UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” , GALAȚI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

REFERAT
LA DISCIPLINA : DREPTUL MUNCII ŞI
SECURITĂȚII SOCIALE

TEMA :
CONTRACTUL COLECTIV
DE MUNCĂ
Coordonator științific :
Prof. dr. RĂDUCAN OPREA
Studentă: BORDIANU VALERIA
ANUL IV, GRUPA I, DREPT
 2021

CUPRINS

1. Contractul colectiv de muncă……………..…………………………...pag. 3

1.1. Definiția contractului colectiv de muncă ……………….…......pag. 3
1.2. Caracterele contractului colectiv de muncă ……………..….....pag. 4
2. Importanța contractului colectiv de muncă………….…………………pag. 5
3. Conținutul contractului colectiv de muncă ………..…………………..pag. 6-8
3.1. Durata contractului colectiv de muncă..……………………….pag. 6
3.2. Modul de încheiere a contractului colectiv de muncă ………...pag. 6-7
3.3. Conținutul contractului colectiv de muncă…………………….pag. 7-8
4. Încetarea contractului colectiv de muncă ...……………………………pag. 9

5. Concluzii……………………………………………………………….pag. 10

6. Bibliografie…………………………………………………………….pag. 11

2
 CAPITOLUL I
CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ
1.1. Definiția contractului colectiv de muncă
Constituția europeană, la art. II-88 consacră dreptul de a încheia convenții
colective şi de a recurge la acțiuni colective, şi prevede că lucrătorii şi angajatorii sau
organizațiile lor au dreptul, conform dreptului Uniunii şi al legislaţiilor şi practicilor
naționale, de a negocia şi de a încheia convenții colective la nivelele corespunzătoare
şi de a recurge la acțiuni colective, inclusiv la grevă, în caz de conflicte de interese, în
scopul apărării intereselor lor.

Contractul colectiv de muncă, în temeiul art. 229 alin. 1 din Codul Muncii,
reprezintă “convenția încheiată, în formă scrisă, între angajator sau organizația
patronală, de o parte, şi salariați, reprezentați prin sindicate sau în alt mod prevăzut de
lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă,
salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligații care decurg din raporturile de muncă.1

Potrivit legii, negocierea colectivă este obligatorie, cu excepția cazului in care

angajatorul are încadrați mai puțin de 21 de salariați2.

La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă, părțile

surt egale și libere.

Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,

constituie legea părților, iar clauzele contractelor colective de muncă pot stabili
drepturi şi obligații numai in limitele și în condițiile prevăzute de lege. La încheierea
contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților
au un caracter minimal. Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să
stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de
1
Romulus Gidro, Dreptul muncii, Curs Universitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.333.
2
A se vedea art. 121 din Legea nr.62/2011 – Legea dialogului social, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.
3
muncă aplicabil încheiat la nivel superior, ceea ce impune ca întotdeauna, contractele
individuale de muncă să nu conțină clauze care să stabilească drepturi la niveluri
inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

1.2. Caracterele contractului colectiv de muncă

Din punctuated de vedere al caracterelor sale, contractul colectiv de muncă se
aseamănă cu contractele civile şi cu cele individuale de muncă3.

Caracterele contractului colectiv de muncă incheierea contractului, iar executarea

lor nu depinde de un eveniment incert.

a) Contractul colectiv de muncă este un contract sinalagmatic, întrucât presupune o

