adâncimii spațiului.
Pentru privitor se disting:
- prim-planul (zonă în care se percep ușor detaliile);
- planul intermediar (zonă în care nu se percep detaliile dar se observă formele și relațiile între
ele);
-fundalul (zona îndepărtată în care se pot distinge volumele sau unde elementele confluează).
încadrarea laterală a vederii este un mijloc de control al profunzimii aparente a spațiului,
îngustarea către fundal poate crea iluzia unui spațiu mai lung (Fig. 5.17).

5.2.5. Construirea unei perspective cu ajutorul vegetației


Perspectiva este un culoar vizual puternic, orientat spre un element sau o trăsătură
importantă terminală. Privirea este dirijată printr-un spațiu ale cănii raporturi dimensionale sunt
dominate de lungime.

47
Fig, 5.15. Asocierea spațiilor statice și dinamice (după N.
Robinson)

a. încadrări prea joase - efect slab de


delimitare.

b. Spațiu static prea înalt - senzație de apăsare, uneori


claustrofobie.

Fig. 5.16. Proporțiile verticale ale spațiilor și efectul lor (după N. Robinson)

48
Perspectiva cuprinde:
- punct de observație,
- câmp intermediar, încadrat de planul solului, planuri verticale, planul de deasupra;
- punct terminus (care poate fi și punct de observare inversă și punct focal pentru alte
perspective).
In parcuri, planurile de încadrare verticală sunt plantațiile.
In funcție de modul de tratare a perspectivei (arhitecturală sau cu caracter natural), culoarul
vizual poate fi creat de masive arborescente aliniate, ziduri verzi, plantații de aliniament, mase
neregulate de arbori, mase de arbuști înalți, grupuri de arbori.
Efectul de perspectivă creat de plantațiile arhitecturale poate crea impresia mini spațiu
profund sau mai puțin profund (Fig. 5.18).
Proporțiile orizontale ale perspectivei (lungime, lățime) trebuie însoțite de un echilibru al
planurilor verticale. Perspectivele largi necesită plantații înalte de încadrare (Fig. 5.19.).

5.3. Modalități de distribuție a plantațiilor


Spațiile definite de plantații au fizionomii diferite, în funcție de alegerea și distribuția
elementelor de vegetație.
Spațiile arhitecturale pot fi realizate prin încadrare completă sau pe trei laturi cu:
- masive arborescente geometrice regulate (Fig. 5.20)
- aliniamente de arbori
- garduri vii înalte
Aceste plantații pot fi continue sau întrerupte (secvențe în succesiune). Perspectivele
arhitecturale (spații cu încadrare bilaterală) se organizează cu aceleași tipuri de plantații, dispuse
simetric
In raport cu mărimea și proporțiile, spațiile arhitecturale definite de plantații pot include:
- aliniamente de arbuști
- compartimentări sau modele simetrice din gard viu
- gnipiui și exemplare solitare de arbuști
- arbori solitari
în compozițiile geometrice regulate acestea au dispunere simetrică. în compozițiile
geometrice asimetrice se pot obține anumite efecte arhitecturale prin echilibrarea unor plantații
geometrice neechivalente).
Spatiile neregulate rezultă din variate combinări ale plantațiilor, fiind evitată simetria și
echivalența (Fig. 5.25).

49
F>8 5.17. Profunzimea spațiului aparent mărită prin îngustarea
terminală a culoarului vizual

Fig. 5.18. Modificarea efectului de perspectivă prin poziția plantațiilor (după A.


Landenne)
a. Perspectivă aparent lungită.
b. Perspectivă aparent scurtată.

50
Fig. 5.19. Aliniamente de plopi piramidali încadrând o vedere largă în lungul unui șir de partere

Fig. 5.20. Spatiu arhitectural încadrat de masive

51
Fig. 5.21.Perspectivă încadrată de volume arhitecturale

Fig. 5.22. Aliniamente de arbuști și partere conturate cu gard viu, într-un spațiu arhitectural

52
Incadrările unor astfel de spații diferă între ele:
- contur de mase inegale, de fonie neregulate și volumetric diferită, cu distribuție continuă (spațiu
închis) sau mai adesea plantație discontinuă, cu întreruperi de diferite lărgimi (conexiune vizuală
cu alte spații sau cu peisajul exterior -).
- încadrare prin amplasare pe o latură a unui masiv arborescent, echilibrat de cealaltă parte, cu
un masiv de arbuști sau alte tipuri de plantații (un grup de arbori asociat cu o masă de arbuști, gard
viu ș.a.).
Perspectivele de-a lungul spațiilor neregulate se realizează prin distribuția inegală dar
echilibrată a elementelor vegetale înalte de încadrare.
In interiorul spațiilor mari, neregulate, pot fi dispuși:
- arbori solitari;
- grupuri de arbori, amplasați în poziții echilibrate, în apropierea masivelor și uneori în largul
peluzelor (ca repere vizuale sau elemente de subdivizare a vederii prin spațiul respectiv):
- grupuri și exemplare solitare de arbuști înalți;
- mase și grupuri de arbuști de talie mică (pe lângă alei).
Aranjamentul acestora se corelează cu alte elemente ale planului: alei, locuri de staționare,
piese de apă, scări, ziduri de sprijin, bazine etc. Exemple ale dispunerii libere a plantațiilor sunt
prezentate în figurile urmatoare.
Reunirea în același cadru a unor trăsături geometrice cu dispunerea liberă poate
determina efecte vizuale deosebite ale plantațiilor -.
Crearea și delimitarea cu ajutorul plantațiilor a diferitelor spații ale grădinii - spații- peisaje
și spații funcționale (terenuri de sport, locuri de joacă, parcaje, zonă utilitară) se poate îmbina în
același timp cu alte aspecte ale folosirii vegetației lemnoase:
* Accentuarea sau atenuarea vizuală a microreliefului prin folosirea diferențiată a
plantațiilor de talii diferite
* încadrarea estetică a unor clădiri
Principii:
- fâșiile verzi alipite de clădiri, în funcție de lățime se însoțesc cu plantații de talie mică
(arbuști, garduri vii, flori), eventual punctate cu elemente mai înalte (siluete columnare sau îngust
piramidale, mici arbori floriferi, arbuști mari);
- arborii se dispun în general lateral, pe direcția colțurilor clădirilor, respectându-se
distantele limită;
- se evită umbrirea de către arborii mari a laturii nordice a clădirilor;
- siluetele arborilor pot realiza efecte de armonie și contrast cu volumele construite.

