Leordean Mihaela Maria

Seria 2 gr 19 an 4

Colangiopancreatografia retrograda endoscopica sau ERCP, cum este adesea cunoscuta, este o
procedura invaziva speciala, utilizata pentru diagnosticul si tratamentul afectiunilor pancreatice si
biliare. Combina tehnica endoscopica si tehnologia imagistica pentru a ajuta medicul gastroenterolog sa
vizualizeze canalele biliare, permitand inclusiv interventia terapeutica in anumite cazuri.
Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică se realizează fie cu sedare conștientă (cel mai
frecvent), fie cu anestezie generală. Medicația standard pentru sedarea conștientă include meperidină
sau fentanil și midazolam. Anestezia generală se realizează cu propofol și este indicată în cazuri ce
implică proceduri mai complexe, la copii sau la pacienții anxioși. Pentru relaxarea duodenului și
facilitarea canulării papilei duodenale se administrează și miorelaxante intravenos precum buscopan.

Atunci cand este realizata de un medic bine pregatit, ERCP este considerata o procedura cu risc
scazut. Cu toate acestea, pot aparea oricand complicatii precum: colangita (inflamatia cailor biliare),
colecistita (inflamatia vezicii biliare), pancreatita (inflamatia pancreasului), infectii, perforatia intestinala
si sangerare. Pacientii supusi unei proceduri ERCP pentru indepartarea calculilor biliari se confrunta cu
un risc mai mare de complicatii decat pacientii supusi interventiei pentru a diagnostica o problema.

ERCP (colangiopancreatografia retrograda endoscopica ) este rareori asociata cu complicatii severe

postprocedura,insa modificarile hormonale din timpul sarcinii promoveaza colelitiaza. Factorii de risc

pentru pancreatita acută post-procedurală sunt:

-Vârsta tânără și sexul feminin

-Pancreatită acută sau durere cu caracter biliar în antecedentele personale patologice

-Disfuncție de sfincter Oddi tip 3

-Canulare dificilă a ampulei Vater

-Litiaza biliară

-Nivel normal al bilirubinei serice

- ductului pancreatic și injectarea substanței de contrast în ductul pancreatic

Periajul intraductal sau biopsierea

Ampulectomi

Pacienții cu terapie anticoagulantă (clopidogrel, aspirină, dabigatran, apixaban, etc.) vor trebui să
oprească medicația inaintea procedurii cu minimum 3 zile.Nu se consumă alimente cu 6-12 ore înainte
de procedură.Profilaxia pancreatitei acute post-procedurale la pacienții cu factori de risc se face cu
antiinflamatoare non-steroidiene (Indometacin) intrarectal. Profilaxia infecțiilor se face cu antibiotice
(ex. Ciprofloxacină 750 mg per os cu o oră înaintea procedurii).

Litiaza veziculară complicată (infecție acută, icter, post episod de pancreatită) are indicație de
intervenție chirurgicală în orice trimestru din sarcină, intervenția putând fi efectuată minim invaziv
(laparoscopic), deoarece beneficiile sunt mai mari decât riscurile mamei cât și al fătului. Perioada optimă
este totuși în trimestrul II (săptămânile 26-28 ale sarcinii), datorită dimensiunilor încă scăzute ale
uterului și riscurilor mai mici asupra fătului. Litiaza veziculară complicată în sarcină, este a doua urgență
chirurgicală (non obstetricală), după cea apendiculară. Sarcina este unul din factorii din risc de apariție a
sludge-ului (noroiului) biliar cât și a litiazei veziculare. Alți factori de risc sunt: sexul feminin, vârsta peste
40 de ani, obezitatea, multiparitatea (sarcini multiple), lungimea crescută a perioadei fertile, frecvența
crescută a sarcinilor, dieta bogată în colesterol, scăderea rapidă în greutate (frecvent după naștere) și
medicamente ce conțin estrogen.

Există 3 ipoteze de apariție a litiazei veziculare: când secreția biliară conține prea mult colesterol sau
prea multă bilirubină, sau când vezicula biliară se golește ineficient (bilă leneșă). Pe primele două le
întâlnim frecvent în sarcină, din cauza creșterii secreției de estogen si progesteron pe parcursul sarcinii,
ce duc la creșterea excreției hepatice a colesterolului și ce duc la evacuarea ineficientă a VB (vezicului
biliare).O multitudine de studii au dovedit frecvența crescută a noroiului/litiazei la femeila însarcinate
sau care au născut, comparativ cu cele nulipare (cele care nu au avut o sarcină).

Postpartum (după naștere) indicația de colecistectomie laparoscopică se pune în orice moment al

unei complicații.Când pacienta este asimptomatică, indicația este cea de expectativă si reevaluare după
naștere. Dacă pacienta se prezintă pentru colică biliară (dureri) fără alte complicații, tratamentul este
conservator, antialgic, antispastic și dacă simptomele se remit, indicația este de tot de expectativă.
În cazul prezenței unei complicații indicația este de tratament chirurgical – COLECISTECTOMIE
LAPAROSCOPICĂ, inclusiv efectuarea prin tehnica rendez-vous (în același timp) a CPER, pentru
extragerea litiazei migrate.

Când diagnosticul este de pancreatită acută biliară, indicația este CPER cu extragerea litiazei, remiterea
episodului de pancreatită, și apoi de COLECISTECTOMIE LAPAROSCOPICĂ în cursul aceleași internări.

O căutare sistematică a PubMed, Medline/Ovid, Web of Science și Google Scholar până la 18 aprilie
2018, folosind ghidurile PRISMA și MOOSE, a identificat 27 de studii care raportau rezultatele ERCP în
sarcină. Au fost estimate efectele aleatoare combinate cu rata evenimentelor și intervalele de încredere
(IC) de 95%. Eterogeneitatea a fost măsurată prin I2 şi a fost efectuată analiza de meta-regresie.
Rezultatele adverse au fost împărțite în fetale, materne legate de sarcină și materne care nu sunt legate
de sarcină.In total, au fost identificate 27 de studii care raportau pe 1.307 de paciente gravide care au
suferit CPRE. Vârsta medie a fost de 27,1 ani. Toate rezultatele au fost semnificative statistic (P < 0,01).
Rata evenimentelor cumulate pentru rezultatele adverse generale a fost de 15,9% (IC 95% = 0,132-
0,191) în toate studiile combinate, 17,6% (IC 95% = 0,109-0,272) în subgrupul ERCP fără radiații (NR-
ERCP) și 21,6% (95). % CI = 0,154-0,294) în subgrupul ERCP cu radiații. Nu a existat o diferență
semnificativă în rata evenimentelor cumulate pentru rezultatele adverse fetale în NR-ERCP 6,2% (IC 95%
= 0,027-0,137) față de 5,2% (IC 95% = 0,026-0,101) în grupul ERCP cu radiații. Nu a existat nicio diferență
semnificativă în rata evenimentelor adverse legate de sarcină maternă între NR-ERCP (8,4%) (IC 95% =
0,038-0,173) și ERCP cu radiații (7,1%) (IC 95% = 0,039-0,125).