reciprocitate de prestații, respectiv atât patronul, cât şi salariații au drepturi şi
obligații proprii.
b) Contractul colectiv de muncă este un contract cu titlul oneros și comutativ,
întrucât părțile realizează, reciproc, anumite prestații în schimbul acelora pe care
s-au obligat să le efectueze în favoarea celeilalte, aceste prestații fiind cunoscute
ab initio, la încheierea contractului, iar executarea lor nu depinde de un eveniment
incert.
c) Contractul colectiv de muncă este un contract care presupune prestații succesive,
în timp, pe întreaga durată a existenței sale.
d) Contractul colectiv de muncă este un contract numit, întrucât corespunde unor
operațiuni juridice determinate și este reglementat de lege.
e) Contractul colectiv de muncă este un contract solemn, forma scrisă fiind impusă
de esența sa şi de lege.
f) Contractul colectiv de muncă reprezintă o excepție de la principiul relativității
efectelor contractului. Potrivit prevederilor4 din Codul civil, “convențiile n-au
efect decât între părțile contractante”. Aceasta presupune că efectele obligatorii
ale contractului privesc numai părțile contractante și nimeni nu poate fi obligat
prin voința altei persoane.
Cu toate acestea, contractul colectiv de muncă își produce efectele atât față de
cel care l-au încheiat, cât şi față de toți salariații din unitățile și patronii la care se
referă.

3
Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul Muncii, vol. , 1978, p. 108.
4
A se vedea art. 1280 din Codul Civil.
4
 CAPITOLUL II
IMPORTANȚA CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ
Prin încheierea contractului colectiv de muncă, dreptul muncii devine un drept
negociat, de origine convențională, creat de patroni și salariați, în funcție de condițiile
economice și sociale, precum și de interesele celor două părți. În concepția
legiuitorului, contractul colectiv de muncă reprezintă forma de exprimare concretă a
normelor juridice de muncă.

Autoritatea publică ( statul ), prin intermediul dreptului, orientează doar acțiunile

şi inițiativele părților în procesul muncii, stabilind anume limite. Raportul dintre părți
şi condițiile de muncă sunt stabilite în urma negocierii , de către părți, prin
intermediul contractului colectiv de muncă.

Clauzele contractelor colective de muncă au valoare normativă, ele compunând un

“drept al muncii" pentru cei care îl încheie.

În țara noastră, dreptul muncii se prezintă sub forma a trei cercuri concentrice:
legea, contractul colectiv de muncă şi contractul individual de muncă. Legea
stabileşte cadrul general al raporturilor de muncă, contractul colectiv, la anumite
niveluri concentrează şi dezvoltă dispozițiile legale, într-un grad mai mare sau mai
mic de generalizare, contractul individual concretizează prevederile contractului
colectiv, de nivelul unității, pentru fiecare salariat în parte5.

Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi

la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă aplicabile, iar
acestea la rândul lor, nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel
inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, încheiate la nivel superior.
5
Alexandru Țiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Țichindelean, Ovidiu Ținca, Tratatul de dreptul
muncii, ed. A V-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p.258.
5
Clauzele tuturor contractelor colective pot fi stabilite numai în limitele și condițiile
prevăzute de lege. Prin intermediul contractului colectiv, se realizează reglementarea
drepturilor şi obligațiilor părților și armonizarea intereselor salariaților și patronilor,
promovarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a
salariaților, prevenirea sau eliminarea conflictelor colective de muncă sau evitarea
declanşării grevelor.

CAPITOLUL III
CONȚINUTUL CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ
1. Durata contractului colectiv de muncă

Potrivit prevederilor art.23 din Legea nr.130/1996, contractuj colectiv se încheie pe

o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei
lucrări determinate.

Aceeași reglementare este prevăzută și în noul Cod al Muncii la art.242.

Deşi legiuitorul nu a prevăzut, se înțelege că astfel de contracte se încheie, de

regulă, la sfârșit de an pentru anul următor, sau la început de an, pentru anul în curs.

Contractul colectiv îşi păstrează valabilitatea înlăuntrul termenului de un an,

indiferent de schimbările ce s-ar produce în organizarea unității și indiferent de
schimbările ce s-ar produce în patrimoniu.

În acelaşi text de lege, se prevede că “ părțile pot hotărî prelungirea aplicării în

continuare a contractului colectiv în condițiile în care a fost încheiat sau în alte
condiții convenite.