53
54
Fig. 5.32 Distribuția plantațiilor în zona unui complex de locuit

55
6. ASPECTE DE SISTEMATIZARE VERTICALĂ A TERENULUI ÎN
AMENAJĂRILE PEISAGISTICE

6.1. Reprezentarea sistematizării verticale


Se face prin:
- curbe de nivel cu echidistanțe adecvate;
- plan de terasament cotat (Fig. 6.1.);
- profile (Fig. 6.2. a, b - după H. Brison);
- marcarea grafică a depresiunilor și taluzurilor în planul orizontal (Fig. 6.3. - după H. Matteni).
Pe lângă terasamentele principale, care stabilesc microrelieful, se stabilesc și
terasamentele secundare prin profile care indică săpăturile pentru aștemerea stratului de pământ
fertil și pentru diferite încastrări (pavaje, dalaje, pietriș, bazin, trepte ș.a.) - Fig. 6.4.

6.2. Modificări ale microreliefului


Terenul orizontal prezintă un interes peisager relativ minor, de aceea este necesar să se
exploateze orice posibilitate topografică de creare a reliefului, pentru evitarea monotoniei. Astfel,
se pot crea denivelări interesante prin debleuri și rambleuri de mici proporții.
Denivelările existente în terenurile general plane se pot amplifica prin deplasări de pământ
de proporții reduse. în concordanță cu soluția de proiectare.

6.2.1. Crearea de denivelări pe terenul plan orizontal


a. Modelarea terenului in suprafețe plane, cu diferențe de nivel mai mici sau mai mari, care
pot fi consolidate cu ziduri de sprijin sau cu taluz (Fig. 6.5).
In grădinile clasice sau mixte, parterele amplasate în lungul unei axe de perspectivă pot fi
situate în totalitate sau parțial pe o cotă inferioară, dând impresia unei măriri a spațiului, în raport
cu terenul plan (Fig. 6.6.).
b. Valonarea
Reprezintă modelarea terenului în profile larg ondulate, prin deplasarea unor volume
reduse de pământ. Este caracteristică parcurilor și zonelor de parc peisagere. Valonamentul pe

56
teren orizontal conferă peluzelor cu suficientă întindere o bună vizibilitate (concavizare) șl
orientarea perspectivei pe direcția debleului (Fig. 6.7.- după H. Mattem).

Fig. 6.2. a. Detaliu de plan cotat

57
Fig. 6.3. Reprezentare grafică a depresiunilor create

Fig. 6.4. Terasament secundar - profil fiind de formă

58
6.2.2. Modificări ale microreliefuluipe terenurile denivelate
a. Crearea unor coline artificiale permite echilibrarea unor forme pozitive, deja existente
în teren. Se amplasează lateral sau în fundal pentru a nu întrerupe vizibilitatea și a nu reduce
mărimea aparentă a terenului. Colinele se proiectează cu un contur sinuos, cu pante racordate Im
prin valonamente cu zonele învecinate. Similar se crează colinele pentru rocăni (Fig. 6.8.).

b. Terasarea
Reprezintă instalarea unor suprafețe orizontale: terase, platforme, belvederi, prin deplasări
mai importante de pământ (Fig. 6.9.). Terasele se amplasează paralel cu curbele de nivel,
respectând principiul echilibrului dintre debleu și rambleu.
în cazul taluzurilor neconsolidate artificial se recomandă înclinări care asigură stabilitatea
pământului (Fig. 6.10.).
Declivitățile admisibile sunt:
- pentru taluz în debleu 1:1,5 (max. 1:1)
- pentru taluz în rambleu 1:3 (min. 1:1,5)
în cazul pantelor puternice se evită construirea teraselor perfect orizontale, atât din motive
financiare cât și pentru faptul că intervin anumite deformări ale liniilor de perspectivă (Fig. 6.11.).

c. Valonarea
Pe terenurile accidentate, cu neregularități care dau profile frânte, acestea se corectează
după o linie generală valonată, în concordanță cu profilul de ansamblu al terenului (Fig. 6.12.).
Prin valonament relieful nu este modificat radical ci numai în detalii. în grădinile peisagere
o diferență de nivel nu se rezolvă prin taluz ci se racordează prin valonare (Fig. 6.13.).

d. Corectarea pantelor
Pantele instabile trebuie rectificate pentru prevenirea efectelor de eroziune.
înclinările terenului se stabilesc în funcție de unghiul de alunecare al pământului. Acesta
depinde de natura solului și umiditate:
Limite: -30° -nisip
-35° - pietriș; pământ argilos umed
-45° - pământ argilos uscat

59
Fig. 6.8. Colină pentru o rocărie

60
c.cu zid de sprijin în
debleu

Fig 6.10. Pantele talazurilor

Fig. 6.11. Perceperea teraselor din vârful pantei:


- poziția orizontală ( DA ) este sesizabilă în contrapantă ( DC )
- poziția ușor înclinată ( DB ) este aparent orizontală ( DA )

