ANEMIA

2.1. PREZENTAREA GENERALĂ A ANEMIEI

Ţesutul eritrocitar este o unitate morfofuncţională formată dintr-o parte

fixă, în măduva osoasă şi o parte circulanta in sânge.
In mod normal în sânge se găsesc:
 la bărbatul adult: 4,5 - 5,5 milioane eritrocite / mm3
 la femei: 4,2 - 5,0 milioane eritrocite / mm3
 la copii: 4,5 - 5,1 milioane eritrocite / mm3
Valoarea constantă a eritrocitelor se realizează prin echilibrul a două
procese opuse, producerea şi distrugerea lor.
Producerea eritrocitelor se realizează în măduva osoasă roşie pornind de la
celula reticulară nediferenţiată (hemocitoblastul) din care derivă şi leucocitele
granulare si trombocitele.
Hemocitoblastul suferă procese de divizare şi de diferenţiere rezultând
celulele cap de serie, acestea la rândul lor suferă procese de maturare specifice,
evoluând spre elementele sanguine mature care circulă în sânge.
Pentru sinteza hemoglobinei şi formarea eritrocitelor sunt necesare:
proteine, fier, factori de maturare.
Reglarea producerii eritrocitelor în funcţie de nevoile organismului este
rezultatul unor mecanisme complexe care sunt influenţate de concentraţia
oxigenului în sânge şi de eritropoietină.
In măduva hematoformatoare, în mod normal se produc circa 3 milioane
eritrocite pe secundă. Ea poate realiza, la nevoie, valori de circa 7 ori mai mari.
Distrugerea eritrocitelor se realizează tot în ţesutul reticular. Media de viaţă
a unui eritrocit este de 120 de zile. Zilnic dispar circa 0,83 din totalul eritrocitelor,
echivalentul a 50 ml sânge.
Tulburările patologice ale seriei eritrocitare sunt grupate în două mari

1
categorii:
 anemii
 poliglobulii
Anemia este produsă de scăderea numărului de globule roşii sau a
încărcării lor cu hemoglobina. Ca urmare scade cantitatea de oxigen pe care o
transportă sângele în ţesuturi şi se produc tulburări generale (paliditate,slăbiciune
generală, adinamie)
Există anemie atunci când scade numărul eritrocitelor sub limita normală:
 la bărbaţi având sub 4 milioane eritrocite / mm 3 sânge şi sub 14 %
hemoglobina
 la femei sub 4 milioane eritrocite / mm3 sânge şi sub 12 % hemoglobina.
Anemia este definită prin scăderea concentraţiei hemoglobinei (Hb) sub
valorile normale acceptate, pentru un individ de o anumită vârstă sau sex. Valorile
normale pentru concentraţia hemoglobinei sunt redate în tabelul de mai jos:
Valorile normale ale hemoglobinei
Hemoglobina g/dl
Sânge cordon ombilical 13,5-20,5
Prima zi de viată 15,0-23,5
Copii 6 luni — 6 ani 11,0-14,5
Copii 6 ani- 14 ani 12,0-15,5
Adulţi bărbaţi 13,0-17,0
Adulţi femei 12,0-15,5
Femei gravide 11,0-14,0

Hemoglobina unui individ cu anemie poate menţine aparent în limite

normale, deşi în realitate este redusă cantitativ datorită unei afecţiuni. Mai
precis, o concentraţie normală a hemoglobinei nu exclude în mod obligatoriu o
afectare a eritropoezei.
Există două situaţii patologice în care hemoglobina este în limite normale:
 scurtarea duratei de viaţă a hematiilor într-o anemie hemolitică,
paralela cu o eritropoeză accelerată de 6-8 ori, care compensează scăderea
Hb;

2
  hemoconcentraţie prin deshidratare, care maschează valorile scăzute ale
Hb.
La indivizii sănătoşi există o strânsă corelaţie între hemoglobina, numărul
de hematii şi hematocrit. Numărul de hematii variază între 4,5 - 5,8 x 1012/1 la
bărbaţi şi 4,1 - 5,2 x 1012/1 la femei.
Valoarea hematocritului variază la bărbaţi între 40 - 51 % şi la femei între
36- 46% .
Anemia constituie o manifestare a unei afecţiuni ascunse. Ea nu este o
boală propriu-zisă.
Simptomele datorate anemiei sunt în funcţie de valorile Hb, de modul de
instalare a anemiei, de vârsta pacientului şi de rezervele cardiovasculare.
Semnele fizice sunt reprezentate de :
 creşterea gresiunii pulsului
 sufluri cardiace de anemie
 semne de insuficienţă cardiacă congestivă
 ocazional, ar putea cauza o modificare moderată a funcţiei renale, cu
proteinurie, precum şi o stare subfebrilă.
La adulţii sănătoşi, există o stare de echilibru a hematiilor nou formate din
măduva osoasă în circulaţie şi rata de îndepărtare a hematiilor îmbătrânite din
circulaţie de către sistemul monocit-macrofag.
Sunt posibile variate mecanisme care ar putea conduce la anemie, şi anume:
 pierderea de sânge
 scăderea duratei de viaţă a hematiei (anemie hemolitică):
o defecte congenitale (sferocitoză ereditară, siclemia,
hemoglobinopatia)
o defecte dobândite (malaria, unele medicamente)
 reducerea ratei de formare a eritrocitelor:
o anomalii în formarea hemoglobinei
o anomalii în funcţiile eritroblastului

