1 GLOBUL OCULAR

Ochiul la mamifere
– este format din :- glob ocular;
-structuri anexe: gl.lacrimale, sprancene, gene,pleoape
conjunctive,muschii externi.

Globul ocular cuprinde: 3 tunici si sistemul optic.

Tunicile globului ocular:
1. Sclerotica:-alba,opaca,rol protector;-la partea anterioara se continua cu cornea
transparent.
2.Coroida: -puternic vascularizata si invadata, rol trofic; - la partea anterioara
prezinta irisul; - procesele ciliare care cuprind muschii ciliari de care este
suspendat cristalinul.
3.retina: - formata din mai multe straturi;
-contine celulele fotoreceptoare cu conuri(pt vederea diurnal) si
bastonase(vederea nocturna) ;
- prezinta pata oarba(loclul pe unde nervul optic paraseste globul ocular); -
prezinta pata galbena unde se formeaza imaginea (prezinta o adancitura = fosea
centralis, zona de acutate vizuala maxima)
Sistemul optic:
- cuprinde :
B) cristalinul: - este o lentil biconvex(convergenta), situate in spatele irisului,
este suspendat de muschii ciliari, are rol in acomodare.
Acomodarea este procesul prin care sunt private obiectele situate la distante
diferite.
Analizatorul vizual are rol in percepţia formei, culorii, mă rimii, mişcă rii,
luminozită ţii, distantei dintre animal şi obiectele din mediul înconjură tor.
Ochiul este alcă tuit din :
- organe anexe: glande lacrimale, muşchi, gene.
Aparatul optic, cu rol în focalizarea radiaţiilor luminoase pe retină , este format
din:
- cornee transparentă ;
- umoare apoasă ;
- cristalin (lentilă biconvexă );
- corp vitros.
Retina are origine ectodermică şi prezintă 10 straturi alcă tuite din celule:
pigmentare, fotoreceptoare, orizontale, bipolare, multipolare

Anexele globului ocular

Se sistematizeaza in anexe de protectie, miscare si secretie.

Anexele de protectie sunt reprezentate de cavitatea orbitara, pleoape si gene.

Cavitatea orbitara, este delimitata de formatiuni osoase acvand la interior teaca

fibroasa sub forma unui cornet. La aceste doua se mai adauga si tesutul adipos
extraorbitar.
Pleoapele, sunt in numar de trei: dorsala, ventrala si pleoapa a treia care este
dispusa in unghiul nazal al ochiului, fiind mai dezvoltata la rumegatoare, cal si
pasari. Ele sunt formate din tegument (extern) mucoasa conjunctivala (intern),
un ligament tars si formatiuni vasculo-nervoase. Pe marginea lor libera se afla
peri lungi si fini ce formeaza genele. Musculosa este formata din orbicularul
pleoapelor si aponevroza ridicatorului pleoapei superioare. Se mai afla si
glandele Meibomius. Conjunctiva trece de pe fata interna a pleoapelor pe fata
craniala a globului ocular, formand sacii conjunctivali.

Anexele secretorii, sunt constituite din aparatul lacrimal format din glanda
lacrimala si caile de conducere (punctele lacrimale, canalele lacrimale, sacul
lacrimal si conductul lacrimo-nazal).

Glanda lacrimala, este dispusa in fosa lacrimala, fiind formata din acini glandulari
dispusi in lobuli. De pe fata sa profunda se desprind canalele higroftalmice care
se deschid prin mai multe orificii pe fata interna a pleoapei superioare. Secretia
lacrimala dupa ce spala globul ocular se dreneaza la nivelul punctelor lacrimale
dispuse langa carunculul lacrimal, din unghiul nazal al ochiului. De la punctele
lacrimale se desprind canalele lacrimale ce varsa lacrimile in sacul lacrimal din
care prin conductul lacrimo-nazal se varsa in cavitatea nazala, aproape de
comisura ventrala a narilor.

Anexele de miscare sunt reprezentate de urmarorii muschi: dreptul lateral,

dreptul medial, dreptul ventral, dreptul dorsal, dreptul caudal, oblicul dorsal si
oblicul ventral. Toti se insera rostral pe sclera, iar aboral pe creasta orbitara. Ei
orienteaza globul ocular in directia excitantului vizual.