61
6.3. Inscrierea aleilor în sistematizarea verticală a terenului
Pe teren orizontal
Profilul aleilor se înscrie în linia terenului - se execută doar terasamentul secundar pentru
încastrare.
Pe pante
Platforma aleii necesită lucrări de terasament mai importante: de regulă profilul aleii se
stabilește parțial în debleu și parțial în rambleu; pe zone limitate aleea poate fi situată numai în
debleu sau numai în rambleu (Fig. 6.14.).
Profilul transversal al aleii poate fi ascuns observatorului, pe anumite direcții, pentru
continuitatea vizuală a unei pante înierbate (Fig. 6.14.).
în general terasamentele pentru alei trebuie să se înscrie armonios în profilul pantei.
Traseul aleilor se proiectează traversând curbele de nivel perpendicular (când panta este
mică) și oblic (pe pante mai mari - Fig. 6.15.).
Pantele longitudinale maxime pentm aleile pietonale:
- 15 % alei balastate.
- 10 % alei pavate.
- 5 % alei asfaltate, betonate, dalate.
Pe terenuri cu înclinări mai mari, se introduc gradenuri (Fig. 6.15.) și scări (Fig.6.16.).
Gradenurile
Sunt trepte rare situate în lungul aleii, pentm reducerea pantei. Distanța minimă între trepte
este de 1,40 m; intervalul poate fi multiplu par al unui pas (0,6 m) + 0,3 m (1/2 pas).
Scările (suită de trepte), necesită o modelare corespunzătoare a microreliefului: încadrarea
corectă pe pantă și racordarea taluzurilor și platformelor la pantă (Fig. 6.16).

6.4. Calculul volumelor de pământ deplasate


a. Săpături măsurabile (pe plan și pe teren): - șanțuri
- gropi de plantare
- încastrări (circulații, fundații).
b. Săpături nemăsurabile pe teren (exemplu: desființarea unui bombament, nivelarea
unei zone accidentate).
Se utilizează metodele de calcul cunoscute, pe care le reamintim:
Metoda profilelor (pentm teren suficient de lung)
Se calculează volumul total din însumarea volumelor parțiale rezultate din înmulțirea
suprafețelor secțiunilor in debleu și în rambleu, cu distanța intre profite.

62
Di, D2, Dj - suprafețele în debleu

Liniile profilelor pe plan D1,D2,D3 –suprafete in debleu

AA’.BB’, CC’
R1, R2, R3, - suprafețele în rambleu

Debleu Rambleu
Profil Suprafața Distanța între Suprafața Distanța între
Volum (m3) Volum (m3)
(m:) ’ profile (m) (m2) profile (m)

AA’
BB’
(D1+D2):2 5 X R1+R2 5 y
BB’
CC'
(D2+D3):2 10 X1 (R2+R3):2 10 Y1
Total X + X1 y + y1
Metoda caroiajului
Forma terenului este divizată în careuri egale (cele marginale pot fi inegale).
Pe colțul fiecărui careu se înscrie cota terenului și cota proiectată (încercuită sau subliniată).
Volumul total este smna volumelor prismelor care corespund fiecărui careu (S x h). înălțimea unei
prisme este cota medie de terasament (media diferențelor de cotă ale fiecărui colț).
Volumul total poate fi estimat plecând de la suprafața totală x media cotelor de terasament.
Cu cât caroiajul este mai mic, cu atât calculul este mai corect.
Exemplu: calculul pentru aducerea terenului la cota proiectată = 10,0 m

Prisma A
h (cota medie de terasament)=( 1,20+0.6+0,4+0,8):4=0.75 m
S = (20+19): 2 x20 = 39 nr

V = 39 x 0.75 = 29,25 nr

Volumul total = VA + VB + Vc + VD

63
Metoda curbelor de nivel
Exemplu pentru calculul cubajului unui mamelon.

Vi = S1 x h/3
(con)

V = V1 + V2 + V3
h = echidistanta curbelor de nivel
î

64
7. ELEMENTE DE PROIECTARE A SCHEMEI DE CIRCULAȚIE ÎN
PARCURI ȘI GRĂDINI

7.1. Tipuri de alei după forma traseului


Alei rectilinii - au laturile paralele; se desenează prin translație cu rigle, teu. echere.
Alei curbe centrate - laturile se desenează cu compasul (arcuri concentrice); pot fi circulare,
semicirculare sau arcuri de unghiuri diferite.
A/e; curbe libere - traseul în linii curbe cu deschideri variabile și inflexiuni succesive;
curbele și contracurbele sunt racordate prin intermediul miei zone rectilinii (Fig. 7.1. a). Laturile
aleilor nu simt totdeauna constant paralele, ci pot avea unele lărgiri progresive (în cazuri de curburi
accentuate, schimbări de inflexiune, amplasarea pe traseu a unor zone de staționare pe bănci -
Fig. 7.1. b). Se desenează cu diferite tipuri de florare și cu linii flexibile (deformabile).

7.2. Racorduri de alei


Conexiunea aleilor în cadrul unei amenajări peisagistice se face de cele mai multe ori prin
tăierea unghiurilor acestora cu linii curbe, de racordare la laturile aleilor (Fig. 7.2.).
*Cazul aleilor rectilinii perpendiculare: racord cu arcuri de cerc cu aceeași rază
corespunzând unghiului de 90° . Raza arcurilor depinde de lărgimea aleilor. Se poate executa cu
compasul sau cu șabloane cu perforații circulare.
*Cazul aleilor rectilinii cu unghiuri ascuțite și obtuze.
*Cazul aleilor curbe: racorduri cu compasul, șabloane sau florare, în funcție de necesități.

7.3. Intersecții
- simple, cu racordul laturilor aleilor (Fig. 7.3. c).
In cazul bifurcărilor și trifurcărilor, racordurile se fac astfel încât axele aleilor să aibă același
punct de origine (Fig. 7.3. a,b).
Aleile care se intersectează sub formă de X sau de cruce trebuie să aibă axele continue
(Fig. 7.3. d, e).
In cazul aleilor curbe orientate tangent, în zona de intersecție se păstrează cel puțin
lărgimea aleii celei mai late (Fig. 7.3. f). Intercalarea unui element constructiv (clădire, bazin

65
ș.a.) conduce Ia o lărgire corespunzătoare, păstrându-se cel puțin lățimea fiecărei alei de o parte și
de alta a acestuia.
- cu intercalarea unei insule de dirijare a circulației. Aceasta poate fi triunghiulară, rotunjită
sau cu forme alungite, în funcție de poziția aleilor și necesitățile de fluidizare a traficului (Fig. 7.4).
-piețe - cu forme adecvate tramei aleilor.