2. Modul de încheiere a contractului colectiv de muncă

Prin art. 10 din Legea nr.130/1996, legiuitorul a instituit o normă juridică supletivă
care prevede că încheierea contractelor colective de muncă, nu este obligatorie,
reprezentând o facultate pentru cei doi parteneri sociali. Potrivit acestui text,
“contractele colective de muncă se pot încheia”.

Dacă norma ar fi fost imperativă ar fi prevăzut că astfel de contracte „se încheie"

nu că „se pot încheia" .
6
 Obligativitatea încheierii contractului colectiv de muncă, la nivel de unități, rezidă
totuși din normele juridice existente în alte legi6.

Concluzii privitoare la obligativitatea încheierii contractului colectiv de muncă la

nivel de unități, se desprind din art.3 şi 4 ale Legii 31/1991.

Art.3 alin.2 din Legea societăților comerciale prevede că „durata reducerii timpului
de muncă și nominalizarea personalului care beneficiază de program de muncă sub 8
ore pe zi se stabilese prin negocieri între patron și sindicate sau, după caz, cu
reprezentanții salariaților". Art.4 din aceeaşi lege arată că „personalul de întreținere,
reparații și construcții, precum şi celelalte categorii de salariați, care lucrează întregul
program de lucru în aceleași condiții cu beneficiarii duratei reduse a timpului de
muncă, au același program stabilit, in condițiile prevăzute la art.3". La nivelele
superioare unităților (respectiv la nivelul grupurilor de unități, ramurilor de activitate
precum şi la nivel național) nu au fost adoptate norme juridice obligatorii prin care să
se dispună negocierea unor drepturi „salariale și de personal" ale celor două părți.

Contractul colectiv se încheie în formă scrisă și se semnează din partea

patronatului de reprezentanții legali aleşi, potrivit legii, iar din partea salariaților, de
liderii de sindicat sau de reprezentanții aleşi ai salariaților.

Încheierea contractelor colective de muncă, la toate nivelele, se realizează cu

respectarea obligațiilor ce revin României din Convențiile Organizației Internaționale
a Muncii, convenții la care România a aderat.

3. Conținutul contractului colectiv de muncă

Art.1 din Legea nr.130/1996 cuprinde “clauze privind condițiile de muncă,

salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă". Contractul
colectiv este determinat de esența sa juridică și de rolul său în societate 7, urmărind
promovarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a
salariaților, prevenirea sau limitarea conflictelor de muncă, ori evitarea declanşării
grevelor.

6
Alexandru Țiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Țichindelean, Ovidiu Ținca, op cit., p.260.

7
V.I. Câmpianu, Dreptul muncii, E.D.P., Bucureşti, 1967, p. 65.
7
 Nu pot fi incluse în contractul colectiv, clauze care să conducă la acordarea unor
drepturi salariaților sub nivelul minim prevăzut de legislația muncii în vigoare.

Printre principalele drepturi şi obligații ale părților din contractul colectiv de

muncă ce pot fi cuprinse în aceste convenții, după negocieri colective la nivel de
societăți comerciale, regii autonome, persoane fizice sau persoane juridice, care
folosesc muncă salariată, enumerăm pe cele privitoare la:

a) încheierea, executarea, modificarea, suspendare a și încetarea contractului

individual de muncă;

b) condițiile de muncă, protecția muncii și P.S.I.;

c) salarizarea şi alte drepturi salariale;

d) timpul de muncă şi timpul de odihnă;

e) alte măsuri de protecție și facilități acordate salariaților (preavizare în cadrul

restrângerii de activitate, retehnologizării sau altor cauze, protecția femeilor, în cazul
reducerii de posturi, repartizare de spații de locuit, tratament balnear şi de odihnă
recuperatorie, compensații egale cu diferența dintre salariul de bază şi ajutorul primit
în caz de incapacitate temporară de muncă, accidente de muncă sau în urma
contractării unei boli profesionale decontarea cheltuielilor de transport și al costului
cazării, diurnă de deplasare etc.).

f) formarea profesională (proceduri prin care un salariat dobândeste calificare sau se

perfecționează);

g) obligații, îndatoriri, sancțiuni;

h) litigii de muncă, modalități de conciliere.