Segmentul intermediar, este reprezentat de nervul optic, iar cel central de

centri vizuali de pe fata mediala a lobilor occipitali.

Analizatorul acustico-vestibular, el cuprinde formatiuni ce receptioneaza

stimulii auditivi si statici. Receptorul periferic este reprezentat de urechea
externa, medie si interna.

Urechea externa
Cu rol de a capta si conduce undele sonore, ea este constituita din pavilionul
urechii si conductul auditiv extern.
Pavilionul difera ca forma si pozitie de la o specie la alta, fiind format dintr-un
schelet cartilaginos compus din cartilagiile: concal, scutiform si inelar, acoperite
de muschi si piele.
Urechea medie

Afecteaza forma unei cavitati anfractuoase, sapata in portiunile timpanica si

pietroasa a stancii temporalului, comunicand cu faringele prin conductul faringo-
timpanic (Eustachi).
In cavitatea timpanica se afla patru oscioare articulate intre ele si actionate de
muschi, care de la timpan spre fereastra ovala sunt: ciocan, nicovala, scarita si
osul lentricular. Ele transmit urechii interne undele sonore captate de timpan.

Urechea interna

Este sapata in portiunea pietroasa a stancii temporalului, fiind constituita

dintr-o serie de spatii osoase ce formeaza labirintul osos in interiorul caruia se
afla labirintul membranos.

Labirintul osos, este format dintr-o cavitate centrala numita vestibul osos,
trei canale semicirculare osoase si melcul osos.

Vestibulul are marimea unui bob de mazare, comunica cu urechea medie

prin fereastra ovala (lateral), cu rampa vestibulara (ventro-cranial) si cu canalele
semicirculare (caudal-dorsal).

Canalele semicirculare, in numar de trei, dispuse dorsal, lateral si caudal

(orientare spatiala in trei directii), se deschid in vestibul prin 5 orificii prevazute
cu cate o ampula inainte de deschidere.

Melcul osos, apare ca un canal helicoidal delimitat de lama osoasa spiralata

in jurul unui ax numit columela ce pleaca din promotoriu. Aceasta lama spirala
imparte incomplet canalul melcului intr-o rampa timpanica dispusa ventral si
una vestibulara, dorsala.

Labirintul membranos, este adapostit in cel osos, fiind format din: utricula,
sacula, canalele semicirculare nemembranoase si melcul membranos reprezentat
la canalul cochlear.

Segmentul central este situat in scoarta lobului temporal, pentru auz, iar pentru
echilibru in cortexul cerebelos si lobul temporal, caudal de zona auditiva.

Analizatorul olfactiv

Intensitatea perceptiei mirosului este diferita la animale.

Animalele macrosmatice (cainele, calul), au un miros fin, cele microsmatice, au

mirosul mai redus, iar anosmaticele (pasarile, delfinul), nu au simtul mirosului.

Segmentul periferic, este dispus in labirintul olfactiv din cavitatile nazale, in

celulele mucoasei olfactive, format din celule de sustinere si olfactive. Celulele de
sustinere sunt prismatice si prevazute cu microvilozitati la polul apical. Celulele
olfactive dispuse printre primele sunt neuroni bipolari a caror dendrite se
termina libere in mucoasa, iar axonii amielinici formeaza nervul olfactiv.
Dendritele se termina printr-o vezicula olfactiva prevazuta cu cili.

Segmentul intermediar, este reprezentat de nervii olfactivi care trec prin lamele
ciuruite ale etnoidului si ajung la bulbii olfactivi unde fac sinapsa cu celulele
mitrale din ei. De aici stimulii sunt condusi prin tractusurile olfactive pana la
segmentul central situat in circumvolutia hipocampului.

Analizatorul gustativ

Segmentul periferic este reprezentat de mugurii gustativi din papilele gustative

ale mucoasei linguale. Mugurul gustativ este format din celule gustative, celule de
sustinere si celule bazale. Celulele gustative sunt alungite si dispuse central in
mugure, avand la polul apical peri gustativi, iar polul bazal vine in raport cu
terminatiile nervoase dendritice. Celulele de sustinere sunt asezate la periferia
mugurelui gustativ, iar cele bazale formeaza baza mugurelui.