Fig. 7.1. Alei sinuoase


a. Racordul curbei și contracurbei prin intermediul unui segment drept
b. Lărgire pentru bănci

Fig. 7 4. Intersecții cu insulă de dirijare a circulației

66
67
★piețe geometrice simetrice, rectangulare-pătrate, dreptunghiulare, circulare.
Simetria se realizează în raport cu axele aleilor și punctele de intersecție ale acestora.
Mărimea pieței se stabilește în concordanță cu funcția conferită (facilitarea circulației, loc de
staționare pe bănci). Piața poate fi rezolvată cu un element decorativ central sau mai multe
dispuse simetric: bazin, fântână, careu sau rond cu ornamentații de plante (Fig. 7.5.).
Se impun următoarele aspecte:
-concordanța formelor.
-alegerea de proporții bune pe orizontală și pe verticală.

★piețe geometrice asimetrice. în proiectarea acestora se iau în considerație:


-formele, mărimile și poziția relativă a elementelor introduse în structura pieței.
-claritatea direcțiilor principale ale circulației (Fig. 7.5.).

7.4. Intrări
Intrările principale în parcuri și grădini se proiectează diferit în funcție de amplasarea pe
aliniamentul străzii sau pe colțurile terenului. Elementele de circulație cuprind:
- un spațiu degajat, de formă regulată, proporțional cu importanța intrării;
- mia sau mai multe alei de intrare.
Intrările secundare se realizează fără degajări, la limita terenului, pe direcție perpendiculară
sau oblică (Fig. 7.6.).

7.5. Scheme de trasee ale circulației în parcuri și grădini


Aspecte ale proiectării:
- poziționarea intrărilor.
- direcționarea aleilor, polaritatea, focalizarea.
- formele și proporțiile suprafețelor pe care le determină (suprafețe pentru vegetație, suprafețe de
circulație și staționare) și relațiile dintre ele.
- lărgimile aleilor, subordonarea importanței acestora.
Factorii implicați în stabilirea acestor aspecte se prezintă la curs.

7.5.1. Configurații de scheme de circulație


Tratarea axiala
Axa = element liniar de plan (linie dreaptă sau ușor curbă) care leagă două sau mai multe
puncte.

68
în grădini poate fi: - o alee - două alei sau trei alei paralele, apropiate, separate de fâșii cu
vegetație.

Fig. 7.5. Intersecții - piețe

69
Fig. 7 6. Intrări principale și secundare

70
Tratarea axială necesită:
- o suficientă desfășurare în lungime a aranjamentului de plan.
- un element terminal important (un edificiu, un obelisc, o fântână).
- o succesiune de elemente în lungul liniei (în plan orizontal și vertical).
Un plan poate avea:
- o singură axă.
- o axă principală și altele secundare; axele secundare pot întretăia axa principală sau toate
converg către un punct focalizator (Fig. 7.7.).

Configurații simetrice
Dispoziția planului se poate realiza prin simetrie în raport cu:
- o axă principală și una sau mai multe axe secundare.
- un punct sau o suprafață (Fig. 7.8.).
Schema de circulație poate fi bazată pe:
- simetrie geometrică absolută: aleile împart terenul în suprafețe geometrice egale în raport cu
elementul de referință (axă, punct).
Categorii: simetrie axială și simetrie radială (Fig. 7.9.).
- simetrie geometrică ponderată: echilibrarea în poziții simetrice a unor elemente a căror tratare
diferă.
în figura Fig. 7.10. sunt incluse atât simetria absolută cât și cea ponderată.
O componentă importantă a schemelor geometrice simetrice, o reprezintă parterele.
Acestea simt delimitate de alei, putând avea forme rectangulare, circulare, semicirculare sau
derivate din acestea, unitare sau subîmpărțite geometric de alte alei sau de poteci ornamentale
(Fig. 7.11.). Grupările liniare de partere rectangulare pot fi concepute în repetiția acelorași
elemente sau în alternanță regulată (Fig. 7.12.).
Configurații asimetrice
Dispoziția planului nu se subordonează unei reguli stricte. Schema aleilor împarte terenul
în suprafețe inegale. Cazuri:
- schemă geometrică asimetrică .
- schemă de alei curbe libere.
în Fig. 7.13. se prezintă câteva modalități de trasee simetrice și asimetrice pentru scuanin
cu suprafață mică.
Criteriile de elaborare a schemei de circulație sunt prezentate la curs.

71
Fig. 7.7. Tratare axială: scheme; planuri generale - villa Aldobrandini (Italia) și parcul Vaux le
Vicomte (Franța)

Fig. 7.8. Configurații simetrice față de o axă, o suprafață și un punct

72
8. ETAPE DE PROIECTARE PENTRU UN PROGRAM DE
ARHITECTURA PEISAJULUI

8.1. Elaborarea schemei generale de organizare


8.1.1. Etape:
- analiza cerințelor programului.
- analiza sitului:
<7. documente:, plan de încadrare în zonă, plan de situație (topografie, construcții și instalații
existente, vegetație existentă ș.a.); date privind clima, solul și subsolul, vegetația zonei,
vecinătățile, aspecte sociologice, situația administrativă și juridică a terenului ș.a.
b. vizite in teren.
- reprezentarea grafică a relațiilor între elementele programului (organigrama).
- elaborarea schemei generale de organizare.