Clauzele cuprinse în contracte colective de muncă vor conține drepturi și obligații

reciproce care nu vor depăși limitele legislației muncii în vigoare la data încheierii
acestor convenții și în concordanță cu ordinea de drept8.

8
V.I. Câmpianu, op. cit., p. 65.
8
 CAPITOLUL IV
ÎNCETAREA CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ
Contractul colectiv de muncă încetează în următoarele cazuri :

a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat,

dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia;
b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a unității;
c) prin acordul părților.

Contractul colectiv de muncă poate înceta la reorganizarea persoanei juridice, în

raport cu modalitatea specifică în care are loc reorganizarea.

În situația reorganizării persoanei juridice prin fuzionarea a două sau mai multor
unități, contractele colective încheiate cu acestea se compensează, încetează şi se
încheie un nou cotract colectiv între persoana juridică nou înființată și salariații
acesteia. La încheierea noului contract, se vor menține drepturile și obligațiile
prevăzute în vechile unități dacă părțile convin astfel. In situația divizării unității prin
împărțirea patrimoniului, între mai multe alte unități, încetează contractul colectiv
încheiat la unitatea ce se divizează și se încheie noi contracte între unități nou
înființate și salariați9.

În cazul dizolvării prin desființarea unității încetează și existența contractului

colectiv de muncă, urmând a se încheia un altul între noul patronat și salariați.

Art. 33 (3) din această lege prevede că „încetarea sau suspendarea contractului
colectiv de muncă va fi notificată, în termen de 5 zile, organului la care acesta a fost
depus pentru înregistrare".

9
V.I. Câmpianu, op. cit., p. 65.

9
 Prin „notificare" se înțelege, în sens larg, acțiunea de înștiințare, de anunțare a
organului la care s-a înregistrat contractul colectiv, că acesta şi-a încetat efectele.

CONCLUZII
Contract colectiv de muncă este un contract scris , încheiat prin negocieri
colective pentru angajați de către unul sau mai multe sindicate cu conducerea unei
companii (sau cu o asociație patronală) care reglementează termenii și condițiile
angajaților la locul de muncă.

Aceasta include reglementarea salariilor, beneficiilor și îndatoririlor angajaților și

îndatoririle și responsabilitățile angajatorului sau ale angajatorilor și include adesea
reguli pentru un proces de soluționare a litigiilor. Încheierea contractului colectiv de
muncă este importană mai ales din prisma promovării unor relații de muncă
echitabile.

Mai mult, întocmirea sa, asigură menținerea securiății sociale a salariților, iar
aducerea sa la cunoştința tuturor angajaților contribuie la limitarea conflictelor la
locul de muncă.

Deşi există legislația muncii, reprezentată prin Codul Muncii, aplicarea sa prin
contractele colective de muncă şi, mai apoi, prin contractele individuale de muncă,
promovează pacea socială între angajatori şi salariați.

Întocmirea unui contract colectiv de muncă ajută la menținerea unor rapoarte de

muncă echitabile. Documentul are în vedere drepturile şi îndatoririle angajatorului şi
ale salariaților, iar prin aducerea la cunoştință a acestora, ambelor părți li se
diminuează numărul conflictelor la locul de muncă.

10
 BIBLIOGRAFIE
 Cursuri
1. Alexandru Țiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Țichindelean,
Ovidiu Ținca, Tratatul de dreptul muncii, ed. A V-a, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2011.
2. Romulus Gidro, Dreptul muncii, Curs Universitar, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2013.
3. Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu,
Dreptul Muncii, vol. , 1978.
4. V.I. Câmpianu, Dreptul muncii,E.D.P., Bucureşti, 1967.

 Legislație
1. Codul Civil .
2. Legea nr.62/2011 – Legea dialogului social.

11