O lacrimă la crucea lor
Program dedicat Zilei eroilor
Eroii nu ne părăsesc nicicand
Li se aud profunzi prin secoli pașii.
Noi trecem toți, dar ei rămân vibrând
Mereu contemporani cu toți urmașii.
Căci harta patriei e vatra lor
Cu piscuri, fluvii, șesuri și dumbravă;
Ei sunt trecut, present și viitor,
Baladă și istorie și slavă.
Eroii noștri-s aur sufletesc
Și aripi scumpe înălțării noastre –
Pe cerul țării, iată-i strălucesc
În chip de astre, cu viața lor de astre.
Ei au trecut prin ample epopee
Și trupul viu și l-au făcut din raze.
Ei azi sunt sentimente și idei,
Pe marea vremii – faruri luminoase!
Să-i învelim a doua oară-n steag
Și steaguri să le punem pe morminte,
În fiecare an și-n orice prag
Al timpului spre înainte!
Eroii n-au mai apucat să plângă
S-au închinat cu mâna stângă
In dreapta-şi ţineau dragostea de ţară
Au apucat doar să se-nchine şi să moară.
Azi trupul lor ascuns pe sub pământ
Este-n istorie Cuvânt
De rugăciune şi iubire pentru ţară.
Ei au ştiut doar să se-nchine şi să moară..
Cu gândul la copii şi la părinţi
Au murmurat Cuvântul către sfinţi,
Simţind că nu e rană să te doară
Mai tare decât dragostea de ţară.
Eroii noştri dorm cuminţi
Cu gândul la copii şi la părinţi.
Simţind mai tare dragostea de ţară,
Au apucat doar să se-nchine şi să moară.
Ei au căzut cu faţa la duşmani,
Dar nu sunt morţi, căci inima lor bate
De dincolo de moarte şi de ani ,
De-a pururi pentru noi şi libertate.
Ei au căzut luptând pentru cei mulţi,
Pentru cei goi şi pentru cei desculţi.
Zid au făcut din trupurile lor,
Pentru dreptatea noastră-a tuturor.
Pământ al ţării, tărâm de epopee!
Vibrezi în inimile noastre toate.
Stropită-ţi este sfânta libertate
Cu sângele eroilor fierbinte.
Hrisoavele cuvântă pentru noi,
Ne este plin trecutul de eroi.
Strămoşii se năşteau, trăiau, mureau
Ştiind că toţi un drept la soare au.
Sub iarba ce-a crescut pe dâmburi de
morminte,
În mrejele uitării, zac mii de oseminte,
A celor ce-au căzut pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloanţe şi bombe cu văpaie.
Cu vuietul pe buze şi sânge prin tranşei,
Ei au murit la Oarba, pe Someş, la Carei,
Să-şi apere menirea şi scumpa noastră glie,
Să-şi re-ntregească ţara.
«O… Dulce Românie!»
Ai fost mereu râvnită de Est şi din Apus,
De marile imperii ce biruri ţi-au impus.
La buciumul ce sună şi astăzi din Carpaţi,
Românii-şi iau aminte de marii lor bărbaţi,
De Mircea şi de Ştefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Vin acum, la rândul vostru să v-aduc o
închinare.
Vin cu inima creștină și cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în
față,
Voi nepăsători de moarte, disprețuitori de Asa ne spuse-n graiul sau
viață, Sergentul Matraguna,
Ce-ati probat cu-avântul vostru lumei pusă Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,
in mirare Ne-am dus cu voie buna.
Că din vultur, vultur naște, din stejar, stejar
răsare! Trei zile-n urma am razbit
Prin Dunarea umflata,
*Deschideţi-vă cronici ale fiinţei noastre! Si nu departe-am tabarât
Veniţi măreţe umbre din marele trecut! De Plevna blestemata.
Şi spuneţi cum trecură prin lupte lungi şi În fata noastra se-nalta
aspre, A Grivitei reduta,
Şi cum atâtea toate prin timp s-au petrecut. Balaur crunt ce-ameninta
Cu gheara-i nevazuta.
Peneș Curcanul
de Vasile Alecsandri Si tunuri sute bubuiau...
Se clatina pamântul!
Plecat-am noua din Vaslui, Si mii de bombe vâjâiau
Si cu sergentul, zece, Trecând în zbor ca vântul.
Si nu-i era, zau, nimanui
În piept inima rece. Veni si ziua de asalt,
Voiosi ca soimul cel usor Cea zi de sânge udă!
Ce zboara de pe munte, Părea tot omul mai înalt
Aveam chiar pene la picior, Față cu moartea crudă.
S-aveam si pene-n frunte.
Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum,
Toti dorobanti, toti caciulari, Prin mii de baionete,
Români de vita veche, Urcam, luptam... iata-ne-acum
Purtând opinci, suman, itari Sus, sus, la parapete.
Si cusma pe-o ureche. "Allah! Allah!" turcii racnesc,
Ne dase nume de Curcani Sarind pe noi o suta.
Un hâtru bun de glume, Noi punem steagul românesc
Noi am schimbat lânga Balcani Pe crâncena reduta.
Porecla în renume!
Ura! maret se-nalta-n vânt
Din câmp, de-acasa, de la plug Stindardul României!
Plecat-am asta-vara Noi însa zacem la pamânt,
Ca sa scapam de turci, de jug Cazuti prada urgiei!
Sarmana, scumpa tara.