8.1.2. întocmirea organigramei


Scopul: punerea în evidență a relațiilor funcționale și vizuale între diferitele elemente și
ierarhizarea importanței acestora. Organigrama stă la baza elaborării schemei generale de
organizare pentru programul în cauză, pe terenul dat.
Faze:
- întocmirea unei liste a cerințelor programului și a elementelor corespondente în amenajare.
- Stabilirea relațiilor între elementele programului.
- Ierarhizarea importanței elementelor.
- Reprezentarea grafică.
Pentru o mai ușoară abordare a proiectării s-au ales spre exemplificare programe mai
simple, pe terenuri mici și plane.

.4. Exemplu pentru o gradină particulara (lot al unei locuințe)


Cerințe - funcții Elementul corespondent - simbol în fig. 8.1.
- odihnă și servirea mesei în aer liber.........terasă dalată (2)
- activități gospodărești ................................ zonă utilitară (sârme pentru rufe, lemne pentru
șemineu etc.) (5)
- acces auto și pietonal ..............................intrare auto și pietoni (4)

73
- ambianță estetică............................zonă de primire lângă intrarea casei ii
arii gazonate și plantații decorative

Stabilirea relațiilor:
- zona de primire
locuință - zona utilitară
- terasă

- intrare pietoni
zona de primire - intrare auto
- casă
garaj (în locuință) - intrare auto
Reprezentarea grafică este inclusă în figura 8.1.

Ierarhizarea importantei elementelor:


I - zona de primire
I - terasă
II - arie gazonată
III - intrări
IV - zonă utilitară

Fig. 8.1. Reprezentarea grafică a relațiilor între elementele programului unei grădini particulare

74
B. Exemplu pentru o grădină publică
Cerințe, funcții Elementul corespondent - simbol în fig.
8.2.
- accese pietonale de pe ambele străzi ..................... intrări (4)
- relaxare, odihnă ................................ .................... zone de staționare pe bănci (1-2
- jocuri statice ....................................... ................... chioșc (3)
- jocurile copiilor ................................... .................... loc dejoacă (5)
- zonă de interes decorativ ................... .................... centru compozițional (1)

Stabilirea relațiilor:
- centrii compozițional
- intrări - loc de joacă
- zonă de staționare pe bănci

- intrări
- centru compozițional - chioșc
- zonă de staționare pe bănci
Reprezentarea grafică este inclusă în figura 8.2.

Ierarhizarea importantei elementelor:


I - centru compozițional
II - intrăr i
III - zone de staționare pe bănci
LV - loc dejoacă pentru copii
V - chioșc

Fig. 8.2. Reprezentarea grafică a relațiilor între elementele programului unei grădini publice
8.1.3. Elaborarea schemei generale de organizare
Faze: - transpunerea organigramei pe planul de situație;
- stabilirea circulațiilor și delimitarea zonelor (spațiilor).

75
Se continuă elaborarea pentru aceleași exemple de progr ame (A și B).

A. Grădina unei locuințe individuale


In conceperea schemei generale de organizare, un factor important îl reprezintă
amplasarea clădirii in cadrul lotului. Acest aspect este de regulă rezolvat de către arhitect, eventual
cu consultarea peisagistului sau poate fi soluția propusă de beneficiar. Pentru o bună valorificare a
terenului liber, este mai avantajoasă poziționarea clădirii mai aproape de stradă și de mia din
laturile terenului (Fig. 8.3.).
De asemenea, pentru scurtarea accesului carosabil, este indicată includerea garajului in
clădire sau alipirea de aceasta. Uneori se recurge la amplasarea garajului pe limita terenului, cu
intrare directă din stradă (Fig. 8.4.).

Transpunerea organigramei pe planul de situație


Pentru exemplul A din fig. 8.1. s-a întocmit schema din fig. 8.5., constând în:
- poziționarea diferitelor elemente în raport cu clădirea existentă, strada, limitele proprietăți:,
cadml acesteia (loturi de locuințe, unică vedere interesantă spre nord);
- marcarea relațiilor funcționale (linie continuă) și a relațiilor vizuale (linie întreruptă).

Stabilirea circulațiilor si delimitarea zonelor (Fig. 8.6.)


Pe baza schemei relațiilor din fig. 8.5. se schițează traseul aleilor. în cazul unui lot mic
circulația se poate limita la aleile de acces (pietonal și carosabil), trotuarul casei și terasă.,
platformă alipită de clădire, la nivelul grădinii.
Se poziționează și se dimensionează masele vegetale și ecranele vizuale pentru creare»
spațiilor și a culoarelor vizuale.
In fig. 8.7. se prezintă alte exemple de organizare pentru grădina unei locuințe în zeu.?
suburbană. Elementele programului (locuință, garaj, arie de repaus cu mobilier de grădină. b?r-
ornamental, loc dejoacă pentru copii, pomi fructiferi, culturi de legume în teren, miniseră) pot fi
poziționate diferit. Analiza celor patru variante poate conduce la alegerea unei soluții care si.
satisfacă în măsură mai mare cerințele beneficiarului și condițiile impuse de caracteristic:.; situhii.