Analizatorul cutanat
Pielea

Este un organ care acopera suprafata corpului. Ea indeplineste functiile de organ

de simt, de protectie, termoreglare, excretie si de depozit. Este un organ de
natura conjunctivo-epiteliala, neantrerupta, care la nivelul orificiilor naturale se
continua cu mucoasele cavitare. Grosimea sa prezinta variatii foarte mari legate
de specie, rasa, varsta si regiunea corporala, iar culoarea variaza cu specia si
cantitatea de pigment melanic ce o contine.
Structural, pielea este constituita dintr-un strat superficial, epidermul (de origina
ectodermica), un strat profund, dermul (de origine mezodermica), care este legat
de organele si formatiunile subiacente prin hipoderm (dispus cel mai profund).

Formatiunile glandulare ale pielii

Sunt reprezentate de glandele sebacee si sudiripare.

Glandele sebacee, formate din acini glandulari holocrini sunt simple sau compuse
dispuse in derm. Sunt ovoide sau piriforme si legate de foliculul pilos de par.
Glanda este formata din celule bazale poliedrice sau cubice, celule ale stratului
mijlociu de talie mare incarcate cu granule adipoase si celule ale stratului central
hipertrofiate pline cu vezicule adipoase si nucleul in cromatoliza, prin a caror
dezintegrare se formeaza sebumul ce se varsa pe suprafata pielii, la baza firului
de par.

Glandele sudoripare, raspandite aproape pe intreaga suprafata a pielii, sunt

glande tubuloase simple incolacite, cu ghemul dispus profund inconjurat de
celulele mioepiteliale. Celulele secretorii sunt de mai multe feluri, unele au
aspect clar cu citoplasma bogata in lipide si pigmenti secretand componenta
apoasa, iar altele intunecate bogate in ARN, ce produc componenta mucoasa a
transpiratiei.

Productiile cornoase ale pielii

Sunt productii ale pielii dispuse la exteriorul sau cu rol de vprotectie, fiind
reprezentate de: copite, coarne, pinteni, ongloane, ghiare, castane, peri, pene etc.

Copita, la cal este adaptata functiei de sustinere si amortizarea, fiind alcatuita

dintr-o serie de formatiuni vii, acoperite de cutia de corn, care imbraca
extremitatile membrelor. Ea are ca baza anatomica jumatatea distala a falangei a
doua, falanga a treia si micul sesamoid, formatiuni articulare si vasculo-nervoase
descrise la capitolele respective. In prezentul capitol se vor descrie numai
formatiunile ce constituie derivate ale pielii, reprezentate de cutia de corn,
membrana cheratogena si aparatul de amortizare.

Cutia de corn sau capsula cornoasa deriva din epidermul pielii, mai putin stratul
Malpighi. Apare sub forma unui trunchi de con sectionat oblic, prezentand
pentru descriere un perete indoit in semicerc, o talpa si furcuta.

Peretele cutiei de corn, este vizibil atunci cand piciorul este asezat pe sol. El
prezinta o parte craniala numita pensa, dispusa pe linia de simetrie, pe laturile
careia se afla mamelele late de 2-3 cm, dupa care urmeaza sferturile ce se
termina prin doua extremitati rotunjite, numite calcaie. Calcaiele se continua cu
barele, care sunt dispuse intre talpa si furcuta. La exterior, peretele este acoperit
de periopla, fina lucioasa si impermeabila, cu rol de protectie. Pe fata interna se
afla, dorso-ventral: santul perioplic, in care se afla bureletul perioplic, santul
cutidural (pentru bureletul cutidural) si lamele cherafiloase in numar egal cu
cele podofiloase.

Talpa, de forma semilunara este dispusa la fata soleara delimitata de bare si

furcuta.

Furcuta, are forma de piramida cu varful orientat cranial spre centrul talpii, iar
corpul dispus intre cele doua bare. Pe fata sa ventrala se afla o lacusa (sant),
mediana delimitata de doua brate divergente. Baza furcutei formeaza bulbii
calcaielor.

Barele, reprezinta continuarea peretelui pe fata soleara, acoperit de lamele

cherafiloase.