Să ne amintim de acei copii minunaţi ai neamului, care şi-au pus curajul la temelia
neamului  românesc. Care, în loc să se ocupe cu activităţile potrivite vârstei lor fragede, s-au
jertfit pe altarul patriei!
Nume ca Măriuca Zaharia Ion, Steliana Axente, Nicuşor Stârc zis Boabă, Marin Lungu,
cel mai tânăr caporal al armatei române şi alţii a căror nume nu se cunosc, dar care au luptat
pentru libertatea neamului …
Şi s-au transformat în îngeri în pleiada sfinţilor martiri ai neamului!

 Fragmente din Măriuca de Călin Gruia

“La un cot de drum zari nucul. Era cel mai inalt copac din tot satul. Fara sa vrea se gandi ca nici
intr-un an nu rodise atata. Deodata auzi glasul Mariucai. Nu pricepea ce spune. Dar striga. Ce se
intamplase oare?! Deslusi apoi limpede glasul fetei:
- Lungiti tragerea! Ai nostri ataca! Lungiti tragerea!
Si iar glasul Mariucai:
- Bineee! Bineee!
Fruntea batranului se imbrobona de sudoare. Si iar izbucni glasul fetei:
- Mai la stanga, mult mai la stanga… Bineee! Bineee!
Deodata, coroana nucului se umplu de flacari si o bubuitura cutremura ferestrele caselor.
Bunicul simtea ca se-nabusa, ca i-a venit ceasul din urma.
Cand intra in ograda vazu nucul sfartecat in doua. Pe o creanga mare, aplecata la pamant,
statea nemiscata Mariuca. Ca pe un pat de frunze si ramuri. O lua repede in brate si o striga pe
nume. Dar fata nu-I raspunse. Batranul ramase neclintit in mijlocul ograzii.
Lumea se sfarsea.
Trebuia sa cada soarele.
Nu mai erau cuvinte!
Abia catre apusul zilei se despietri o parte din inima lui si atunci I se paru ca dealurile,
copacii, vaile, casele, pasarile, fantanile, cararile, ulitele satului, pamantul, cerul o striga in
felurite glasuri pe Mariuca. Si ea le raspunde:
- Sunt aici… Sunt aici… “

Întru cinstirea lor,  la Mărăşeşti, s-a ridicat un mausoleu unde eroii căzuţi pe altarul patriei
îşi dorm somnul de veci. Aici vom găsi la loc de cinste osemintele  fetiţei erou Măriuca Ion
Zaharia.

N-au murit la Plevna în zadar Luati aminte, noi nu suntem morti!

Stăbunii din legende şi poveşti.
O dovedesc prea clar
Cuvintele: sunt , eşti
N-au murit în zadar
părinţii părinţilor noştri
la Mărăşeşti.
O dovedeşte prea clar vorba pe care-o zic:
sunt , eşti.
În Tatra n.au murit în zadar
părinţii noştri cei tineri, cereşti.
Iată-ne rostim cu mândrie şi
clar:sunt, eşti!
“Cei ce cazut-au pentru tara
Pe lanul campului bogat
Jertfind o-ntreaga primavera
Nu au murit, ci-au inviat!”
Noi stam si astazi straja-ndelungata,
Sus, sus, la ale vesniciei porti
Sa aducem iarasi jertfa ne’ntinata,
Cum stam noi jertfa lânga Dumnezeu,
Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Ca este pe pamânt o Românie.
Si daca neamul plânge în nevoi,
Noi stam de veghe sus necontenit
Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit !
Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
S-avem stindard în faţă, cuvântul lui
Cristos?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
Şi să dispară, veşnic, ura şi duşmănia?
O, Doamne, fie-ţi milă şi fă din noapte zi
Şi scutură-i din ceruri, până se vor trezi,
Pe cei bolnavi la minte, că nu mai simt ce
doare.
Dreptate! Libertate! Fă pace-intre popoare!