76
Fig. 8.3. Valorificarea spațiului grădinii prin poziția clădirii și a garajului
a. soluție recomandabilă
b. aleile de acces ocupă prea mult teren

Fig. 8.4. Amplasarea clădirii și a garajului în cadrul lotului Soluții bune -1,2,5
(poziția 5 pentru situarea pe o stradă liniștită)

77
Fig. 8.5. Transpunerea organigramei pe planul de situație Fig 8 6. Stabilirea circulației
și delimitarea zonelor

78
Fig. 8.7. Variante de organizare pentru grădina unei locuințe din zona suburbană
( Encyclopedie des Jardins, Larousse, Paris, 1957 )
B - bazin ornamental
G- garaj
J - loc de joacă pentru copii
L - parcelă cu legume
P - pomi fructiferi
R - loc de repaus cu mobilier de grădină
S - seră

79
Grădina publică
Transpunerea organigramei pe planul de situație:
Pentru exemplul B prezentat în fig. 8.2., s-a întocmit desenul din fig. 8.8. constând in:
- amplasarea pe planul de situație a intrărilor, a centrului compozițional, a chioșcului și a
zonelor funcționale (loc de joacă pentru copii, zone de staționare). O zonă de staționare s-a stabilit
în centrul compozițional și o alta perimetral în asociație cu chioșcul (2,3).
- indicarea schematică a relațiilor de circulație (linie continuă) și vizuale (linie întreruptă).
Stabilirea circulațiilor și delimitarea zonelor:
Schița din fig. 8.8. permite abordări diferite. Se prezintă numai două variante.
în varianta 1, pentru rețeaua de circulație s-a adoptat o schemă de traseu liber (fig. 8.9.).
Lotul fiind relativ mic, s-a ales soluția unui circuit perimetral conexat cu intrările și centrul
compozițional conform schemei din fig.8.8.
Prin poziționarea și dimensionarea maselor de vegetație lemnoasă s-au conturat spațiile și
culoarele vizuale (fig. 8.10.).
In varianta 2 (fig. 8.11. și 8.12.), pe baza aceleiași scheme din fig. 8.8. s-a adoptat un
traseu mai formal și o altă delimitare a zonelor.

8.2. Planul general de amenajare și plantare


Finalizează soluțiile conturate în fazele anterioare.
J
în această etapă se definitivează dimensiunile și formele elementelor de plan: circulații,
unele amenajări: loc de joacă, terasă, construcții decorative, tipuri de plantații, decorațiuni florale.
în fig. 8.14. se prezintă finalizarea planului general pentm grădina locuinței individuale
(exemplul A din fig. 8.9.). Pentru exemplul B - grădina publică - este finalizată varianta 1, cu
compoziție liberă (fig. 8.15.).

80
N

Fig. 8.8. Transpunerea organigramei grădinii publice pe planul de situație

Fig. 8.9. Schema de circulație și a unor Fig. 8.10. Delimitarea zonelor și stabilirea
elemente ale programului (varianta 1) culoarelor vizuale (varianta 1)

81
Fig. 8.12. Delimitarea zonelor și stabilirea
culoarelor vizuale

82
Fig. 8.13. Amenajarea grădinii unei locuințe de vacanță, in sit
natural cu pădure ( după J.P. Nouny)
A. Plan de situație
a - drum de acces
b - casă
c,d - pădure existentă
B. Perspectivă asupra casei
C. Soluție cu piscină și terasă
D. Soluție cu teren tenis

83
9
9. ELABORAREA PROIECTELOR DIDACTICE DE SPATII VERZI

Proiectarea spațiilor verzi se execută în conformitate cu legislația în vigoare, urmând o


anumită filieră în elaborarea și avizarea lucrărilor.
Etapele de proiectare, conținutul proiectelor în fiecare etapă simt prezentate la curs.
Proiectele didactice de an și de diplomă vor urmări în linii mari metodica generală de
proiectare, adaptându-se nivelului de pregătire al studenților în acest domeniu (in limitele
programei analitice).
Proiectul de an se elaborează pe baza unei teme de proiectare întocmită de cadrul didactic,
prin care se precizează tipul de spațiu verde, datele principale privind terenul și aspectele esențiale
care trebuie rezolvate.
în cadrul proiectului de an studenții vor elabora planul general de amenajare (soluția de
ansamblu), pe baza căruia vor evalua costul amenajării spațiului verde propriu-zis (peluze și
plantații).
Rezolvarea celorlalte aspecte ale proiectării, propuse în soluția de ansamblu
(sistematizarea verticală a terenului, aleile, construcțiile, instalațiile, terenurile de joacă și sport,
mobilierul ș.a.), nu constituie obiectul proiectului de an.
Faza de cercetare a terenului și de culegere a informațiilor utile proiectării va fi suplinită
prin:
■ indicațiile incluse în tema de proiectare (vecinătăți, aspecte privind componența și influența
zonei limitrofe, elemente existente în teren, aspecte particulare privind solul ș.a.);
■ extragerea de către studenți a datelor necesare din lucrările de specialitate referitoare la
condițiile naturale ale țării (climă, sol, vegetație), în funcție de localizarea terenului.

Conținutul proiectului de an
Piesele scrise
a. Memoriu
Succint se vor trata următoarele aspecte:
■ necesitatea amenajării spațiului verde respectiv, corelată cu cerințele temei de proiectare
(funcționalitate, dotări);
■ prezentarea sitului (mărimea terenului, amplasament, topografie, condiții naturale ș.a.);
■ prezentarea și justificarea soluției generale de amenajare;
■ justificarea amplasamentului și componenței vegetației (din punct de vedere peisagistic,
funcțional, ecologic).

b. Evaluarea costului amenajării

84
Evaluarea totală însumează evaluările pe grupuri de lucrări, care se întocmesc pe baza
listei cu cantitățile de lucrări și a costurilor la zi.
c. Lista cu cantitățile de lucrări (antemăsurătoarea) se elaborează pe baza normativelor in
vigoare (in prezent încă Ts și Tr din 1981), cuprinzând atât explicitarea calculelor pentru
determinarea cantităților cât și un tabel centralizator.
d. Nota de calcul pentru suprafețe.
e. Lista de material săditor.

