Sunteți pe pagina 1din 3

O lacrimă la crucea lor

Program dedicat Zilei eroilor

Eroii nu ne părăsesc nicicand Ei au căzut cu faţa la duşmani,


Li se aud profunzi prin secoli pașii. Dar nu sunt morţi, căci inima lor bate
Noi trecem toți, dar ei rămân vibrând De dincolo de moarte şi de ani ,
Mereu contemporani cu toți urmașii. De-a pururi pentru noi şi libertate.

Căci harta patriei e vatra lor Ei au căzut luptând pentru cei mulţi,
Cu piscuri, fluvii, șesuri și dumbravă; Pentru cei goi şi pentru cei desculţi.
Ei sunt trecut, present și viitor, Zid au făcut din trupurile lor,
Baladă și istorie și slavă. Pentru dreptatea noastră-a tuturor.

Eroii noștri-s aur sufletesc Pământ al ţării, tărâm de epopee!


Și aripi scumpe înălțării noastre – Vibrezi în inimile noastre toate.
Pe cerul țării, iată-i strălucesc Stropită-ţi este sfânta libertate
În chip de astre, cu viața lor de astre. Cu sângele eroilor fierbinte.

Ei au trecut prin ample epopee Hrisoavele cuvântă pentru noi,


Și trupul viu și l-au făcut din raze. Ne este plin trecutul de eroi.
Ei azi sunt sentimente și idei, Strămoşii se năşteau, trăiau, mureau
Pe marea vremii – faruri luminoase! Ştiind că toţi un drept la soare au.

Să-i învelim a doua oară-n steag Sub iarba ce-a crescut pe dâmburi de
Și steaguri să le punem pe morminte, morminte,
În fiecare an și-n orice prag În mrejele uitării, zac mii de oseminte,
Al timpului spre înainte! A celor ce-au căzut pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloanţe şi bombe cu văpaie.
Eroii n-au mai apucat să plângă
S-au închinat cu mâna stângă Cu vuietul pe buze şi sânge prin tranşei,
In dreapta-şi ţineau dragostea de ţară Ei au murit la Oarba, pe Someş, la Carei,
Au apucat doar să se-nchine şi să moară. Să-şi apere menirea şi scumpa noastră glie,
Să-şi re-ntregească ţara.
Azi trupul lor ascuns pe sub pământ
Este-n istorie Cuvânt «O… Dulce Românie!»
De rugăciune şi iubire pentru ţară. Ai fost mereu râvnită de Est şi din Apus,
Ei au ştiut doar să se-nchine şi să moară.. De marile imperii ce biruri ţi-au impus.
La buciumul ce sună şi astăzi din Carpaţi,
Cu gândul la copii şi la părinţi Românii-şi iau aminte de marii lor bărbaţi,
Au murmurat Cuvântul către sfinţi,
Simţind că nu e rană să te doară De Mircea şi de Ştefan, de marele Mihai,
Mai tare decât dragostea de ţară. De cei ce dorm în pace pe românescul plai.

Vin acum, la rândul vostru să v-aduc o


Eroii noştri dorm cuminţi închinare.
Cu gândul la copii şi la părinţi. Vin cu inima creștină și cu sufletul mai tare,
Simţind mai tare dragostea de ţară, Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în
Au apucat doar să se-nchine şi să moară. față,
Voi nepăsători de moarte, disprețuitori de Asa ne spuse-n graiul sau
viață, Sergentul Matraguna,
Ce-ati probat cu-avântul vostru lumei pusă Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,
in mirare Ne-am dus cu voie buna.
Că din vultur, vultur naște, din stejar, stejar
răsare! Trei zile-n urma am razbit
Prin Dunarea umflata,
*Deschideţi-vă cronici ale fiinţei noastre! Si nu departe-am tabarât
Veniţi măreţe umbre din marele trecut! De Plevna blestemata.
Şi spuneţi cum trecură prin lupte lungi şi În fata noastra se-nalta
aspre, A Grivitei reduta,
Şi cum atâtea toate prin timp s-au petrecut. Balaur crunt ce-ameninta
Cu gheara-i nevazuta.
Peneș Curcanul
de Vasile Alecsandri Si tunuri sute bubuiau...
Se clatina pamântul!
Plecat-am noua din Vaslui, Si mii de bombe vâjâiau
Si cu sergentul, zece, Trecând în zbor ca vântul.
Si nu-i era, zau, nimanui
În piept inima rece. Veni si ziua de asalt,
Voiosi ca soimul cel usor Cea zi de sânge udă!
Ce zboara de pe munte, Părea tot omul mai înalt
Aveam chiar pene la picior, Față cu moartea crudă.
S-aveam si pene-n frunte.
Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum,
Toti dorobanti, toti caciulari, Prin mii de baionete,
Români de vita veche, Urcam, luptam... iata-ne-acum
Purtând opinci, suman, itari Sus, sus, la parapete.
Si cusma pe-o ureche. "Allah! Allah!" turcii racnesc,
Ne dase nume de Curcani Sarind pe noi o suta.
Un hâtru bun de glume, Noi punem steagul românesc
Noi am schimbat lânga Balcani Pe crâncena reduta.
Porecla în renume!
Ura! maret se-nalta-n vânt
Din câmp, de-acasa, de la plug Stindardul României!
Plecat-am asta-vara Noi însa zacem la pamânt,
Ca sa scapam de turci, de jug Cazuti prada urgiei!
Sarmana, scumpa tara.