Membrana cherafiloasa, este formata de derm si stratul Malpighi al epidermului.

Este formata din bureletul perioplic, bureletul cutidural, tesutul podofilos si
tesutul velutos al talpii si furcutei.
Bureletul perioplic corespunde zonei de trecere de la piele la membrana
cheratogena, pe o latime de 2-3 mm. Ea formeaza periopla (glazura), avand pe
suprafata sa papile reduse.

Bureletul cutidural, apare ca o banda circulara proeminenta dispusa intre

bureletul perioplic si tesutul podofilos, larga de 1-1,5 cm. Pe suprafata sa
convexa se observa multe papile lungi orientate ventro-cranial. El asigura
cresterea in lungime a peretelui cutiei de corn.

Tesutul podofilos, imbraca falanga a III-a si barele. Este format din 500-600 lame
podofiloase principale, alcatuite, la randul lor, din numeroase lame secundare.
Ele se angreneaza cu lamele cherafiloase, a caror matrice o constituie si asigura
cresterea cornului in grosime.

Tesutul velutos al talpii si furcutei, este dispus pe aceste formatiuni (fata soleara
a falangei a III-a). Este alcatuit din multe papile filiforme care genereaza talpa si
furcuta.

Intreaga membrana cheratogena este foarte bogat vascularizata si inervata.

In aparatul de amortizare intra doua fibrocartilaje si cuzinetul palmar sau

plantar.

Fibrocartilajele, au forma unor placi scutiforme dispuse pe laturile articulatiei

interfalango-sesamoidiene.

Cuzinetul, este de natura fibroelastica cu forma piramidala, dispus intre fascia de

intarire a aponevrozei palmare (respectiv plantare) si fata dorsala a furcutei.
Fata sa ventrala, vine in raport cu furcuta, prezentand doua brate laterale ce se
termina in bulbii cuzinetului si un sant median.

El amortizeaza socurile generate de contactul copitei cu solul.

La rumegatoare, cutia cornoasa ce acopera extremitatile membrelor se numeste

onglon, care are o structura similara cu a copitei dar nu are fibrocartilaje,
furcuta si bare.

La suine, aceasta cutie este mai redusa.

La carnivore se afla ghearele, iar cuzinetul este foarte dezvoltat.

Coarnele, de la rumegatoare, au ca baza anatomica apofizele cornuale ale

oaselor frontale care sunt acoperite de dermul papilar si un strat cornos gros.
Membrana cheratogena este mai redusa dar bogat inervata si vascularizata.

Pintenii, sunt formatiuni cilindrice de 1-2 cm, dispusi pe fata caudala a buletului
si inconjurati de peri lungi.
Castanele, de la solipede, apar ca niste placi cornoase ovalare dispuse la
membrele toracice, la nivelul treimii distale a fetei mediale a antebratului, iar la
membrele pelvine, la fata medio-caudala a jaretului.

La pasari, productiile cornoase ale pielii sunt: penele, valvele cornoase ale
ciocului, ghearele, pintenii si solzii din regiunea torso-metatarsiana.

Penele acopera tot corpul, avand rol in termoreglare si zbor. Ele se formeaza din
buzele de proliferare a penelor embrionare din profunzimea pielii, unde se
formeaza bulbul plumifer, care va genera pana definitiva.

Pana este formata dintr-o tija principala si o lama dispusa pe laturile sale,
formata, la randul sau, din tije secundare, barbe si barbule. Tija principala
prezinta o portiune distala goala la interior, fixata in foliculul plumos si denumita
calamus, precum si o portiune proximala rezistenta, flexibila numita rachis.
Pielea pasarilor nu prezinta glande anexe ale bulbului plumifer.

Glanda uropigena este o glanda cutanata a pasarilor dispusa la nivelul vertebrei a

doua caudale, formata din doi saci ovoizi uniti prin extremitatile craniale si
inveliti cu tesut conjunctiv elastic. Produsul sau de secretie, grasos, este folosit de
pasari la ungerea penelor pentru a le proteja de umezeala.

Canalul de excretie, la nivelul mamelonului uropigean poate avea unul, doua sau
mai multe orificii.