Piesele desenate
a. Planul de situație. Se execută la scara 1:500 și redă limitele terenului, vecinătățile,
relieful
(curbe de nivel cu echidistanța de 0,5 m), elementele existente în teren (construcții, drumuri,
vegetație ș.a.). Pe plan se va indica grafic direcția nord.
b. Planul general de amenajare
Se execută la scara 1:500. Elementele componente ale spațiului verde se reprezintă
folosind seninele convenționale și grafica indicată pentru desenul peisager.
Planul general se elaborează pornind de la analizarea cerințelor temei și corelarea cu
posibilitățile oferite de teren.
Conceptul de plan se începe prin schițarea unor variante de aranjament studiind liniile mari
ale compoziției (axe, centre compoziționale), amplasamentul dotărilor, schemele de circulație ș.a.
Aceste schițe preliminarii se analizează, se combină, se refac; distribuirea în plan orizontal trebuie
în permanență îmbinată cu reprezentarea mentală în spațiu, cu prefigurarea maselor, volumelor
compoziției. Se creionează secțiuni, perspective care completează imaginea spațială a soluțiilor.
în final, planul general cuprinde, în funcție de tipul de amenajare:
■ curbe de nivel indicând modificarea sau menținerea reliefului inițial (linie foarte subțire);
■ construcții existente și propuse: clădiri, teatre, cinematografe, biblioteci în aer liber, grupuri
sanitare ș.a. (linie continuă cu grosimea de 1 - 1,5 nun);
■ alei, poteci, drumuri, parcaje și alte elemente de circulație;
■ terenuri de joacă și de sport;
■ ziduri de sprijin, tahizuri, scări, poduri, debarcadere, stăvilare;

■ construcții decorative (bazine, fântâni, pergole, umbrare ș.a.);


■ plantații: - mase de arbori (redate numai prin contur)
- mase de arbuști (redate numai prin contur)
- grupuri, exemplare izolate, aliniamente (redate prin semne individuale)
- garduri vii (tunse sau libere)

85
- decorațiuni florale - se conturează forma rabatelor, petelor și se indică grafic tipul
de plante: anuale, perene, trandafiri.
c. Planul de plantare
Se execută la scara 1: 200 sau 1: 500 pe baza planului general, care redă vegetația doar
prin mărimea, amplasamentul și tipul plantațiilor.
Planul de plantare precizează compoziția plantațiilor:
- masele de arbori se reprezintă prin alăturarea semnelor grafice individuale (cerculețe de
diferite mărimi), având înscris simbolul speciei;
- în masele de arbuști se delimitează speciile și se indică numărul de exemplare și
simbolul speciei (varietăți, cultivaruri). Când planul se execută la scară mare (1:200) masele de
arbuști se redau prin alăturarea semnelor grafice individuale:
- semnele grafice pentru grupuri, exemplare izolate, aliniamente de arbori sau de arbuști
sunt însoțite de simbolurile speciilor și de numărul de exemplare;
- pentru garduri vii și borduri se înscrie simbolul speciei alături de reprezentarea grafică a
acestora:
- pentru plante urcătoare se indică numărul de exemplare, simbolul speciilor;
- rabatele și petele de trandafiri se notează cu simbolul și numărul de exemplare.
în planul de plantare se pot folosi semnele grafice care indică formele de creștere ale
arborilor și arbuștilor ornamentali.
Legenda se înscrie deasupra indicativului planșei; speciile se ordonează alfabetic, pe
grupe de plante (asemănător listei de material săditor).
d. Detaliile de plantare
Se întocmesc pentru sectoarele care necesită o prezentare la scară mărită (1:200, 1:100.
1:50): aranjamente florale bazate pe combinații de specii, compoziții cu arbuști de diferite talii și
forme de creștere ș.a.
Se respectă aceleași indicații specificate pentru planul de plantare (notarea simbolurilor,
cifrelor, legenda).
Pentru flori și plante înlocuitoare de gazon se înscrie în interiorul conturului rabatelor sau
alăturat, simbolul și densitatea de plantare sau numărul de exemplare (pentru plantele perene
mari, sub formă de grupuri).
e. Secțiuni
Se execută pe baza unor linii de profil marcate pe planul de plantare (in proiectul de am
acestea sunt stabilite de cadrul didactic).
Se folosește aceeași scară (1:500 sau 1:200) pentru planul orizontal ca și pentru cel
vertical (profil real). în desen, de factură artistică, se reprezintă proiecția verticală a compoziției
(profilul terenului, vegetației, construcțiilor ș.a.) de-a lungul liniei date. Prim-planul, rezultând din

86
secțiunea pe linia de profil dată, se suprapune peste proiecția verticală a planurilor succesive în
adâncime, rezultând astfel o imagine sugestivă a plantațiilor. Prim-planul (profilul propriu-zis) se
execută cu linii sau tușe mai groase, ascunzând parțial liniile mai subțiri sau tușele mai estompate
ale planurilor secunde.
f. Perspective
Se execută facultativ (desen artistic, de perspectivă) pentru sectoarele cele mai importante
ale compoziției.
g. Plan general colorat
Planșa de prezentare este o reproducere a planului general, la aceeași scară. Grafica se
va simplifica, pentru a nu incomoda așternerea culorilor (nu se mai simbolizează conținutul
rabatelor de flori sau trandafiri, nu se desenează vizibil curbele de nivel ș.a.).
Colorarea se face sub îndrumarea cadrului didactic, folosind următoarele culori
convenționale:
■ verde deschis, cu tentă ușor gălbuie - gazon
■ verde închis - arbori foioși, garduri vii
■ verde-albăstmi - conifere
■ verde - arbuști
■ roșu - rabate și pete de trandafiri
■ portocaliu deschis - rabate și pete de flori
■ albastru deschis - ape
■ bej - alei cu pietriș
■ gălbui- bej - nisip (nisipar, plajă cu nisip)
■ cărămiziu sau violaceu - teren de sport cu zgură.
Clădirile, dalajele, suprafețele asfaltate și betonate se lasă necolorate.
Conținutul proiectului de diplomă
Proiectul de diplomă la specialitatea arhitectura peisajului se referă la diferite tipuri de spații
verzi, depășind 2 ha in suprafață.
Temele de proiectare au la bază situații concrete din diferite localități ale țării: proiectele se
execută fie în cadrul unor lucrări pe bază de contract între beneficiar și unitatea de învățământ
superior, fie pe bază de convenție.
Lucrarea de diplomă are caracterul unui proiect tehnic pentru spații verzi.
Conținutul proiectului de diplomă este asemănător cu cel al proiectului de an, cu
următoarele mențiuni și piese suplimentare:
■ întocmirea documentației privind terenul se face în urma studierii condițiilor concrete, a
culegerii tuturor datelor necesare (după indicațiile din cursul tipărit);
■ pe lângă piesele scrise menționate pentru proiectul de an se întocmesc în plus:

87
- lista de materiale
- descrierea modului de execuție pe teren a proiectului (asemănător caietelor de sarcini)
■ in evaluarea generală vor fi incluse si amenajarea aleilor de parc și a terenurilor de joc pentru
copii, de asemenea costul obiectelor de joc pentru copii.
Piesele desenate ale unui proiect de diplomă simt mai numeroase (mai multe detalii și
secțiuni, perspective).

88
NORME ȘI INDICATORI
Bilanț teritorial informativ pentru un scuar

Destinația suprafețelor % % din suprafața totală


Plantații din care: 65 - 80
a. arbori 30 - 40
b. arbuști 30 - 40
c. gazon 20-25
d. flori 5 - 10

Alei și terenuri 20 - 30

Bilanț teritorial informativ al unei grădini


Destinația suprafețelor % % din suprafața totală
Plantații și ape, din care: 75 - 80
a. arbori 20-30
b. arbuști 10- 15
c. gazon 50 - 60
d. flori 8 - 12
e 3-5
Terenuri mari și mici, cu diferite
6-8
destinații
Drumuri 8 -12
Chioșcuri, pavilioane, bănci 2-4

Bilanț teritorial informativ al unui parc


Destinația suprafețelor % % din suprafața totală
Plantații și ape. din care: 80
a. arbori 30-40
b. arbuști 10-20
c. sazon 40 - 50
1
d. flori 5 - 10
e. ape 5-7
Terenuri mari și mici, cu 8
diferite destinații
Drumuri 10
Chioșcuri, pavilioane, etc. 2

89
Bilanț teritorial informativ pentru fâșii plantate pe străzi
Destinația suprafețelor % din suprafața totală
Alei pentru pietoni și spații libere 25 - 30
Arbori 30 - 40
Arbuști 20-25
Gazon 10-20
Flori 2-5

Date orientative pentru cantitățile de puieți necesare diferitelor categorii de plantații


Arbori talie Arbuști talie
Arbori și arbuști
Categoria plantației mare mare
talie mică puieți/ha
puieți/ha puieți/ha
Parcuri 400-600 1000-1200 1500-1800
Grădini 350-500 1000-1500 1000-1500
Scuaruri 100-200 500-700 1000-1500
Spații plantate pentru copii 300-400 800-1000 1500-1800
Parcuri sportive 200-400 700-800 1500-1800
Plantații pe lângă instituțiile publice 300-400 1000-1200 1000-1500
Plantații în incinta întreprinderilor 200-300 700- 800 1500-1800
Plantarii în ansamblul de locuințe
J 5
300-400 500- 800 1000-1500
Plantații de protecție sanitară - - 6000-7000
Plantații antiincendiare - - 7000-9000
Plantații în cimitire 300-400 1200-1500 1800-2000

Fâșii plantate pe străzi 200-400 200- 800 2000-4000

90
.Arbori pe un rând si fâșie de
arbuști pe 2 rânduri

Arbori pe 2 rânduri si fâșie de


arbuști pe 2 rânduri

91
B. PLANTAȚII IN SCUARURI, GRĂDINI, PARCURI
Distanțe de plantare
Categoria de plante egrupuri
plantare (m) garduri vii
masive aliniamente
foioase rășinoase foioaseurirășinoase
vii
Arbori de talia I 4-8 5 -15 3 -10 3 -10 0.5 -0.7 0.5 -0.7
Arbori de talia II și III 2 -6 3 -10 2 -6 5 -6 0.3-0.5 0.3-0.5
Arbuști de talie mare 1 -1,5 2 -6 1 -1.5 3 -5 0.3
Arbuști de talie mică 0.7 -1 1 -3 1.5 -3 1.5 -4 0.15 -2

Densități de plantare pentru decorațiuni florale


Categoria de plante Nr. plante/mp
Trandafiri polyantha pitici 4
Trandafiri polyantha si floribunda de talie medie 2,5 - 3
Plante perene de talie mica 12 - 15
Plante perene de talie medie 8 - 10
Plante perene de talie mare 3-5
Plante anuale si bienale de talie mica 25-40
Plante anuale de talie medie 10- 12

Distanțe limită pentru plantații față de construcții și echipamente tehnico-edilitare


Spații libere până la trunchiul arborilor și
Elementele străzii arbuștilor - m
arbori arbuști
Construcții subterane:
- conducte de gaze, țevi de termoficare 2 1.5
- cabluri electrice 2 1,5
- țevi de alimentare cu apă și tuburi de
canalizare 2 -
Clădiri, garduri, drumuri:
- clădiri de partea ferestrelor 5 1,5
- clădiri de partea pereților fără ferestre 2 1,5
- Împrejmuiri pline, cu înălțimea peste 2 m 2 1
- împrejmuiri de grădină, cu grilaje și pline,
1 0.5
cu înălțimea până la 2 m
- borduri ale drumurilor de transport 1 0.5
- borduri ale trotuarelor și drumurilor de
0,75 0,4
grădină
- piloni și stâlpi tară instalații subterane de
1 0.5
cabluri electrice

Distanța dintre arbori și conductorii electrici


Conductori electrici aerieni sub Distanța de la fire până la coroana arborilor - m
tensiune în sus în lateral
Peste 220 V 2 5
Până la 220 V (fire neizolate) 7 3
Până la 220 V (fire izolate) 0.5 1

92

S-ar putea să vă placă și