3
 o reţinerea şi distrugerea hematiilor într-o splină mărită de
volum
o creşterea volumului plasmatic (splenomegalie, sarcină)
Poliglobulia este produsa de creşterea numărului de eritrocite.
Se deosebesc poliglobulii simptomatice si poliglobulii primare, care se
datorează unor cauze cunoscute.
Unele sunt fiziologice: eritrocitoza nou-născutului, poliglobulia care
apare la oamenii care trăiesc la altitudine.
Altele sunt patologice si apar in bolile cardiace congenitale(cu trecerea
sangelui din cordul drept in cel stang) in insuficienta cardiaca cronica, bolile
pulmonare cronice cu insuficienta respiratorie.

4
 2.2. CLASIFICARE ANEMIILOR
Clasificarea anemiilor constituie o problemă dificilă datorită complexităţii
factorilor clinici, morfologici, etiopatogeni şi de cinetică celulară.
Astăzi se acceptă existenţa următoarelor modalităţi de clasificare:
A. clasificarea clinică
B. clasificarea morfologică
C. clasificarea eritrokinetică
D. clasificarea etiopatogenică

A. Clasificarea clinică
Anamneză,repetată şi minuţioasă, alături de un examen complet şi corect
efectuat, constituie punctul de plecare al clasificării clinice. Aceste date permit
încadrarea anemiei bolnavului într-o formă uşoară, medie sau severă, dar
confirmarea gradului de anemie se face numai în funcţie de valorile
hemoglobinei şi hematocritului:
Anemie uşoară: Hb - 11 - 8 g/dl, Ht =39- 30 %
Anemie medie: Hb = 8 - 6 g/dl, Ht = 30-22%
Anemie severă: Hb = 6 - 2 g/dl, Ht = 22 - 10 %

B. Clasificarea morfologică
Astăzi, pentru clasificarea morfologică a anemiilor se completează
examinarea frotiului de sânge periferic cu determinarea volumului eritrocitar
mediu (VEM).

Cele trei tipuri morfologice de anemii şi cauzele care le pot genera sunt
expuse în tabelul de mai jos:

5
 Tipul anemiei Volumul Cauzele
mediu eritrocitar
Microcitară şi Mic Deficienţă de fier,
(VEM)
hipocromă sau numai sindroamele talasemice, bolile
Normocitară şi
microcitară Normal Anemia posthemoragică,
cronice
normocromă anemii hemolitice, anemiile
Macrocitară Mare Alcoolism, deficienţă de
leucoeritroblastice
acid folic şi vitamina Bl2

C. Clasificarea eritrokinetică
Se bazează pe numărul de reticulocite şi pe aspectul seriei eritroblastice din
măduva osoasă.
Dacă numărul de reticulocite este scăzut, eritropoeza este considerată
ineficientă, fie prin distrucţia intramedulară a seriei roşii (anemia Biermer),
fie prin dislocarea ei (leucemie acută).

D. Clasificarea etiopatogenică
Reprezintă momentul esenţial etapele de diagnostic. Cu ajutorul mijloacelor
paraclinice se pot stabili cauzele şi mecanismele de producere a anemiei.
Anemiile rezultă din dezechilibrul între producerea şi pierderea sau
distrugerea eritrocitelor.
Se pot distinge două mari grupe de anemii cu subgrupe:
a. Anemii prin hipofuncţia măduvei osoase :

6
 1. Diminuarea eritrocitelor datorită:
 deficitului factorilor de maturare: anemii megaloblastice
 alterării hemocitoblaştilor: anemii hipoplazice, anemii aplazice
 înlocuirii măduvei hematogene cu alt ţesut: metaplazii
2. Diminuarea sintezei hemoglobinei datorită:
 deficitului de sinteză a hemoglobinei : anemii hipocrome, anemii
feriprive
 deficitului in sinteza globinei : talasemii
b. Anemii prin pierderea sau distrugerea crescută a eritrocitelor :
1. Anemii hemolitice:
 ereditare
 dobândite
2. Anemii posthemoragice
In anemiile prin hipofuncţia măduvei osoase, caracterizate prin carenţă de
fier sau prin deficit al factorilor de maturare a eritrocitelor se folosesc
medicamente de substituţie, substanţele deficitare.
Toate aceste medicamente fac parte din medicaţia antianemică.

7
 2.3. PREVENIRE

Exista o serie de masuri pentru a preveni si trata anemia feripriva si/sau

nutritionala.
Acestea includ alaturi de tratamentul instituit de medicul specialist, imbunatatirea
alimentatiei, consumul de alimente bogate in fier, acid folic si vitaminele B12 si C si
suplimente de vitamine.
Principalele alimente bogate in fier sunt: faina integrala de grau, faina de soia,
susanul, fasolea, mazarea, fisticul, lintea, semintele de floarea-soarelui, nautul, ovazul,
salata verde, graul incoltit, fructele (proaspete, oleaginoase, uscate), spanacul.
Absorbtia fierului este stimulata de consumul de vitamina C din fructele si
legumele proaspete.
Cerealele integrale consumate la masa de dimineata ajuta atat la reglarea
tranzitului intestinal, cat si la suplimentarea cantitatii de fier necesara organismului.