Să ne amintim de acei copii minunaţi ai neamului, care şi-au pus curajul la temelia
neamului  românesc. Care, în loc să se ocupe cu activităţile potrivite vârstei lor fragede, s-au
jertfit pe altarul patriei!
Nume ca Măriuca Zaharia Ion, Steliana Axente, Nicuşor Stârc zis Boabă, Marin Lungu,
cel mai tânăr caporal al armatei române şi alţii a căror nume nu se cunosc, dar care au luptat
pentru libertatea neamului …
Şi s-au transformat în îngeri în pleiada sfinţilor martiri ai neamului!

 Fragmente din Măriuca de Călin Gruia

“La un cot de drum zari nucul. Era cel mai inalt copac din tot satul. Fara sa vrea se gandi ca nici
intr-un an nu rodise atata. Deodata auzi glasul Mariucai. Nu pricepea ce spune. Dar striga. Ce se
intamplase oare?! Deslusi apoi limpede glasul fetei:
- Lungiti tragerea! Ai nostri ataca! Lungiti tragerea!
Si iar glasul Mariucai:
- Bineee! Bineee!
Fruntea batranului se imbrobona de sudoare. Si iar izbucni glasul fetei:
- Mai la stanga, mult mai la stanga… Bineee! Bineee!
Deodata, coroana nucului se umplu de flacari si o bubuitura cutremura ferestrele caselor.
Bunicul simtea ca se-nabusa, ca i-a venit ceasul din urma.
Cand intra in ograda vazu nucul sfartecat in doua. Pe o creanga mare, aplecata la pamant,
statea nemiscata Mariuca. Ca pe un pat de frunze si ramuri. O lua repede in brate si o striga pe
nume. Dar fata nu-I raspunse. Batranul ramase neclintit in mijlocul ograzii.
Lumea se sfarsea.
Trebuia sa cada soarele.
Nu mai erau cuvinte!
Abia catre apusul zilei se despietri o parte din inima lui si atunci I se paru ca dealurile,
copacii, vaile, casele, pasarile, fantanile, cararile, ulitele satului, pamantul, cerul o striga in
felurite glasuri pe Mariuca. Si ea le raspunde:
- Sunt aici… Sunt aici… “

Întru cinstirea lor,  la Mărăşeşti, s-a ridicat un mausoleu unde eroii căzuţi pe altarul patriei
îşi dorm somnul de veci. Aici vom găsi la loc de cinste osemintele  fetiţei erou Măriuca Ion
Zaharia.

N-au murit la Plevna în zadar Luati aminte, noi nu suntem morti!


Stăbunii din legende şi poveşti.
O dovedesc prea clar Cum stam noi jertfa lânga Dumnezeu,
Cuvintele: sunt , eşti Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
N-au murit în zadar Ca este pe pamânt o Românie.
părinţii părinţilor noştri
la Mărăşeşti. Si daca neamul plânge în nevoi,
O dovedeşte prea clar vorba pe care-o zic: Noi stam de veghe sus necontenit
sunt , eşti. Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit !
În Tatra n.au murit în zadar
părinţii noştri cei tineri, cereşti. Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
Iată-ne rostim cu mândrie şi S-avem stindard în faţă, cuvântul lui
clar:sunt, eşti! Cristos?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
“Cei ce cazut-au pentru tara Şi să dispară, veşnic, ura şi duşmănia?
Pe lanul campului bogat
Jertfind o-ntreaga primavera O, Doamne, fie-ţi milă şi fă din noapte zi
Nu au murit, ci-au inviat!” Şi scutură-i din ceruri, până se vor trezi,
Pe cei bolnavi la minte, că nu mai simt ce
Noi stam si astazi straja-ndelungata, doare.
Sus, sus, la ale vesniciei porti Dreptate! Libertate! Fă pace-intre popoare!
Sa aducem iarasi jertfa ne’ntinata,