Perioada interbelica (1919-1939) este perioada dintre cele doua razboaie mondiale, o perioada

de efervescenta culturala pe teritoriul Romaniei cand se desfasurau doua curente literare: modernismul
promovat de criticul literar Eugen Lovinescu prin revista si la cenaclul "Sburatorul" si traditionalismul
promovat de Nechifor Crainic prin revista "Convorbiri literare". Modernismul cuprinde toate curentele
de avangarda: expresionims, dadaism, constructivism etc. Acesta a aparut pentru prima data in Franta la
sfarsitul secolului al XIX-lea. Poezia modernista "Flori de mucigai" este o arta poetica scrisa de Tudor
Arghezi si publicata in volumul omonim in 1931. Arta poetica argheziana apartine modernismului prin
conditia umana dramatica si structura specifica modernista.

Poezia lui Arghezi a fost scrisa intre 1918 si 1919 in perioada in care a fost inchis la penitenciarul
Vacaresti impreuna cu alti 11 scriitori.

Titlul poeziei este imprumutat de Arghezi de la Charles Baudelaire a carei opera, "Florile raului"
reprezinta inspiratia autorului. Arghezi, insa, inlocuieste termenul etic "raul" cu termenul estetic
mucigaiul. Metafora oximoron "flori de mucigai" imbina frumusetea florilor cu estetica uratului
reprezentata de mucigaiul ce este ca un filtru al banalului.

Tema centrala poeziei este cunoasterea, eul poetic aflandu-se intr-un spatiu inchis si condamnat
la creatie, insa fiinta poetica nu poate creea intr-o univers etans.

Structura poeziei este specifica modernismului. Aceasta are 2 strofe de masuri inegale: prima are
16 versuri, iar cea de a doua este un catren. Desi Arghezi renunta la structura clasica, el nu renunta
complet si la rima, totodata adopta tehinica ingambamentului prin care ideea unui vers este continuata
in urmatoarea.

Prima strofa contine crezul artistic arghezian potrivit caruia poetul nu poate creea intr-un spatiu
carceral. Mentionarea celor 3 evanghelisti (Luca, Marcu si Ioan) este un semn al abandonarii de
divinitate, iar uitarea lui Matei este intentionata intrucat simbolul acestuia este ingerul. Epitetul
metaforic "de sete de groapa" inseamna aparinerea la teluric a fiintei poetice, iar metafora "stihurile de
acum" sugereaza transformarea stihurilor in flori. De asemnea, prima strofa, insinueaza ideea ca " arta
este rod al suferintei" iar poetul este damnat la creeare si condamna fiinta divina pentru abandonarea
lui.

A doua strofa cuprinde ultimele 4 versuri in care fiinta poetica isi continua activitatea poetica, fila
devenind "tencuiala", iar stiloul "ghiara". Versurile "ma durea mana ca o ghiara/ si m-am silit sa scriu cu
unghia de la mana stanga" semnifica furia asupra fiintei divine. "Unghia ingereasca" si "unghia de la
mana stanga" se afla in opozitie si sugereaza antiteza Dumnezeu-diavol.

Simetria incipit-final, alt principiu modernist este prezent in poezie prin conditia fiintei poetice
damnate la creatie si abandonarea de divinitate.

Asadar, poezia "flori de mucigai" de Tudor Arghezi este o arta poetica modernista in care eul
poetic isi prezinta conceptia asupra rolul creatiei si al creatorului in univers si totodata isi exprima
sentimentele melancolice asupra conditiei fiintei poetice.